Asta-i lumea ta, iubitule


                                                     Prolog




                      - Strabunica mea a fost.... iubita ta. Oh, God! Nu-mi vine sa cred. De ce mi se-ntampla asta? De ce? Ai iubit-o pe ea. Ea a fost marea ta iubire! Niciodata n-o sa pot sa-i tin locul. Desi sunt ruda cu ea, dar acea femeie a fost intr-adevar stralucitoare pe vremea ei. Nu pot sa fac asta. Intelege...eu am doar 15 ani. Iarta-ma. , spun cu lacrimile in ochi, gata-gata sa curga pe obrajii mei rozalii
          - Mai bine decat sa te fac sa suferi, nu? *isi inchide  ochii rasufland greu* Foarte bine atunci...                          


       - Trezirea! Ai scoala, iti amintesti de asta, frumoaso? Chiar prima....
       Cum adica prima? Prima zi de liceu, primul ciclu....Hmm...prima varianta trebuie sa fie. Da, mai mult ca sigur.
      - Da, si eu te iubesc mami. Noapte buna!, spun razand
       O vad cum isi da ochii peste cap si iese din dormitor. Se pare ca am cam enervat-o. O sa-i cer scuze. Dar imi e prea lene sa ma ridic din patul asta pufos si parfumat a...mancare? Ce naiba? Ma ridic repede si observ o bucata de pizza sfaramata in o mie de bucati. In regula. O sa fac curat. Nu ca vreau, dar trebuie. Defapt...mai mult pentru ca daca tata imi gaseste a treia oara pe saptamana asta in felul in care este acum camera o sa ma pedepseasca. Deci...aleg harnicia. Din pacate... 
       
               *Dupa 10 minute*


     Credeam ca o sa mor. Dar, uite ca am supravietuit curateniei. Bine, a mai ramas o banana pe jos pe care o s-o duc la cosul de gunoi, asta daca n-o sa-mi sparg capul alunecand pe ea. Fac si asta, dupa care imi aleg din sifonierul maro o pereche de colanti negri, o fusta rosie si un maieu de culoarea colantilor. Din cate se vede nu sunt genul de fata care adora culorile deschise. Fiecare are stilul lui, nu? 
      Ma duc pana la toaleta si ma spal pe dintii mei albi ca neaua de zapada dupa care imi iau ghiozdanul mov si cobor la parter observand cum mama ii face un sandvis sotului ei, iar tata cum ii admira...burta? Ok, ciudat!
       - Da, stiu, mama s-a cam ingrasat. Dar asta nu-nseamna ca trebuie sa te uiti chiar in halul asta la stomacul ei. , spun cu intentia de a enerva-o pe mama
       In acel moment amandoi isi ridica prvirile spre mine iar eu le scot limba si spun un pa repede cat sa nu aud vorbele mamei. Am scapat!


           *La liceu*


     Toate bune si frumoase...pana acum. Am intrat pe poarta liceului "Lazar". Mama a vrut. Ce sa-i faci? Cica...traditia. La naiba cu ea! Aici o sa trebuiasca sa iau doar note maxime ca sa nu fiu proasta clasei. In ce dracu m-am bagat?
    Imi indrept capul spre dreapta unde o fata a naibii de frumoasa trece pe langa mine cu fruntea-n sus. Poate este la stiinte sociale. Cine stie...?
     - Buna. Sunt Rose. Da, da...stiu. Nu te intereseaza. Dar...esti cumva boboaca si la sociale? Ca la naiba caut clasa asta de jumatate de ora si n-o gasesc.
     Bine, am cam mintit. O caut doar de un minut. Dar asa se face treaba. Doar daca omu' te vede exasperat.
   - Serios? Bine, sa spunem ca te cred. *incepe sa chicoteasca un pic* Ma numesc Bela, si sunt si eu tot la sociale. Ma bucur ca ne-am nimerit asa de la inceput. Gata cu palavrageala si hai sa ne cautam clasa, care apropo ai cautat-o jumatate de ora., spune razand de mine
     Fata asta! O s-o omor intr-o zi cu o sabie rosie ca focul. Ce? Stiu ca-i ilegal....dar daca ai voie sa omori un suflet avortandu-l atunci de ce sa n-ai voie sa faci si asta, corect? Un zambet strengar mi-a aparut pe fata cand am vazut un tip a naibii de bun. Ah, tricoul ala mulat ii vine asa de bine.
     - Uite-ne clasa!, striga colega mea fericita
     - Hmm...unde? Cred ca visezi...
     - Acum inteleg de ce n-ai gasit-o. Te uiti prea mult la baieti. Nebuno!
      Ma incrunt, si-i scot limba. De parca asta ar fi ceva normal la liceu...
     Noua mea prietena este chiar simpatica. Nu imi inchipuiam ca o sa-mi fac asa de repede o amica aici. Adica...sunt cam ciudatica. Dar baiatul ala....
    - Buna. Eu sunt Rose. Voi sunteti noii mei colegi. Da, stiu asta. Nu-mi trebuie nume., spun zambindu-le fals dupa care ma indrept spre un copac din curtea liceului si ma asez jos asteptand ca directorul institutului sa ne spuna sa intram inauntru. Of! Deja urasc scoala asta... Iar mama acasa imi spunea: "O sa-ti iubesti anii din liceu. O sa-nveti. Cea mai mare medie din clasa..." . Vise mama, vise. Asa se numesc astea. 
                  
                         *Dupa 15 minute*


      - Bine a-ti venit. Eu sunt diriginta voastra, Oana Dumitrescu. Acum va rog sa va prezentati fiecare pe rand.
     Din prima banca din stanga s-a ridicat o fata bruneta cu ochii albastrii ca oceanul.
      - Ma numesc Elena. Sunt inotatoare si ma bucur ca am intrat la acest liceu.
       Chiar n-am de gand sa ascult ce spune fiecare. Imi pun capul pe masa gandindu-ma la BAC. Of, de ce nu sunt in a 12-a? Uh! Urasc scoala asta. Defapt urasc toate scoliile in care se invata carte. 
     Un glas gros de baiat mi-a atras atentia. Mi-am ridicat capul ca sa vad cine vorbeste.
     - Ma numesc Sasuke Uchiha. Si treburile mele nu sunt si ale voastre.
      Credeam ca va spune ceva mai interesant. Dar...n-am ce sa spun. Si-a facut o prezentare, daca o pot numi prezentare, destul de misterioasa. Dragut! Imi place de tipu' asta. Sasuke, huh? 
     - Domnisoara! A-ti surzit, cumva? Este randul dumneavoastra!
        De ce toata clasa se uita spre mine? Mai este pana-mi vine randul, nu? Colega mea de banca imi da un ghiont in umar, cat sa ma ridic si sa spun ceva despre mine. Eh, se pare ca m-am inselat. E randul meu.
      - Scuzati-ma. Nu vroiam sa fac impresie proasta chiar de la inceput. Dar ce sa-i faci? Asta-i viata!, si cu asta m-am asezat jos facand toata clasa sa rada in hohote deoarece propriu zis n-am spus nimic. Bine, cel putin nu despre mine. Imi indrept privirea spre Sasuke si observ ca nu rade. Ciudat om! Toti rad la glumele mele. Bine, o sa-l fac sa zambeasca. Si o sa ma tin de aceasta promisiune fata de celelalte. Vreau sa sparg acea gaura neagra care nu-l lasa sa rada. Cine stie? Poate asta e misiunea mea pentru care am fost trimisa, nu?
       
      Daca puteti sa-mi lasati o parere deoarece este prima data cand scriu un fic.