Cap I


Prolog:


"Vin-o dupa mine "
Ard flăcări în suflet
bătut de vântul rece al păcatului.
Cântă vioara cu fraged arcuş
despre viaţă şi moarte şi lună şi stele,
evantai de cuvinte şi note
fulgerând.
Gem…
Hoinarul suflet se apleacă pios peste
iureşul vieţii ce
joacă un joc – destinul absurd.
Lumina se stinge
mâncată de-o gură de întuneric şi
nimeni nu poate trage înapoi
obscuritatea din noi.
perdeaua de stele s-a stins,
rămânând doar loc gol unde trebuia să ardă
speranţa.
Şi totuşi
toate par să aibă un rost chiar dacă sufletul
țipă încercând să
ucidă dorinţa ce-l mistuie.
Vreau să cred că
zenitul nu e chiar atât de departe…"


Cap I
Sunetul produs de clapele pianului se resfrangea in toata incaperea de marmura.Perdeaua rosie falfaia in adierea vantului de toamna , iar domnita cu ochii maslinii canta asa zisul "Cantec  al mortii ". Cu mainile ei fine , albe asemnea spumei laptelui canta un cantec melancolic de leagan.Nu era un cantec obisnuit  , era cantecul lui Osiris , zeul mortii.Trecura ore in sir de cand domnita canta acel cantec ,  ce se sincroniza perfect cu bataia vantului.Incetul cu incetul "Luna " isi facu aparitia grandioasa pe cerul cenusiu .In mijlocul incaperii se afla un cavou din lemn de cires , fiindu-i loc de " odihna vesnica " brunetului cu ochii asemnea onixului.Cantecul asurzitor continua la nesfarsit , dandu-ti impresia ca acel cantec era dedicat ingerului mort.


"Stapana" se auzi deodata un strigat din spatele usii


De indata ce auzi ca a fost strigata se oprii din a mangaia clapele si ofta  indelung .Privirea si-o atintise asupra femeii , iar ochii ei verzi o examinau din cap pana in picioare.Ura sa fie intrerupta din ritualul sau sacru,mai ales de catre o muritoare de rand.Se ridicase lent de pe scaun indreptundu-si pasii catre aceasta.


"Da-mi un motiv sa nu te omor , om cretin ce esti tu " se auzi ecoul domnitei prin toata incaperea"


"Vroiam sa va anunt ca este ora cinei " raspunse tremurand din toate incheieturile


" Vorbeste in soapta , nu vezi ca ingerul meu doarme ?"


Servitoarea parasi incaperea in cele din urma , facandu-si loc o liniste mortala , doar adierea vantului isi facu prezenta.Tanara se plimba linista pe langa cavoul ce il odihnea pe iubitul ei Sasuke.Acesta murise acum doi ani , doar amintirile cu cei doi ramase in urma si poza pe care tanara o tinea la piept.O data cu moartea lui intreaga ei lume se schimbase , nimic nu mai era la fel.Ii privea chipul albicios cu o mare tristete in ochii , pe zii ce trecea simtea ca inebuneste si in scurt timp isi va pierde orice urma de judecare si ratiune. Durerea ei sufleteasca era ancompaniata de furtuna brutala care incepu afara.Crengile uscate ale copacilor se izbeau puternic de geamul de cristal ,iar pe cer se inaltau in vazduh corbi negri . Dupa gandurile fetei corbii vesteau moartea unui inger si nasterea altuia in locul sau , intreg ritualul facea parte din ciclul blestemat al vietii.Ii cumprise capul cu mainile ei fine si duios ii saruta fruntea palida , vroia cu orice pret ca el sa se trezeasca din acel somn al mortii.


"Sasuke trezeste-te nu ma lasa pe mine in aceasta lume necrutatoare , vin-o dupa mine si fa-ma mireasa ta " sopti fata cu lacrimi in ochi


"Mary,intelege printul tau nu se mai trezeste lasa-l sa nu se mai zvarcoleasca in cavou,e mort" se auzi raspunsul din colo de usa.


Fata tresari si isi intoarse privirea de unde auzi acea voce ascutita.Lasa capul in jos , iar firele sale rozalii se rasfirau usor pe chipul brazdat de durere.Se lasa in jos , ghemuindu-se , impreunandu-si mainile in jurul picioarele.Oricat de mult vroia sa arate ca este puternica , cu inima de gheata , nu reusea , doar sentimentul de tristete ii brazda constientul si subconstientul.


" Cat ai de gand sa plangi dupa el ?Au trecut deja sapte ani , revino-ti "


"Mama nu pot intelege , odata cu plecarea lui mi-am smuls sufletul din piept si l-am lasat in voie sortii" zbiera Rozalia cu toata puterea ei.

Durerea din sufletul copilei cu inima de gheata era imensa , doar demonul sau cu chip de inger ii putea alina acea suferinta.Dar totul era in zadar , nu avea sa se mai trezeasca din somnul sau de veci.Lacrimi cristaline facu contact in cele din urma cu podeaua rece , era la fel de rece ca sufletul copilei cu parul rozaliu asemnea florilor de ciresi.Doar peretii de marmura erau martorii durerii ei sufletesti si trupesti.O data cu moartea lui aripile ei se franse asemnea unui porumbel ranit de soarta


"Mary , asculta-ma copilo , intreaga Noua Verona are nevoie de tine "


Va urma ...Astept sincere parerei

Buna draguta!!!
Am venit si eu cu un comentariu ( apropo prima ).
Totul a fost asa de ....surprinzator. Cand citeam cuvintele parca imi urca frica pe sina spinarii.
Am stat asa incovoiata ! La propriu: e scrisul prea mic. Incearca ca data viitoare sa eviti asta.
Astept next si sa ma anunti.
Spor la scris si multa inspiratie.
Paa!!!

Hello, my dear ! 
Am trecut si pe la fic-ul asta si ma bucur ca esti plina de idei. 
Mi-au dat lacrimile in timp ce iti citeam fic-ul   . 
E emotionant, dar nu inteleg... Mary ? Presupun ca vei lamuri totul in capitolul urmator. Si care e treaba cu Neo Verona ? Sau doar fac eu o confuzie ?
PS : Te-a inspirat cumva melodia "My immortal " de la Evanescence ? Mie imi rasuna in minte in timp ce iti citeam capitolul.

Scuzati intarzierea si multumesc pentru sfaturile constructive ^ ^ Sper ca si acest capitol sa va
 placa!

Cap II

Pov Mary:

Avea nevoie de mine , asa cum eu aveam nevoie de respiratia lui sa imi incalzeasca corpul fara vlaga.Noua Verona era pentru mine un lucru neinsemnat , o colivie ce tinea inauntru ei un porumbel fara aripi. Cu toata ca era locul in care am copilarit , ea ma tinea captiva in aceasta lume efemera.Uram  sa fiu cea mai mare dintre frati , din simplul fapt ca nu imi doream putere sau sa domnesc peste o imparatie.Nimic nu ma lega acum de acest loc , tot ce era important pentru mine s-a ridicat cu sufletul la ceruri.

"Nu sunt in masura sa urc eu la tron , la fel de bine o pot face si fratii mei " ii spun mamei cu o voce stinsa.

"Ei nu au experienta sau  intelepciunea ta , doar tu poti scapa Noua Verona de la pieire."

"Nu pot iubi acest loc , nu dupa ce mi-a luat cea mai draga fiinta."

In scurt timp in incaperea de marmura se lasa o liniste macabra.Cantecul ploii lovea cu putere geamul .Imi muscam cu putere buza inferioara si un lichid rosiatic incepu sa se prelinga pana ce facu contact cu podeaua rece.Chiar daca ma durea , nu ma opream , vroiam sa simt cum imi arde trupul.Mi-am indreptat pasii catre fereastra , am deschis-o larg , lasand ploaia sa ma loveasca puternic peste fata.Parul meu rozaliu se resfira salbatic peste intreg chipul.Printre stropii marunti de ploaie vedeam o intindere monotona si sinistra.Casele erau inalte timpul punandu-si aprenta pe ele , iar felinarele vechi luminau stangace strazile laturalnice.Acesta era tabloul perfect ce descria acum Noua Verona.Copacii inalti se leganau sincron in bataia vantului , lasandu-ti impresia ca au prins viata.

"Inchide fereastra , o sa racesti" imi spuse mama trezindu-ma din visare.

Am ignorat acel indemn , am inchis ochii , inima imi pulsa cu putere , iar gandul imi zbura aivea spre amintiri pierdute.Printre randuri imi aminteam clipele minunate petrecute cu Sasuke , mareata Luna fiind singurul martor a iubirii noastre pure.Dar timpul a trecut , au trecut 7 ani de zile de cand acesta sa stins sub privirea mea.Ma simteam neputincioasa cu fiecare rasarit de soare ce se ivea peste Noua Verona , ma simteam ca o pasare ranita , strivita de aceasta lume nemiloasa.

"Mama de ce mor oamenii de tineri , Tatal Ceresc vrea sa intinereasca cerul ?"

"Fii sigura ca Sasuke e in ceruri si te vegheaza , nimeni si nimic nu o sa iti faca rau , el ii ingerul tau pazitor " imi sopti mama dulce.

Stiam deja ca el ii langa mine , il simteam aproape , cum exploreaza intreg subconstientul meu.Dar nu era de ajuns pentru mine , eu vroiam sa il tin de mana si sa ii sarut obrazul fin.Erau vise desarte inecate intr-o mare nemarginita.

"Mama iti mai amintesti cum l-am cunoscut pe Sasuke ?"

"Cum as putea uita ? Credea ca esti o copila ciudata ."
                                                                                         ~Flash back~
" De ce fugi, brunetule?! De ce nu mă laşi să te iubesc? Sau poate iubeşti cu adevărat pe altcineva?"
"Dar tu nu eşti om , Mary! Tu nu mai poţi iubi!…"
" Nu mă judeca aşa repede, dragostea mea! Eu vin din altă parte… Dar sunt încă femeie. Şi dacă au fost fete care s-au îndrăgostit de luceferi, de ce nu te-ai putea şi tu îndrăgosti de mine?!…
" Nu pot. Mi-e frică de tine!…"
                                                                                       ~End of Flash Back~

Un mic suras se ivi in coltul gurii , infrumusetand chipul meu de un galben pal.Am inchis geamul cu sticla de clestar , apoi  m-am indreptat usor spre mama .Si ea asemenea mie suferea , uram sa vad cum lacrimi amare se preling pe chipul ei frumos.Cu mici atingeri am inceput sa ii mangai fata calda brazdata de rani , vroiam sa ii alin durerea .

"Mama ma doare sufletul , nu e nevoie sa suferi alaturi de mine"

"Fericirea ta e Sasuke , doar daca il invii vei avea liniste sufleteasca"

Am tresarit ,simteam un gol imens in suflet , iar inima batea cu putere , gata sa iasa din piept.Mii de intrebari fara raspuns se plimbau acum stinghere prin capul meu . Am privit-o in ochii sa stiu daca spunea adevarul , sau mi-a spus acele lucruri ca niste vorbe vant , doar sa ma linisteasca.

"Mama e adevarat ?Pot sa il invii pe Sasuke" am intrebat-o eu cu durere in glas.

Buna am sa iti las si eu un mic comentariu despre ficul tau ! Nu stiu de ce dar mi-a placut mai mult capitolul unu , ai pus mai mult amprenta pe el.Cel de al doilea a fost simplu ,dar frumos .Titlul mi-a captat foarte mult atentia si s-ar putea ca acest fic sa fie unul promitator depinde cum dezvolti tu aceasta ideie . 

Carmen a scris:

Buna. Tocmai am terminat de citit aceste doua capitole si chiar sunt impresionata. Imi place mult cum scri. 
Dar am 2-3 mici probleme... In primul rand, in primul capitol ai scris asa: "Cat ai de gand sa plangi dupa el? Au trecut deja doi ani" , iar in capitolul II ai scris: " Dar timpul a trecut, au trecut 7 ani de zile de cand acesta s-a stins sub privirea mea."; cum au trecut 7 ani cand in primul capitol au trecut 2 ani? As fi inteles daca te refereai ca au trecut de la discutia cu mama inca 5 ani, dar Mary inca vorbea cu mama in camera... A doua problema, te rog nu mai folosi "ii" , ci "este". Am vazut asta de vreo doua ori si m-a cam deranjat. Nu stiu daca ai mai avut alte greseli, oricum nu le-am sesizat, dar cand ai folosit "ii" intr-un text asa frumos, m-a scartait pe retina... Iar a treia problema( defapt nu e o problema, e mai mult un indemn), din cate imi dau seama, tu vrei sa il invi pe Sasuke; nu te grabi la partea asta sa ne mai ti in suspans, sa fierbem putin. ok?   
Oricum abia astept next, sper ca nu te-ai suparat pe ce ti-am zis si sper ca ma anunti cand pui un capitol nou    
Spor la scris :*

Cred că seamă-nă mai mult cu o critică :P Ignoră-mă! :)
Hei! Am trecut și eu pe aici să-ți las un comentariu. Îmi place cum scri și cum îți alegi cuvintele. Exprimi sentimentele atât de bine și când citesc, parcă sunt eu în locul Sakurei, suferind. Ideea e originală, n-am mai întâlnit-o în nici un fic SasuSaku până acum, să știi. Sasuke e mort, iar Sakura aproape a înnebunit suferind. Până și mama ei suferă. De unde te inspiri, nu știu, dar chiar îți iese. Poezia de la prolog e foarte bine aleasă și îmi place că se leagă cumva de conținut. Ce să mai, te aștept cu un capitol 3. Vreau să văd dacă Sakura îl învie pe Sasuke și sper să nu te inspiri din RomeoxJuliett pentru că atunci piere tot farmecul și îmi iau tălpășița =) Dar e ficul tău, fă-l cum vrei. Era doar o părere personală, nu mă ucide :3
Spor la scris/inspirație și anunță-mă de next chapter, ok?
Ja nee!

Multumesc pentru sfaturi sper ca si capitolul asta sa va placa ^ ^
Cap III

Probabil mintea , spusese acele vorbe doar sa ma linisteasca , sa imi aline suferinta.Dar in adancul sufletului meu simteam o farama de speranta.O priveam in ochii ei de un verde inchis , dar nu exprimau nimic , chipul meu pal oglindindu-se in ei.Nu aveam de gand sa renunt asa usor , nu acum cand in mine incepuse sa se nasca o speranta ca dragul meu Sasuke ma va tine din nou de mana.Mi-am indreptat pasii catre usa , lasand-o pe mama singura in incaperea rece de marmura.De-a lungul privirii mele erau insirate zeci de trepte care le-am coborat tacticos pana la sufragera luxurianta.Era o incapere imensa , aranjata cu bun gust , creand o atmosfera flegmatica.Pleoapele mele incepuse sa se ingreunese , genele mele lungi unindu-se intre ele ca intr-un sarut.Un curent rece imi strabatu domol sira spinarii.Picioarele ma dureau , la fel si corpul istovit de povara ce o purtam in suflet de atata timp.In mijlocul incaperii sa afla o canapea , imbracata in matasuri fine , m-am lungit de-a lungul ei , luna si astrele vegandu-mi somnul.Vantul suiera obisnuitul lui cantec , iar greierii il acompaniau in cor.Regina noptii, marita luna , isi proiecta reflexia in lacul pur de langa palatul de marmura.Era o noapte linistita , doar mici zgomote patrundeau in incaperea in care se odihnea un suflet nevinovat.Parca pluteam prin lumea viselor , ma simteam usoara ca un fulg de nea , lasat in voia sortii.La cativa pasi , in fata mea se afla o silueta masculina , pletele sale azurii cadeau lin peste chipul intunecat.Ochii sai patrunzatori ma priveau incontinuu creandu-mi adevarate halucinatii.Privirile noastre duceam un adevarat razboi , pana cand acea silueta stranie rupse tacerea mortifera.

-Mary Haruno mai tii minte cum m-am stins din viata ?

-Daca as sti cine esti ti-as putea raspunde la intrebare , am raspuns eu sacadat.Stiam cine era , cel mai probabil banuiam ,dar vroiam sa am certitudinea ca in fata mea se afla insusi el.

Nu spunea nimic , doar tacerea domnea acum peste noi.Ne priveam ca doi nebuni in ochii celuilalt.Privirea lui rece si atroce ma analiza din cap pana in picioare.M-am cutremurat atunci cand am sesizat ca isi indreapta pasii catre mine.O data ajuns in dreapta mea , mana sa aspra ma cuprinse de gatul meu fin si debil.Ochii lui ma priveau , parca vrand sa ma ucida cu privirea sa .Incetul cu incetul mici firisoare rosiatice incepuse sa se prelinga din gura mea.Atat corpul cat si sufletul meu vesinic cereau indurare in mainile brunetului.

-Am sa te omor la fel cum ai facut si tu cu mine ,acum sapte ani.O sa te strivesc deoarece fiintele ca tine sa nu mai umble stinghere prin lumea asta inocenta.

-Ai uitat sufletul si trupul meu sunt nemuritoare , vor dainui vesnic.

-Nu pe lumea asta Mary , imi spuse brunetul in timp ce buzele noastre se contopi intr-un sarut salbatic si divin.Trupul meu se domoli la aceasta atingEre gingasa asemenea unui ghiocel la ivirea primelor raze ala soarelui.Corpul meu brazdat de durere dansa acum intr-un dans salbatic , dar totusi inocent.Mana sa imi mangaia gatul ranit, sarutandu-mi crestetul capului.Am inchis ochii , vroiam ca acest moment sa dureze la nesfarsit , sa opresc timpul in loc sa il simt mereu langa mine.Caldura sufletului sau imi incalzea acuma trupul firav , al unei fecioare inocente.Momentul acesta mirific se sfarsi , cand pe obrazul meu am inceput sa simt niste atingeri de lumina.Am deschis ochii incet , sesizand ca totul a fost un vis.

-Totul a fost asa real , dar totusi acest vis mi-a dat ocazia sa iti admir inca odata chipul angelic , am oftat eu puternic.
Razele aiurii ale soarelui imi alinta obrazul fin.Gandurile mele zburau acuma aievea la acel vis , la vorbele brunetului.Constientul imi era inundat de mii de intrebari fara raspuns.Sentimentul remuscarii se impanzea in mine cu fiecare minut ce trecea.Vroiam sa stiu cu orice pret de ce ingerul meu ma considera responsabila de moartea sa.Simteam ca ma prabusesc cu fiecare adiere de vant , cu fiecare clipa ce trece fara el.Lacrimi amare curgeau acum din ochii mei , lasand urme adanci.Am fost trezita din visare , cand o voce feminina si calda vorbea in soapta ca nimeni sa nu o auda.Lin m-am ridicat din pat , indreptandu-ma catre usa din lemn de stejar.

-Hinata , acest secret va ramane intre noi , in nici un caz Sakura nu trebuie sa afle de aceasta vraja interzisa a invierii , ii porunci mama unei vrajitoare batrane.

Buna am trecut si eu pe aici scumpo acest capitol a fost minunat , plin de emotii.Chiar daca a fost mai scurt de cat ma asteptam am citit cu placere stii cum se spune "Esentele tari se tin in sticlute mici ".Ii un fic dragut sunt sigura ca pe parcurs te vei perfectiona.Am si eu o multime de intrebari si curiozitati!
Sakura la ucis pe Sasuke ? te felicit pentru ficul original pe care l-ai creat si anunta-ma si pe mine cand pui NEXTUL!!!

N'seara, cartof!
Mulțam de mesaj, mă gândeam când mai postezi și tu un capitol la ficul ăsta.
Mi-a plăcut la nebunie ce am citit și m-ai satisfăcut pentu o lungă perioadă.
Te rog să postezi următorul capitol căci scrii grozav!
Spor la scris/inspirație și mâncat!
Ja nee!

Sophie Agnel a scris:

Multumesc pentru sfaturi sper ca si capitolul asta sa va placa ^ ^
Cap III

Probabil mintea(fără space) , spusese acele vorbe doar sa ma linisteasca(fără space) , sa imi aline suferinta.(fără punct; pune virgulă şi apoi continuă cu minusculă)Dar in adancul sufletului meu simteam o farama de speranta.(space)O priveam in ochii ei de  un verde inchis(fără space) , dar nu exprimau nimic(fără space) , chipul meu pal oglindindu-se in ei.Nu aveam de gand sa renunt asa usor(fără space) , nu acum cand in mine incepuse sa se nasca o speranta ca dragul meu Sasuke ma va tine din nou de mana.(space)Mi-am indreptat pasii catre usa(fără space) , lasand-o pe mama  singura in incaperea rece de marmura.(space)De-a lungul privirii mele erau insirate zeci de trepte care le-am coborat tacticos pana la sufragera luxurianta.(fără space)Era o incapere imensa , aranjata cu bun gust , creand o atmosfera flegmatica(de obicei se foloseşte cuvântul "flegmatic" atunci când vorbeşti de caracterul unei persoane; puteai spune "liniştită").Pleoapele mele incepuse (ele începuseră, plural) sa se ingreunese(îngreuneze, fără space) , genele mele lungi unindu-se intre ele (ai făcut un pleonsam că e logic că se unesc între ele) ca intr-un sarut.(space)Un curent rece imi strabatu domol sira spinarii. (space)Picioarele ma dureau(fără space) , la fel si corpul istovit de povara ce (povara pe care) o purtam in suflet de atata timp.(fără space)In mijlocul incaperii sa afla o canapea , (fără virgulă)imbracata in matasuri fine ,(punct şi începi cu majusculă) m-am lungit de-a lungul ei(fără space) , luna si astrele vegandu-mi (veghindu-mi) somnul.(space)Vantul suiera obisnuitul lui cantec(fără space; am o întrebare: vântul şuieră cântece?) , iar greierii il acompaniau in cor.(space)Regina noptii, marita luna(fără space) , isi proiecta reflexia in lacul pur de langa palatul de marmura.(space)Era o noapte linistita(fără space) , doar mici zgomote patrundeau in incaperea in care se odihnea un suflet nevinovat.(space)Parca pluteam prin lumea viselor(fără space) , ma simteam usoara ca un fulg de nea , (fără virgulă)lasat in voia sortii.(space)La cativa pasi , (fără virgulă)in fata mea se afla o silueta masculina ,(punct şi virgulă) pletele sale azurii cadeau lin peste chipul intunecat.(space)Ochii sai patrunzatori ma priveau incontinuu creandu-mi adevarate halucinatii.(space)Privirile noastre duceam (duceau)un adevarat razboi(fără space) , pana cand acea silueta stranie rupse tacerea mortifera.

Citat :

*Am obosit să scriu de atâtea ori "space" sau "fără space". Pui space DUPĂ semnul de punctuaţie, NU şi ÎNAINTE. De acum nu îţi mai menţionez asta.
-Mary Haruno(,) mai tii minte cum m-am stins din viata ?

-Daca as sti cine esti(,) ti-as putea raspunde la intrebare , am raspuns eu sacadat.Stiam cine era , cel mai probabil banuiam ,dar vroiam (VOIAM, niciodată "vroiam") sa am certitudinea ca in fata mea se afla insusi el.

Citat :

Nu spunea nimic , doar tacerea domnea acum peste noi.Ne priveam ca doi nebuni in ochii celuilalt.Privirea lui rece si  atroce ma analiza din cap pana in picioare.M-am cutremurat atunci cand am sesizat ca isi indreapta pasii catre mine.O data (odată) ajuns in dreapta mea , mana sa aspra ma cuprinse de gatul meu fin si debil.Ochii lui ma priveau (fără virgulă), parca vrand sa ma ucida cu privirea sa .Incetul cu incetul(,)  mici firisoare rosiatice incepuse(începuseră) sa se prelinga din gura mea.Atat corpul cat si sufletul meu vesinic cereau indurare in mainile brunetului.

-Am sa te omor la fel cum ai facut si tu cu mine ,acum sapte ani.O sa te strivesc deoarece (pentru ca) fiintele ca tine sa nu mai umble stinghere prin lumea asta inocenta.

-Ai uitat(,) sufletul si trupul meu sunt nemuritoare , vor dainui vesnic.

-Nu pe lumea asta(,) Mary , imi spuse brunetul in timp ce buzele noastre se contopi (contopiră) intr-un sarut salbatic si divin.Trupul meu se domoli la aceasta atingEre (atingere) gingasa asemenea unui ghiocel la ivirea primelor raze ala soarelui.Corpul meu brazdat de durere dansa acum intr-un dans salbatic , dar totusi inocent.Mana sa imi mangaia gatul ranit, sarutandu-mi crestetul capului.Am inchis ochii , vroiam (voiam) ca acest moment sa dureze la nesfarsit , sa opresc timpul in loc(,) sa il simt mereu langa mine.Caldura sufletului sau imi incalzea acuma (acum) trupul firav , al unei fecioare inocente.Momentul acesta mirific se sfarsi  ,(fără virgulă) cand pe obrazul meu am inceput sa simt niste atingeri de lumina.Am deschis ochii incet , sesizand ca totul a fost un vis.

Citat :

-Totul a fost asa real ,  dar totusi acest vis mi-a dat ocazia sa iti admir inca odata chipul angelic , am oftat eu puternic.
Razele aiurii (aurii) ale soarelui imi alinta obrazul fin.Gandurile mele zburau acuma (acum) aievea la acel vis , la vorbele brunetului.Constientul imi era inundat de mii de intrebari fara raspuns.Sentimentul remuscarii se impanzea in mine cu fiecare minut ce trecea.Vroiam(voiam) sa stiu cu orice pret de ce ingerul meu ma considera responsabila de moartea sa.Simteam ca ma prabusesc cu fiecare adiere de vant , cu fiecare clipa ce trece fara el.Lacrimi amare curgeau acum din ochii mei , lasand urme adanci.Am fost trezita din visare , cand o voce feminina si calda vorbea in soapta ca nimeni sa nu o auda.Lin m-am ridicat din pat , indreptandu-ma catre usa din lemn de stejar.

-Hinata , acest secret va ramane intre noi , in nici un caz Sakura nu trebuie sa afle de aceasta vraja interzisa a invierii , ii porunci mama unei vrajitoare batrane.

Buun, am terminat de corectat. Voi trece la critica.




Titlu: Este mult prea lung si sec, nu ma atrage in niciun fel. Are legatura cu textul totusi, iar asta este bine. La sfarsitul ficului sper ca-l vei schimba, caci sigur poti gasi unul mai bun.
Idee: Ideea mi-a placut foarte mult, pana am auzit de acea vraja a invierii. Sper ca ea nu va incerca sa puna mana pe vraja, il va invia si va fi totul minunat. Ai o idee principala foarte buna si ma gandesc la zeci de variante minunate pe care le-ai putea folosi in continuare. Sper ca nu o sa o alegi pe cea mai seaca si mai banala. Ideea ta chiar promite, desi am mai intalnit ficuri cu ingeri si asa mai departe.
Descriere: Nu-mi place deloc cum descrii. Din dorinta de a-ti face ficul cat mai plastic, folosesti niste figuri de stil foaaaarte cliseice si de prost gust; sa nu mai spun ca le folosesti in cantitati mult prea mari. Din cauza asta, descrierea ta pare trasa de par, ma plictiseste si ma determina sa imi dau ochii peste cap. Gandeste-te la niste fraze frumoase, simple, coerente si o sa vezi ca textul tau va fi mult mai dragut si asa ne mentii si pe noi in priza. Te pierzi in detalii. Incerci sa descrii totul prin figuri de stil deosebite si astfel pierzi firul povestirii. Mai multa atentie!
Dialog: Hmm, aici nu sunt sigura exact de ceea ce cred. In mare parte, replicile de dialog sunt alese bine si in cantitati potrivite, dar ai momente in care introduci niste replici mult prea seci, care nu au niciun scop. Dialogul e un mod de expunere prin care ne poti transmite 80% din ideea textului tau si din caracterul personajelor, asa ca necesita o atentie deosebita. Introdu doar replicile care ne sunt necesare pentru intelegerea povestii.
Actiunea: Decurge ok, nu te grabesti, ceea ce este bine. Sa o tii tot asa.
Exprimare&greseli: La exprimare as avea de spus doar chestia cu figurile de stil, dar deja ti-am explicat mai sus, asa ca nu voi relua. Cat despre greseli, faci unele foarte grave. Nu stii sa acorzi subiectul cu predicatul atunci cand subiectul este la plural. E un lucru extrem de grav. Te rog frumos sa citesti mai mult, iar aici ma refer si la carti si la articole de gramatica pentru a te pune la punct. Ti-as sugera sa renunti la ficuri pentru o vreme, caci am vazut din ce in ce mai des astfel de greseli si pur si simplu iti intra si tie in reflex sa le faci. 
Estetica: Te rog sa pui numarul capitolului centrat, cu un size mai mare. In rest, nu exista probleme. Am citit cu usurinta. Poti folosi alineatul daca vrei ca textul tau sa arate mai frumos structurat.
Punctuatia: Cum ti-am spus si in mijlocul capitolului, space-ul se pune numai dupa semnul de punctuatie, nu si inainte. Ai o problema cu virgulele: fie nu le pui, fie le pui gresit, mai ales atunci cand trebuie sa pui punct. 




Eu cam atat am avut de spus. Daca ai vreo nelamurire sau te pot ajuta cu ceva, trimite-mi un mesaj privat. Sa ma anunti cand pui urmatorul capitol. Nu garantez ca voi comenta de fiecare data, dar cand imi voi avea timp, o voi face. Vreau sa vad cum evolueaza ideea. Mult succes!

Buna va multumesc din suflet pt comentarii ! Si ii multumesc lui Rain ca mi-a criticat ficul o sa iti i-au in considerare sfaturile . O sa incerc sa ma perfectionez , dar va fii cam greu , deoarece am stat 7 ani in Chisinau si de aici denota faptul ca nu am un vocabular tocmai bogat .
                                           

Mi-a placut mult capitolul, dar a fost cam scurt Ce ma enerveaza mama Sakurei
Astept next

Frumos, dar scurt. Prea scurt pentru mine!
Vreau un capitol mai lung, dar eu vreau cam multe în ultimul timp. -.-
Mersi de anunț și sper că o s-o faci în continuare!
Spor la imaginație!
Ja nee.

You kill me!
Mno, stai sa inteleg mai bine 
Mary=Sakura
Sasuke= iubit mort
Hinata= bata urata? 

I like it! 

Lasand astea la o parte si sa vorbim de ficul tau. 
Sa stii ca mi-a placut foarte mult inceputul, cum ii canta ea lui si bam! e intrerupta de o servitoare, care presimt ca e urmatoarea tinta a Sakurei   oare ii va canta si eu la pian? 
Lasand si glumele la o parte, sa stii ca imi place foarte mult cum descri sentimentele ei si m-ai pierdut la ultima bucatica din ultimul capitol scris. 
Cum l-a omorat Sakura pe Sasuke? 
De ce mama Sakurei nu vrea s-o lase pe Saku sa-l reinvie pe Sasuke?
Si care e faza ca ea nu e om?

Sper sa aflu raspunsul la aceste intrebari in urmatoarele capitole!  
Spor la scriu si sa ma anunti cand p[ui next-ul! 

Am prins puţin timp liber şi am trecut pe aici, aşa cum am spus. Se vede o evoluţie de la ultimul capitol, în sensul că te exprimi mai uşor si mai simplu, ai coerenţă şi asta este bine. Ceea ce am observat este că încă mai pui space şi înaintea semnului de punctuaţie, deşi la începutul capitolului părea că ţii cont de ceea ce am spus. Înclin să cred că nu ţi-ai recitit capitolul, deoarece am observat diacritice lipsă sau chiar litere în plus uneori. De acum înainte te rog să reciteşti înainte de a posta, deoarece se strecoară destul de multe greşeli. Cât despre idee, hmm, mă bucur că mama ei nu o susţine în a-l învia pe Sasuke, ci o sfătuieşte să meargă mai departe. Acum rămâne de văzut ce alegere va lua ea şi cum vor ajunge cei doi înapoi împreuna. Capitolul, într-adevăr, a fost mai bun decât precedentul, însă mai ai de lucrat. Te-aş ruga să scrii mai mult data viitoare, pentru că acum ai scris cam puţin. Aştept mesajul tău.