Ne bucuram extrem de mult ca iti place si nextul banuiesc ca il vom aduce maine, daca putem.

Next

Capitolul 8.

Sakura statea rezemata de geamul din camera ei. Nu trecusera decat 2 zile de cand se tot ferea de Frederich. Morika a salvat-o de doua ori, dar cat va mai tine? Stia ca el este nebun si este in stare sa ii faca rau si ei si surorii ei. De fiecare data cand il vedea chiar si la 10 m departare simtea cum ii ingheata sangele in vene, cum respiratia i se opreste si cum inima incepe sa bata si mai tare, parca vrand s-o i-a din loc, de spaima. Era un om ingrozitor. Insa adevarul era ca nu putea fugi de el toata viata. Era sotul ei si intr-o zi trebuia sa-l infrunte pentru a se apara, sau pentru simplul motiv ca este un sarpe fara inima si cu sange rece. Dar o nedumerea faptul ca se purtase atat de frumos cu ea pana la nunta, dar dupa aceea s-a transformat in bestia care era defapt. Ce l-a determinat sa se poarte asa cu ea, oricum nu avea nicio sansa de evadare, nu putea scapa din lanturile grele si dure in care era inlantuita. Isi vedea viata tracand prin fata ochilor si nu putea sa o mai ajunga, sa si-o ia inapoi. Toate sentimentele ei plecasera din sufletul ei, lasand loc durerii, fricii, groazei si urii. Dar nu avea motive sa urasca pe altcineva inafara de cei doi, Leo si Frederich. Nu avea puterea sa o faca si nici nu avea pe cine. Mama ei era pe total alta planeta, regele si toti ceilalti erau cu ea cand venea vorba de urat. Nu avea motive sa urasca pe nimeni altcineva. Se ridica si merse leganat, aflandu-se parca pe o barca, apoi se aseza gratios pe pat, infundandu-si capul in perna moale. Gandul ii zbura la adevaratul ei print, Sasuke. Isi aduse aminte ce simti atunci cand vorbi cu el. Simiti ca inima ei invata din nou sa iubeasca, si ca acele crapaturi se umpleau cu iubirea lui si ranile din inima ei se vindecau incetul cu incetul. Insa ce putea face? Sa-l insele pe Frederich? El ar fi meritat un asemenea lucru, insa daca ar fi aflat ar fi iesit un scandal urias. Insa ea nu stia cum s-ar putea intampla un asemenea lucru, avand in vedere ca Leo ii promisese ca va dormi tot in camera ei, singura. Totusi, mai era si varianta sa fuga impreuna de la castel, insa asa ceva era imposibil. Din ce aveau sa traiasca? Putea oare sa-l iubeasca pe Sasuke si doar ei doi sa stie acest lucru? Sa riste cu prima varianta? Cu toate ca proverbul spunea ,,Cine nu risca nu castiga,, Sakura avea indoieli si era nesigura, derutata.
In camera intra Ten-Ten trantind usa de perete atat de tare incat tot palatul se cutremura. Avea un zambet pe fata, de parca urma sa chinuie pe cineva, lucru care-i placea. In spatele ei se afla sfioasa Hinata. Isi ceru scuze ca o deranjara. Obrajii ei se colorara si devenira ca focul. Ten-Ten nu o baga in seama si o anunta pe Sakura cu zambetul acela pe buze ca se organizeaza un bal la palat. Nu era de mirare de ce avea acel zambet pe fata, urmau ore in sir in care avea sa o chinuie pe Sakura ca sa-i faca o rochie. Dupa o scurta pauza continua propozitia, spunand ca are loc in seara aceasta. O impinse pe rozalie usor si o duse pana la dulap. Dupa ce il rascoli in zadar o tara pe fata in atelierul ei ca sa-i faca o rochie. O chinui pe fata din nou cu corsetul, a carui stransoare nu-i dadea voie sa respire. Pusese atatea bucati de materiale pe langa ea, ca sa vada ce culoare se potriveste pielii ei, parului ei, ochilor ei. Chestia asta era o misiune imposibila pentru fata. Iritarea se observa pe chipul ei. Dupa ce vazura si cele doua se hotarara asupra unei culori. Era vorba de un roz inchis. Dupa ce trecura de aceasta etapa, urma alegerea tipului de rochie. Aici cele doua se codira. Sakura era inalta si avea o silueta frumoasa. Dupa o scurta insiruire de idei si pareri, care Sakurei i se parea ca nu se mai termina, cele doua se hotarara. Rochia avea sa fie mulata pe solduri si mai libera in partea de jos, lunga pana in pamant, cu o singura bretea.
Cu toate ca fetele pareau sa se distreze facand rochia ei Sakura devenea din ce in ce mai irascibila, nervoasa si iritata. Deodata se simti ca si cum ar pluti undeva, intr-un loc de care nimeni nu stia, nici macar ea. Simtea ca pluteste pe un norisor si timpul se oprise precum atunci cand il intalnise pe cel ce ii furase inima. Acum nu mai era nici furie, nici iritare, nici nervi, doar liniste. Tot ce mai auzea erau bataile ritmate ale inimii ei: nici prea rapizi, nici prea incete. Nu mai simtea nevoia de a urla la cineva ci doar pura linistire si relaxare. Muschii nu ii mai erau incordati si nici pleoapele grele. Se simtea atat de bine si totusi o nelinistire a patruns-o precum o sabie.
Nu putea vedea nimic in jur, totul era negru si aerul era curat. Dar totusi putea vedea ceva. Isi vedea momentele frumoase ale vietii indepartandu-se de ea. Le vedea clar, de parca ar fi fost acolo. Se vedea pe ea, pe mama ei, pe tatal ei vitreg ce murise si pe surioara ei care pana acum fusese singura ei prietena. Dar asta se schimba. Aparusera Naruto, Neji, Ten-Ten, Hinata si Hachi si era convinsa ca aveau sa mai vina. Nu vedea acele momente ca pe un vis, nu ca pe o iluzie, nu ca pe o viziune, ci le vedea aievea. Parca ar fi fost acolo, dar nimeni nu o observa. Complet nevazuta. Se lasa purtata de acel norisor ce nu era acolo in voia sortii. Se simtea atat de singura si trista, indurerata.
Se gandea la cei doi monstri, tata si fiu. Leo isi omorase sotia cu propriile maini si apoi a furata pe nevasta altuia, cat de josnic. Insa daca asemenea oamnei nu ar fi josnici nu s-ar mai numi jigodii. Frederich omorase atatea femei. Nu stia asta de la nimeni, simti lucrul acesta pur si simplu. Si cum o chinuise pe sarmana Aminata. I-a promis ca o sa se casatoreasca cu ea si i-a spus ca este femeia vietii lui, ah, sarpe slinos. Un sarpe cu sange rece, inima impietrita si fara creier. Insa nu era genul acela precum Naruto, prostia lui te facea sa razi si te distra, dar el te ingrozea. Era cu adevarat nebun. S-a jucat cu ea pana cum si avea degand sa o faca in continuare. Dar ce se va intampla atunci cand se va plictisi de acest joc, un joc al mortii? O va ucide? Suta la suta sigur. Avea degand sa se descotoroseasca de ea in ultimul hal. Vorba spune ,, Asa tata, asa fiu.,, si are mare dreptate. Doi criminali odiosi. Fetele lor frumoase nu asecund decat orgoliu barbatesc, minti criminale si un suflet de piatra. Le placea sa vada oamenii in agonie, de aceea de fiecare data cand se uitau in ochii ei tristi le aparea acel ranjet nebunesc. Pana cand aveau sa o chinuie? Aveau sa o tina departe de lume, inchisa in palat? Sufletul ei ar fi vrut sa zboare departe de palat in locul unde s-ar fi simtit implinit si in siguranta, in locul unde s-ar fi vindecat treptat. Dar era inposibil, trupul ei era blocat in acest loc urias, dar totusi micut. Nu avea libertate, drepturi, se intreba daca asa se simt toate dupa ce se casatoaresc. Dar nu putea sti asta.
Renuntand la a se mai gandi la cei doi se concentra asupra locului unde se afla. Ce era de fapt aici? Nu putea raspunde, pentru ca nu stia. De ce era atat de mult intuneric? Nu putea sti. De ce se afla aici? Nici acest lucru nu il putea sti. De ce pluteste? Nici de acveasta data nu putu raspunde decat cu acelasi raspuns. Faptul ca nu isi putea explica nimic o facu se se simta inutila si nestiutoare. O alta intrebare ii rasari in minte ,,Daca nu pot raspunde decat cu <> atunci ce stiu eu?,, Raspunsul la acesta intrebare era unul dur, concret si greu de suportat. El se putea gasi scris pe sufletul ei : ,,NIMIC,,. Asta o facu sa se simta si mai rau, precum un gunoi. Nu stia daca este vina raspunsului sau chiar este adevarat. Oare chiar avea sa-si petreaca restul vieti prizoniera in acest palat? Oare chiar avea sa fie toata viata dominata de Frederich si avea sa fie bataia lui de joc? Poate ca da, poate ca nu, nu era un lucru sigur. Dar ceea ce era sigur era faptul ca de acum in colo trebuia sa opuna rezistenta. Nu mai putea fi marioneta lor. Trebuie sa isi castige dreptul la o viata decenta. Pana acum asteptase aparare de la o fetita ce abia invatase sa-l pronunte bine pe ,,r,,. Chiar atat de proasta si fara de aparare era? Se gandi la cat de idioata era.
Deodata din linistea aceea deplina se desprinsera cateva zgomote slabe. Era ca si cum picaturi de apa se prelingeau de undeva si apoi cadeau in gol. Se intreba daca ajung vrodata jos, dar era sigura suta la suta ca raspunsul este unul negativ. Erau precum ea, mai mult sau mai putin. Se prelingeau incet si fericite, dar apoi dau de gol si cad in el, fiind condamnate sa tot cada la nesfarsit, negasindu-si un loc unde sa fie mai fericite si scutite de gaderea ce dura o eternitate. Chicoti. ,,Ce ganduri mai am si eu, nu ma aseman cu acele picaturi!,, Un miros ciudat ca de rugina isi facu aparitia, dar Sakura il ignora. Isi duse mana la piept si observa ce este uda. Se gandi la inceput ca probabil apa cazuse de undeva de deasupra ei si astfel o uda. Cu toate ca era intuneric, cand duse mana sprea fata, - nici ea nu stie cum – putu sa-l vada...era chiar acolo...se prelingea pe mana ei...era...sange. Fata i se albi si pupilele i se dilatara. Apropape ca nu mai putea respira. Era socata si neajutoarata. Se pipai ca sa vada daca nu cumva fusese ranita. Daca ar fi pe moarte ar fi mai logic de ce se afla intr-un asemenea loc. Insa spre usurarea ei, nu era ranita. Putea sa observe cum picaturile de sange picurau din ea, cu toate ca nu era ranita si nu lasa niciun fel de pata pe haine sau pe piele. Nu facea decat sa se scurga intr-o parte sau in cealalta a trupului ei si sa cada in gol. Dupa ce socul trecu isi aminti ce ii spusese mama ei nu de mult. ,,Cand un suflet este ranit prea tare sau sufera mai mult decat poate, el incepe sa sangereze. Dar nu cu orice de sange, ci cu unul curat, adica nu pateaza. Se aseaza putin pe piele, dar se sterge in cateva secunde si daca nu vrei. Asta se intampla pentru ca este un sange pur ca nu provine dintr-o crima, ci doar pentru ca toate problemele si relele navalesc peste tine deodata. Nu trebuie sa iti fie frica daca ti se intampla asta! Promite-mi ca totuisi vei fi tare!,, Cuvintele ei ii rasunau clar si limpede in cap. Nu avea de ce sa se teama, insa nu putea spune despre asta nimanui.
Deodata deschise ochii si se trezi in camera ei. Fusese un vis, dar avu mare efect caci o trezi la realitate si era sigura ca de acum nu se va mai lasa calcata in picioare. Se ridica in fund si se freca la ochi cu pumnii. Isi aduse aminte imediat tot ce se intampla. Ea adormi din greseala in camera lui Ten-Ten, dar cum a ajuns aici? Oare a carat-o cineva? Isi indrepta ochii spre fereastra cu gandul de a ii obisnui cu lumina naturala, dar il observa pe Sasuke care se uita cu o privire blanda si grijulie la ea. Derutata il intreba daca ea a adus-o in camera si ce moment al zilei este. El dadu afirmativ din cap, ca raspuns pentru prima intrebare, iar apoi o informa ca mai sunt 3 ore pana la bal.
-Sunt atat de plictisita incisa intre acesti pereti. Si cateodata imi lipsesc tampeniile pe care le face Naruto.
-Tempelul ala? Intreba el, dar ea i-o taie spunandu-i ca el ar fi flatat daca ar auzi cum il numeste el. Oh, bine, atunci vrei sa iesim putin? O intreba Sasuke, in timp ce isi apropia fata de a ei. Ea chicoti scurt, semn ca era de acord. Ea ii prinse barbia cu doua degete si ii intoarse capul, sarutandu-l pe un obraz.
O lua la fuga spre dulap si dupa ce lua o rochie la nimereala pleca spre baie sa se schimbe. Sasuke se tranti in fund pe pat, uimit. Se intreba ce a fost asta frecand locul unde buzele ei fine si catifelate intalnira pielea lui aspra. Nu-i venea sa creada ca asta s-a intamplat de adevarat si nu era un vis. Nu era credibil. Cel putin lui nu ii venea sa creada. Frederich nu merita o asemenea femeie. Ea era fragila, gratioasa, frumoasa, indurerata, blanda, iubitoare, atragoatoare, supla, buna, inteligenta si intruchiparea a tot ce e mai frumos pe lumea asta, arata precum ultima zeita ramasa, iar el este orgolios, cretin, urat, criminal si lista putea continua o vesnicie, dar nu are rost sa ne intindem prea mult. Sakura iesi din baie imbracata precum Cleopatra. Stilul ei da a se imbraca sa felul in care zambea aratandu-si dintii la fel de albi precum rochia ii sucea mintea. Diamantele veritabile sclipeu in jurul taliei si gatului ei. Rochia era alba si lasata sa cada libera pana in pamant. Avea pe cap o coronita din aceleasi gen de diamante si parul prins intr-un coc. Catevba suvite roz erau nearanjate si stateau pe langa fata ei frumoasa. Se apropie de ea si ii dadu parul la o parte, dupa ureche, apoi ii saruta fruntea. Ea zambi frumos, in timp ce inima i se incalzea la gandul ca in sfarsit cineva o iubea cu adevarat. Inima ii batea mai tare si din ce in ce mai tare. Simtea cum ar fi vrut sa il sarute, dar era periculos. Totusi, cine ar fi intrat in camera ei fara motiv? Se trase mai in spate, totusi incercand sa fie mai precauta si sa nu se lase prada tentatiei. Il iubea, dar trebuia sa se convinga ca si el o iubeste cu adevarat. Il lua de incheietura mainii si plecara spre gradina palatului.
Sasuke o conduse spre grajduri unde ii arata calul lui pe care il chema Leo si ii spuse ca este un ca un catar incapatanat. Ii spuse ca Naruto isi numise calul Frederich. Ii explica cum nici sa respire nu reusea daca era singur. Se amuzara pe seama cailor, apoi dupa ce il scoase pe Leo din boxa lui mai scoase un cal, o iapa mai degraba, spunandu-i Sakurei ca vor merge undeva. Ii spuse Sakurei ca pe iapa o cheama Miriam. Calul lui, Leo era negru, avea coama lunga si neagra, la fel ca si coada. Era in intregime negru. Pe cand Miriam era opusul. Ea era complet alba. Doar copitele ei erau negre. Dupa ce puse pe cai doua șei, Sakura se sui pe Miriam cu usurinta, uimindu-l pe Sasuke care nu stia de unde invatase. Insa ii explica ca odata mama ei a luat-o la grajdurile din Santa Serenna si a invatat sa calareasca acolo. Au luat-o la goana. Sasuke era in fata, dar Sakura se tinea de el ca scaiul. Dupa cateva minute bune de calarit in care s-au distrat de minune au ajuns pe o pajiste inflorita la marginea unui lac. Peste lac se afla un pod vopsit cu alb. Sakura admira floricelele de toate culorile care crescusera doar cativa centimetri. Sasuke intinse o patura pe jos, mai la umbra si o privi cum aduna din floricele ce imprastiau parfumul lor in intreaga poienita. Parea atat de fericita. Dar era doar o impresie si aceste momente aveau sa treaca, iar cand se vor intoarce la palat fericirea ei se va spulbera si acea durere va reveni pana o va distruce si fizic si moral. Singura ei speranta la fericire era el. Cum putea fi atat de neglijent cu ea? Cu toate ca nu prea intelegea femeile avea degand sa inceapa sa o faca si sa o ajute pe Sakura.
Petrecura o ora in acea poienita. Sasuke se gandi ca ar trebui sa o duca inapoi ca sa se pregateasca pentru bal. O vazu cum sta pe jos si crezu ca doarme. Spuse cu voce tare:
-Nu o sa renunt asa usor la tine, printesa .
-Atunci nu o fa! raspunse ea. Nu dormea ci statea doar intinsa pe jos, privind cerul.
Era putin stanjenit, dar trebuia sa lase deoparte asta acum. Trebuia sa o duca inapoi. Se duse spre ea si ii oferi mana ca sa se poata ridica. Cand ajunse in picioare isi incolaci bratele in jurul ei si o trase aproape de el. Ii spuse incet la ureche un singur lucru. Doar doua cuvinte ce i se lipira de ureche, ii facu inima sa tresara de bucurie si ii aduse un mic zambet pe fata. Totusi nu putea fi sigura ca nu o minte. Nu avea degand sa riste. Ii dadu la o parte bratele si ii zambi gingas, dupa care se sui pe cal si o lua inaintea lui. El nu avea cum sa piarda un dans cu ea in seara acesta. Nu putea sa piarda ocazia aceasta si va accepta invitatia la bal. Era ofiter de armata, deci era mai important. Avea chiar si medalii, doar ca nu le purtase niciodata.

Sakura era imbracata cu rochia mov ce fura privirea. Sasuke se gandi ca Ten-Ten si Hinata facusera o treaba buna. Cand ea intra in sala el discuta cu Neji si cu Naruto. Ramasese cu privirea atintita spre frumoasa femeie. Neji isi flutura mana prin fata lui, dar parca era intr-o transa. O urmarea cu privirea in timp ce in mana tinea un pahar de vin rosu. El era imbracat la costu negru. Neji ii dadu o palma peste fata, iar el intoarse capul iritata. Ii venea sa il loveasca cu paharul in cap. Chiar cand vru sa ii spuna vreo doua aparu Ten-Ten care il lua de brat si il tara pana in mijlocul salii ca sa danseze cu ea. Dificila femeie. Gandi el, dupa care lua o inghititura de vin. Insa si Sakura avu parte de aceeasi invitatie la dans din partea lui Frederich. De cand muzica incepu pana se termina nu il privi in ochii nici macar o clipa. Can el ii ridica capul in sus ea il intoarse intr-o parte, stramband din nas. El se incrunta la ea, dar in loc de scuze Sakura ii scoase limba. Imediat ce dansul se termina ea se indeparta de el si aceasta fu sansa lui Sasuke. O lua la fuga printre restul invitatilor si cand ajunse in fata ei o intreba precum un geantleman daca vrea sa danseze. Nu putu sa il refuze, asa ca merse cu el in acelasi loc unde dansa si cu printul stupid. Incepuse un vals lent. Cei doi se apropiara si dupa cativa pasi el ii puse mana dupa gat si o saruta pe frunte. Ea ii inconjura gatul cu bratele si isi propti capul de pieptul lui. El isi puse minile pe spatele ei. Ii saruta parul roz odata, dupa care ncepuse sa danseze incet. Exact pe ritmurile aceleasi melodii dansau si Neji cu Ten-Ten si Naruto cu Hinata. Sakura nu se dezlipi toata seara de el, Sasuke nu parea deranjat deloc de acest lucru, ba din potriva, parea sa-i placa. Era diferit fata de Frederich, insa nu era sigura ca o iubea cu adevarat. Mai avea putin de asteptat.

Na speram sa va fie pe plac acest mare capitol

Uitati si pozele acum!
Rochia pentru bal a Sakurei: https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/580/2rochiesearasiluetalasp.jpg/
Rochia cu care a iesit la plimbare: https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/585/rochiealbacleopatra.jpg/
Si cei doi cai: https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/200/puzzlecaiinmare218267.jpg/

Nextu sincer nu stiu cand il punem, poate cel mai tarziu luni, pentru ca eu nu pot in weekend, poate o sa-l puna Deme mai repede si multumim!!

P.s.: Sa sti ele, ca nu vrem sa faci crize

Ele, nu stiam ca iti place atat de mult ficuletul nostru! Lasa ca o sa vi-l aducem luni probabil.

Vai doamne iertati-ma, nu stiam ca domnisoara piersicuta stie atat de mult sa inebuneasca, si draga poti sa devi perversa nu-i nicio problema . Nextul, va jur pe viata mea ca-l primiti azi.Si sa n-o certati pe Deme ca n-a pus nextu ca io nu am intrat pe mess, sper ca nu o sa ma luati la bataie....prea tare, aveti mila de o biata fatuca

Capitolul 9.

Era o zi frumoasa si destul de insorita. Sakura statea impreuna cu prietenele ei si discutau despre ceea ce se intamplase in palat in ultima vreme. Ten-Ten le povestea cum s-a certat o ora intreaga cu una din ajutoarele bucatarului fiindca ii murdarise una din rochiile preferate. Desigur si ele vazusera scena, deoarece cele doua facusera un scandal in tot palatul. Sculasera si mortii din somn. Dar la un momentdat, nemaisuportand acea galagie infernala se trezi Anabelle sa vina si incepu sa le tina morala tuturor fiindca nu munceau si urlau ca disperatii unii la alti. Insa ea era si mai si. Insa apele se linistira repede dupa. Hinata le povesti cum cand se grabea la regina Anebelle, in drum spre camera dansei se intalni cu Naruto, iar cand o saluta inchise ochii si imbratisa o coloana care tocmai fusese zugravita. Fetele rasesera si chicotira cateva minute bune, dupa care cele doua servitoare se intoarsera la treaba lor obisnuita. Ten-Ten inspecta garderoba Sakurei, in timp ce Hinata se ocupa de curatenie.
Sakura statea si le privea zambetele sincere, admirandu-le. Ii parea rau ca ea nu putea sa fie ca si cele doua tot timpul, iubea acele zambete frumoase care ii erau aruncate ca sa o inveseleasca. Cele trei legasera cea mai puternica legatura, si anume prietenia. Erau mai mult decat de nedespartit. Se ataseasera atat de mult uuna de cealalta, incat simteau ca faceau parte din aceeasi famili si ca se stiau de dinainte de a se naste. Isi impartasisera una alteia trecutul, secretele, visele, iubirile secrete si tot ceea ce li se intampla in fiecare zi. Nu stia ce facuse sa merite niste prietene atat de bune. Nu facuse nimic special niciodata. Insa ea stia ca prietenia nu este bazata pe ceea ce ai facut inainte, acest sentiment se afla printre cele mai frumoase si nu cere nimic. Era atat de frumos sa se poata baza pe ele intotdeauna. Cu ele radea, plangea, visa, povestea, cu ele traia. Simtea ca nu le va pierde niciodata si ca vor ramane nedespartite pe veci. Cine ar putea-o contrazice? Nimeni nu are dreptul de a desface o asemenea prietenie si de a arunca acest sentiment. Nu se va gasi nimeni care sa le desparta, doar o persoana poate face asta si anume Dumnezeu. In afara de el nimeni nu avea puterea de a le separa si daca va inceraca cineva va lupta pana la final pentru a ramane cu ele.
Trei ciocanituri scurte se auzira in usa dupa care clanta fu apasata si inauntru intra Sasuke urmat de o fata. Aceasta avea parul de culoarea rosie, precum a marului copt si ochii de aceeasi culoare. Avea o privire sfidatoare si ciudata in acelasi timp. Era imbracata cu o rochie mov, cu bretele si cu modele imprimete pe decolteu si pe abdomen. In picioare purta balerini mov, cu trandafiri de aceeasi culoare pe exterior. Avea parul lasat liber pe spate si pasea destul de gratios. Sasuke le spuse scurt celor trei ca acea fata este Karin si ca va fi noua servitoare a Sakurei, pe langa Ten-Ten si Hinata. Dupa ce spuse ii arunca un zambet dragalas Sakurei, apoi pleca. Ea ofta usor, si isi inchise ochii. Isi aduse aminte toate acele momente frumoase petrevute cu el si mica raza de speranta ce inflorea incetul cu incetul in sufletul ei in timp ce se afla in preajma lui si ii spunea cuvinte frumoase care o faceau mai puternica. Zambetul ei aducea lumina in viata ei de fiecare data, nelasand0o sa cedeze si sa innebuneasca. Atingerile lui o duceau intr-un colt de rai unde putea fi fericita orice s-ar fi intamplat. Ce conta ca avea sa-l infrunte pe Frederich? Va trece si peste asta si peste tot ce-i arunca viata in cale daca el va fi mereu langa ea. Insa daca se intampla contrariul ea avea sa fie mai usor de manipulat si dupa ce ea nu mai avea nimic de oferit se vor debarasa de ea ca de o jucarie pe care o iubisera atat de mult prima data, dar dupa sa plictisiserta sa o mai faca sa sufere si o vor distruge sau abandona. O durea sa se gandeasca la asta, insa stia ca le va fi imposibil atata timp cat ea va opune rezistenta si nu va ceda psihic.
Se ridica in picioare si ii zambi lui Karin. Ii intinse mana spunandu-si numele si ca era sotia printului Frederich. Insa ea stramba din nas si se intoarse cu spatele la ea. Apoi ii completa propozitia cu cuvintele ,, Si de asemenea o carpa.,, Zambetul ii disparu de pe fata si durerea isi facu loc. Ochii ei erau acum aceeasi. Ei exprimau doar tristete si durere. Ce chin. Sakura ii spuse ca e libera sa creada ce vrea despre ea, atata timp cat nu face vreo tampenie si nu intra in bucluc. Ii spuse ca este libera sa plece daca vrea si o va chema ea daca va avea nevoie de ceva. Ea ridica nasul in sus si iesi pe usa ca un uragan.
Sakura era trista. Se gandea ca toata lumea isi bate joc de ea si o crede o carpa. Isa stia ca nu trebuia sa o afecteze. Cu ce o incalzea pe ea faptul ca lui Karin i-ar fi placut de ea sau o considera un nimic. Zambetul ei reaparu pe buze si ofta usor. Le intreba pe fete ce se intampla in ultimele zile cu Leo si Frederich. Ele incepura sa-i povesteasca tot felul de chestii in timp ce ea asculta cuminte de pe pat. Ii facea placere sa i se povesteasca ceva iar ea sa asculte. Nu stia exact de ce, poate din cauza ca nu stia ce sa spuna in unele cazuri si ii lasa pe alti sa vorbeasca.
Orele treceau si fetele isi facusera treaba lasand-o pe prietena lor singura. Ele plecasera sa doarma. Insa Sakurei nu ii era somn. Statea pe pervazul geamnului si privea luminitele din gradina si apa cristalina care curgea in fantana. Sclipea ata de frumos si magic. Pe cer stelutele isi facusera aparitia una cate una. Luna se afla ca o madona in mijlocul lor. Stralucea mai tare ca toate stelele si isi arata frumusetea fara a se abtine. Stelele parca erau un public numeros ce o admira pe doamna luna.
Intre timp Sasuke se pregatea pentru ceva in camera lui. Avea pe pat sfoara si o bucata lunga de carpa. O bucata de lemn statea langa el. Se ridica incet si isi lua tot ce era pe pat si le agata de el, dupa care porni spre palat. Cand intra in interiorul lui prima oprire o facu la Morika in camera. Batu de doua ori si dupa ce primi aprobarea de a intra deschise usa usor si ii facu semn fetei sa vina. Cand iesi vazu ca era imbracata cu o rochita pe marimea ei alba cu bretelute pe umeri si cu un cordon negru infasurat pe burta. Avea unele puncte negre aproape de bretele. El o lua inainte si se pusera in spatele usii camerei lui Frederich. Asteptara cateva minute bune, dupa care usa se deschise si din camera isi facuse aparitia Frederich. Se aranja, dupa care pasi in hol si facand stanga imprejur se intoarse cu spatele la cei doi. Dupa ce se indeparta putin Sasuke il pocni in cap cu bucata de lemn. El statu cateva minute in picioare, dupa care se facu gramada pe jos. Sasuke il lega repede si il imobiliza cu sfoara groasa. Il tara pana la el in camera si punandu-l langa pat ii turna pe gat o sticla de bautura, apoi inca doua, astfel incat era beat crita. Ii spuse Morikai sa stea aici si sa il pazeasca sa nu iasa. Iar daca se trezeste sa-l mai pocneasca odata cu lemnul si sa-i mai toarne pe gat inca una sau doua sticle cu alcool. Morika asculta tot ce-i spuse fara a-l intrerupe, iar apoi pleca si ea incuie usa dupa el. Facu acelasi lucru ca si Frederich, adica se aranja frumos si porni pe hol in aceeasi loc spre care avusese degand si printul sa se indrepte. Grabi pasul si ajunsese imediat in fata usii Sakurei. Respira adanc si-si sterse transpiratia cu o batista, dupa care batu la usa. Intra fara sa mai astepte sa fie primit si o observa pe fata in camasa de noapte stand pe pervaz. Camasa era alba, simpla si pana la genunchi. Privea pierduta pe geam. El se apropie de ea si o atinse pe umar, speriind-o. Se uita la ea frumos, dupa care ii spuse sa se imbrace pentru ca vrea sa o duca undeva. Ea ii zambi gingas, dupa care pleca la baie. Isi alese o rochie roz incis cu modele argintii si un. Rochia era lunga pana in pamant si cu mai multe randuri de panza roz. Isi prinse parul la spate intr-un coc lasand varfurile de par neprinse si cateva suvite usor ondulate ii cadeau pe langa fata. Isi taie cu o foarfeca niste suvite de par si le aduse pe frunte, facandu-si un breton tare frumos care ii acoperea intreaga frunte. Isi puse niste cercei roz in forma de inimioare cu safire roz si un lantisor tot cu inimioara roz, din acelasi set. Iesi din baie si il observa pe Sasuke in locul ei. Tusi fals, iar el se ridica de parca cineva declarase tarii razboi mondial. Cand o observa aproape ca nu o recunoscu. Era atat de schimbata cu parul aranjat in felul acela si rochia...Ten-Ten se intrecuse pe sine. Parca se uita la o alta persoana, dar stia ca oricum ar arata ea, in interior eera tot aceea fata care suferea zi de zi si incerca sa treaca peste obstacole si peste vorbele grele. Insa el o va ajuta sa treaca peste chiar daca ea nu este de acord. Nu-i pasa daca l-ar fi urat, nu ar fi lasat-o singura pentru nimic in lume. Ii oferi bratul si dupa ce il accepta coborara silentios pana in gradina. Trecura de luminitele ei si de fantna a carei susur inca se putea auzi de departe ca o imbarbatare ca niste cuvine dulci.Trecura de gradina si ajunsesera in poenita unde o duse si in ziua balului. Si acolo erau asezate luminite si era o masa aranjata romantic pentru doua persoane. In mijlocul ei erau doua lumanari rosii puse intr-un suport. Doua farfurii, doua pahare si o sticla de vin rosu demisec. Mirosul florilor era prezent peste tot. Printre toate acele flori, insa Sakura era cea mai frumoasa. Ea putea face pe orice fata geloasa pe ea. Nimeni nu o intrecea. Sasuke deschise sticla iar cand dopul pusca Sakura tresari. Barbatul umplu cele doua pahare si scoase dintr-un cos ascuns in interiorul unui copac, intr-o scorbura mai bine zis un cos cu mancare. Aseza mancarea si ridica paharul precum un domn.
-In cinstea ta, frumoasa printesa! fata rosi usor , dupa care ciocni paharul cu el si bau din vinul duce acrisor cu un gust puternic.
Sakura se gandi ca pana acum nimeni nu facu asa ceva. Sa-i ofere atata dragoste s atentie. Adevarul era ca atunci cand Frederich a invitat-o sa ia cina nu fusese atat de romantic, fusese doar o alta conditie pusa de tatal lui. Probabil ca il invatase si ce sa spuna la masa. Insa Sasuke era diferit. El nu putea sa se poarte cu ea asa cum facea si prostul de Frederich. El chiar o iubea. Nu se abtinea sa-i demonstreze acest lucru. Cat de frumos. Se chinuise sa aranjeze toate astea. Un adevarat domn. Sakura inchise ochii si savura o gura de vin, dupa care indeparta putin paharul si vorbele iesira din gura ei. Acum zambea si Sasuke statea uimit. El nu credea ca ar fi fost posibil sa-i spuna chiar ea un asemenea lucru, insa pentru el a fost de ajuns. Se ridica de pe scaun si ii intinse mana. Ea il lua de mana si el o trase sus. Se uita in ochii ei ce pareau atat de fericiti. Nimic nu-i mai putea desparti acum. Nimeni in lume nu avea puterea de a rupe o iubire. Nu putea nimeni sa ii separe, deoarece acum se iubeau. Isi uni buzele cu ale ei si simti cum sufletul i se incalzeste si incepe sa bata nebuneste. Nu mai era nimei si nimic in jurul lor. Erau doar ei doi si iubirea pe care si-o purtau unul altuia. Stiau ca niciodata acea flacara a iubirii nu se va stinge niciodata. Acea flacara este vesnica si va arde vesnic in sufletele oamenilor. Ea se mareste pe zi ce trece, pentru ca tot mai multi oameni descopera iubire, iar atunci ea devine mai puternica. Dragostea este o legatura care nu poate fi rupta indiferent cati oamnei ar vrea asta si indiferenty ce se intampla. Ea va continua sa existe si sa arda, pana cand noi toti ne vom stinge.
In acea noapte se descoperira unul pe celalalt. In acea noapte isi imparatasira iubirea fara sa ezite macar odata. Stiau ca se iubesc si nu aveau nevoie de nimic care sa dovedeasca acest lucru. Ambii stiau ca este prostesc sa sti ca un om te iubeste si sa-i ceri sa ti-o dovedeasca. Iubirea se simte si nu trbuie sa dovedesti ca o simti celui care nu crede.
Acel ,,Te iubesc!,, rostit de Sakura in acea seara fusese inceputul unei frumoase povesti de dragoste.

Demesor, draga de tine si ziceai ca nu te prea descurci cu romantismul, crede-ma astai cel mai romantic capitol pe care l-am citit vreodata, esti number 1

Vai mersi! Uite ca rosesc acum.

Unul dintre ficurile mele preferate Cand aduceti nextul ???????

Rochita lui Piticot: https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/269/rochitaprintesadiarge45.jpg/
Rochia de noapte a Sakurei: https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/828/324188288dadaf6040d1f46.jpg/
Rochia cu care a fost imbracata Sakura la cina: https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/10/quincedress86067de39253.jpg/
Rochia lui Prostovici Karin: https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/638/rochiedesearabrownieflo.jpg/
Bijuteriile Sakurei: https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/19/setinimioareargintsicri.jpg/

Capitolul 10.

In bucataria castelului era o larma mare de tot. Frederich statea cu boneta sefului-bucatar pe cap si un polonic in mana, comandand ca la armata. Saracele ucenice erau supra incarcate. Nimeni nu s-ar fi mirat daca in cateva secunde ar fi explodat si l-ar fi ars pe Frederich. Leo il trimise la bucatarie cu o ,,misiune secreta,,. Misiunea lui fiind sa-i spuna bucatarului ce sa pregateasca pentru cina ce va avea loc curand. Desigur, facuse asta pentru ca-i statea in varful creierilor si vroia sa scape de el pentru cateva ore. La un moment dat Frederich se trezi cu o oala in cap si incepu sa intrebe cine a stins lumina. De langa el Morika privea dezgustata. Ii lua polonicul din mana si lovi cu toata puterea ei in oala. Evident sentimentul pe care il avu nu fu unul prea placut. In timp ce Morika avea din nou acel zambet malefic pe fata el se facu praf pe jos. Fata nici nu se chinui sa se mai uite la el ci pleca cat mai departe. Se pare ca cei de la bucatarie rasuflara usurati.
In seara aceasta avea loc cina ,,in familie,,. Defapt era o cina regala unde erau invitati Sakura, Frederich, Hachi, Morika, Shizuka, William si Anabelle. Leo fusese cel care organiza aceasta cina si facuse planuri indelungate. El muncea si retusa si ultimele detalii in timp ce fiul sau se prostea la bucatarie sau cel putin asta facuse pana acum. Se chinuise doua saptamani sa planifice totul. Cum el era un perfectionist nu trebuia sa existe nicio scapare, nicio imperfectiune.
In tot acest timp Ten-Ten si Hinata aveau o misiune de 5 ori mai grea decat de a-i face o rochie Sakurei. Trebuiau sa faca 5 rochii pana diseara. Norc ca incepusera munca de ieri. Si aveau de gand sa le chinuie pe toate cele 5 femei. Ma rog, dintre care 2 fete. Insa pe celalte nu le deranjasera corsetul sau tocurile sau toate etapele care trebuiau trecute pentru a creea rochia perfecta. Orele trecusera si dupa ce luasera masurile celor cinci se apucara de rochii. Munceau cu grija. Dar totusi trebuiau sa se grabeasca caci erau presate de timp. Materialele alunecau prin mainile lor si manuiau foarfecele si acele ca pe niste arme, cu atata maiestrie si gratie. Coseau modele atat de frumoase pe rochii si aveau mereu grija sa asorteze culorile intre ele si cu persoana care va urma sa poarte rochia. Terminasera deja doua rochii. Una dintre ele era neagra tip sirena fara bretele. Cealalta era gri cu sclipici si diferite modele in forma de linii groase aurii pe piept. Rochia neagra urma sa fie purtata de Anabelle, iar cea gri de Hachi. Se mai jucara putin cu materialele si cu ornamentele facute din material si terminara rochia Morikai. Aceasta era roz, cu trei trandafiri pe ea, unul alt si doi roz. Era apropape ora pranzului si cele doua se chinuiau sa termine ultimele doua rochii. Erau singure in camera. Linistea apasatoare te facea sa vrei sa tipi. Ti se parea ca nu mai ai aer si ca toata aceea liniste te sufoca, te strange de gat. Parca nu mai puteai trage aer in piept. Insa desigur era doar o iluzie. Linistea nu era prea placuta, dar nu era un om viu ca sa aiba intentia de a te ucide.
Sakura si Hachi stateau in camera Shizukai si discutau despre evenimentul de astazi. Shizuka vorbea, insa Sakura nu putea asculta se simtea pierduta si in interiorul ei un foc puternic ii mistuia sufletul. Era dorul de barbatul pe care il iubeste cu adevarat. Ii era dor de cuvintele acelea frumoase pe care i le soptea la ureche, de atingerile lui si de tot ceea ce facea el pentru ea. Ii era dor sa-i vada privirea, abis intunecat. Vroia sa vada zambetul acela care era doar al ei si il vroia din nou langa ea. Vroia sa fie cu ea pe vecie. Privea pe geamul pe unde intrau in camera mamei ei razele de soare. Singura ei raza de soare care aducea lumina si speranta in viata ei care parea mizerabila acum era doar el, doar Sasuke. Se simtea atat de departe de el, simtea ca o distanta atat de mare ii desparte in acel moment, i se parea imposibil sa-l ajunga acum. Parca cineva nu era deacord ca ei se se iubeasca, parca cineva avea degand sa-i separe. Insa acest lucru este imposibil, nu vor putea trai mult timp unul fara celalalt. Se iubeau prea mult ca sa fie despartiti. Oricat ar incerca oricine nu putea rupe lantul ce ii leaga, fiindca nimeni nu poate interveni in calea iubirii.
Doi porumbei zburau prin fata geamului ducand niste ramurele in ciocuri. Doi porumbei albi. Sakura se gandea ca si ei doi erau la fel ca si ea cu Sasuke. Si ei au aripi cu care zboara. Insa imediat ce sunt despartiti si focul iubirii se stinge aripile lor pier incetul cu incetul, lasand in urma doar o mica luminita care fusese candva un foc al iubirii.
Incet lumina oferita de soare disparea. Soarele cobora incet lunecand pe bolta cereasca. Ceul deveni portocaliu-rosiatic. Totul semana cu un tablou semnat de un celebru pictor. Sakura parea furata de peisaj. Totul era atat de frumos. Incet soarele se ducea la culcare facand loc astrilor si lunii. Luminile se aprinsera in gradina si apa capata din nou acel aer magic care iti taia rasuflarea. Sakura nu se putea opri din a privi ceea ce se afla sub ea. Era totul atat de frumos vazut de sus. Poate de aceea Leo statea in camera aceea din turnul cel mai inalt. Sa privesti lumea de sus iti dadea un aer superior si te imbata cu putere, poate de aceea devenise un om atat de rau. Daca ai atat de multa putere totul ti se suie la cap precum vinul si nu te mai lasa sa gandesti limpede. Fata se ridica incet si scuzandu-se pleca la atelierul lui Ten-Ten sa vada cum merge cu rochiile. Mergea incet pe hol si i se parea ca in loc sa parcurga drumul ea se indeparta din ce in ce mai mult. Cu fiecare pas pe care il facea inainte ajungea cu doi mai in spate. Era clar, se indeparta din nou de realitate. Se opri si scutura din cap, apoi isi relua drumul.Trecu pe la langa camera surorii sale si a lui William, apoi ajunse la parter, unde trecu pe langa biroul lui Leo. Se opri in fata usii si un fior rece ii trecu pe sirea spinarii, inghetand toate oasele din ea si lasand frica si teama sa patrunda prea usor in ea si in mintea ei. Auzi pasi. Veneau de dinauntru. Era Leo care vroia sa iasa afara. Inghiti in sec si o lua la fuga. Se ascunse dupa colt, in timp ce omul iesea din camera. Facu ochii cate cepele, gata sa-i iasa din orbite. Dupa ce se indrepta spre scari ea fugi pana la camera lui Ten-Ten si cand intra acolo nelinistea, teama si acel fior disparura. Un zambet multumit ii aparu pe fata cand le vazu pe cele doua muncind din greu. Pe manechine erau petru rochii si a cincea urma sa fie gata incurand. Cea de-a patra rochie era alba cu pete si linii maro. O frumusee, dar stia ca nu era pentru ea. Vazuse toate schitele fetelor si stia ca a ei va fi una rosie, dar probabil ca inca munceau la ea. Se strecura printre cele doua si privi la aceea rochie nespus de frumoasa. Nu avea bretele. In schimb avea modele cusute sub sani si era tip sirena, la fel ca cea neagra. Deasupra locului unde era stransa, si in acelasi timp desfacuta in doua ca sa poata arata materialul alb cu modele aurii, se afla un model de tufa de trandafiri albi. Era cu adevarat frumoasa. Le imbratisa pe cele doua, laudandu-le munca. O lua si pleca cu ea. Cele doua nu comentara caci se parea ca-si terminasera munca. Isi stersera sudoarea si priveau chipul vesel al Sakurei. Ele luara cele patru rochii ramase si le dusera celorlalte invitate. Evident Anabelle avu ceva de comentat despre rochia ei, dar putin le pasa lor. Doar ea comenta, celelalt iubira rochiile.
Toti se aflau la masa. In capetele mesei erau Leo si in celalalt Frederich. Langa Frederich, in drepta era Sakura, iar in stanga Hachi. In dreapta lui Leo se afla Anabelle, iar in stanga Shizuka. Langa Shizuka se afla Morika, iar langa Anabelle William. Desigur tot Leo aranjase sa fie asezati asa. Totul facea parte din viziunea lui, pana si hainele cu care erau imbracati toti. Totul parea atat de aranjat si parca incomod. Servitoarele faceau exact cum le spusese Leo. Parca cu totii filmau un film si trebuiau sa respecte intocmai scenariul scris de el. Totul era oficial si doar servitoarele erau in plus, dar ele trebuiau sa aiba urechile astupate si sa uite tot ce se intampla.
Karin venea cu o tava cu pahare cu vin rosu. Puse cate un pahar in fata unui invitat. Dupa ce ii dadu Sakurei paharul ea il gusta si isi dadu seama ca este vin sec. Chiar cand vru sa se indrepte spre Frederich ea ii puse piedica si arunca bautura pe barbat. El clocotea de nervi, iar Karin tremura toata. Leo ii facu semn sa plece mai repede din fata lui. Dupa ce ea disparu el incepu sa isi frece tamplele. Frederich se ridica si o lua de mana pe Sakura spunandu-i sa mearga la el in camera fiindca se plictiseste. Ea doar se uita la Morika aprobator. Fetita adopta o mutrita de catelus batut si ii intreba pe cei de la masa daca poate pleca sa se joace cu Frederich. Leo ii dadu aprobarea gandidu-se ca fetita este cam la fel de inteligenta ca si el, deci n-au decat. Saracul de el, cat de tare se insela. Se duse langa Frederich cu aceeasi mutrita si ii facu semn sa se aplece. Cand facu asta il apuca de urece si incepu sa-l tarasca dupa ea pana afara. Cand ajunsera destul de departe ii dadu drumul si se urca pe un scaun in spatele lui Frederich si scoase o funie pe care o avea acolo pregatita din timp. Ii trecu funia lui Frederich pe dupa gat ca si un lantisor, apoi o lega strans si incepu sa traga de ea. Isi planifcase de mai devreme sa-l spanzure pe Frederich. Fetita asta clar nu era la acelasi nivel cu printul prostovan, il depasea mult. La un momentdat clanta usii pe unde iesira ei fusese deschis. Morika lega capatul sforii de care tragea ea de o creanga a unui pom care se afla mai incolo putin si isi puse o mutrita socata cu cateva lacrimi in ochi. Statea si se uita asa la el, dar pe dinauntru murea de ras. Afara iesi chiar Leo. Isi vazu fiul cu funia de gat si isi spuse un singur lucru: ,,Este timpul pentru o mica corectie!,, se indrepta spre el si il elibera. Frederich cazu pe jos si se zvarcoli putin. Se ridica rapid si urla:
-Tata, copilul asta e nebun! A vrut sa ma spanzure! Iar atunci Morika se lipi de el si ii spuse ca se bucura ca n-a patit nimic.
-Mai degraba tu esti nebun, fiule! Sper ca ti-ai dat seama ca este doar un copil care nu poate rani nicio musca. Intrati amandoi inapoi. Leo se intoarse cu spatele si Morika se dezlipi de el.
-Data viitoare am sa te omor! Spuse aparandu-i din nou zambetul malefic pe fata.
El ramasese afara cu ochii cat cepele si intepenit. Ea il urma pe Leo. Cand tatal lui Frederich vazu ca el sta pe loc se duse spre el si luandu-l de ureche il tara pana inapoi in sala. Morika pleca pe motiv ca ii este somn. Insa in loc sa se indrepte spre camera ei merse in camera lui Frederich si ii lua toate hainele si pleca cu ele spre camera lui Karin. Acolo le puse pe ale printului si le muta pe ale fetei in dulapurile barbatului. Apoi il astepta in camera lui pana venise inapoi cu coada intre picioare ca Sakura nu vroia sa-l primeasca la ea in camera. Cand ajunse acolo o observa pe Morika si vru sa faca stanga imprejur, insa ea deja era langa el si il trase inauntru. Il lua la bataie si ii fura toate hainele care le avea pe el, apoi pleca si bloca usa. El nu stia ce sa faca si se acoperi cu o perina.
Intre timp in gradina Sakura statea pe marginea fantanii si se juca cu degetul in apa. Din spatele ei aparu Sasuke care ii puse mainile la ochi. Ea se intoarse si il saruta.
-Mi-a fost dor de tine! A fost o zi ingrozitoare. spuse ea.
El nu spuse nimic ci doar o lua in brate si porni cu ea spre camera ei. Inainte de a deschide usa camerei ei auzi niste gemete si strigate de ajutor. Se grabi sa o puna pe pat. Iar apoi se indrepta spre sursa zgomotului. Mergand si nefiind atent Sakura aparu din urma lui. Il lua de brat si merse cu el pana in fata usii lui Frederich. Acolo il lasa de brat stiind ca ar fi prea periculor sa-i vada acel om impreuna. Oare ce i se intamplase? Sasuke debloca usa si cand o deschise simti cum ii ard ochii. In fata lui era Frederich gol pusca care se acoperea doar cu o patura. Cand il vazu Sakura simti ca-i fuge pamantul de sub picioare si ca o ia cu lesin. Sasuke bloca usa la loc, deoarece nu vroia sa ramana orb. O lua pe Sakura de mana si se indrepta spre dormitorul ei. O puse pe pat si ii saruta buzele rosii si moi. In noaptea aceea dormira impreuna. Sakurei i se parea a fi totul un vis. Nu mai fusese atat de fericita niciodata. Si totusi ii era frica ca acesta chiar ar putea fi un vis. Ii era frica ca maine de dimineata se va trezi cu Morika langa ea, in Santa Serenna. Insa nu avea cum sa-i ia cineva ceva ce iubea. El era singurul barbat din viata ei si asa va si ramane.

Ca sa vedeti cat de malefica e Morika, pentru varsta ei e un geniu malefic, nu vreu sa stiu cum va fi cand va creste. Apropo asteptam comentari . Si mai un lucru saptamana viitoare eu voi fi plecata deci se poate sa mai primiti doar cateva capitole

Deci, care-i treaba? Capitolul e postat de 2 zile daca nu ma insel, si niciun comm? Pai cum vine asta? Vreau sa vad cel putin un comm pana maine. Va rog frumos. Acum hai ca pun eu pozele.

Rochia Sakurei
Rochia Shizukai
Rochia lui Anabelle
Rochia Morikai
Rochia lui Hachi

Deci cam asa sta treaba, inca nu am plecat da poate plec maine,poimain sau niciodata, da oricum cineva tine cu voi si vrea sa primiti nextu cat mai repede

Da, deci uitati acum capitolul 11 si va anunt de acum ca anumite personaje din fic - doua la numar - isi vor lua cate o bataie.

Capitolul 11.

In dimineata urmatoare fu din nou o zarva de nedescris, deoarece Frederich si Karin aparura imbracati unul cu hainele celuilalt, insa deja toata lumea se obisnui sa fie galagie de dimineata. Ambii urlau unul la altul de parca s-ar fi sfarsit lumea. De aceasta galagie fusese trezita si Sakura. Se uita langa ea si observa ca Sasuke plecase deja. Se gandi ca asa va fi mereu. Poate ca se vor culca impreuna, dar dimineata el nu mai avea sa fie acolo deoarece risca sa fie prins. Si-ar fi dorit ca macar odata in viata se sa trezasca si el sa fie acolo, langa ea dormind inca. Si-ar fi dorit sa fie prima care ii da ,,buna dimineata,, si sa il sarute. Insa era ireal. Asta doar daca nu s-ar trezi inainte ca el sa plece. O tristete sfasietoare o cuprinse. Isi lasa capul pe genunchi. Era goala, iar rochia ei era aruncata pe un scaun. Draperiile erau trase si lumina nu putea sa patrunda. Usa era incuiata. Isi simtea pleoapele grele si parca in capul ei explodau bombe. Se gandi ca ar trebui sa ia un calmant. Isi infasura cearsaful pe ea si pleca spre dulap. Inainte de al deschide trase draperiile si o lumina orbitoare intra in camera. Lumina pana si cel mai ascuns coltisor in care fusese intuneric pana atunci. Cand deschise geamul mireasma florilor si aerul curat al diminetii o intampinara. Aceasta mireasma ii facu ziua putin mai buna. Se rezema de geam si pentru cateva secunde se lasa furata de peisaj. Un fluturas multicolor ii trecu prin fata. Il urmari cu privirea pana ce se aseza pe nasul ei. Isi scutura capul usor si rasul sau cristalin umplu camera de bucurie si insenina ziua. Se ridica intepenita si dupa ce isi pocni oasele alese o rochie la intamplare din dulap, iar apoi o lua pe ea. Rochia era neagra cu captuseala roz pe interior, maxi in spate si mini in fata. Sub sani avea o fundita roz. In picioare avea niste pantofi negri cu toc. Se indrepta spre usa si o descuie. Se uita pe hol si il vazu pe Frederich care imbraca un sacou de la un costum si injura printre dinti. Se gandi ca poate Morika exagerase putin, dar pana la urma urmei ea fusese capul actiunilor surorii sale. Si ce talent actoricesc avea fetita. El ajunse in dreptul ei si o impinse inapoi in camera. Incuie usa. O plesni peste fata si incepu sa urle la ea.
-Frederich, si eu pot sa te lovesc si te asigur ca am palma mai grea. spuse fata.
-Chiar credeai ca nu imi voi da seama ca tu ai pus-o pe proasta aia mica sa ma omoare. Stiai ca tata nu o sa ma creada si pacostea de sorata o sa isi poata bate joc de mine cat vrea. urla el.
Ea zambi aratandu-si dintii de un alb imaculat si fermecator. In momentul acela o lovi. Incasa un pumn din plin. El nu astepta nimic si o lovi cu piciorul in burta. O mai lovi odata si ii dadu sangele pe gura. Cu toate ca era o lovitura care durea al naibii de tare ea se gandi ca incasase lovituri si mai grave pana acum. Care? Pai atunci cand toata Santa Serenna fusese distrusa o parte din ceea ce fusese Sakura candva ramasese acolo distrusa. Aceasta fusese o lovitura dura, foarte dura. Cand a aflat tot adevarul despre tatal ei natural si Hachi, incasase o alta lovitura din plin, faptul ca trebuise sa se marite cu acel om fusese o lovitura ce o doborase. Dar chiar daca era doborata avu curajul si puterea sa se ridice. Stia ca va suporta si tot ce urma si avea de gand sa suporte totul. Se ridica de pe podea. Avea noroc ca rochia era neagra caci stropi mici de sange sarisera si pe ea. Isi sterse sangele de la gura si il pocni pe Frederich de simti ca l-a atins focul Iadului. Da de unde, acel foc ar fi nu ar fi usturat asa de tare ca si palma care a primit-o peste obraz. Sakura ii mai dadu una si atunci printul simti ca i se intuneca privirea. Insa barbatul nu avea de gand sa renunte asa usor. Ridica palma la ea, iar Sakura il privi plictisita in ochi. Atunci clanta usii fu apasata. Insa dupa cateva secunde ea fu sparta si inauntru intra Sasuke ca un uragan. Din cauza grabei il darama pe Frederich si se sui cu picioarele pe spatele lui. Intreba cine a incuiat-o aici si fata chicotind arata cu degetul in jos. Sasuke se dadu jos de pe Frederich si isi ceru scuze de o mie de ori, dupa care invitatul nepoftit pleca cu coada intre picioare. Dupa ce el pleca Sakura inchise usa si amadoi incepura sa rada prostesc.

In biroul lui Leo Morika statea pe un scaun si discuta cu regele. Parea ca discuta ceva foarte important. Intre timp printul dadu buzna in incapere, iar cand o vazu pe fetita simti ca ii fuge pamantul de sub picioare. Vroia sa o ia la fuga, insa era inmarmurit. Nu se putea misca. Ochii lui se micsorara si picaturile de transpiratie incepura sa-i apara pe frunte.
-Frederich Alberto, cand ti-am permis eu sa-ti iei la bataie propria sotie? baiatului ii ingheta sangele in vene. Nu iti dai seama ca eu stiu tot ce misca in castelul asta? Morika imi da raportul si asa stiu tot ce faci. Sti unde vei dormi la noapte? In orice caz nu in camera ta. facu un semn si doi gardieni aparura pe usa si inhatandu-l pe Frederich il dusera undeva, in subteranul castelului, intr-un loc intunecos.
Soarecii si sobolanii misunau in orice loc, scurgerile erau si ele prezente, iar peretii erau mucegaiti si plini cu zgarieturi, desene, sange. Mirosul insuportabil era in orice loc, facandu-te sa lesini. Lumina fusese demult alungata din acel loc ascuns. Frederich clantanea din dinti pentru ca ii era frig si in acelasi timp nu mai putea de ciuda. El se afla intr-o celula si privea la toti sarlatanii, hotii, criminalii, in general oameni care au incalcat legea.
Usa cu bare a celulei unde statea el se deschise scotand un scartait sinistru, care parca te facea sa vrei s-o iei la fuga. El vru sa-l imbratiseze pe cel care veni la el, dar inainte ca printul sa atinga persoana respectiva aceasta aprinse un felinar si-si descoperi fata. Era chiar Morika. Cand o vazura toti cei certati cu legea se speriara si se indepartara de gratiile usilor. Ea zambi malefic si il lua la bataie pe Fred pe motiv ca o facuse pe sora ei sa sufere. Acum el isi primea rasplata si pe Morika n-o durea nici in cot. In mintea ei tot rasunau acele cuvinte ale regelui care ii dadura oportunitatea de a se razbuna cand si cat doreste pe aceasta fiinta ce nu poate fi numita om, deoarece ii lipsesc atat sentimentele si inima cat si gandirea si creierul. Acele cuvinte umblau vagaboande prin mintea fetei si rasunau tare si clar: ,, Vreau sa facem un pact. Tu o sa-l bati si o sa-i faci ce vrei lui Frederich ca sa-i vina odata mintea la cap iar eu va garantez ca nu o sa-ti faca niciun rau tie si familiei tale.,,. Era un om rau, dar ar fi fost proasta sa nu accepte oferta lui. Mai ales ca spusese clar ca ii oferea protectie ei si familiei sale. Era convenabil, cu toate ca stia ca se juca cu focul. Insa viata ne ofera oportunitati care de care mai promitatore si mai interesante. Stia ca nu o sa i se intample nimic nici ei, nici Sakurei si nici nimanui altcuiva. Cel de Sus tine mereu cu oamenii buni.

Acum va asteptam parerile si comentariile.
Vorba lui Soho, pana si eu abia astept sa vad ce se mai intampla cu toate ca stiu deja.
Eu nu l-am corectat inca, dar am s-o fac.
Ne bucuram ca va place. Bye!

Cine-i ele? Cea mai draguta piersicuta .Si cine-i deme? Cea mai buna surioara. Si cand vine nextu? Habar n-am. Poate maine, poate joi, poate peste un an, poate peste doi, poate peste sapte, poate peste opt... dar cel mai probabil maine Eu chiar si acum ma intreb ce-o sa se mai intample in fic, chiar daca stiu, ce o sa se intample? Oameni buni Soho s-a ticnit

Lasa Soho, nu te-ai ticnit, tu inca gandesti limpede. Ticnit e un personaj din ficul nostru, sau poate chiar mai multe, da nu tu.