Your love is toxic (+16)

Subiect: Your love is toxic (+16) Mar 14 Apr 2015, 13:09

Your love is toxic

Capitolul I

Oare cum e sa iubesti sa fi iubit? Sa simti dragostea parinteasca? Sa mai simti ca cineva te iubeste neconditionat pentru cine esti,sau mai exact, pentru ceea ce esti? Cum este?

Acestea sunt intrebari care multi copii dintre noi care si-au vazut parintii murind in fata lor si le pun. Ne simtitm mai singuri ca niciodata,fara pic de dragoste,fara mustrari cand stim ca facem cate o greseala,fara mangaieri pline de afectiune,fara unpic inainte de culcare de la mame si tati. E un sentiment plin de durere si suferinta ce iti distruge sufletul si inima,poate chiar si ratiunea,atunci simti ca efectiv ajungi sa cazi in apele intunericului si nu mai poti sa iesi,oricat de mult te-ai zbate si chinuii,ca si cum un demon,sau un monstru ar traii in trupul tau si ti-ar da pace.

Esti luat luata ostatica de propria suferinta si ura. O ura nestapanita pe tine insatio ca nu ai fost in stare sa ii salvezi la timp si doar ai stat varsand lacrimi,uitandu-te cu teama la ei fara sa poti face nimic,nici macar sa lupti unpic. Exact ca o povara. Sa fi tu propria povara,facand umbra pamantului degeaba si nestiind ce ar trebuii facut.

Totul ti se invalmaseste in minte,chiar vocile lor,imaginile chipului lor.

Ma intrebam daca fiecare gand isi mai avea rost in momentul acela. Mai meritam sa traiesc pentru asta,dupa ce am pierdut tot ce aveam mai de pret pe lumea asta? Dar daca stateam sa ma gandesc mai bine,poate ca ai mei nu si-ar fi dorit sa ajung la asemenea concluzii idioate iar eu sa imi continui viata ca orice alta adolescenta.

Ma uitam la chipul meu din oglinda. Privirea mea era goala,inexpresiva. Ochii mei verzi ca cele mai scumpe smaralde erau goi,parul meu lung si roz era ravasit,fara pic de stralucire,buzele mele rosii trandafirii erau acum crapate si fara culoare. Eram exact ca un monstru. Nu ma mai recunosteam nici pe mine insami,eram cu totul o alta persoana,dar numai eu nu.

Inca de la varsta de zece ani ramasesem fara parinti si fara familie si totusi inca simteam o ura care nu ma lasa sa traiesc in liniste,si vinovatie care nu se vor diminua niciodata,dat trebuia sa suport asta ca o femeie puternica si sa nu imi las lacrimile sa curga,lasandu-ma prada celei mai dezastruoase amintiri din viata mea.

***

Afara ploua torential si eu venisem de la scoala fara umbrela,uda si plictisita,dar nu am lasat asta sa imi strice veselia asa ca am zambit cat mai larg,deschizand usa. Totul era atat de intunecat,incat am simtit un mic fior pe sira spinarii si am inghitit in sec.

-Mami? Tati? Sayuri? Sunteti acasa?

Ma plimbam prin casa speriata de liniste si intuneric si am incercat sa ii mai strig pe toti odata,dar fara niciun rezultat. Simteam teama cuprizandu-ma din ce in ce mai tare,inima imi batea mai sparga pieptul,dar mi-am continuat drumul silentios. Am ucat scarile catre camera parintilor mei si am pus mana pe clanta,desi nu am deschis-o. Picaturi de sudoare imi curgeau pe gat,am inchis ochii si am inghit inca odata in sec.

"Hai,Sakura! Fii curajoasa! Deschide usa aia odata,nu poate fi mai rau de atat!"

Putea fi rau pentru ca teama se reinstalase in mine si aveam o presimtire rea,prevestitoare ca nu a trebuii sa deschid usa,dar pana la urma am cedat si am deschis-o cu greu.

Am deschis ochii si am vazut o balta de sange in care stateau singurii oameni la care tineam cu adevarat. Am privit clipe in sir siluetete lor insangerate si nu imi puteam crede ochiilor. Lacrimile incepura sa imi curga,dar le-am retinut,scotand in schimb,un marait.

-Iti place cadoul,Sakura? intreba o voce atat de cunoscuta,incat nici nu a trebuit sa imi indrept privirea catre ea.

-S-Sayuri..d-de ce ai facut asta? am intrebat socata.

Ea nu imi raspunse,ci se uita la mine cu o privire atat de rece incat fiecare muschi imi ingheta. Am intrebat-o inca odata din priviri,dar expresia ei nu imi dadea niciun indiciu,nici macar un motiv pentru care sa fi facut asta.

Un sentiment puse stapanire pe mine.Ura. O ura incontrolabila ce imi stapanea inima si mintea si mi-am pregatit pumnul,alergand catre ea incercand sa o nimeresc dar se feri de atacul meu si am ricosat in perete,lasandu-mi o rana adanca din care se scurgea sange.

-Esti mult prea slaba,surioara,spuse ea dezgustata,scotand un cutit din rucsac,plin de sange si mi-l puse in mana,strangandu-mi degetele intr-un pumn. Ia asta si tine-l la tine,scumpa mea sora. Atunci cand ma vei ura cu adevarat,foloseste-l cu cap.

Ce? Voia sa ajung o criminala ca ea? Sa omor cu sange rece,persoanele dragi mie? Nu! Nu voi face asta!

-De restul clanului Haruno,m-am ocupat eu,draga sora. Poate asta te va motiva sa ma urasti mai tare. Nu-iasa,surioara?

-E-esti ...o..criminala fara pic de suflet,am soptit. Ce ti-au facut ca sa merite un asa chin?

Ea nu raspunse,ci venii la mine si imi trase un pumn puternic in piept si am simtit ca raman fara aer,apoi am cazut jos cu obrazul lipit de podea si cu lacrimi in ochi.

-S-Sayuri.....O s-sa t-te ucid intr-o zi,sa nu uiti asta..

***

Ma uitam inca la cutitul imbibat de sangele uscat al clanului meu cu sapte ani inainte. Chiar sapte ani de cand ramasem fara parinti si intregul clan. Cinci ani de chin si plansete,si ultimii doi ani de antrenamente fara pauze. Nu puteam sa pierd timpul degeaba,nu aveam destul timp de lenevit si de plans. Daca voiam sa imi razbun clanul,oricat de multe promisiuni ii faceam mamei ca nu voi suferii si ca nu ma voi razbuna pe nimeni,nu mai puteam sa ma tin de cuvant si acum nu aveam pe nimeni sa ma ajute sau sa ma indrume,sau chiar sa imi aline durerea. Dar nu,nu aveam nevoie de alinare.

Mi-am pieptanat parul si l-am prins intr-un coc si apoi m-am spalat pe dinti,dupa care am aruncat o ultima privire in oglinda. Ma uram si pe mine pana in maduva oaselor. Mi-am ridicat un pumn si am lovit oglinda,spargand-o in mii de bucati,reusind sa ma tai destul de tare la mana,inclusiv si degetele,dar nu am acotdat atentie usturimii ingrozitoare,dar nu puteam sa ies asa. Mi-am folosit unpic din chackra si mi-am vindecat rana,dar nu in totalitate si mi-am pus un pansament.

M-am dus la dulap si mi-am ales o rochie lunga cu simbolul clanului Haruno pe ea,o curea lata,colantii mei negri,bandana satului Konoha,niste aparatori pentru coate,cizmele negre ninja,manusile negre,saculetul meu plin de arme ascutite,cum ar fi shurikenii,kunaiele si am iesit afara,incuind usa. Am luat-o usor la pas cu gandurile departe cand in minte inca ii puteam auzi vocea surorii mele spunandu-mi acelasi lucru acum sapte ani.

Esti mult prea slaba,surioara. Ia asta si tine-l la tine,scumpa mea sora. Atunci cand ma vei ura cu adevarat,foloseste-l cu cap.

Subiect: Re: Your love is toxic (+16) Mar 14 Apr 2015, 16:23

~~Ediiit~~

Fix sora ei? Nu îmi vine sa cred, sunt curioasă sa vad cum vei merge mai departe. Mi-am făcut cât de cât o idee dar nu as vrea sa mă înșel.

Primul capitol mi s-a părut chiar drăguț, și știu ca un capitol nu poate fi drăguț dar totuși :X

Sunt nerabdatoare. Aștept nextul. Te rog sa mă anunți :*

Subiect: Re: Your love is toxic (+16) Mar 14 Apr 2015, 17:20

Helau draga mea.
Am citit acest capitol. Mi-a placut (surprinzator), Sa inteleg ca acum Saku e Sasu si o iasa ceva nemaipomenit! Mai mult nu iti pot spune ca e primul capitol din aceasta poveste deci nu e de discutat.
P.S: sa editezi capitolul ca ai greselute.

Succes i continuare! Te-am pupacit!

Subiect: Re: Your love is toxic (+16) Mier 15 Apr 2015, 07:40

Uuu, eu place. Dar sora Sakurei e cam *ahem* ... .____.
Oricum ma intriga capitolul.
Astept capitolul 2! :)

Subiect: Re: Your love is toxic (+16) Mier 15 Apr 2015, 17:06

Capitolul II

Cuvintele ei ma bantuiau peste tot si nu imi dadeau pace. Oare asta avea sa se intample intotdeauna? Nici eu nu intelegeam de ce imi puneam atatea intrebari stupide. Stiam ca daca nu aveam sa o ucid,ea ma va cauta si ma va gasii la fel de slaba. Trebuia sa existe o cale sa devin mai puternica.

In timp ce ma plimbam pe strazile Konohai,am observat cam multa lume agitata,desi nu pricepeam motivul,mi-am continuat mersul limnistit si total degajat,ignorand vocile din jurul meu pana m-am ciocnit de un tip. Am ridicat privirea sa vad cine era. Un saten cu doua pete rosii pe obraji,inalt si insotit de un caine mare si alb,numit Akamaru. Era Kiba,un ciudat lesinat dupa mine de pe vremea cand inca eram la academie care se inrosea de fiecare data cand ma vedea

-Oi,Sakura,e totul in regula? intreba el voios.

-Mda,totul e bine,am spus eu pe un ton rece care il facu pe saten sa isi plece privirea in jos,rosind.

Ma intrebam ce era cu el.Hm,oricum era un ciudat,nu ca n-ar fi fost dragut,dar eu nu aveam e nevoie de prieteni,amici. Nu aveam nevoie de mila lor,asa cum nu aveam nici eu nevoie de mila mea. Eram singura pe lumea asta si asta era adevarul,care ne putea fi negat.

In timp ce imi vedeam de drum,ma uitam la taverna lui Ichiraku,unde un baiat blond isi facea pofta cu o gramada de portii de ramen. Copilul ala nu stia si el altceva decat ramen?

M-am oprit in loc si am scos un marait,plin de ura. Stiam cine era pustiul ala natang si enervant care tot saliva dupa mine de fiecare data. Era Uzumaki Nsaruto,fiul Kushinei si al lui Minato,cel de-al patrulea Hokage. El era cel mai norocos ca parintii lui traiau si era fericit. Nu avea nevoie de nimic mai mult. Nu era nevoit sa simta,tristetea,suferinta prin care treceam eu.

Trupul incepea sa imi tremure groaznic si niste dureri groaznice imi de parca fiecare cutit imi strapungea pielea si am scuipat sange,destul de mult. Ce se intampla cu mine? De ce aveam durerile astea ingrozitoare si nu ma mai puteam misca? Eram paralizata,fiecare muschi imi era paralizat si inima incepea sa isi slabeasca bataile. Oare muream? Oare asta imi era sfarsitul,fara razbunarea promisa? Nu,nu trebuia sa mor,trebuia sa lupt sa ma mentin in viata ca sa imi pot duce la capat planurile.

-O fata a lesinat! a strigat un om. Chemati medicii!

Era o voce lina,frumoasa si foarte cunoscuta care n-as putea-o uita nici in cele urate momente. Era Hinata,o fata timida care il placea pe blond,dar niciodata nu ii spusese asta si eram sigura ca nici nu o face vreodata,dar era bine intr-un fel ca ii auzisem vocea. Si daca aveam sa mor cu adevarat,macar sa ii aud glasul ca un cantec de leagan. Am inchis ochii si am cazut intr-un somn profund.

-Sakura-chan,esti bine? Ma auzi? intreba o voce barbateasca.

Inca nu imi puteam deschide ochii,imi era frica sa vad intunericul din nou. Visam oare ca auzeam acea voce infiorator de cunoscuta? O auzisem de multe ori in academie cand eram mica si nu o puteam uita,o voce stridenta si foarte ingrijoarata de data aceasta,o durere care o simteam,imi strapungea inima si mi-o taia in mii de bucati,oricat de rece si rea eram si cat de mult il uram,mi se facea unpic mila de el. Dar nu trebuia sa fiu buna,trebuia sa fiu exact cum eram,exact ca o stana de piatra,sau mai exact ca gheata care nu poate fi sparta.

-E posibil sa mai aiba nevoie de odihna,Naruto-kun,spuse Hinata. E inca slabita dupa lesinul ala brusc. Tsunade-sama a spus ca o sa se faca bine. Nu a patit nimic mai rau

Am simtit o mana mica atingandu-mi fruntea. Era o mana atat de calda care imi facea bine. Imi aduceam aminte de mama cand ma verifica de fiecare data cand era ingrijorata. Atat de mult imi aducea aminte de ea,incat imi simteam ochii intepandu-ma din cauza lacrimiilor care se chinuau sa imi ude obrajii,dar am strans cat am putut din ochi,incercand sa mi le opresc. Nu imi puteam permite sa plang si sa imi arat slabiciunea. O razbunatoare adevarata nu isi arata niciodata slabiciunile,mai ales nu de fata cu altii.

Nu imi puteam deschide ochii sau mai exact spus nu imi doream. Nu voiam sa le vad expresiile pline de ingrijorare. Imi era mai bine asa,sa dau impresia ca inca nu mi-as revenii. Sa ma odihnesc in continuare,apoi..apoi ce aveam sa fac? Nu ma puteam descurca de una singura,mai ales cat inca eram slabita si nu puteam face mare lucru inafara sa imi deschis ochii si sa mormai ceva pe acolo.

Ma intrebam daca ei, Hinata si restul din sat care ii cunosteam si ma jucam cu ei cand eram mica,le pasa cu adevarat de mine. Tineau atat de mult la mine incat sa ma salveze si sa ma duca aici,in spital?

Bineinteles baka,bineinteles ca ei tin la tine! Altfel de ce te-ar fi adus aici,ha? Ca sa sa se amuze unpic? Ei chiar isi fac griji de tine,si tu ce faci? Ii tratezi cu indiferenta? Cat de meschina poti fi,Haruno?

Am tresarit la auzul subconstientului meu care ma mustra,dar am incercat sa ignor cuvintele aruncate cu venin. Eu n-am nevoie de nimeni,de aboslut nimeni. Ma pot descurca si singura ca de fiecare data. Asta a fost doar un accident,nimic atat de grav incat sa imi agraveze starea si sa ma doboare.

Esti sigura ca a fost un accident,Sakura? Eu nu prea sunt de acord cu tine. Eu una cred ca fost ceva planuit de draga noastra sora,Sayuri,desi nu m-ar mira deloc ca ea sa te chinuie unpic cu iluziile ei,care sunt cam dureroase,chiar mai rele decat iluziile create de un Mangekyou Sharingan . Nu uita ca odata si odata trebuia sa lupti destul de aprig cu ea ca sa castigi,dar am incredere unpic in tine ca poate vei reusii sa o invingi. Asa este,Sakura?

Mangekyou Sharingan? Astea nu sunt tehnicile oculare ale clanului Uchiha? Auzisem ceva de ele,dar niciodata nu ma prinsesem de chestiile alea,dar se pare ca subconstientul meu stia mai multe decat mine.

Cat despre iluziile Sayurei,de asta puteam fi sigura ca era responsabila pentru chinurile alea. Putea sa le faca de la distanta,putea sa ma chinuie cum voia ea,nu o interesa ca eram departe de ea. Dar nu era vorba ca ma va astepta pana voi devenii mai puternica si voi reusii sa o ucid odata pentru totdeauna,sau chiar nu mai avea rabdare sa ma omoare,ca sa scape de mine?

Sakura:

Sayuri:

Subiect: Re: Your love is toxic (+16) Mier 15 Apr 2015, 20:16

Ba da' Sayuri arata cam dragut avand in vedere ca e o criminala lolololol. :))) Bine, dar si Kaede parea bun la prin vedere in Stab 4, dar apoi s-a intamplat ce s-a intamplat. :)))))
Pai ce sa mai zic, decat ca a fost frumos nextul si e bine ca i-ai prezentat cam pe toti. :)
Sa vedem ce o sa mai faca Sakura si sper ca trece peste durerea ei. Probabil ca apare si Sasuke pe acolo si asta o sa o inveseleasca, si se indragosteste de el, apoi Sayuri incearca sa il ucida pe Sasuke fiindca e lucrul cel mai de pret al Sakurei... Doar o idee. lol. :)))
Oricum e povestea ta, fa tu ce vrei. ;) :))

Subiect: Re: Your love is toxic (+16) Mier 15 Apr 2015, 20:29

Edit

Cartof. My gosh cat am putut sa întârzii cu editul. Totuși nimic nou sunt o leneșă demnă de lenevit.

Și dacă mă scuzați, am ceva de citit acum, nu timp de palavre.

Subiect: Re: Your love is toxic (+16) Mier 15 Apr 2015, 21:02

Salutare !
Am venit si eu cu un comentariu. Dupa ce am citit acest capitol. Pot sa spun si eu mai multe. Imi place de personalitatea Sakurei , e asa de...Sasuke hmm..realy?

. Chiar sunt foarte bucuroasa ca ai pus continuarea asa de repede si ca te-ai reintors la ficuri Sasusaku , nu ca celelalte originale nu ar fi fost super (vezi ca le citesc kiss

) . Parintii lui Naruto traiesc???? De cand? Cum?? Oricum multumesc ca ii lasi existenti woaaaa

. Hinata e asa de simpatica si protectoare. Sper sa isi faca curaj sa ii spuna lui Naruto sentimentele sale fata de el.
Poate il bagam si pe Sasuke pe acolo hey sexy !

, ce zici?? Abia astept sa vad cum extinzi povestea si cum va fii cuplul.
(Vezi ca am scris mai mult dance2

)
Bien

! Ne vedem...maine sper??
P.S: mersi de mesaj, sa continui sa ma anunti.
Ja nee ,scumpii! a hug

$rainbow :\$

Subiect: Re: Your love is toxic (+16) Sam 18 Apr 2015, 14:24

Capitolul III

Am deschis ochii in lumina orbitoare a soarelui. Dureriile si starea de lesin imi mai revenisera dupa doua zile de stat in spital,asta fiind a treia zi. A trebuit sa ies in sfarsit azi. Oare ar trebuii sa ma duc sa le anunt pe asistente,sau sa stau aici cuminte? Era atat de enervant sa stau aici degeaba si sa nu ma pot antrena. Nu trebuia sa pierd timpul degeaba,trebuia sa imi gasesc un mentor puternic si dur. Cineva care sa ma invete tot ce stie,pana si tehnicile cele mai interzise. De astea aveam cea mai mare nevoie. Cineva foarte capabil,care sa stie depre ce vorbeste de asemenea. Nu aveam nevoie fe profesori buni si prosti.

M-am ridicat usor din pat si spre surprinderea mea,chiar ma simteam foarte bine,de parca nu mi s-ar fi intamplat nimic. Am facut cat de cat niste pasi mici si am deschis usa de la salon cand am vazut doua femei dezbatand un subiect foarte interesant,asa ca am incercat sa ma fac nevazuta si am inceput sa le ascult.

-Ai auzit ce s-a intamplat cu clanul Uchiha? intreba o femeie in varsta cu parul mov.

-Nu,nu stiu. Ce s-a intamplat?

-Se zvoneste ca intregul clan a fost lichidat cu exceptia unui minor. El e singurul supravietuitor Uchiha,din cate am auzit. Cu totii speram ca e doar o gluma proasta si ca nu e nimic adevarat. Mai mila mi-ar fi de copilul ala,are totusi saptesprezece ani impliniti. Iti dai seama cat ar suferii,fara fratele lui e ca si distrus copilul ala.

Ramasesem complet blocata si inghetata. Inca un clan lichidat? Dar oare cine ar fi atat de meschin incat sa omoare un clan intreg,lasand doar un singur copil pe lume,defapt adolescent? Dar era posibil sa stiu cine ar avea o asemenea inima inghetata si rea. O inima care nu fusese niciodata incalzita. Un copil nascut sa fie criminal,exact cum fusese sora mea. Se nascuse o criminala,dar nu daduse nimanui de banuit,pana in ziua aceea blestemata care nu aveam sa o uit nici dupa moarte.

-Stii cine ar putea fi criminalul? intreba cealalta femeie,speriata.

-Se zvoneste ca ar fi o femeie,rea fara suflet..o asasina cu acte in regula. Nu i se spune numele,toti se tem sa il rosteasca,spuse batrana.

-Exact cum a fost in cazul clanului Haruno? Doar o singura fata a supravietuit macelului,traieste singura intr-o casa. Imi e tare mila de copila aia. Ma intreb cum rezista fara parinti.

-Rezista,spuse batrana. E o fata mai puternica decat am crezut,chiar daca se chinuie de una singura. E foarte descurcareata,dar totusi e foarte rece,indiferenta cu lumea,chiar si cu fostii ei amici din academie. Sufera prea mult ca sa mai caute dragostea undeva. O sa ii fie foarte greu.

Am inchis usor usa,m-am lasat jos pe gresie si mi-am asezat capul pe genunchi tremurand tare din cauza nerviilor. Nu puteam sa cred ca ea inca mai facea victime. Deci se intorsese in sat cu un scop de m-a chinuit in halul ala? Era un semn oare ca sosise sa mai omoare si alti oameni nevinovati?

Surioara.....de ce te feresti de mine? Parca nu voiai sa ma ucizi?

Am simtit cum mi s-a zbarlit pielea. Acum imi intrase si in cap? Nu era de ajuns chinul ala? Nu era de ajuns ca ma adusese in culmea disperarii si a urii? Acum trebuia sa imi mai intre si in cap si sa sa imi distruga ratiunea? Sa imi distruga tot ce aveam mai de pret? Sa ma distruga,pana nu mai ramanea nimic din mine? Sa ma faca praf si pulbere?

Dar nu! Nu aveam sa ma las mai prejos. Nu aveam sa ii cedez si sa ii fac satisfactia asta. Aveam sa lupt,oricat de greu mi-ar fi. Am sa ma antrezenez zi de zi si seara de seara. Asta era singura mea cale de a scapa de toate astea. Trebuia sa reusesc,sa o inving si mai mult de atat,sa o distrug cu orice pret. Nu isi merita viata.dupa tot ce imi facuse si cat suferinta imi provocase. Nu exista iertare nici dupa ce avea sa fie un nimic in fata mea.

Daca pustiul ala din clanul Uchiha era in aceeasi situatie ca mine,era clar ca suferea mai rau ca mine. El nici macar frate nu mai avea,dar eu aveam o sora,ceea ce era de rau,iar daca el o vazuse si mai ales cu parul ala roz,poate avea sa se razbune si pe mine deoarece ii semanam. Dar intrebarea era una singura. Unde aveam sa il gasesc? In spital,in niciun caz,de asta puteam fi sigura. Trebuia sa ies cat mai repede din spitalul asta blestemat. Nu mai aveam ce cauta aici acum dupa ce ma facusem bine.

M-am ridicat in picioare si mi-am cautat hainele in dulapiorul mic din salon si mi-am luat tot ce era nevoie. M-am imbracat incet,inca pierduta in ganduri. Trebuia sa ma gandesc la un plan ca sa il caut pe tipul ala Uchiha,era singurul meu ajutor. El ar fi trebuit sa imi fie un coechipier bun. Dar aici exista o problema. Nici macar nu ii stiam numele complet si nici macar nu stiam cum arata. Cum aveam sa dau de el? Daca nu era in sat si trebuia sa plec? Sunt oare pregatita sa parasesc Konoha in cautarea lui si a puterii de care aveam nevoie pentru a ma razbuna pe sora mea?

Nu a, sa parasesc satul pana nu voi afla nimic cu exactitate,dar nu si azi. Azi trebuia sa continui sa ma interesez de informatiile aflate aici,dar cred ca stiam o sursa sigura de unde puteam afla despre aceste zvonuri. Trebuia sa fac o vizita lordului Hokage pentru asta. El ar fi trebuit sa stie despre toate astea. Doar era Hokagele satului,nu? Iar evident clanul ala era tot din satul nostru,deci clar a auzit de ei.

Si ce te faci daca nu stie? Te duci degeaba? Sau mai exista varianta sa stie asta si sa nu ti-o spuna,stiindu-te pe tine in aceeasi situatia ca pustiul Uchiha? Esti sigura de asta,Sakura Haruno? Si ce ai de gand sa faci cu Uchiha? Ai sa te folosesti de el pentru razbunare?

Atunci voi face ce trebuie. Adica sa parasesc satul in cautarea lui,chiar daca o sa fie destul de lunga si primejdioasa cautarea,dar ceva tot trebuia sa fac. Nu era timp de pierdut. Daca Hokagele nu imi da informatiile utile,la fel voi parasii satul si il voi trada,cu totul ca ca ma durea sa fac asta,sa imi parasesc propria casa.

Subiect: Re: Your love is toxic (+16) Sam 18 Apr 2015, 17:16

~~Edit.~~
Primaaa! Yey @_@ .
Mersi de anunt, pupici!
Uauuu! Nu pot sa cred ca Sayuri e asa o criminala fara scrupule. Si-a ucis familia si acum clanul Uchiha. La inceput am crezut ca i-a fost cerut sa faca asta....dar acum nu stiu ce sa mai cred. Sunt data peste cap complet (la figurat vorbind ca eu stau pe scaun , hehe) .
Sincer imi pare rau ca Itachi a murit *Fangirls crying* . Era nevinovatt!! Ce rau a facut?!...in fic.
Si ca sa stie Sakura-chan , pe baiat il cheama Sasuke , hehe :)) .
Va pleca sau va gasi informatiile de la Hokage??? (eu cred ca v-a pleca, eu asa as face povestea dar in fine, pff)
Abia astept urmatorul capitol si nu uita sa ma anunti!

Ja ne! rusinos

.

Subiect: Re: Your love is toxic (+16) Dum 19 Apr 2015, 19:18

Uuuuu. Lucrurile se complica. Sa vedem cum il gaseste Saku pe Sasuke. Si din nou, Sayuri aia cred ca e stramoasa lui GhostFace. :)))) Si totusi, chiar e creepy.
Astept next! :)

Subiect: Re: Your love is toxic (+16) Vin 24 Apr 2015, 23:44

Capitolul IV

Care poate fi cel mai dureros sentiment? Sa imi parasesc casa mea. Casa in care mi-am trait copilaria in toti anii acestia de copilarie distrusi de suferinta si de plansete neincetate. Mi-as fi dorit ca toate lucrurile sa fi fost exact ca inainte. Sa fi fost din nou un copil de sase ani care se bucura de toate darurile vietii,cum ar fi o mama,un tata,o bunica,mai exact din o familie alaturi. O familie care sa ma iubeasca din nou,cum a facut-o dintotdeauna. Sa stiu ca atunci cand ajungeam acasa,ma astepta cu adevarat cineva care se ma imbratiseze calduros si o sora care sa tina la mine si sa nu fie o criminala fara sange.

Iti inteleg suferinta,Sakura,dar singurul lucru care il poti face in momentul asta e sa parasesti tot ce iubesti si sa dai iubirea deoparte. Nu mai e loc de ea in momentul asta,nu in altfel de momente. Trebuie sa simti cu adevarat ura. Uita de sentimentele frumoase,uita de toate amintirile pe care ti le spuneai ca nu le poti uita si arunca-le undeva intr-un cos de gunoi. Nu mai e timp de gasit dragostea. Numai ura te v-a ajuta sa te razbuni,rozalio. Ia-ti adio de la prietenii tai buni,de la toti in cat mai putin timp posibil. Seara vei avea cel sigur avantaj de a fugi din sat. Nu iti doresti asta,Sakura? Sa o ucizi cu sange rece pe Sayuri? Nu asta era telul tau? Gandeste-te unpic la pustiul Uchiha care i-a fost ucis intregul clan de ea,de criminala pe care o credeai o sora buna pe care o iubeai si aveai atata incredere si imparteai totul cu ea.

Aceeasi fiinta care te vede ca pe o rusine a intregului clan Haruno din cauza ca esti mult prea slaba. Mult prea slaba....

Am tresarit. Mult prea slaba..prea slaba. Am simtit cum furia imi invaluise fiecare parte din corp si eram in stare sa distrug orice si pe oricine imi statea in cale. M-am apropiat de tabloul de acum trei ani cu mine,Naruto si Hinata. Desi eram de o veselie fortata,eram bucuroasa sa ii am alaturi,dar acum trebuia sa ii parasesc,sa ii tradez pentru a-mi indeplini visul. Trebuia sa rup orice legatura cu toti. Era mai bine asa,era mai sanatos pentru mine si pentru oricine altcineva.

Mare dreptate ai,rozalio,dar sa nu uitam ca trebuie sa fii discreta,nu poti plecasa lasand in urma banuieli. Miezul noptii e cel mai bun moment de a pleca,deci asculta-ma bine. Am o presimtire rea ca ceva se va intampla. Nu imi pot da seama ce este,dar e de rau,de asta imi pot da seama clar. Ar trebui sa incepi sa te pregatesti de pe acum si totusi i-ati sabia mostenita de la tatal tau. o sa iti fie de folos in calatoria asta.

Am asezat tabloul invers si am refuzat sa ma mai gandesc la vreun fel de amintire. Exact cum imi spusese subconstientul,trebuia sa arunc toate amintirile la cosul de gunoi. Dar oare eram pe deplin de convinsa de ceea ce voiam sa fac cu adevarat? Oare chiar voiam sa tradez tot satul si sa pic prada intunericului? Chiar voiam asta?

Da,exact asta voiam si exact asa aveam sa fac,chiar daca trebuia sa platesc scump pentru asta,sa ii las pe toti isi piarda increderea in mine. Sa ii intorc de una singura impotriva mea. Sa devin o adevarata razbunatoare,dar problema era ca nu eram destul de puternica. trebuia sa gasesc pe cineva capabil sa ma antreneze bine. Dar cine?

-Haruno Sakura,huh? Singura supravietuitoare a clanului Haruno? intreba o voce de barbat.

Mi-am intors privirea oarecum dispretuitoare catre cel care ma deranjase. Era un tip cu un parul alb pana la umeri ,cu un ten alb,ochii mov si dintii ascutiti. Nu il recunoasteam pe tipul asta ciudat,dar parea destul de vesel,ceea ce imi punea niste semne de intrebare. I-am aruncat o privire piezisa si el ofta intr-un final.

-Eu sunt Suigetsu si sefu ma trimis sa te caut aici,spuse el pe un ton serios de data aceasta.Si,ei bine,te-am gasit,rozalio!

-Bun,m-ai gasit si acum ce mai vrei? il intreb eu pufnind. Ce vrea seful ala al tau de la mine,Suigtesu?

El tacu cateva clipe,lasandu-ma total confuza si in acelasi timp,nerabdatoare sa ii aud dracu' raspunsul ala amarat. Uram sa fiu nevoita sa astept ceva,defapt sincera fiind,uram destul de multe lucruri,nu imi placea mai nimic,la fel cum nici ciudatul de albicios nu imi placea,ci imi creea o stare de furie.

-Vrea sa iti vada competentele intr-o lupta,spuse el pe un ton sec. Oricum,o sa vezi ca nu-i chiar atat de rau. Vrea sa te antreneze el si crede-ma ca e un antrenor bun. A auzit despre tine si despre clanul tau ca a fost lichidat. Imi pare rau apropo...pentru clanul tau...

-Poti sa taci unpic din gura? am intrebat eu pe un ton aspru. Vreau sa am putina linisite.

El tacu,spre fericirea mea. Deja devenea enervant.

Cine stia de mine si de clanul meu? Cine se interesease si cine dorea sa ma vada atat de mult si mai ales sa imi cunoasca abilitatiile? Nu aveam prea multe tehnici,inafara de cele invatate din academie si unele mici de la Tsunade,dar in rest,eram cu un pom in aer rau de tot,dar cioudatul asta spusese ca cineva sa ma antreneze,lucru care ma facu sa zambesc larg,dar nu era un zambet calduros,ci era un mic si fals,ca de obicei,dar eu una eram obisnuita cu asta.

-Uite ce e,am inceput eu serioasa,accept propunerea sefului tau,dar o sa plecam la miezul noptii. Inteles? Nu vreau sa creez banuieli,nu acum cat inca e devreme.

Mi-am intors privirea catre a lui si atunci i-am vazut zambetul largindu-se mult. Puteam sa ii observ satisfacerea si el pe a mea,cu totul ca preferam sa pastrez asta sub forma de indiferenta,era mai ok asa. Suigetsu facu o plecaciune si se pregati sa plece dar l-am oprit spunandu-i sa ma astepte si sa imi mai dea cateva informatii despre locul unde aveam sa plecam. El dadu sa deschida gura ,dar se vedea ca nu era sigur ca ar trebui sa imi spuna sau sa ma lase sa vad cu ochii mei. Am lasat-o balta si am incercat sa ii ignor prezenta,dar nu puteam sa nu simt starea lui de extaz cand aprobasem ceea ce imi spusese.

Miezul noptii sosii si trebuia sa plec. Era timpul sa imi parasesc satul si sa imi caut adevarata putere de care aveam nevoie. Trebuia sa devin cat mai puternica,sa nu mai fiu rusinea clanului. Sa imi depasesc abilitatiile si sa o pot infrange fara sa fie nevoie de prea multa violenta. Intr-un fel,ma bucuram ca il aveam pe Suigetsu aici. Imi mai distragea atentia de la ce imi puteam aduce aminte si ma poate ranii,dar era imposibil sa nu arunc o privire catre casa lui Naruto,fostul si vechiul meu prieten bun,Uzumaki Naruto care incepusem sa il urasc din cauza invidiei. El avea parte de fericire,de prieteni,de familie,de o fata care sa il placa. Chiar daca Kyubii traia in el,reusise sa scape teafar,la fel si parintii lui,dar monstrul din el creease dezastre in sat,dar din fericire multi supravietuisera,iar ialtii din pacate,murisera luptand.

Am renuntat sa mai privesc acea casa si mi-am continuat drumul incercand sa nu ii dau de inteles lui Suigetsu altceva,dar era imposibil. Lacrimile dadeau sa imi tasneasca din ochi si nu puteam sa le opresc. Atatea amintiri imi invadau mintea,atatea amintiri frumoase. Ma durea enorm sa le uit,dar ce puteam sa fac? Altfel cum as putea sa imi duc la capat razbunarea? Cum as putea sa devin mai puternica daca nu rupeam legaturile astea? Daca asta era singura cale,aceasta va fi cea care o voi urma e acim in colo,oricat de dureroasa ar fi.

Imi pare enorm de rau,Naruto..Hinata...Va multumesc enorm pentru ca a-ti fost alaturi de mine la greu,chiar daca am incercat sa va dau la o parte,sa va ignor cand nu eram in stare nici macar sa rad sau sa zambesc. Voi doi a-ti fost ca niste frati adevarati pentru mine va voi simti intotdeauna la fel,chiar daca o sa fiu nevoita sa va urasc si va ucid intr-o daca va fi nevoie si ma ve-ti cauta sa ma aduceti inapoi.

-Va multumesc la toti,am spus eu,plangand in hotote. Imi pare atat de rau ca trebuie sa fac asta..

-Sakura....Poti sa te razgandesti oricand,stii bine,imi spuse Suigetsu pe un ton trist. Daca te doare atat de atare sa faci asta..voi intelege..

-Nu! Trebuie sa fac asta,am spus-o pe un ton taios,nu am de ales daca vreau sa imi ucid sora,Suigetsu. Asta e visul meu,defapt nu e un vis pentru ca il voi face sa devina realiate. Nu voi da inapoi pentru nimic si pentru nimeni. Cosmarul asta trebuie sa se sfarseasca si eu voi fi acea care voi sfarsii asta,pentru totdeauna.

-Poate ca nu e nevoie sa iti rupi legaturile pentru asta,Sakura..sa rupi o prietenie pentru totdeauna si sa cazi in apele intunericului pentru asta,din cauza puterii. Intelegi ce vreau sa spun,rozalio? Nu trebuie sa te fortezi sa faci asta pentru o razbunare.

-Nu intelegi nimic! m-am rastit eu. Nu stii cum e sa ai parinti si intregul clan, ucisi in fata ta de o sora care o iubeai si o intimidai de mica pentru ca era puternica si frumoasa,atat de puternica incat tot timpul mi se punea un ghimpe de gelozie. Voiam sa fiu la fel de frumoasa ca ea si de puternica,dar eu nu eram decat o fata slaba,la fel si acum. Daca ai intelege sentimentul asta,nu ai mai spune prostiile alea. Nu ai mai gandi asa. Asta ti-o spun sigur,Sui!

-Chiar crezi ca e corect,ceea ce alegi? Esti sigura vrei asta? Ca vrei sa te razbuni si sa porti intreaga ura asupra ta? Sa nu te mai intorci in satul asta niciodata? La casa ta adevarata?

-Da,am spus eu scurt. Asta este exact ceea ce vreau,iar tu nu imi poti schimba decizia,oricat de mult ai incerca! Si Konoha nu mai e casa mea si nu va mai fi niciodata.

Mi-am scos bandana din pelerina,kunai-ul si am trasat o linie peste simbolul satului. Mi-am pus-o pe frunte si mi-am sters lacrimile inca uscate si am decis sa incep un nou capitol pentru mine. Un inceput care nu va avea sfarsit.

-Haide,Suigetsu! Nu mai avem ce cauta aici!

Si uite asa am plecat,fara sa las nimic in urma,poate doar suferinta,dar asta nu mai era problema mea. Puteau sa ma caute,dar nu sa ma si gaseasca. Aici se termina toata suferinta mea.

Subiect: Re: Your love is toxic (+16) Sam 25 Apr 2015, 19:06

Se duce sa isi ucida sora. Razbunare!
Capitolul a fost frumos, mi-a placut cum ai descris sentimentele Sakurei.
Astept next! :)

Subiect: Re: Your love is toxic (+16) Sam 25 Apr 2015, 21:08

Și mai mulți cartofi. Gosh cât am întârziat! 2 capitole, rușine.
Ce pot sa spun? Îmi spui? Îmi place mult cum conturezi povestea și chiar nu știu cum o vei continua. Mi se pare mie sau e cam imprevizibilă? ;)
Oricum, aștept momente SasuSaku. Și nu mă las pana ce nu primesc ceva :D
So, baftă. Spor la scris și multa inspirație!

Subiect: Re: Your love is toxic (+16) Vin 11 Sept 2015, 01:10

Blocat din cauza inactivității.