VREAU NEXT-UL REPEDE
TE PUP

Bun deci se pare ca am ajuns si la capitolul 12. Vai de mine cand a trecut vremea asa repede?
Hai sa vedem ce se mai intampla, sa citici si sa-mi spuneti si mie, ca-s curioasa , ma intreb ce-o sa se intample

Capitolul 12.

Bataia de ieri ii lasase Sakurei mai multe vanatai si un ochi cam de aceeasi culoare. Ten-Ten si Hinata venisera rapid la chemarea ei in camera si cand o vazura mai sa cada pe spate. Nu le venea sa creada ce vedeau. Avea ochiul de culoarea aceea pe care o are doar cand te loveste cineva rau de tot. Hinata adusese o trusa cu ceva prin ea, Sakura nu-si dadea seama ce este, dar fetele o deschisera imediat si luara o chestie cu puf si dupa ce mai mesterira ele ce mai mesterira pe acolo se pusesera sa tamponeze ochiul fetei cu acel puf. Ei i se parea tare inconfortabil, mai ales ca repetara de vreo 4-5 ori chestia aceea. Nu o durea deloc fiindca stia ca putea sa incaseze lovituri si mai insemnate de atat. Un ochi vanat si niste portiuni pe corp care aveau aceeasi culoare i se parea un nimic acum. Tot ce conta era ca iubitul ei sa fie langa ea acum. Si chiar era. O tinea strans de mana si dupa ce fetele terminara, inainte ca Sakura sa apuce sa le multumeasca celor doua Sasuke o trase dupa el, insa cu grija pana in gradina. Pentru cele doua era un mister ceea ce se intampla cu Sasuke si Sakura. Se facura nevazuti in doua clipe si nu spusesera nimic.
In gradina Sasuke o puse pe fata pe marginea fantanii si se puse apoi langa ea. I-a luat mana intr-a lui si a privit-o in ochi. Privirea lui ce era asemuita cu un abis negru si misterios era acum mai mult decat opusul. Se uita la ea cu ochii blanzi si dragastosi. Sakura rosi instantaneu.
-Sakura, vrei sa ne plimbam putin? o intreba el. Ea dadu afirmativ din cap si simti din nou mana lui calda care o cuprinse pe a ei.
Acum nu o mai tara ci mergeau impreuna relaxati. Erau unul langa altul. Sakura isi tinea mana libera la barbie. Ochii ei emanau caldura, iubire, prietenie si multe altele. Zambetul ei era mai frumos decat insusi regele soare. Cel putin asa i se paru lui Sasuke cand trase cu ochiul la fata. Se indreptara spre grajd de unde Sasuke isi scoase calul si o urca intai pe Sakura ca un domn. Apoi se urca el in spatele ei. Lua haturile in maini, in acelasi timp inconjurand talia ei cu bratele si pornira la drum. Isi sprijini barbia de umarul ei si isi apropie fata de a ei pana ce se atinsera usor. Cu o mana tinea hatul si cealalta o tinea pe abdomenul fetei. In timp ce calul galopa elegant si cu gratie el ii sopti la ureche o intrebare ce o facu sa tresara si sa roseasca. O intreba daca era insarcinata. Ea ii raspunse afirmativ cu o voce dragalasa, dupa care il anunta ca el este tatal copilului si ca va fi intotdeauna. Se uita spre burta ei si o mangaie. Isi intoarse fata spre ea si ii zambi, apoi o saruta pe buzele dulci si moi.
Ajunsesera la o cabanuta, unde intrara inauntru. Sakura era putin nelinistita, nestiind ce cauta ei acolo. Vazura un om inalt, cu parul blond si ochii negri si abisali precum cei a lui Sasuke care taia niste ceapa, sau ma rog asta vroia sa faca fiindca nu-i prea reusea. Ii dadura lacrimile din cauza legumei si pusese cutitul pe masa, iar cand se intoarse il zari pe Sasuke cu iubita lui care se ascundea dupa el si il tinea cu ambele maini de umar. El il saluta pe om, strigandu-l Mark, care se pare ca era varul lui. Cel putin asa reiesea din vorbele lui Sasuke. Mark saluta la randul lui si intreba cine era domnisoara din spatele lui. El il minti spunandu-i ca este garda ei de corp si lady Sakura dorise sa vada casa lui. Ea se gandea ca se pricepe la mintit, nu gluma. Sasuke o lua de incheietura maini si ii prezenta toata casa. De la parter pana la etajul al doilea si ii arata camera lui. Insa cand inchise usa si cei doi raman singuri Sasuke deschide dulapul care era gol si mai deschide o usa care era in spatele dulapului si ies undeva, afara. Inainte de a apuca sa zica ceva el o ia de mana si incepe sa fuga cu ea dupa el pana dupa niste tufisuri. In spatele lor floricele cu petale rosii si mireasma imbatatoare statea drept strajeri al acestui loc. Copacii erau batrani si ofereau umbra.
Sakura se aseza pe jos si intinzandu-se pe spate incepu sa priveasca norii ce erau impinsi de vant intr-un loc doar de ei stiut. Sasuke plecase, insa ea nu stia asta si continua sa priveasca calatoria norisorilor de vata. I se paru ca vede ceva pe cer. Se vazu pe ea pe bolta cereasca zambind si langa ea pe Sasuke imbracat in mire, iar ea in mireasa. Isi dadu seama abia apoi ca este doar imaginatia ei, care in momentul de fata era prea bogata. Se intrista vizibil si se intoarse pe o parte, incepand sa se gandeasca la ziua cand va scapa de tot ceea ce o chinui acum si va fi fericita. Vroia sa mearga intr-un loc unde nimeni nu o va gasi, intr-un loc pustiu unde sa fie singuri si sa moara singuri, poate nu singuri. Isi imagina ca o sa aiba si copii, trei. Doua fetite si un baietel care sa-i semene intocmai lui Sasuke, dar sa aiba ochii ei. O fetita sa aiba parul roz si ochii negri, iar alta sa aiba parul negru si ochii verzi. Se vedea inconjurata de micuti intr-un loc linistit, intr-o casa nici prea mare nici prea mica, una potrivita. O casuta modesta pentru o familie care se iubeste nespus de mult. Insa oricat ar fi visat, aceste lucruri nu aveau sa ramana altceva decat iluzii sau vise care mu aveau sa se implineasca niciodata. Atat de ireal. Cat si-ar fi dorit ca aceste lucruri sa se poata implini si ei sa traiasca impreuna fara sa-i mai vada vreodata moaca lui Frederich sau pe cea a lui Leo. Scursurile societatii. Sasuke se intoarse cu calul dupa el, legandu-l de o creanga. Se aseza cu fata la ea, in aceeasi pozitie si ii mangaie obrazul. Se uita visatoare la el, iar apoi il imbratisa. El accepta si incepu sa-i mangaie spatele, acest lucru dandu-i un fior placut pe intreaga sire a spinarii. Era atat de frumos. Insa era si atat de efemer. Aceste clipe se vor irosi imediat iar cand vor ajunge din nou la palat ea avea sa ramana din nou pe mana lui Frederich. Insa nu putea sa-i ceara sa ramana si in noaptea asta cu el. Ii cerea prea mult. Nu vroia sa-l sufoce cu prea multa afectiune dar nici sa para indiferenta fata de relatia lor. Era atat de greu. Il saruta pe buze, iar apoi ii spuse ca este timpul sa se intoarca la palat. Cu toate ca lui Sasuke i se parea prea devreme accepta si se ridica in picioare inaintea ei, apoi ii oferi mana ca sa o ajute sa se ridice.
Ca si cand plecara o ridica pe ea si o aseza pe cal, apoi se sui si el. Avea aceeasi pozitie, adica cu o mana tinea hatul iar cu cealalta o tinea pe Sakura. Observase ca se intampla ceva cu ea. Nu stia ce sa faca. Insa isi adu repede seama ca este din cauza a ceea ce urma. Leo avea sa creada ca este copilul lui Frederich, iar ea nu avea cum sa-i spuna ca nu. Nu putea sa-i spuna ca este copilul unuia din soldatii lui si ca nu pe Frederich il iubeste ci pe Sasuke Uchiha. O saruta pe obraz si ii spuse la ureche ca totul o sa fie bine. Chiar asa avea sa fie? Avea dreptate Sasuke? Sakura nu mai stia ce sa creada asa ca lasa totul in voia sortii de data aceasta, doar de data aceasta.
Cand ajunsera Sasuke baga calul in boxa si ii dadu de mancare si incepu sa-l tesele. Ea ii spuse ca merge in camera ei si il lasa sa-si continue treaba. Nici nu intra bine in castel ca Morika sari pe ea. Parea atat de trista fetita. Sakura o lua in brate si ducand-o sus ii spune ca vrea sa-i spuna un secret. Insa ceea ce fata nu stia era ca cineva auzise acest lucru si curiozitatea il macina pe dinauntru. Era vorba de Leo. Auzise despre secret si nu putea sa o lase pe sotia propriului copil sa aiba un secret. Dupa ce ele doua urcasera si intrara in camera Leo le urma si se lipi cu urechea de usa auzind cum Sakura ii spunea surorii ei ca este insarcinata si ca o sa aiba un copil. El cobora deindata spre biroul lui si spusese unei servitoare sa-i cheme pe Frederich si pe Sakura la el in birou. Intre timp in camera Sakurei Morika era foarte uimita. Sora ei ii lua manuta intr-a ei si i-o duse pe burta sa, acolo unde avea copilul sa creasca. Morika intreba entuziasmata cum o sa-l cheme pe copil. Ea nu se gandi inca la asta, asa ca ii spuse sa aleaga ea un nume de baietel si unul de fetita pentru orice eventualitate. Sora mai mare se ridica usor din pat si se indrepta spre fereastra. Se uita in jos si il vazu pe Sasuke. Si el o vazu. De acolo de jos ii trimise un sarut. Ea chicoti usor, dupa care usa fu deschisa si o servitoare intra spunandu-i ca Regele Leonard vrea sa-i vorbeasca. In mintea ei isi facu loc un gand cat de cat amuzant. ,,Regele Leonard? Cine-i asta? A, se refera la acel Leo! Cat de urat suna << Regele Leonard >>,,. O urma pe doamna si ajunse in broul lui Leo. Isi facu aparitia in spatele servitoarei si il observa pe Frederich acolo in fata tatalui sau.
-Dominisorico, se pare ca ai uitat sa ne spui ceva in ultimele zile! spuse Leo facandu-i semn sa ia loc intr-un fotoliu. De cand esti insarcinata? Este copilul lui Frederich? Baiatul facu ochii cat farfuriile, iar Sakura ramase calma, cu toate ca nu mai putea de frica.
-Of, ce ma fac eu cu voi? Tocmai ati stricat surpriza, si eu care aveam degand sa-i fac o bucurie lui Richie al meu. Evident ca este copilul lui, doar nu insinuati ca sunt infidela si ca m-as culca cu un alt barbat? spuse ea ridicand din spranceana.
-Serios – spune Frederich – dar cum se face ca eu nu-mi aduc aminte sa se fi intamplat ceva intre noi doi?
-Raspunsul, draga Richie, este foarte simplu! Erai beat. spuse Sakura fara nici cea mai mica jena, iar ,,Richie,, rosi.
-Pe mine n-ai convins. spuse Leo rece. Esti libera. Facu o pauza si continua cand Sakura iesi. Iar tu vei mai petrece cateva saptamani la racoare ca sa te inveti minte sa nu te mai imbeti.
Ea scapase cu bine de data asta, dar nu era sigura ca va mai scapa la fel de usor si data viitoare. Tot drumul spre casa lucra la replicle astea si spuse intentionat in hol ca are ceva sa-i spuna Morikai, un secret, stiind ca Leo era acolo. Stia ca va veni dupa ele si va auzi tot, de aceea nu mentionase al cui este copilul. O piatra i se lua de pe suflet acum. Se pare ca avea si ea talent actoricesc precum minunata ei surioara, Morika. Abia astepta sa il vada iarasi pe Sasuke ca sa-i poata povesti totul, mai ales ca ,,Richie,, o sa locuiasca ceva vreme de acum intr-o celula. Da, auzise si asta fiindca tras cu urechea. Poate ca era viclena dar facea totul spre binele ei, al familiei ei, al copilului ei si al lui Sasuke. Nu avea degand sa-i lase pe vreunul dintre ei sa pateasca ceva. Iar daca se va intampla si va fi din vina celor doi, tata si fiu se va intoarce si doin morti si le va distruge vietile asa cum si ei au distrus-o pe ai ei si ii va face sa-si doreasca sa nu fi facut atat rau, isi vor dori sa moara.

Deci ,,minunatul,, afurisit, de ce Doamne iai dat o viata, o sa mai petreaca o vreme la racoare, pai asa merita ,nu? Daca de fiecare data cand s-ar imbata ar lasao pe Sakura insarcinata, ceea ce n-a facut pana acum, cel putin din cate stiu eu , sa vedeti cati mostenitori ar avea fara numar fara numar

Deci, nu v-am adus nextul fiindca am vrut sa mai dati niste commuri, insa vad ca nu prea merge asa ca hai sa-i dam inainte cu capitolul 13.

Capitolul 13.

Dupa 7 luni......
Era cam ora 6 dimineata. Sakura statea linistita pe pervazul geamului si scria ceva. Privea afara si observa soarele care mangaia lumea cu razele lui puternice. Toata acea lumina invada lumea zilnic si lumina pana si colturile mintii oamenilor. Noaptea trecuta ploase si aerul ea acum curat si improspatat. Picaturile de apa se prelingeau inca de pe acoperisurile turnurilor inalte ale castelului si cadeau in jos pe iarba sau pe petalele florilor. Vanticelul adia usor leganand crengile salciei de langa raulet. Totul era minunat. Insa acest inceput perfect pentru o zi nu avea sa tina foarte mult. Toata aceasta frumusete avea sa se preschimbe in durere si ura. Nimeni nu banuia nimic, insa ceva urma sa se intample, In curand... Totul avea sa se sfarame. Vise, sperante, planuri, ganduri, sentimente, clipe de iubire. Totul avea sa dispara si sa se stearga. Nimic nu va supravietui, deoarece totul va fi distrus. Chiar daca era greu de crezut, insa viata trebuie sa isi urmeze cursul, nu se poate abate de la el ca sa ne scuteasca pe noi oamenii de suferinte si de rele. Oamenii trebuie sa sufere, sa indure pentru ca asta ii face mai puternici...Sau nu?....
Sakura se ridica si asigurandu-se ca nu o vede nimeni puse caietelul in sertarul noptierei de langa patul ei. Era jurnalul ei. Acolo scria absolut totul despre viata ei. Cel vechi ramasese acasa, in Santa Serenna, insa acesta era altul. Unul in care povestea tiata durerea si ura si umilinta care a simtit-o pana atunci. Absolut totul se afla acolo. Absolut totul. Era sigura ca nu il va gasi nimeni, deoarece nu s-ar fi pus nimeni sa-o caute in dulapuri. Toti oamenii respecta intimeitatea. Insa in propozitia aceea exista o eroare. Cuvantul ,,toti,, nu poate exista acolo, fiindca asa acea afirmatie este una mincionoasa. Nu toti amenii respecta reguli si intimitatea altora. Persoane fara inima si sentimente, persoane cu sange rece.
Isi lua o rochie din dulap. Nu statu sa se uite pre mult la ea, deoarece nu o interesa cu ce este imbracata atata timp cat erau haine decente. Era o rochie alba cu modele florale pe parte ade jos a rochiei si pe sani. Avea un decolteu micut si bretelele erau incurcisate si prinse dupa gat. Era mai larga, deoarece burtica incepuse sa is e vaga. Se mandrea cu asta. Era rodul iubirii ei cu barbatul la care visase toata viata, dar cu care nu putea fi. Se duse spre baie unde o imbraca apoi se admira in oglinda. Avea parul lasat liber pe spate. Nu mai avea cearcane la ochi, insa fetele o pudrasera si astazi ca se nu i se vada ochiul invinetit. Renunta usor la a se mai privi in oglinda cand auzi niste batai la usa. O deschise usor si afisa un zambet placut si calduros celui care veni sa o vada, dar nu apuca decat sa auda ,,Hai, dispari! Trebuie sa fac curat!,,. Isi dadu seama dupa tonul ei ca este Karin. Mereu mohorata si suparata cu figura aceea care aproape ca te omoara. Nu prea seamana cu o domnisoara finuta, eleganta, gratioasa sau orice altceva. Este cam brutala si nu prea stie sa se bucure de ceea ce-i ofera viata. Ce sa-i faci. Nu cu toti am reusit sa ne dam jos de la ochi carpa cu care eram legati pentru a nu putea vedea adevarul. Respira adanc, dupa care ofta si merse spre camera surorii sale mai mici.
Karin privi in jur, parca cautand ceva. Vroia sa o umileasca, o ura de moarte. Acea ura infinita pentru ea o facuse sa innebuneasca. Mintea ei nu mai gandea rational. Acel sentiment o distruse si prelua controlul asupra ei, de parca asta astepta de o gramada de timp. Renunta la idee, venindu-si in fire putin si lua matura incepand sa curete.
Intre timp Sakura nu o gasise pe Morika in camera, asa ca pleca sa o caute prin castel. In timp ce mergea isi dadu seama ca acel castel nu insemna doar camera ei, a Morikai, a mamei ei, a lui Hachi si a fetelor. Nu, era imens. Cu usurinta te-ai fi putut pirde in el. Astazi se mai linistisera putin apele, deci nimeni nu o observase cand trecu. Cu toate ca era liniste, ei tot aveau de munca. Munceu in liniste si cu spor. Fiecare face ceva. Vandu-i pe ei cum lucreaza fata incepu sa se simta inutila. Se opri si se intreba schimbandu-si figura vesela a fetei intr-una trista. Se intreba care este scopul vietii ei. De ce mai exista daca doar iubirea ei nebuna pentru acel barbat o tine in viata? Ce mai avea ea de facut in lumea aceasta. Nu era prea devreme sa moara. Viata ei nu mai avea rost si nici nu folosea nimanui. Era doar o piedica in calea celorlalti. Cand o lovea un obstacol ea pica. Ins ace nu observa era ca tragea si alti oameni dupa ea. Era complet inutila. Lasa capul in jos si incepu sa mearga. Dadea impresia ca stia unde merge, insa ea mergea in directia in care o duceau picioarele. Trecu pe langa slujitori si servitori, bucatari si oamnei de serviciu, gardieni si simpli oameni ce-si duceau vietile. Nimeni nu o observa. Parca era invizibila. Insa cine se chinuia sa bage in seama un copil ce umbra hai-hui pe holurile palatului. Pe fetele lor erau zambete fericite, mandre si ei isi traiau viata. Vietile lor aveau rost. Ei isi duceau viata cu placere pentru ca aveau de ce. Insa acum greutatea unei vieti distruse apasa umerii ei finuti si fragili. Se simtea ca si cum ea doar ar ingreuna vietile celorlalti. Nu mai privi nici in dreapta, nici in stanga, nici in spate, nisci in fata. Porni spre gradina alergand. Trebuia sa alunge suferinta cumva, iar cel mai bun mod ar fi prin plans.
Karin termina de maturat si se puse sa stearga praful de pe noptiere. Luase de pe ele tot ce gasi, apoi deschise sertarele. Ramase uimita cand vazu un caietel plin de mazgalituri si desene pe coperta. Il lua si cu grija il deschise la prima pagina scrisa. Citi doar primul rand: ,,Draga jurnalule....,,. Pe fata ii aparu un zambet ce nuera prea diferit fata de cel al Morikai, doar ca pe buzele ei se citea rautate pura, ura si dorinta de a distruge si a face sa sufere. Lasa toul acolo si iesi din camera cu jurnalul fetei. Alerga ca o nebuna pe holuri pana cand ajunse in fata camerei Anabellei. Se aranja, pentru ca ea nu permitea servitorilor sa intre nearanjati la ea. Batu de doua ori la usa si auzi un scurt ,,Intra,, spus cu dezgustare. Intra cu privirea in pamant. Anabella nu le permitea servitorilor sa o priveasca. Se aseza in genunchi, de parca ea ar fi fost cine stie ce personalitate si ii spuse cu umilinta:
-Stimata domnisoara, v-am adus acest lucru din camera Sakurei. Scuzati-mi existenta jegoasa, domnisoare. mda, tot ea ii punea sa-i vorbeasca in felul acesta. Se uita la ea cu scarba, dupa care lua cu doua degete caietul, parca s-ar fi temut sa nu se murdareasca.
Ii facu semn sa plece. Incepu sa citeasca in liniste acele pagini. Avea degand sa o distruga si fizic si psihic. O ura. Ii dorea moartea. Din prima clipa in care a vazut-o si-a spus ca este doar o insecta ce trebuia strivita. Ii facea placere sa o vada suferind si avea degand sa o faca sa sufere pana cand ar fi innebunit si ar fi fost inchisa intr-o celula. Desigur decat sa astepte pana atunci mai bine ii venea de hac acum. Dadu inca o pagina si dupa ce citi cateva randuri ochii i se facura mari si incepu sa citeasca si mai mult. O cuprinse rasul. Acum stia ca o va distruge. Chema un om si ordona sa cheme pe toata lumea din castel la parter fiindca are de facut un anunt. ,,S-a zis cu tine, Sakura Haruno!,,
Sakura era inca la raulet, acolo unde Sasuke organiza cina si se gandea la el. Deodata se auzira trompetele regale. Se auzira trei servitori cum spuneau ca acum, regina Anabelle are de facut un anunt si cere ca toata lumea sa fie prezenta in holulpâ principal de la parterul castelului. Isi sterse fata inca uda de lacrimis i se ridica. Merse incet spre castel. Nu avea de gand sa se grabeasca pentru o scorpie. Intr-un final ajunse acolo si vazu ca era plin de oameni. Toti se inghesuiau sa vada ce are de zis idioata aceea. Avea un zambet pe fata care spunea ca nu avea sa se intample ceva bun. ,,Imi pare tare rau pentru ,,norocosul sau norocoasa,, despre care este vorba. Ea isi drese glasul si spuse, deodata facand-se liniste.
-Copii ai poporului, ne-am adunat astazi aici ca sa aducem adevarul la suprafata! Am fost mintiti si inselati amarnic! Nu vom permite ca aceasta mincuna sa continue sa traiasca printre noi! Va vom dezvalui adevarul si pe mascaricii care ne-au mintit! Facu o scurta pauza si toti scosesera un sunet ciudat care dadea de inteles ca sunt uimiti. Sakura chicoti scurt. Nevasta stimatului printului Frederich ne-a mintit! Sakura facu ochii cat cepele.
Toata lumea se dadu la o parte si ea ramase pe loc. Toti se uitau surprinsi la ea si in acelasi timp cu ura. Nu-si putu da seama cum a aflat ea. Ii observa pe Frederich si Leo care stateau langa Anabella cum se uitau la ea. Le venea sa rada si in acelasi timp sa o ia la bataie. Din randul de oameni il observa pe Sasuke care statea si el incremenit ca si ea. Toti cei de-acolo o huiduiau si se uitau la ea urat.
-Liniste! ordona ea. Ea nu l-a iubit pe printul Frederic, ci l-a inselat! A iubit alt barbat, pe Sasuke Uciha, cel al caruia este de fapt copilul! Dovada este jurnalul tau, Sakura! Si spaunand asta i-l arunca, alunecand pana la picioarele ei. Acum urmeaza pedeapsa lor! Sasuke Uciha esti condamnat la moarte pentru inselatorie si tu, carpa, o sa ramai restul vietii in celula!

Deci ce parere aveti? Ce as fi vrut sa vad ce fete ati facut cand ati citit replicile Anabellei. Scorpia de ea!

Sa vedem, am ajuns si la capitolul paisprezece, cititi si veti afla multe . Acum veti afla de ce ficul are acest titlu o sa aflati voi dupa ce cititi capitolul de ce plang

Capitolul 14.

In ochii Sakurei lumea se intuneca si nimic nu mai exista. Tot ceea ce cusu ea se destrama pe loc si ajunsera din nou la zero. Nu mai exista nimic din ea. Simtea ca urmeaza sa cada la pamant fara suflare. Oamenii huiduiau, insa ei nu stiau adevarul. Nu stiau cum este sa ti se distruga casa, tot orasul, sa afli ca esti defapt printesa si ca mama ta a fost iubita regelui cu mult timp in urma, si sa mai trebuie sa te castoresti cu un om cu sange rece pe care nu-l iubesti. Toate intr-o zi. Inima sa care isi recapata forma initiala, adica fara crapaturi, sparturi sau ciobituri acum se rupse in mii si mii de bucatele. Vazuse gardienii cum se indreptauspre ei. Simtea ca este ultimul ei moment de viata. Cine ii va salva? Nimeni. Auzise cateva cuvinte care ii fusesera ca o alinare pentru un moment. ,,O sa ii termin acum, Sakura!,,. Sasuke le rostise. Ea ii spuse sa inceteze fiindca nu are nicio sansa, insa el isi scoase sabia si inainta in fuga spre Leo si Frederich. Ii privea cu atata ura. Si ea i-ar fi privit la fel daca ar mai fi avut puterea. Se indrepta in fuga spre ei cu sabia scoasa, insa intr-un moment de neatentie o sabie ii patrunse abdomenul masiv si puternic. Si ea simti durerea pe care o simtise el. Era chiar mai rau decat focul iadului. Simtea cum se sufoca si ii venea sa urle. Sakura facu niste ochii uriasi si ii dadura lacrimile. Frederich il strapunse pe Sasuke cu o sabie. Se ridica si o lua la fuga spre el, insa fu prinsa de doi gardieni. Frederich il impinse pe Sasuke care pica jos. Avea sange la gura si din cauza ranii pierdea din ce in ce mai mult sange. Cu toate ca ea se zbatea gardienii inca o tineau. Erau atat de puternici incat erau instare sa o franga in doua. Lacrimile curgeau pe chipul ei alta data frumos, insa acum machiajul se sterse si ochiul ii era vanat. Era vanataia facuta de Frederich. Ii implora pe cei doi sa o lase sa mearga la Sasuke, insa cei doi pareau ca nici nu aud. Ei se intoarsera si incepura sa o traga dupa ei, insa ea intoarse capul intr-o ultima incercare disperata de a-si vedea iubitul. Cand se indepartara destul de mult incat sa nu-l mai poata vedea ea se lasa sa cada pe covor. Statea intinsa pe jos de parca astepta ca moartea sa vina sa o ia. Respira greoi, insa cei doi nu bagara in seama. O luara de maini si incepura sa o tarasaca pana in subteran. Acolo vazu temnite, murdarie, sobolani si multe alte lucruri ce te duceau cu gandul la o inchisoare. Dar defapt asta si era acel loc jegos. Deschisera o usa si o aruncara acolo. Se ghemui pe betonul rece si umed in acelasi timp si dadu drumul lacrimilor amare. Scancea ca un copil mic din cand in cand. Ti se rupea sufletul cand te uitai la ea. Atat de fragila si frumoasa, iar acum atat de indurerata si iti dadea impresia ca avea sa se sparga in cateva clipe precum un bibelou ce cade. Atat de trist. Pe culoarul dintre temnite incepura sa se auda pasi. Toata lumea se indeparta de barele usilor. Intr-un final pasii se oprira si usa ei fu descuiata. Sakura stia ca si omul acel, fie el cine o fi avea ceva cu ea si vreoia sa ii dea vreun pumn. Insa in schimb o mana micuta si calda o atinse pe umar. Se ridica in fund si o observa pe Morika uitandu-se cu atat de multa tristete in ochi la ea. Ea spuse un scurt ,,Pleaca!,,. Se uita la ea de parca nu ar fi inteles. O saruta pe frunte si ii spuse:
-Orice s-ar intampla astazi, draga mea, sa sti ca eu te iubesc mai mult decat orice pe lume! Tu mereu ai fost cea pe care am iubit-o cel mai mult din toata familia noastra! Te iubesc, dar il iubesc si pe Sasuke. VA iubesc pe toti! si spanand acestea se ridica si o lua la fuga. Se indrepta spre camera ei, avand grija sa nu fie vazuta de nimeni, caci atunci si-ar fi stricat planul.
Oare Sasuke murise? Daca l-au lasat sa piarda atata sange e mai mult ca sigur ca a murit. Ii luasera tot ce avea mai scump pe lume. Daca el nu mai era ea nu mai avea puterea de a continua sa traiasca. Inima ei nu batea fara a lui. Stia ca niciodata nu va iubi pe altcineva. Si chiar daca o va face nu va putea iubi barbatul respectiv atat de mult cat il iubise pe Sasuke. Iar el acum nu mai era. Era atat de dureros.
Intra in camera ei si gasind o foaie incepu sa scrie, grabindu-se. In cateva minute fu gata. Impacheta foaia in doua si o lasa pe patul ei. Isi mangaie burta. Nu stia ce sa faca. Vroia sa moara. Insa era decizia corecta? Putea sa-i rapesca copilului ei bucuria de a vedea pentru prima data lumina zilei? Nu avea dreptul, insa nu avea dreptul sa traiasca fara tatal lui natural. Isi dorea asa de mult sa-l cunoasca si sa stie adevarul, nu minciuni spuse de scorpia de Anabelle sau de oricare alt om. Se atasease asa de mult de copilul ei, mai mult decat orice mama, isi dorea sa-l tina in brate, sa-l legene sa-l atinga si sa-l vada crescand, insa ea a fost pedepsita si nu putea fi lasata sa se bucure de viata cum fac alti oamni. Era atat de dureros! Isi dorea atat de mult acel copil, isi dorea sa se nasca iar ea sa-i fie mama. Insa acum ca se intamplasera toate astea, din vina ei, nimic nu mai putea fi la fel. I s-a furat si ultima sansa de a trai o viata de om, i s-a furat singura iubire. Iesi din camera in fuga si a iesit din castel la fel. Ciudat era insa ca nu mai era nimeni in castel. Totul era pustiu. Se simtea singura. Se azeau doar pasii ei cu ecou. Era straniu.
Santa Felicia avea deschidere la ocean. Se pregateau sa-l ,,inmormanteze,, pe Sasuke. El se afla intr-o barca. Avea mainile impreunate pe piept si in ele tinea sabia. Asa era asezat orice om care luptase pentru rege in armata. Era alb. Alb ca varul. Naruto si Neji impinesera barca pana la aba si o impinsera puternic. Barca incepu sa pluteasca in deriva spre larg. Toata lumea isi scoase palariile si orice aveau in cap si isi lasara privirile in jos. Tineau un moment de reculegere. Pe mal erau asezati toti oamenii de la palat. Iar pe colinele de langa erau arcasii care aveau sa lanseze sagetile. In acel moment Sakura sosi si ea, insa era in alt loc. Era undeva departe de cei care asistau la ,,inmormantare,,. Totusi gasi o barca. Se sui in ea si incepu sa vasleasca cu putere. Nu avea sa renunte. Va face ce isi pusese in gand. Vaslea cu putere spre barca unde se afla trupul neinsufletit al iubitului sau. Se forta sa ajunga la el. Chiar daca era mort, ea trebuia sa fie cu el. Il iubea prea mult ca sa-l lase sa plece. Nu pleca fara ea. La un momentdat reusi sa ajunga langa barca lui. Parasi vasla in barca cu care venise pana in larg si se sui in a lui. Chiar in acel moment arcasi primira comanda sa-si aprinda sagetile. Totusi in cateva secunde se oprira vazand o femeie in barca. O vazura pe sotia printului. Ten-Ten si Hinata care se aflau acolo tipara la ea sa se intoarca, insa ea se intoarse spre ele, si inchiznd ochii dadu din cap in semn ca nu. Fara sa mai asculte rugamilntile lor se intoarse cu fata spre iubitul ei si ii lua sabia din mana. De pe mal cele doua fete tipara la ea sa nu faca asta. Shizuka incepu sa planga si sa isi implore fata sa nu se sinucida. Sakura ii spuse ca in camera ei, pe pat vor gasi ceva ce le va fi de folos. Nu mai baga in seama strigatele lui Naruto, ale lui Neji sau ale surorii sale gemene. Nu mai conta cine nu-si dorea ca ea sa moara. Ea nu mai putea indura atatea. Era prea mult pentru ea si stia ca daca nu se sinucide ea mai mult ca sigur ca o va face Frederich sau Leo. Nu vroia sa moara din alte motive. Era instare sa-si dea viata pentru Sasuke si acum dovedea intregii lumi ca ea chiar l-a iubit pe el. Inchise ochii si bloca orice amintire, orice lacrima si orice ezitare sa o mai atinga. Trase aer in piept pentru ultima oara si apoi isi infipse sabia in piept. Scoase un tipat de durere si se prabusi fara vlaga peste cel pe care il iubise. Sasuke murise, murise si ea, dar ea murise cu zambetul pe buze. Acum puteau sa traiasca impreuna linistiti. Ultimele ei cuvinte fusesera ,,Te voi iubi mereu, Sasuke!,,. Iar apoi isi dadu ultima suflare. Comandantul armatei se intoarse scarbit de scena de despartire dramatica si le facu semn arcasilor sa-si aprinda sagetile iar apoi sa traga. Dadura foc sagetilor si dupa un moment trasera cu ele spre barca unde se aflau trupurile neinsufletite. Focul o cuprinse repede si dupa cum se credea pe atunci sufletele celor trei se eliberara de pacate si de greutatea trupurilor si se inaltara spre ceruri. Asa credeau oamenii. Nu ii putem contrazice. S-au eliberat de durere si de tot ceea ce suferisera, iar acum erau liberi sa se iubeasca si sa aiba grija de copilasul lor.
Naruto si Neji le luara pe Ten-Ten si pe Hinata care inca mai plangeau si le dusera departe. Hachi pleca pe picioarele ei inapoi la palat. Insa cu Shizuka era altfel. Ea pica in genunchi si dadu drumul lacrimilor. Fata ei cea mare, mandria ei nu mai era aici, pe pamant. Nu intelegea, nu avea puterea sa o faca, dar isi aduse aminte ce spuse ea despre lucrul care se afla in camera ei. William se apropie de ea la fel de indurerat si ridicand-o de umeri o lua in brate si o duse spre castel. Insa la fel ca si fiica sa ea privise peste umar locul unde isi pierduse fata. Asa privise si Sakura. Privise peste umerii gardienilor la locul unde isi pierduse marea dragoste pe vecie. Nu avea habar cum ii va spune Morikai cele intamplate. Nu stia ce se va alege de ea si de micuta.
La palat Shizuka incerca sa ii spuna Morikai cele intamplate, dar cand mama sa se aseza langa ea fetita o intreba:
-S-a sinucis, nu-I asa? Shizuka uimita dadu din cap. Mi-a spus inainte sa plece spre voi ca ma iubeste, a spus ca ne iubeste pe toti, dar ca-l iubeste si pe Sasuke! Femeii ii dadura lacrimile si isi imbratisa odrasla.
O lua de mana si plecara spre camera fetei. Pe patul ei gasira o scrisoare. Incepu sa o citeasca cu voce tare: ,,Draga mama, stiu ca esti indurerata asa cum ar fi orice mama. Adevarul e ca dupa cum sti si tu Frederich nu m-a iubit niciodata. In pimele zile Morika si Sasuke m-au aparat de el. Insa eu m-am indragostit de brunet din prima clipa. El m-a facut sa-l iubesc. El mi-a reparat in intregime inima mea sparta si m-a invatat cum este sa iubesc. Insa astazi inima mea s-a spart din nou. Eu nu pot trai fara el. Si stiu ca daca nu m-as fi sinucis singura ori Leo ori Frederich ar fi facut-o. Te rog iarta-ma mama. Eu l-am iubit prea mult poate! Insa nu puteam sa traiesc fara el. Sasuke m-a ajutat sa trec peste tot. Peste amenintarile lui Frederich, peste bataia care am luat-o de la el si peste tot. Te rog sa ma ierti!

Acestea fiind ultimele mele ganduri te rog inca odata sa me ierti, mama!
Sakura.,,

In acea zi s-au stins trei suflete. Iubirea care s-a nascut intre ei a provocat toate aste, insa au urmat si zile mai bune. Chiar in acea zi William l-a dat jos de pe tron pe Leo si i-a condamnat pe Frederich, tatal sau, Anabella si pe Karin la moarte prin spanzurare. La cateva saptamani dupa martea fetei cu parul roz mama ei s-a casatorit cu William, indeplinindu-si cel mai mare vis al ei din totdeauna. Santa Serenna a fost refacuta. Santa Felicia s-a unit cu Santa Serenna sub conducerea regelui William si a superbei sale sotii, Shizuka. Morika nu isi uita niciodata sora mai mare si se ruga pentru ea in fiecare zi. Nu renunta la acest obicei nici dupa ce ajunse de varsta surorii sale mai mari. Hachi se casatori cu un print aratos, iubitor, grijului si care avea toate calitatile unui sot perfect. Hinata isi marturisi sentimentele lui Naruto si cei doi devenira un cuplu, precum Ten-Ten si Neji. Cu toate ca acum cu toti erau fereiciti nu insemna ca au uitat-o pe Sakura. Amintirea ei dainuia in sufletele tuturor si toti oamenii au aflat ce s-a intamplat cu adevarat in viata ei. De aceea cand au fost dusi la spanzuratoare, toata lumea arunca cu rosii stricate in cei patru condamnati. Aceea fata si Sasuke aveau sa ramana pentru mult timp in amintirile si in inimile tuturor, pentru ca a fost o persoana minunata care nu facuse niciun rau ci dinpotriva. Fusese o sora mai mare perfecta, o fiica cu care sa te poati mandri, o prietena intelegatoare de care nu te puteai lipsi etc. Chiar daca o femeie cu sange albastru a murit, ea a continuat sa traiasca in ceruri alaturi de iubitul ei si de copilasul lor, veghiind Santa Serenna si Santa Felicia si pazindu-le pe ambele de rau. De atunci ambele tara formata de Santa Serenna si Santa Felicia, luase alt nume si traise in pace pentru mii si mii de ani. In amintirea celei ce a fost odata printre ei, tara fusese numita Santa Sakura.


-----The end----

Deci mi-au dat lacrimile, ma bucur ca pana la urma s-a aflat aderavul si sincer imi pare rau ca acest fic s-a terminat, dar totul are un sfarsit, nu? Chiar daca ceva se termina alceva incepe. Oricat as incerca sa nu plang, nu pot, dar plang de fericire. Am ajuns sa fac un fic cu surioara mea si sa-l si terminam si apropo sa nu ne bateti pentru c-am ales sa facem sfarsitul ficului dramatic va pup pe toti si doar atat va mai zic: acesta nu e singurul fic ce-l fac cu Deme, doar fiti pe faza

Vai, deci nu-mi vine sa cred ca am terminat primul nostru fic! Ce ma bucur si asa cum a aspus si Soho asta nu o sa fie singurul la care o sa lucram imprenua. Insa mai multe detalii veti afla cand vom incepe urmatorul fic. Mie mi-au dat putin lacrimile la ultima faza cand Sakura se sinucide. Deabia astept sa aflu daca v-a placut ficuletul nostru!

O serios acum elena, vezi si tu partea frumoasa, oricum s-ar fi aflat. Acum spunemi si mie sincer, daca ai fi fost in locul Sakurei tu ce-ai fi facut? Si daca chiar te-am dezamagit ne pare rau ,dar acuma asta este.

Daca nu ti-a placut nu ti-a placut si gata ele. Iti promitem ca urmatorul fic nu o sa te mai dezamageasca! Ne pare rau ca am facut-o de data asta. Scuze. Si apropo ideea finalului a fost ideea mea, asa ca te rog sa nu o bagi si pe Soho in aceeasi oala. Inca odata scuze.

Off!Zau asa.De ce i-ai omorat pe Saku,Sasuke si copilul?Inteleg ca se afle pana la urma ar nici chiar sa-i omori. .In fine,ficul a fost superb.Mici greseli de tastare da a fost foarte frumos.

Sunt foarte frumoase capitolele dar vezi ca ai pe undeva foarte mici greseli

[b]Super tare .Chiar imi place.tine-o tot asa.dar fal pe Federich sa dispara odata.si chiar imi place de PITICOT. [quote]

A fost un fi superb draga mea. La sfarsit am inceput sa plang in hohote de nici mama nu a reusit sa ma calmeze. A fost superb, senzational.

buna poveste desi e cam lunga si prea putin dialog , as fi vrut ceva dialog si sasuke sa fie mai implicat cat despre rege si fusu' niste jigodiiiiii

frumos...