Probabil... [+16]

Subiect: Probabil... [+16] Lun 23 Feb 2015, 15:31

Sasuke pov.:

Capitolul 1

Eram intr-o relatie de 2 ani cu colega mea de banca si banuiam ca ma insala

cu cel mai bun prieten al meu inca din gradinita.

Se pare ca in timp ce eu imi planificam timpul in functie de ea, aceasta nu stia cum sa scape de mine ca sa se iubeasca intre doua perne ale unui hotel cu acela cu care mai ieri jucam jocuri video. Jocuri care, asa cum spunea adesea, erau lumea in care fugea de realitatea ce doar el a facut-o sa fie cum este. Amuzant e ca d-abia acum am inteles de ce un pustan atat de talentat la calculatoare, care avea tot viitorul inainte datorita sustinerii financiare a familiei, se plangea de viata lui.

I-as fi spus ca eram miliadarul ce i-a dat prietenului sau pistolul sa puna gloante in el, iar acesta l-a omorat dintr-o singura lovitura in cap, dar era ocupat sa impleteasca frumosul par al lui Ino. As fi stricat momentul lor de tandrete.

Stiu, e stupid ca am stat si ca am privit asemeni tuturor liceenilor din curte, dar ce puteam face? Fata zambea, iar eu, fraierul de mine, ii indrageam zambetul cum nici chiar el n-o va face vreodata.

Naruto isi plimba privirea prin curtea inca impovarata de portiuni de zapada ce parca asteapta cu nerabdare ca soarele sa le topeasca. Ma observa si, dupa un mic moment de gandire, imi zambeste ca si cum nimic nu se intampla de fapt. Ce actor era!

-Sasuke!

Ino tresare la auzul numelui meu. In mintea mea se reconstruiau imaginile cu mine si ea, albumul relatiei noastre.

Ma simteam in plus in viata ei, recunosc. Daca as fi stiut as fi lasat-o sa plece, nu as fi sarutat-o atunci, nu as fi cunoscut-o niciodata. Mi-ar fi placut sa n-o fi intalnit! Mi-ar fi placut sa nu fi fost ea prima si singura fata pe care, o perioada al naibi de lunga, am iubito! Drace! Inca o iubeam in acel moment si tot in acel moment mi-ar fi placut in sinea mea sa fi fost eu cel care ii impleteste spicele de grau doar ca sa i le despletesc mai tarziu, sa fie ea vara mea. Dar era inca iarna...

-Esti mai frumoasa asa!

Incercam sa par indiferet, sa par ca nu stiu ce se petrece intre ei doi si spre suprinderea mea aveam succes. Ma cunoaste atat Naru, cat si ea. Stiu amandoi cu ce fel de om au de a face. Nu pot explica cum te simti atunci cand cineva iti spune ca inainte sa te cunoasca ii pareai un increzut.

Eu increzut? Nu, dar dupa ce au vorbit cu mine au inteles ca incerc sa imi mentin un echilibru. Incerc sa ma conving singur ca pot face orice imi propun. Asa mi-a zis si Ino ca sunt, dar dupa aceea, in primele luni de relatie, cand presupun ca nu era nimic intre ea si Naruto, imi zicea sa stau jos, ma lua in brate si ma mangaia cu sarutari pe frunte. Atunci imi marturisea ca s-a inselat si ca, chiar daca nu intelegea de ce o iubesc asa de mult, credea in mine. Imi vine sa rad. S-a schimbat! Si pe cine a ales? Pe el.

Eu, cel care o ajutam de fiecare data sa se ridice cand cadea in fata vorbelor rautacioase, nu eram bun, dar asta e. Vor plati amandoi...

Blonda se deprinde din mainile baiatului, se ridica de pe banca, face o pirueta si ametita, cade in bratele mele zambind. Schitez si eu un zambet fortat, caci inima mea incarcata cu amintiri ma durea. Ea era fericita, nu stiam daca era pentru ca noul ei Fat- Frumos ii impodobise parul cu flori parfumate sau poate ca era oarecum bucuroasa ca ma vedea dupa un weekend intreg. Plin de dorinta o sarut, un sarut pasional in ciuda a tot ce se intampla. O ridic in brate in timp ce limbile noastre dansau de bucuria revederii. Ma hraneam cu aroma buzelor ei. Timpul trecea altfel, nu pot explica cum, dar stiam ca trecea altfel si profitam din plin de asta. As fi savurat aroma de ciocolata proaspat savurata, as fi savurat-o p ea.

In ciuda faptului ca se simtea o dorinta in sarutarea ei, dupa o jumatate de minut se desprinde din bratele mele.

Marea din ochii ei putea omora orice marinar, era o furtuna acolo si nu stiai exact daca fulgerele ce ii luminau privirea veneau din inaltul cerului sau de pe fundul apei, departe din adancuri. Ma mangaie pe obraz, iar acest gest il consideram din mila.

Ea niciodata nu a putut fi o fata cuminte, daca voia ceva obtinea cu orice pret. Si pe mine m-a vrut cu orice pret si a reusit sa ma dreseze, sa ma invarta pe degete ca pe orice (iertati-ma nu stiu ce vorbesc), doar ca tin sa zic ca nu e putin lucru ca am tinut-o atata timp langa mine.

Era o leoaica pe atunci asta e si acum. Fata frumoasa din fata mea a pus pe jar multe inimi si a frant la fel de multe, doar ca eu ma voi razbuna.

Stiu ca roata se intoarce, dar asteptarea asta m-ar omora.

-Sasuke... nu aici!

Da, nu aici, nu aici piesa asta de teatru se va termina, insa oriunde este sfarsitul, oricat de departe ar fi de mine si de ea, eu am sa il astept cu rabdare. O mai sarut inca o data, de data asta pe pielea fina si prea pudrata a obrazului. Ca incheiere pentru pupicul de gradinita o musc cat sa scoata un scancet micut, iar apoi o las sa se indeparteze. Zambetul ei era surprinzator de cuminte si imi amintea de perioada cand era o boboaca constiincioasa, cu toate astea ii observ mesajul transmis de hainele ei sumare abia acum. Era o fata fardata, cu un corp poate prea perfect, pusa la punct, atenta la detalii, dar de loc originala. Vad zilnic numai picioare goale, doar tocuri inalte si multa falsitate. Nu e nimeni original cu nimic, doar incercari de copiatura a papusei

Barbie nereusite. Naiba, nu mai e Ino cea timida care isi prindea parul in coada de cal, cu cosuri pe fata, ci ochelari, cu note mari si care imi dadea replica la orice.

Probabil eu am schimbat-o?

Subiect: Re: Probabil... [+16] Mier 25 Feb 2015, 00:38

Hey, A.W.A! Chiar vreau să urmăresc acest fic. Şi ştii de ce? Ficurile din perspectiva lui Sasuke sunt rare, întrucât fetele scriu ficuri în general şi ele activează pe această scriere sentimentală. Aşadar, majoritatea sunt scrise din perspectiva Sakurei, deoarece este normal să fie mai uşor să scrii din perspectiva personajului de acelaşi sex. După cum se vede, Sasuke este şi uşor deygustat de atitudinea piţi a lui Ino. Ce înseamnă asta? Cred ca ştiu: avem de-aface cu un Sasuke cuminte. Ah, şi înca un lucru care mă bucură este că nu ai introdus-o pe Sakura din primul capitol, dar te rog ceva: scrie puţin mai mic :)) Aştept următorul capitol, te pup.

Subiect: Re: Probabil... [+16] Mar 03 Mar 2015, 11:07

Buna, buna!
Uite ca am trecut si pe la ficul tau si chiar imi place ce am gasit. Scrii bine (ai cateva greseli, facute probabil din neatentie, dar se rezolva) si m-ai atras cu povestea ta. Un Sasuke ranit, gata sa faca orice pentru a se razbuna, suna destul de bine. Ma intreb oare daca va fi uj fic SasuSaku, dar din moment ce l-ai postat in aceasta categorie, trebuie sa fie. Altceva nu mai am de adaugat, asa ca am sa inchei aici. Iti urez multa bafta la postat si multa inspiratie! Te-am pupat! Astept nextul.

Subiect: Re: Probabil... [+16] Sam 11 Apr 2015, 16:43

Capitolul 2

Timpul, recunosc, n-a tinut cu mine niciodata. Ma uit inca o data la ceas si traversez cu privirea numerele si sagetile ascutite. Oftez. Ora de istorie ma mai tine prizonier in clasa inca 40 de minute. Tristetea mi se varsa in ganduri, ajunge undeva adanc in mintea mea, iar propria-mi voce imi urla in cap. Ma simt razbunator, ma simt rece si, din pacate, aruncam cu pietre in propria mea persoana. De ce nu ma puteam razbuna? Ce ma oprea de fapt?

Momentan?... tot “timpul” ma oprea.

Dar cand voi avea timp? Atunci oare voi reusi sa fac sa planga singura fata ce mi-a atins inima?

Sincer? Nu stiu! Nu stiu nici chiar ce voi face. Nu am un plan, insa am o tinta. Un scop si adesea mi-am atins telul. Diferenta dintre atunci si acum e ca mintea mea de-a dreptul malefica a nascocit mereu cate un plan genial. Momentan n-am nimic. Simt ca asta nu e de bine, simt cum minutele trec pe langa mine fara folos, pierd terenul de la o secunda la alta. Ma uit disperat prin clasa, iar imaginea cu Naruto si Ino razand la glumele lui, intr-o banca din spate e o capsula cu durere ce s-a spart in interiorul inimii mele, raspandind din esenta ei. Micul “eu” se inneaca cu lacrimi. Plange. Desi nu cad lacrimi, plang si eu cel din exterior. M-as ascunde in mine, singurul loc sigur, si as deveni una cu “eu” insumi. Nu as mai minti pe nimeni, as face ceea ce vreau... As plange, intr-un sfarsit as plange linistit.

Trist e ca nu ma pot ascunde. Nu am bile pentru avionul ce m-ar duce in lumea mea. Oftez nemultumit de tot ce ma inconjoara, iar cu o miscare robotica ma intorc spre caietul meu. Macar acolo nu o mai vad pe Ino cum din priviri ii cerseste saruturi lui Naruto.

As vrea sa intalnesc o fata altfel, o fata ce pentru ea eu as fi singura ei scapare de lumea cea rea. Eu sa fiu salvarea, iar mica faptura sa nu se poata desprinde de mine din cauza asta. Sa detin in mintea sa cheia spre scaparea din colivia in care destinul durereos a inchis-o. Sunt oare nebun sa vreau asta?

Ino nu mi-a oferit niciodata vreun motiv sa cred ca langa mine a zambit prima data, in ciuda faptrului ca eu am fost primul ei iubit. Toti cei ce o inconjoara i-au aratat in diferite feluri care este definitia protectiei, dragostei, sigurantei. O stiu de mult timp, o stiu si pe mama ei, iar tatal m-a invatat acum cativa ani cum se face o undita atunci cand banii de buzunar primiti de la parinti nu insumeaza suma necesara.

Cum lucrurile stau altfel acum prefer sa mototolesc toate amintirile ca pe niste harti nefolositoare si sa le arunc la gunoi. O vreau pe acea fata. Vreau sa ma simt vindecat, vreau asta cat mai repede.

Dar ingerii, ce cu aripile ranite cad pe pamant, nu se gasesc la orice colt de strada. Si chiar daca s-ar gasi sunt constient ca nu pot rezista langa ea un timp prea indelungat.

-Mi s-ar parea stearsant...

Shikamaru devine atent.

-Ai realizat cine e Ino?

Intrebarea lui imi atrage atentia. Ma simt deranjat.

-Ino nu-i de tine! Naruto nu e nici primul nici ultimul, dar tu nu ai vazut asta niciodata.

Ma napustesc asupra lui ca un lup infometat la gatul unei caprioare.

Avea acea privire, acei ochi plini de teama, acea suprindere. Nu se astepta la asta. Cadem amandoi pe parchetul prafuit. Un ignet de durere si lupta celor din jur cu mine sa ii dau drumul, sa nu-l mai strang de gat, sa il las sa respire. Dar nu voiam nici in ruptu capului sa il las la fel de sigur pe el. Recunosc ca el, un tip ce face parca umbra pamantului degeaba, m-a surprins. Cum poti crede atat de mult in ceea ce spui? Cel mai mult ma deranjaza ca maine cuvintele astea nu vor mai avea atata importanta pentru persoana sa, insa pentru mine vor avea. E la fel ca toti ceilalti. De aceea nu merita efortul si ii eliberez exact atunci cand clopotelul ma lasa sa scap din clasa. Ma ridic si imi pun cartile in ghiozdan ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Tusetele lui Shikamaru ma ajuta “sa nu uit” tot ce i-am facut.

-Sasuke! Kakashi pare ca isi pierde rabdarea, iar incapatanarea de care dau dovada il infurie atat de tare inca rastoarna scaunul de la catedra. Iesiti mai repede! Vreau sa raman singur cu el.

Imi privesc colegii. Ino parea ca vrea sa ma omoare, dar se rezuma la a sopti ceva ce nu pot intelege, apoi paraseste clasa urmata de Naruto, evident. Ce caine! Cu toate astea primul plecat a fost Shikamarul. Se pare ca si-a revenit.

-De ce nu pot pleca? Ma rasucesc si dau nas in nas cu proful de istorie. Ce bucurie!

-Detentie!

-Ce? Incerc sa par revoltat, surprins chiar.

Sincer vorbind, era de asteptat, dar am vrut sa joc un rolul. Sa nu fie Ino si Naruto singurii actori de pe aici.

Probabil ca acum se saruta printre fumuri de tigara pe undeva prin spatele scolii.

Subiect: Re: Probabil... [+16] Sam 11 Apr 2015, 17:32

Și Saku unde e? :O Stiu, stiu. îi vei face o intrare de aia gen "Baam! Sakura Haruno!" :)) Nu-i nimic, aștept. Și te rog, dacă mă poți anunța când pui next-ul? Kawaii, mercii! =3

Subiect: Re: Probabil... [+16] Sam 11 Apr 2015, 22:18

Helau draga :) .
Am venit aici la ficul asta super extraordinar ( cel putin pentru mine) si vreau sa spun ca m-ai surprins placut. Rare sunt ficurile in perspectiva lui Sas'ke al nostru drag si scump ^_^ . Imi pare rau pentru bietul baiat. A fost foarte dezamagit. E ca si cum ar fi un orb daca a ales-o pe Ino. Si acum pe bune...Ino hmm...?!

? Sunt total diferiti , bine poate aici ar fi avut ceva in comun...nu stiu.
Sper sa isi gaseasca dragostea in alta parte , poate in bratele unei rozalii cu ochii precum cele mai pretioase smaralde ( da nu "s" se scrie pentru cai care nu stiau asta) hey sexy !

.
Abia astept urmatorul capitol , sunt nerabdatoare.
Sper sa ma anunti si pe mine in legatura cu asta.
O zi/seara buna :)))) .
*Hugs*!!

Capitolul 3

Trantesc usa de la intrare. N-am de gand sa ma duc la detentie si mai ales sa ma ascund de Kakashi. Nu am chef de nimeni. Nu am chef de jocuri copilaresti. Merg ca si cum nu s-ar fi intamplat tot ce s-a intamplat. De fapt s-a intamplat ceva? Doar pentru orgoliul lui fac pariu ca Shikamaru nu ar mai recunoaste ce i-am facut. Asa e el, e la fel ca ceilalti. Singura persoana care stiu ca n-o sa uite e Ino. Ei ii va ramane intiparita in minte scena asta si va considera si peste 50 de ani ca sunt de multe ori mai vinovat decat pare.

Mereu in mintea ei lucrurile facute de mine erau “de neiertat”, mereu spunea ca vorbeste cu peretii, ca nu ma mai suporta, ca nu-i convine aia, ca nu-i convine cealalta, dar niciodata nu imi spunea ce vrea cu adevarat. M-a lasat tot timpul pe mine sa ghicesc. Nu-i cinstit! Cateodata imi parea ca sunt atat de multe pe care nu mi le zice. Stia sa vorbeasca cu alti baieti destre ce simte, cu mine nu, desi mie chiar imi pasa si inca imi pasa. Probabil ma credea inferior? Imi vine sa rad, insa ma multumesc cu un zambet. Nu vreau sa ma creada nebun suta de elevi care se plimba prin curtea scolii.

Eu, inferiorul, i-am aflat parola de la laptop fara sa stie. E interesant cum laptopul unei fete devine de la o zi la alta un mare jurnal. Desene, poezii, citate, poze... Intr-adevar, nu-s cuvinte care sa iti spuna mot a mot ce vrei sa sti, dar daca iti pui mintea la contributie afli mai multe decat ti-ai putea imagina. Si totusi trecand peste asta.... Naruto chiar e mai special in inima ei decat eu? Gandul asta ma intresteaza, iar tristetea nu-mi face bine. De-ar exista o cale sa stiu de la ce a inceput totul si de ce lucrurile au mers pe drumul asta...

As putea atat de simplu sa aflu adevarul, dar asta ar insemna sa o intreb pe ea si chiar nu-mi doresc sa stie inca ca stiu. Vreau sa gasesc o cale sa ma joc cu mintea ei la fel cum o pisica se joaca cu un ghem de ata. Sau poate ea se joaca cu mintea mea?

O fi totul doar un plan sa vada daca am increde sau nu?

Ino nu se joaca niciodata cu ideile. Ea crede ca daca e sa fie vreun adevar ascuns el sare din vizuina lui ca un iepure cand afara da sa iasa soarelele.

Oricum, azi e o zi senina. Privind in jur e soare pe strada mea.

Partea mai rea e ca am o stare de l-as pune intr-un sac si l-as arunca in mare. Macar stiu ca soferii nervosi gandesc la fel ca mine. Injuraturi, zgomot surzitor si stres, asta e realitatea in care traiesc si in care ma ascund adesea de gandurile mele, de mine. Sunt constient ca doar eu ma pot intelege, ca doar eu pot rezolva problema, cu toate astea vreau o pauza.

Trec ca un turbat prin mijlocul coloanei agitate. Prefer sa nu ascult injuriile aruncate in mine. Nici macar nu ma uit la chipurile lor neinteresante. Stiu ca m-ar omora daca ar putea. Mai am putin si pot rasufla usurat ca n-am murit nici azi.

-Ai grija! Nu stiu cine a tipat, insa a fost destul ca sa sar ca ars si o trag in spre mine pe pustoaica ce m-a urmarit cand am trecut strada.

Ignetul meu de durere rasuna ca un tunet cand ne lovim amandoi de asfaltul rece.

-Esti nebuna? Eu singur abia a putut sa ma strecor printre masini. Ce te-a facut sa crezi ca esti in siguranta.

As vrea sa ii zic cate in luna si in stele, dar tremura atat de rau ca nici nu mai poate vorbi. Ii imbratisez corpul micut intr-o incercare aproape stupida de a ii crea un loc sigur. Cred ca are in jur de 16, 17 ani. Inima ei din cate aud e destul de tanara. Am un sentiment ca inima ei bate in ritmul inimii mele si asta imi da linistea pe care o caut in momentul de fata. Mi-as dori sa inghete timpul!

-Pai... aaa... Eu de fapt voiam sa iti dau telefonul inapoi. Cata nesiguranta se ascunde intr-o fata atat de mica si cata sinceritate! Asa era si Ino... acum 3 ani, 3 ani jumatate.

Oricum, ea imi spune adevarul. Telefonul se odihnea linistit in mana ei. Ma uit la telefon, ma uit la mana, ma uit la ea si iar si iar pana realizez ca are ochii verzi. Iau telefonul si vad ca am un mesaj de la Ino. As deschide mesajul si as vedea acelasi stol nebun de cuvinte fara sens. Ba te vreau, ba nu te vreau, nici ea nu stie sigur. Ino mai poate astepta linistita in banca ei rezbunarea mea.

De data asta a cazut un inger din cer si ar fi pacat sa nu ne imprietenim. E frumoasa, fragila si pune pe altii pe primul loc... intr-un cuvant e inca o pustoaica.

Probabil ca asta e sansa mea la razbunare...

Imi place foarte mult cum ai scris, chiar mi-ai transmis starea sa... Ma bucur sa vad ca ficul e scris din perspectiva lui Sasuke pt ca sincer chiar m-am plictisit sa citesc ce-i in mintea Sakurei( cand vad la alte ficuri un capitol din perspectiva lui Sasuke...). In fine, sper sa continui tot asa. Te rog sa ma anunti cand pui urmatorul capitol:hug:

Hmm...se pare ca cineva a adus next-ul. Uraa!!!
Chiar am fost uluita de capitolul asta. Sasuke poate fii foarte nepasator atunci cand nu e atent.
La faza cu ingerul a avut dreptate. Sakura poate fi o zeita uneori.
Razbunarea bate la usa hă.... suna palpitant.
Abia astept urmatorul capitol. Mor de nerabdare sa vad ce se mai intampla.
Sa ma anunti tot timpul de postare.
Spor la scris si imaginatie!!
Uimeste-ma !
Pwp & Bye.

Good, I was right! Sincer nu ma așteptam la o intrare chiar asa de bruscă. Totuși, sa o folosească pentru a se răzbuna?!? Asta e ceva mai absurd, însă conținutul nu ma uimește pana acum, sincer. Nu vreau sa iei asta drept o jignire, vreau doar sa îți mai trezesc interesul și sa te lovească trenul (just kidding) adică ideile alea bune, ma înțelegi? Deci, sa te vad!

Ai făcut haine ca m-ai anunțat, mulțumesc. Te rog sa ma anunți în continuare.

M-am reapucat de citit ficuri și chiar am dat de ceva interesant. Pe Ino aș da-o cu capu' de ceva, evident, iar pe Naruto l-aș ucide. -_- Dar lăsând asta, dacă Sasuke o va folosi pe Sakura pentru răzbunare, cred că știu ce va face.
Sper să postezi cât mai repede, chiar aștept next. Să mă anunți și pe mine, spor la scris. ^^

Stormi

Buna am aterizat si eu aici cu un mic comentariu ^ ^ Dupa cate se vede va fi un fic interesant , iar eu o sa fiu aici sa il citesc.Nu pot spune ca e o idee chiar originala , dar nici banala nu este.Mi-a starnit curiozitatea si astept cu nerabdare capitolul urmator sa vad cum progresezi.Mie una imi este mila de Sasuke, pare un porumbel cu aripile frante , sper din tot sufletul ca Sakura sa il vindece.
Sa ma anunt si pe mine cand pui Nextul ^ ^

Buna seara!

Sper sa va placa capitolul 4 si imi cer scuze pentru greseli. Astept pareri si sfaturi. Va pup! in love

Lectura placuta!

Capitolul 4

Saruturi nedefinite. Saruturi fara inceput si, pentru a-mi hrani orgoliul, fara sfarsit. Ino este la fel de pasionala si mimeaza aceeasi dedicare ca acum doua saptamani. Au trecut doua saptamani de cand cunoscutii pariaza pentru joculetul meu. Unii cred ca Ino va ceda, altii se roaga sa cad intr-o rapa, dar ma mentin pe pozitii.

“Am chinuit-o!”

Pe interior ma simt implinit, insa la exterior joc rolul baiatului distrus care isi face iubita sa sufere. Nu ii urlu in fata, doar o las sa se legene singura intre extaz si incertitudine. Grimase, tacere, oftat, lacrimi uscate si, desigur, amor. N-am de gand sa o las sa cada pe perna ei moale intr-un somn mult dorit. Nu! Am sa fiu mainile ce o strang de gat, ce ii taie rasuflarea si visele din radacini.

Nu, nu ma ating de corpul ei decat atunci cand am chef, nu am de gand sa o ranesc. Ranile trec, amintirile dureroase te prind intr-o cusca si nu te lasa sa iesi. Cu toate astea inca n-o urasc sau cel putin inca nu sunt convins de asta. Nici n-o iubesc. O plac. Cred ca e o mare diferenta intre aceste doua cuvinte. Iubesti un om atunci cand nu-i nevoie sa iti reamintesti asta din 5 in 5 minute. Ce patetic! Ea face asta in schimb. Imi repeta ca o moara stricata ca am sentimente puternice pentru ea. Pe bune? Stiu ce avem de reamintit cand e stricta nevoie, iar asta nu are legatura cu viitorul, ci doar cu amintirile pe care le-am construit impreuna.

De la iubire la ura e doar un pas, iar eu sunt dispus sa-l fac.

M-as opri din sarutat si as intreba-o daca e multumita. Eu nu sunt. Imi doresc din ce in ce mai mult sa o ranesc. Vreau motive, vreau fapte si desigur, vreau un moment de singuratate. Trebuie sa ma opresc pana nu e prea tarziu!

Ii iau mana intr-a-mea, o privesc cu multa blandete si dau sa o sarut din nou, ca altadata. Se apropie de mine ca si cum as fi singura persoana pe care a iubit-o vreodata, iar cand sa isi atinga buzele de ale mele o trantesc in pat.

Nu e ceea ce ea ar fi crezut. Nu ne vom mai iubi inca o data. Nu ne vom mai iubi niciodata pentru ca totul e doar o minciuna. Imi vine sa imi bag unghiile in gat pentru ca am avut incredere in ea, dar plec din camera trantind usa. Aparent eram iubitul surprinzator de nervos, insa adevarul e ca totul a fost doar o scena sa scap de ea si sa imi caut momentul de liniste. Tot ce am facut nu e doar spre binele meu, ci si spre bine ei. Oftez.

Am mai cautat linistea o data si am dat peste o copila ce incerca sa faca un bine si desi mi-a atras atentia stiu ca va dezamagi la un moment dat pe cineva. Toate fac asta mai devreme sau mai tarziu. Fata aceea nu a facut decat sa imi aminteasca de Ino cea de care m-am indragostit atunci... Acelasi destin, doar ca alt zambet.

Da’ cine sunt eu sa le judec?

E viata lor.

Daca ma uit mai bine in jur sunt inconjurat de blocuri fara viata, lipsite de originalitate si atat de reci. Oamenii de ce ar fi altfel? Un oras e ca un tablou, iar ceea ce pictam vine din inima. Asta inseamna ca eu sunt inconjurat de oameni tristi. Sau nu?

-Oare nu-mi dau eu bine seama?

-De ce sa iti dai seama?

Tresar cand aud acea voce blanda din nou. Nu am mai auzit-o de doua saptamani. Ma uit oarecum uimit la corpul micut ce mirosea a flori de liliac. Cum e posibil ca vorbind singur de ea sa imi apara in fata?

Zambeste. Eu nu zambesc, nici macar nu ma obosesc sa ii raspund la intrebare si merg mai departe spre parcul central. Nu ma urmareste. Sta acolo si se uita cum ma indepartez.

Cum am zis... E doar “o Ino din trecut”...

Daca nu eram plictisit mi-as fi facut tot felul de presupuneri referitoare la faptul ca ea apare cand am nevoie sa fiu singur. Oftez si ma intorc parca mai plictisit decat inainte.

-Nu vrei sa vii?

Da din umeri si se apropie de mine cu pasi micuti.

-Credeam ca vrei sa fi singur.

-Da... Asta credeam si eu, dar se pare ca ne-am inselat amandoi. Nu-i asa?

Se opreste si ma priveste pierduta. Rosata din obraji ii da de gol stanjeneala, iar eu fac pe dragutul si o intreb cu dulceata in glas.

-Sau nu vrei?

Incep sa rad cand vad ca mai are putin si fuge de rusine.

Ma uit inca o data la ea.

Daca e sansa mea sa aflu unde am gresit atunci?

As vrea sa stiu! Atunci as intelege ce a schimbat-o pe Ino...

Probabil ca nu ar fi trebuit sa fac asta, dar am luat-o de mana pe fata a carui nume inca nu-l stiu si ne indreptam spre intrarea in parc.

Stormi

Buna scumpo , se pare ca eu sunt prima care iti lasa comentariu.Multumesc ca mai anuntat , sa faci asta incontinuare.Capitolul a fost unul plin de emotii , dar totusi scurt . Nu ai putea sa il faci si tu mai lung ? Oricum mi-a placut foarte mult acest capitol , am citit cu sufletul la gura.Ma intreb daca Sasuke o va uita pe Ino si se va indragosti de Sakura ?Sa aduci nextul cat mai repede !

O zi buna ! kiss

Whoa. Nu mai spun altceva xD

Cat de frumos ai conturat caracterul lui Sasuke... Sweet. Totuși, m-am rugat sa nu fie Sakura acolo. Sa fie Naruto sau ceva dar nu ea. Pentru ca îl va răni. Sau o va răni. Nu știu.

Nu vreau sa gândesc departe, vreau sa îmi spui tu mai departe cu următorul capitol. Și mulțumesc de anunț XD

Hey :*
Multumesc ca m-ai anuntat. A fost un capitol care m-a captivat in love

, dar s-a terminat prea repede...
Te rog sa ma anunti cand pui next :)

Da. Ce pot sa spun altceva inafara de...cat de surprinzator doua suflete se intalnesc. Sa subliniem : nu am spus suflete pereche . Inca nu stim cum se vor intampla lucrurile....bine de la capat :
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris comentarii la ficuri ( nu stiu cat...o luna?). Multumesc draga Andra ca mi-ai aprins "flacara" . Foarte dragut modul prin care ai povestit intamplarile. Imi Place!! Sakura e asa un ingeras! Sper sa nu se "transforme" ca Ino. Nu as suporta asta. Nu, nu!

Abia astept capitolul 5 .

Sa ma anunti din nou.
Ja ne!!!!! (>__<) ($.$ )

Subiect: Re: Probabil... [+16] Vin 11 Sept 2015, 01:10

Blocat din cauza inactivității.