CAPITOLUL 1
"Teatru-i circ și filmu-i minciuna,
Știrile tac. Muții vor sa ne spună
Ca nimeni n-aude când orbii văd tot
Și noi ne încălzim punând paie pe foc"
Vrei sa zbori? Zboară! Banii creează portanta. Urăsc lovelele ca toți le dam importanta. M-am schimbat la șapte sute douăzeci de grade... Însă n-am uitat de unde am plecat când m-am dus departe. Vreau ajutor fără sa strig in liniștea perfecta. Înghit in sec și aștept otrava corecta. Sunt o oglinda deformata scufundata in apa ce minte. Caut un scop uitând sa trăiesc... Uitând sa ma bucur de lucruri simple. Îmi trag puterea din ura, frica ma face puternica. Detesc slăbiciunea. Sunt ipocrita și nemernica. V-aș fura zâmbetele, zilele. Luați-vă înapoi pastilele... Baricadati geamurile. Încuiați ușile! V-aș omori pe toți sigur, dar mi-e teama sa nu rămân singura... Mi-e greu... Scuturata de friguri in negura timpului meu... Totu-i fals... Fermecat.. N-ai ajutor in credința. A știi înseamnă a-ți răni sufletul cu buna știință. Îmbrac in graba haina murdara... Fără să-mi pese... Fac eforturi sa par vesela și nu prea-mi iese. Nu ma mai mișcă nimic... Ma ascund... Ma fac mica. In mintea mea creste o bestie și ma gândesc la cuțit.
Sunt aici sa ma distrez cand plangeti, mascariciul modern. Dar nu exist cand mie mi-e rau ma fac ghem si va chem. Cuvintele curg pe peretii murdari in camera veche cum curge sangele vesel incet din ureche. Am mai pierdut o zi asteptand o zi mai buna ca ieri. Oamenii multumiti cu ce au ma-ntreaba „de ce disperi?”. Fericiti cei sariti care se mai uita la cer ignorand cu credinta prezentul mizer. Nu-i un mister nu vreau ce nu merit, mie mi-e scarba sa cer. Vreau tot prin efort ferm si nu prea disper. Eu sunt cea care uraste. Raman periculoasa. Pentru ca tac si fac si cer scuze politicos. Decat sa spui crezu mai bine spui ce crezi. Sau daca esti p***a ignoranta... Ignora ce vezi. Am evoluat, m-am blazat si-am schimbat drumu. Cand am trecut pe langa moarte i-am simtït parfumul...
..............................................................................................................................................
Ma trezesc ușor adormita încercând sa mai sorb ultima picătură din somnul dulce pe care îl aveam. Un somn liniștit, lipsit de zdrențele din lumea reala. Unde nimeni și nimic nu putea sa pună stăpânire pe valurile frumuseții lumii. M-am trezit într-o lume ce o urăsc cu toată ființa mea...
Aceasta lume este falsa, plina de oameni cu interese unul fata de celalalt. Oameni fata o realitate au invadat-o... Oameni fără opinii... Iar dacă au... Sunt ilogice. Am doi prieteni... Un rocker, ca mine, și un raper. Ii iubesc... Sunt singurele ființe pe aceasta lume care le iubesc. Părinți n-am... Au fost uciși sub ochii mei... Fratele meu a murit de cancer.
Ma ridic din patul ce ma voia înapoi și ma îndrept cu pași mici spre baie, unde fac un dus. Las picăturile rebele sa se izbească de corpul meu firav... Paru-mi de un rosu aprins era prins într-o coada de cal...
Ies din baie și îmi iau un tricou cu Megadeth, pantalonii negri, geaca de piele și bocancii și ies.
După zece minute eram in under aprinzând ultima țigare a pachetului și zâmbind satisfăcută de aceasta. Fumul ieșea precum un val din gura mea... Un val ce dispărea in tăcerea veșnică a aerului. Domnea o liniște veșnică acolo... O liniște ce as fi vrut sa se termine...
Iar de data asta... Dorința mi s-a îndeplinit... Un blond cu ochii albăstrui vine aici. Acesta își scoate țigara din pachet zâmbind și privind in gol.
-Ai cumva un foc? ma întreabă acesta privind adâncit in gol.
I-am dat bricheta... A șoptit un "mulțumesc", și-a aprins țigarea și a plecat lăsându-mă singura in liniștea veșnică a suburbiei...
Surâd ușor gândindu-mă ca iar trebuie sa ma infruct din ura și frica pe care o am in mine... Ura și disprețul fata de pi*dele ignorante din jurul meu...
Nu după mult timp liniștea amorțita este bruscata de soneria telefonului meu.. Era Madara..
- Da... răspund aproape fără glas... Îmi venea sa plâng...
-Unde ești? ma întreabă el știind deja ce aveam de gând sa fac.
-In under. răspund după care închid telefonul și ma afund in gândurile mele încurcate plângând....
După câteva minute îl vad pe Madara venind spre mine. Acesta ajunge in fata mea... Își aprinde o țigară și rostește ușor curios "Ce ai făcut, vulpe?".
Nu ma pot abține asa ca izbucnesc variand lacrimi amare... El îmi pune mana in cap și ma ciufuleste. "Ba.. Ba vulpe! Eu te bat pe tine. Nu ești singura! Ma ai pe mine și pe Choji." spune el ușor amuzat de reacția mea. Este adevărat... Ei mi-au fost alături de când ii știu... Îi consider familia mea... O familie pe care n-am avut-o...
Madara pot spune ca a reprezentat un model pentru mine in a ma schimba. Are o gândire ce m-a invitat să o înțeleg... Iar cand am descoperit-o... Am adoptat-o. Choji i-a fost fratele pe care nu l-a avut... Unul din "dumnezeii" lui... Dumnezeu... Pentru ca este genul de persoana care nu se schimba... Iar dacă se schimba... Madara știe ca și el trebuie sa o facă. Choji a fost urat de pi*dele din jurul sau pe motive de ra*at de genul ca era gras sau era singurul din clasa care lua o nota mica la un test, iar pentru Madara a fost un motiv sa își găsească un caracter... Fiind prietenul sau și ajungând cu acesta sa vadă lumea cu alți ochi.
-Iar nu te-ai dus la școală? ma întreabă ușor ironic știind deja răspunsul care trebuia sa îl dau... "trebuia"? Pentru ca știa oricum ca nu îl voi da.
-Baa, nu face aceasi greseala pe care era sa o fac si eu. Stiu cum te simti. Insa gaseste un scop. Un vis. Stii de ce? Vei realiza ca oricat te-ai zbate nu il poti indeplini daca nu termini macar liceul. Nu e nevoie sa fie totul frumos. Oamenii din jur sunt piz*e. Crede-ma. Eu unul chiar iti pot fi si vreau sa iti fiu alaturi. Du-te la școală... Nu vorbi cu ei. Nu te obliga nimeni niciodata sa raspunzi cuiva. Asta sa o tii minte mereu. Rezista in clasa, joaca-te cu kendama de exemplu, dar nu neglija visul. La fel cum m-a bagat pe mine Hashirama in casa, iti spun si tie, ai mare potential. Nu uita asta. Stiu ca e foarte greu sa te intorci la școală. Dar fa-o. Acum. Stai singura putin, mediteaza. Si fii atenta. De ori de cate ori putem, iesim noi, ok? Nu stiu, eu cu tine .. Eu cu tine si Neji.... si el intelege. Din nou, nu poti fi obligata sa vorbesti. Poti doar sa fii obligat sa nu vorbesti. Iti spun eu. Du-te la școală. Chiar nu pot vorbi acum,dar stai linistita. Pe mine Hashirama m-a facut sa inteleg ca nu pot schimba nimic si nu se uita nimeni la mine daca nu am liceul. Nu pot vorbi acum, dar ia-mi acum sfatul asta. Te rog. Du-te la școală si daca te intreaba cineva ceva spune ca nu vrei sa vorbesti cu ei. spune el dupa care ma lasa singura in linistea amortita a zilei...
Localizare
acebook
Nr. mesaje
Reputatie
Subiect: Teatru-i regie si filmu-i minciuna 
Sam 24 Ian 2015, 00:20
Hobby-uri
Stare de spirit
