V-ati gandit vreodata ca orice zi conteaza si trebuie traita din plin?
                
                                                                                     Orice zi aduce un nou inceput, un nou mister al vietii?
                                              
                                                                                                 Ca orice zi ti-ar putea schimba viata?

           Prima zi  
             
                   Sakura point of view:
   
            Diminetile de vara sunt cele mai frumoase, pasarile care te incanta cu melodiilor lor, razele  de soare care iti mangaie fata de " buna dimineata " si florile proaspat inflorite te imbata cu mirosul lor. Era inceputul lunii septembrie,toamna abea incepuse iar eu sunt in intarziere !
             - Aaaaa, nu pot sa cred, am intarziat !
           Ma ridic  din pat si o iau la sanatoasa spre baie pentru a-mi face ritualul diminetii. Ies din baie  dupa vreo 30 minute si ma indrept spre sifonierul meu din lemn de cires . Imi aleg repede o pereche de pantaloni scurti albi si un maieu negru simplu. Cobor repede scarile si ma indrept catre scoala.
            -Ca sa vezi, la cat sunt de aiurita am si uitat sa ma prezint. Ma numesc Haruno Sakura, am 18 ani si sunt in ultimul an de liceu. Locuiesc intr-un satuc mic dar populat, departe de "civilizatia" oraselor mari. E, si cam atat despre mine deoarece as prefera ca voi sa ma cunoasteti cu adevarat, intrand cu mine in lumea acestei povesti.
     Afundata in gandurile mele nici nu mi-am dat seama ca stau de vreo 10 minute in fata scolii. Ei ce sa-i faci , decat sa aud prostiile colegilor mei, prefer sa mai stau vreo 10 minute, asa ca imi scot pachetul de tigari si ma asez jos pe betonul "moale". Imi aprind tigara si trag cu putere din ea de parca nu i-as mai da drumul niciodata. Suflu fumul gri care-mi inunda toti plamanii, lasandu-l sa se evapore incet, incet.
           - Sakuraaa, Sakuraaa ?
     Aud pe cineva care imi striga numele, dar nu bag de seama si continui sa trag din tigara care imi facea atata placere. 
     Simt o mana rece pe umarul meu care imi da un fior placut, dar ciudat. Ma ridic alene si imi intorc privirea spre persoana de langa mine. Fac ochii mari si nu imi venea sa cred ce vad. Era ea. Persoana de langa mine era chiar ea.

Amavi: Un capitol trebuie să aibă cel puțin 25 de rânduri.

         
             " Fac ochii mari si nu imi venea sa cred ce vad. Era ea. Persoana de langa mine era chiar ea. "
               
                     Flashback
             8 years ago
      
   " - Sakura, grabeste-te te rog, familia Hinatei ne asteapta in fata portii.
            - Vin mama !
      Sakura :
            - E, se pare ca am pus tot ce trebuie si sunt gata de plecare.
Astea fiind spuse ma indrept spre poarta casei carand un geamantan de doua ori cat mine. Aveam un sentiment neplacut care ma agita intr-una dar cand am vazut-o pe Hinata care ma astepta cu atata nerabdare in masina pur si simplu am uitat tot.Vroiam doar sa imi petrec cea mai grozava excursie cu prietena mea cea mai buna si familiile noastre.
      Duc bagajele in masina si ma urc in spate langa prietena mea fiind gata de plecare. Urlam de fericire amandoua fiindca urma sa avem  o excursie de mult dorita impreuna. Incepeam sa cantam, sa ne jucam tot felul de jocuri pe masina, eram atat de entuziasmante si fericite incat nu puteam descrie acest sentiment. Eram atat de fericita si ma simteam atat de bine si in siguranta cu ei, stiam ca asta e familia pe care mi-am dorit-o dintotdeauna.
Bineinteles cu toata distractia pe masina oboseala s-a facut simtita asa ca am adormit intrand in lumea viselor unde tot ce iti doresti se indeplineste."     
          The Dream:
   
          " - Mama, mai avem mult? intreb eu cu ochii intredeschisi.
            - Imediat ajungem scumpo.
      Dintr-o data am simtit cum masina facea miscari bruste asa ca am deschis ochii mai bine incercand sa vad ce se petrece. Observ ca nu mai suntem pe sosea iar asta ma facuse sa tremur de frica deoarece in fata noastra se afla o prapastie.
Auzeam tipetele disperate ale mamei si cum tata incerca sa o calmeze, spunandu-i ca totul va fi bine dar nici el nu credea asta. 
Lacrimile mi-au stapanit fata in timp ce o priveam pe Hinata cu gandul ca aceasta zi ar putea fi sfarsitul vietilor noastre.
      Simteam nevoia sa ma trezesc, eram constienta ca era doar un vis, dar dintr-o data totul a disparut. Eram confuza, auzeam incontinuare tipetele mamei insa nu vedeam nimic iar in acel moment am simtit cum imi pierd cunostinta."

   The end dream.
       
             "-Sakura, Sakura ? 
              - Aud pe cineva, cine este?
      Simteam cum ma trezesc din cauza tipetelor care imi asurzea urechile iar atunci am inceput sa constientizez ca nu era un vis, dar a fost prea tarziu. "

          End flashback

Hei , presupun ca esti noua pe acest forum ! Poate nu stii , dar nu e permis sa faci double post , asa ca da o fuga pe la Regulament ( https://sasu.forumgratuit.ro/t2903-regulamentul-intregului-forum ) . Puteai sa integrezi totul intr-o singura postare si asa capitolele sunt destul de scurte. Sper ca te-am lamurit si cat despre fic imi place , nu pot sa ma pronunt acum , voi vedea pe parcurs.Spor la scris !

                   
                       Sakura's point of view
     
            O priveam si nu imi venea sa cred, ar parea mai degraba un vis dar nu, e real ! Spunand cuvintele astea, lacrimile isi fac loc, iesind cu siroaiele din ochii mei verzi ca iarba cruda. Fara sa mai stau pe ganduri ma arunc in bratele ei, imbratisand-o cu atata dor. Rup imbratisarea si ma uit atent la ea analizand-o din cap pana-n picioare.Era asa frumoasa si schimbata.Parul ei de un albastru patrunzator era lung pana la fund, ochii de un lila care te orbea cu stralucirea lor iar corpul ei ar putea innebuni orice barbat. Ea este Hyuga Hinata, prietena mea cea mai buna inca de la varsta de 8 ani.
              - Mi-a fost dor de tine, surioara draga.
            Auzind aceste cuvinte, ochii Hinatei erau inlacrimati si gata sa izbucneasca in plans.
     Incerc sa-mi revin din soc, facand loc  cuvintelor sa iasa din gura mea dar degeaba. Tacerea puse stapanire pe amandoua. Imi doream sa aflu tot ce s-a intamplat cu ea pana acum,ce a facut,cum de i in fata mea,cum m-a gasit, absolut tot, dar fericirea pe care o simt pune stapanire pe mine iar tot ce vreau sa fac este sa o strang in brate si sa-i spun cat de mult mi-a lipsit in toti acesti ani. O strang cu putere in brate lasand lacrimile sa curga in voia lor. Printre suspinurile si lacrimile care nu se mai opresc balbai cateva cuvinte dar mare lucru nu se intelege. O privesc pe Hinata si observ ca e foarte agitata. Oare de ce ? E cea mai fericita zi din viata mea.
              -  Sakura, aaaaa, eu ...
     Hmm, ceva nu e bine.
              - De ce esti asa agitata si parca esti trista ? Ce s-a intamplat ?
     Fata ei s-a schimbat radical, era tot mai agitata.
              - Trebuie sa-ti spun ceva. E despre acum 8 ani.
     Fac ochii mari, ce importanta mai are ? A trecut atata timp, s-a aflat tot, nu inteleg nimic.
              - De ce ? Ce rost mai are ? O intreb eu cu o oarecare frustrare.
              - Crede-ma nu e asa cum crezi tu, eram micute si nu intelegeam nimic atunci dar acum totul e diferit. Imi apar amintiri ingropate adanc in suflet. Te rog, asculta-ma .
            
                   Flashback
              
                 Hinata's point of view
     
        "  O priveam pe Sakura dormind asa frumos incat mi-am pus capul in poala ei atipind usor.
     Deodata aud sunetul unei arme. Tresar speriata, uitandu-ma de unde vine zgomontul infernal si incercand sa-mi dau seama ce se intampla. Ma uit in spate si vad un Porche negru cu geamuri fumurii condusa de un barbat, dar din pacate nu mi-am dat seama cine e si ce vrea. Barbatul ajunge in paralel cu noi izbindu-se de masina noastra cu toata puterea astfel incat tatal Sakurei  sa piarda controlul masinii ajugand intr-un lan de porumb mare si des. Neavand vizibilitate si fara a sti ce se afla in fata noastra, cu o ultima suflare mama deschide usa din spate astfel incat noi sa putem sari in lanul des de porumb auzind in urma mea o explozie care avea sa-mi marcheze toata viata.
           Ma uit imprejur speriata si plina de rani, strigand si cautand, asteptand un raspuns dar degeaba. Se pare am ramas singura. Siroaiele de lacrimi mi-au acaparat fata. Stateam in lan plangand si suspinand gandindu-ma la tot, la familia mea, la prietena mea cea mai buna.
             " UCH 2431 ". Imaginea cu aceste numere continua sa apara in mintea mea, nu intelegeam nimic. Plansul nu ii vor aduce inapoi. Ma ridic hotarata si imi continui drumul spre nicaieri. "
           End flashback
          
              - Intr-un final l-am gasit, dupa atatea cautari l-m gasit. Ma simteam ciudat stiind ca aceasta persoana ne-a omorat parintii. Nu a fost un accident Sakura ! Uchiha a facut asta !
              - Uchiha ?!
                 Sakura's point of view

          Eram socata, pur si simplu simteam o durere pe care nu am simtit-o in toata viata mea. Frica si lacrimile au pus stapanire pe corpul meu. Nu stiam ce sa fac, ce sa zic sau cum sa reactionez.
          Ma asez pe banca gandindu-ma la tot trecutul meu de care eu habar nu aveam care era cu adevarat. Imi aprind tigara cancerigena, tragand cu putere din ea, incercand sa ma calmez dar se pare ca nici viciul acesta nu ma poate calma de data aceasta.
Simt cum durerea se transforma incet in ura. Ochii mei verzi ca smaraldele stralucitoare se transforma intr-un verde crud fara mila.
         - Il voi gasi pe acel barbat si il voi face sa plateasca chiar mai scump decat moartea parintilor nostri. Ii voi schimba prezentu cat si viitoru in asa fel incat isi va dori sa traiasca in trecut !
        - Hinata, iti multumesc !
   Ma strange in brate cu o oarecare teama, dar o iau de mana si o linistesc.
        - Credeam ca te-am pierdut pentru totdeauna, eram asa speriata, nu vedeam pe nimeni in jurul meu, ma bucur ca esti langa mine.
      Seara se lasa usor, regina noptii isi face marea intrare alaturi de stelutele ce roiesc in jurul ei alungand toti norii negrii, lasand liber cerul de un albastru stralucitor. 
      Drumul spre casa imi parea destul de lung, dar ajung intr-un sfarsit acasa, trandindu-ma in pat lasandu-ma dusa in lumea viselor. Maine avea sa fie ziua cea mare.

                 Ma indrept spre baie facandu-mi ritualul diminetii, dupa care merg spre dulap alegandu-mi o tinuta demna de locul in care voi merge. O pereche de blugi taiati, foarte stramti si un tricou scurt pana sub sani cu o taietura pe mijloc lasandu-mi la vedere decolteul generos pe care mi l-a dat mama natura, iar in picioare o pereche de platforme negre simple.
                Imi iau bagajele si pornesc incet spre taxiul care ma astepta pentru a merge la aeroport. O sun pe Hinata sii ii comunic ca ne vedem in 10 minute la cafeneaua din aeroport. Inchid telefonu si ma afund din nou in gandurile care ma macina inca de cand am aflat totul.
                    - Am ajuns domnisoara.
               Ma trezesc din visare, cobor din taxi si ma indrept catre cafenea. Hinata ma astepta deja, era imbracata intr-o pereche de pantaloni cu talie inalta si un maieu scurt. Arata asa de bine, nici nu miram de ce toti barbatii o priveau intruna. Spunand asta incep sa zambesc fara oprire si ma indrept spre prietena mea.
              Ne comandam amandoua cate o cafea si bineinteles tigara era si ea prezenta.
                  - Sakura, esti sigura de ceea ce vrei sa faci ? 
             Imi ridic capul uitandu-ma fix in ochii ei lila care ma priveau cu o oarecare teama gandindu-ma cu atentie la intrebarea ce mi-o pusese. 
                  - Da ! Sunt foarte sigura. Inca cativa mii de km si nemernicul acela va plati.
             Sper ca am fost destul de sigura pe mine deoarece simteam o oarecare teama dar sunt sigura ca totul va fi bine.
                 
                  " Va rugam sa va puneti centura de siguranta, vom ateriza in cateva momente. "
             Aud vocea pitigaita a  stewardesei semn ca am ajuns insfarsit.  
             Coboram din avion iar la cativa metri un domn tare elegant ne astepta cu bagajele noastre pentru a ne duce la vila in care urma sa locuim. Acest domn era un vechi prieten al tatalui meu. Numele lui e Taji Hashirama. Un mare domn, conducand unele dintre cele mai mari firme din aceasta tara. 
                - Bun venit in Tokyo, Japonia fetelor.
             Exact ! Destinatia noastra era tara mafiotilor si a drogatilor in care fiecare local era plin cu tot felul de "specimene". 
                   Ce cautam aici ?
             Ei se pare ca dupa cautarile Hinatei de acum cativa ani, acest domn care ne-a omorat parintii locuieste aici.   
     Ajungem intr-un sfarsit la a doua noastra casa. Cobor din masina si raman uimita de ceea ce vad. O vila cu doua etaje avand o gradina mirifica in fata casei. Parfumul florilor iti provocau o senzatie minunata, era chiar perfect.
             Imi arunc mana obosita pe clanta si intru inauntru.Sunt intampinata de o sufragerie imensa cu doua canapele din piele negre, o plasma de-ti picau ochii, un semineu numai bun de stat in fata focului la povesti. Era frumos, se pare ca aici aveam sa locuim mult timp de acum incolo. Urc scarile spre camera mea si tot ce vad e patul. Nu vedeam nimic altceva, doar patul. Ma arunc pe patul moale cu asternuturi de matase rosie afundandu-ma in lumea mea.

Capitolul 2

                                                                                       Orice zi aduce un inceput.

                                                                                                    Un nou scop in viata.

                                                                                                          Un nou sentiment.

                                                                         Un nou mod de a trai.

                                                                                                Un moment neasteptat

     Sasuke's point of view:
        
         - Sasuke grabeste-te, mai sunt cateva minute.
         - Asteapta, inca nu a ajuns tata si vreau sa aibe cel mai bun loc.
         - Nu il vad, hai sa mergem odata!
         - Nici eu dar il voi astepta.

   Sper ca tata sa ajunga de asta asta, e premierea inceputului anual, nu poate sa lipseasca si de data asta.
   Ne indreptam spre sala unde avea sa fie premierea dar sunt asaltat de o " fana " ca sa zic asa.
Numele meu este Uchiha Sasuke, tatal meu detine cea mai mare companie de desing din tara iar asta imi da un anumit aer de ''vedeta'', toate fetele care aud numele de Uchiha sunt gata sa explodeze. Ei bine eu nu am nevoie de asa ceva, eu vreau pe cineva care sa ma iubeasca pentru cine sunt nu pentru cine este tatal meu.
         - Buna Saske', ai vrea sa iesim dupa petrecerea premierei ?  
         - Nu multumesc, ies cu altcineva .
         - Intr-o zi vei iesi cu mine ?
          - Da, intr-o zi voi iesi si cu tine. Uite cum facem, suna-ma in vacanta de vara si stabilim atunci.
          - Extraordinar Saske' ! De ce i-ai zis sa te sune in vacanta cand tu mergi in calatorie cu tatal tau ? spune Naruto printre hohote.
          - Pentru ca merg in calatorie si sa ma sune cand nu sunt disponibil. Spun eu cu un zambet de ''cuceritor''.

  Rasetele noastre rasunau in toata incaperea. Ce sa-i faci, nu le poti face pe plac la toate.
           
          - Hai sa mergem '' cuceritorule ''.

    Stateam lipit de cortina din spatele scenei uitandu-ma in sala incapatoare si plina de oameni : parinti, prieteni, frati, surori. O singura persoana lipsea si anume tata. Ai zis ca nu ma vei dezamagi de data asta ! spun eu in sinea mea plin de revolta si suparare.
          - Stai linistit Saske' , sigur va veni soferul ca deobicei.
   Simteam batjocora in cuvintele persoanei de langa mine dar avea dreptate, asa a fost tot timpul.
          - Hai ma, nu te lasa afectat din cauza idiotului ala.
          - Nu e din cauza lui Naruto, e din cauza lui tata care ma dezamageste incontinuu dar daca asa se pune problema, daca asta vrea, asta o sa primeasca !
                 - Doamnelor si domnilor va prezint elevii din anul 4 al celui mai renumit colegiu din Japonia .

   Eram toti alineati ca la armata, prezentandu-ne fiecare in parte.
       
          - Buna ziua, ma numesc Uchiha Sasuke, muzica va rog !

   Toata lumea a incremenit, asta nu era in plan dar se pare ca nu am avut de ales. Am inceput sa-mi dau jos uniforma ajungand sa fac stripptese. Fetele erau in delir, corpul meu bine lucrat si plin cu muschi innebunea orice fata din colegiul asta.

          - Esti nebun ! spune Naruto cu o uimire mai mare ca atunci cand m-a prins directoarea in camera fetelor.

     Sakura‘s point of view:

       Stau intinsa in pat gandindu-ma cum sa fac sa il gasesc pe barbatul acela. Gandurile imi sunt intrerupte de un ciocanit. Spun un simplu intra iar pe usa isi face aparitia  Hinata cu o fata diabolica. Tipic. Ma bufneste rasul si incep sa o iau la intrebari.
         - Ce e cu fata asta draga mea? Spun eu cu un ranjet idiot.
         - Hei, m-am gandit ca in seara asta sa iesim si noi sa ne mai destindem putin.
         - Mmmmm, e o idee grozava avand in vedere ca maine mergem sa ne inscriem la colegiu.
      Acestea fiind spuse incep sa dau drumul la muzica bubuind peretii.
         - Hinata, adu sticla de whiskey.
      In timp ce ne faceam incalzirea pentru noaptea ce va urma ne indreptam spre dulapul din lemn de cires alegandu-ne tinutele potrivite.
      Sticla de whiskey era pe jumatate goala iar noi gata de plecare.
 Purtam o pereche de pantaloni scurti taiati si un tricou scurt lasand la iveala abdomenul plat. Hinata purta o pereche de blugi stramti si un maieu simplu si decoltat iesindu-i la iveala bustul mare si natural.
      Ne urcam intr-un mercedes si o luam la goana pe strazile aglomerate ale Tokyo-ului.
        - Rosu ! E al treilea semafor rosu care il prindem.
     Hohotele Hinatei rasunau in toata masina amuzandu-ne de situatia asta, exact ca pe vremuri.
     Ma uit plictisita pe geam asteptand culoarea verde. Observ un porche negru cu geamuri fumurii facand acelasi lucru. Simt cum palmele-mi transpira iar tensiunea imi crestea din ce in ce mai mult.
       - Sakura, esti bine?
       - Hinata, uitate in stanga.
    Ma uit la Hinata care facu ochii mari si simteam frica cu care se confrunta in acel moment.
  Imi intorc capul spre semaforul neschimbat si apas acceleratia cu toata puterea indreptandu-ne spre o destinatie necunoscuta. Opresc intr-un final observand ca suntem la marginea orasului. Ies din masina si imi aprind tigara de care aveam atata nevoie in acel moment.
     - Hinata, oare sa fi fost omul pe care il cautam?
   Nu primesc vreun raspuns clar doar un murmur din vocea ei tremurata.
    Se pare ca seara s-a incheiat asa ca ne indreptam spre casa si asa maine avea sa fie o zi lunga.
      Dimineata nu intarzie sa apara, iar eu ma uit la ceas asteptand sa ma trezeasca la realitate cu sunetul lui iritant. Ma ridic alene din pat indreptandu-ma spre minunata baie care avea sa ma relaxeze catusi de putin. Dau drumul la apa fierbinte dupa care ma trantesc in apa fiarta stropind tot in jurul meu. Ma simteam bine.
       - Nu este nimic ce o baie fiarta nu poate rezolva.
    Incep sa zambesc, semn ca ma simt insfarsit relaxata. E, gata si baita, imi infasor corpul intr-un prosop si merg direct la ceasul desteptator care nu se mai oprea. Ma indrept spre dulap facand absolut nimic, gandindu-ma la absolut nimic dar vocea minunatei mele surioare ma trezeste.
      - Sakuraaaa, la ora 9:00 ar fi trebuit sa fim in colegiu. E ora 9:45.
   Am dat-o-n bara. Iau rapid o pereche de blugi si un tricou si pornim la drum. Parchez pe unde apuc si dam buzna de parca am fi niste sarite.
     - Draga mea, tu o iei la stanga iar eu la dreapta.
     - Am inteles, draga doamna sefa Sakura.
     - Ridicol. Chiar si in intarziere ea are chef de glume, ceea ce chiar ma amuza.
  Of, eu si baia mea. Sper sa gasesc directiunea aia nenorocita cat mai repede.

             Sasuke's point of view :

      Stau plictisit in camera mea din internat ascultand prostiile lui Naruto care nu se mai oprea. Nu puteam cere un coleg mai bun de camera.
     Sunt sigur ca directoarea l-a sunat pe tata pentru a-i povesti despre incidentul in care fiul sau l-a facut de ras din nou. Asta e linistea dinantea furtunii. 
     Aud un ciocanit slab la usa, nu poate sa fie decat ...
       - Buna ziua domnule Uchiha, cum sunteti ? Ati venit sa-l pedepsiti pe Saske' ? spune Naruto cu un ranjet de idiot.
     Naruto, idiotule ! Oare idiotul se bucura ca voi pedepsit ? spun eu in sinea mea destul de obisnuit sa aud asa ceva din partea colegului meu de camera. Un zambet isi face loc in coltul gurii semn ca totusi ma bucur ca e aici. Ma ridic alene din pat asteptand cuvintele ''furtunoase '' ale lui tata.
        - Uchiha Sasuke ! Cum ai putut sa faci asa ceva ? Faci de rusine numele acesta ! Asta o sa fie ultima ta prostie pe care sunt nevoit sa o accept !
        - Tata, dar ...
        - Nimic, sa nu aud nimic ! Si ca sa fie clar anulam calatoria din vara .
    Nu mai apuc sa spun nimic deoarece sunetul usii trantite imi rasuna puternic in minte.
Eu defapt vroiam sa merg doar ca sa petrec mai mult timp cu tine fraiere.
Simt din nou dezamagirea aia nenorocita care nu ma lasa sa ma gandesc la nimic, pur si simplu nu mai stiu cum sa-i atrag atentia. Nu mai suport !
    Imi iau o pereche de blugi si un tricou si ies trantind usa aia incat mai avea putin si iesea din balamale.

Imi pare tare rau ca a durat atata. Sper sa va placa :*

Choco: Nu mai face double-post. Puteai foarte bine să scrii la sfârșitul capitolului, după ce lăsai puțin spațiu, ce voiai să le comunici cititorilor.

Sakura's point of view:
       
           Astept plictisita pe canapeaua din piele rosie din biroul directoarei uitandu-ma la Hinata care se plimba de colo-colo, semn ca nu mai avea prea multa rabdare. 30 de minute de asteptare as putea spune ca e destul de mult pentru o directoare asa ca nu mai stau pe ganduri si imi aprid o tigara crezand ca va trece mai repede asteptarea asta.
   - Sakura?
   - Hmmm ? murmur eu cu o voce mai mult decat plictisita.
   - Crezi ca avem vreo sansa sa intram in colegiul asta? Adica totusi aici sunt doar copii celor mai cunoscuti oameni din Tokyo.
   - Crede-ma, banii cu care vom plati anual colegiul asta vor fi mai mult decat suficient sa intram.
   - Si daca totusi ceva nu merge bine ? Ce vom face atunci ?
   - Hinata, voi face imposibilul sa intram aici, voi face absolut tot ce e necasar sa intram aici. Nu voi lasa aceasta sansa sa-mi scape printre degete, stiind ca fiul specimenului care ne-a omorat parintii studiaza aici.
   - Arunca tigara ! Aud pasi.
        Fara sa mai stau pe ganduri arunc tigara dupa canapea si astept "cuminte" intrarea directoarei.
  - Buna ziua domnisoarelor.
       Simteam cum nerabdarea a pus stapanire pe mine asa ca fara retinere imi fac curaj si imi incep sa vorbesc fara a sta prea mult pe ganduri.
  - Doamna directoare,buna ziua sau ce-o fi, aveti de gand sa ne tineti asa toata ziua ? Sau aveti de gand sa ne spuneti odata ce ati hotarat?
      Ochii mari ai directoarei si ai Hinatei ma priveau cu un semn de intrebare, gen: " Cu atitudinea asta, ea chiar crede ca va intra aici ?"
  - Domnisoarelor, avand in vedere situatia voastra sunt fericita sa va urez bun venit in institutia noastra, dar domnisoara Haruno daca doriti sa va acomodati pe o perioada cat mai lunga v-as  sugera sa va revizuiti comportamentul. Acestea fiind spuse, sunteti libere pe tot parcusul zilei. 
  - Va multumim, doamna.
      Am reusit. Acestea au fost primele cuvinte care-mi veneau in minte. Eram fericita intr-un fel dar si ingrozita de faptul ca poate nu avea sa fie asa cum am planuit.
  - Sakura, vii ?
  - Ai vazut bustul doamnei ? fac pariu ca sunt falsi. 
  Rasul colorat al Hinatei ma facu sa izbucnesc in hohote. Totul e bine momentan, sper sa fie tot asa.
  - Mergem sa ne vedem camera ? Sunt curioasa cum arata.
  Primesc un raspuns afirmativ si ne indreptam spre etaj unde sunt dormitoarele fetelor. Se pare ca aici prima regula a colegiului este daca vreun baiat este prinsa in camera fetelor se poate ajunge chiar la exmatriculare. Hmm asta e regula ciudata dar macar tin la distanta toti perversii.
    Intram in camera unde avea sa fie casuta noastra pana in weekenduri sau vacante si suntem intampinate de o fata cu parul blond lung pana la fund prins intr-o coada, ochii ei de un albatru pur erau ca marea involburata, era chiar draguta tipa. Spun eu in timp ce o analizam din cap pana in picioare.
  - Buna fetelor, eu sunt Yamanaka Ino,tocmai ce m-am transferat aici si se pare ca vom fi colege de camera. Eu sper doar sa ne intelegem bine si daca e ceva sa ne putem spune una alteia orice.
  - Salut, eu sunt Sakura iar ea este Hinata, cea mai buna prietena a mea. 
Pare de treaba, sigur ne vom intelege foarte bine.
  - Sper sa fie bine aici desi am auzit ca unele familii au o anumita putere asupra acestui colegiu. Spune Ino cu o urma de dezamagire in voce.
  Da, chiar sper ca va fi bine. Usor nu va fi aia e sigur din moment cfe repetam ultimii doi ani de liceu. O sa fie un cosmar.
  - Sakura, merg dupa bagaje, pana atunci alege tu care vor fi paturile si dulapurile noastre.
Dau aprobator din cap dar parca am nevoie de aer, ies din incapare si incep a ma plimba prin holurile intortochiate ale colegiului ajunand sa stau pe scarile care duc la etajul cladirii. Sunt intampinata de o persoana care pare a fi pierduta in ditamai cladirea cerandu-mi sa-i explic cum sa ajunga in dormitoarele baietilor. Ii explic ca tocmai ce m-am instalat si nu am nici cea mai vaga idee unde ar putea fi. Ma ridic sa imi continui drumul spre salile de clasa dar privirea imi este acaparata de doi ochi negri, sinceri, puri dar parca tristi si un par negru ca smoala, buzele de o culoare sangerie care te face sa-ti doresti gustul sarutului lui, pielea fina si laptoasa care te indeamna sa o mangai sa o simti in palmele tale, e perfect.

                Sakura's point of view:

  Ce tocmai s-a intamplat ? Nu se poate ca eu ...
Imi sprijin capul greoi si plin cu  ganduri care ma macina intr-una gandindu-ma iar la ce naiba am putut simti in momentul in care am intalnit acei ochi negri, puri, tristi oarecum, mult prea patrunzatori care ma faceau sa simt ca eram doar noi doi, nimeni si nimic altceva.
        
        Flashback
    ''Il simt cum se indreapta spre mine iar eu incerc din rasputeri sa ascund emotia care imi cuprinde tot corpul dar degeaba, imi simt fata infierbantata insemnand ca sigur arat ca o rosie coapta. Trecem unul pe langa altul implorandu-mi corpul sa se opreasca, ii simteam parfumul inconjurandu-mi toate simturile lasandu-ma fara aer. Era placut, era un sentiment de care aveam atata nevoie, imi doream sa-i simt pielea fina, sa-i ating buzele sangerii, sa-i simt rasuflarea, sa simt absolut tot ce are legatura cu el. Spatiul care se creeaza intre noi e tot mai mare. Lasandu-mi inima in voie imi fac curaj si imi intorc privirea spre el. Acesta e momentul in care simt ca mica intamplare nu avea sa fie uitata prea usor. Ochii nostri facura cunostinta, parca sentimentele noastre sunt dezvaluite, schimbul de priviri cu care ne confruntam in situatia actuala erau infinite, erau de nedescris.
Il privesc cum se indeparteaza parca fugind, speriat de intamplarea ce tocmai a avut loc. Sigur a crezut ca sunt o ciudata obsedata care nu a mai vazut vreun baiat.''
      End flashback

   Ei, ce sa-i faci, sper sa-mi treaca cat mai repede sentimentul asta de confuzie sau ce-o fi.
  Imi ridic fundul de pe betonul ''moale'' si ma indrept spre camera mea incercand sa-mi ocup mintea cu altceva.
Ajung in camera si spre mirarea mea Hinata si Ino chiar se inteleg bine, poate chiar prea bine as spune eu. Intr-un fel ma bucur pentru ea, sper ca locul asta sa nu ne schimbe, am venit pentru un singur motiv aici nu se ne facem prieteni dar cine stie poate ne alegem si cu asta, oricum Ino pare o persoana buna.
      - Buna fetelor, ce-am pierdut?
      - Sakura, pe unde ai umblat atata ?
Atata ? Ce naiba, am lipsit un an sau ce ? Ma plimb si eu zece minute si deja am umblat ''atata''.
      - Zece minute nu mi se pare chiar ''atata''. M-am plimbat putin si am inspectat locul asta in care sigur ne vom pierde. spun eu cu zambet idiot pe fata.
      - Vrei sa spui ca te-ai plimbat si tu doua ore nu zece minute draga mea . spuse Hinata chicotind si susotind stiu eu ce impreuna cu Ino.
Doua ore? Am stat si m-am gandit la prostia aia doua ore? Am nevoie urgenta de o ocupatie.
      - Haideti fetelor sa ne pregatim pentru a ne cunoaste viitori colegi.
      - Inainte de a merge, vreau sa va spun ca m-am indragostit !
Incremenesc la auzul cuvintelor lui Ino. Deja s-a indragostit si suntem doar de o zi aici ? Dupa suspinul din vocea ei si fericirea pe care o arata trebuie sa fie cel mai tare tip de aici.
      - Hai sa mergem si cu ocazia asta ni-l arati si pe printul asta fermecator care ti-a furat inima . O spun intr-un fel care pare mai degraba o gluma dar sunt sigura ca a inteles ideea.
Iesim toate trei din camera indreptandu-ne spre locul unde avea sa fie felicitati cei care au intrat prin bursa amuzandu-ne si tachinandu-ne una pe alta de parca am fi perfecte toate trei impreuna. Mi se pare o combinatie buna avand in vedere ca abea ne cunoastem.
         Priveam plictisita de la balconul din holul cel mare parca cautand ceva ... dar nu-mi termin ideea ca deja ...
     - Uitati fetelor, el este.
     - El cine ? intreb eu plicitisita de toata activitate asta
     - Baiatul acela cu parul negru care vorbeste cu directoarea.
 Care o mai fi si ala ? tot ce vad e bustul imens si fals al doamnei, chicotesc in sinea mea de remarca pe care tocmai o facusem iar in momentul urmator ma uit mai atenta la ce ne tot arata Ino scotandu-mi la iveala mica intamplare de mai devreme.
      Flashback
    ''Il simt cum se indreapta spre mine iar eu incerc din rasputeri sa ascund emotia care imi cuprinde tot corpul dar degeaba, imi simt fata infierbantata insemnand ca sigur arat ca o rosie coapta. Trecem unul pe langa altul implorandu-mi corpul sa se opreasca, ii simteam parfumul inconjurandu-mi toate simturile lasandu-ma fara aer. Era placut, era un sentiment de care aveam atata nevoie, imi doream sa-i simt pielea fina, sa-i ating buzele sangerii, sa-i simt rasuflarea, sa simt absolut tot ce are legatura cu el. Spatiul care se creeaza intre noi e tot mai mare. Lasandu-mi inima in voie imi fac curaj si imi intorc privirea spre el. Acesta e momentul in care simt ca mica intamplare nu avea sa fie uitata prea usor. Ochii nostri facura cunostinta, parca sentimentele noastre sunt dezvaluite, schimbul de priviri cu care ne confruntam in situatia actuala erau infinite, erau de nedescris.
Il privesc cum se indeparteaza parca fugind, speriat de intamplarea ce tocmai a avut loc. Sigur a crezut ca sunt o ciudata obsedata care nu a mai vazut vreun baiat.''
      End flashback
 In timp ce-l priveam, o urma de regret isi facea loc in sufletul meu. Chiar daca o cunosc pe Ino de putin timp n-as putea sa-i fac una ca asta si in plus nu am fost niciodata indragostita asa ca de ce as incepe de acum.
Il analizam atenta si observ cum ma priveste cu coada ochiului schitand un zambet de toata frumusetea. Asta mai lipsea acuma, sa-mi zambeasca. Hmph, o sa fie bine, o fi el frumos dar dupa cum vad ca arata si dupa toate fetele care roiesc in jurul lui sigur e ceva ''vedetea'' deasta. Oare cine e ?
     - Vine incoace, aaa cum arat ?
  Mi se pare mie sau sunt putin invidioasa pe Ino ? Nu as avea de ce sa fiu nu e ca si cum ar fi impreuna dar se pare ca el chiar se indreapta spre noi.
     - Merg pana la ... aaaa... hmmm... revin imediat . O iau la fuga chiar inainte ca el sa ajunga langa noi, le auzeam pe fete strigandu-ma incontinuu,probabil isi puneau cateva semne de intrebare in special Hinata care sigur era cea mai confuza, habar nu avea ce mi se intampla.Ar trebui sa vorbesc cu ea, sa-i povestesc sa nu aibe impresia ca sunt suparata pe ea sau ceva de genul.
     - Salut fetelor, ce faceti ?
     - Buna, eu sunt Ino iar este Hinata.
     - Sasuke, incantat de cunostinta. Ma scuzati ca va intreb dar cine e fata aia cu parul roz care a luat-o la fuga cand m-a vazut ?
     - Ea e Sakura si sunt sigura ca nu tu ai fost motivul pentru care a fugit, raspunse Hinata cu o incredere nemaivazuta.
     - Hmph... ok, multumesc . O zi placuta incontinuare.

            Sasuke's point of view:

Deci numele ei e Sakura, acum ca imi aduc aminte numele ei si parfumul se aseamana mult cu floarea de cires. Trebuie sa o gasesc.
Din cate se pare voi fi coleg cu astea doua, oare rozalia va fi si ea cu noi ? pare putin mai mare decat blodina.
Ino sau cum a zis arata destul de bine dar nu se compara nicidecum cu Sakura care se pare ca si-a luat talpasita destul de repede, nu dau nicicum de ea.
Ies in curtea mare din spatele colegiului unde sunt intampinat de o gradina mare de flori, un teren imens de golf, trei piscine, terenuri de footbal, terasa cafenelei de unde putem lua micul dejun la orice ora si ea, rozalia. Se pare ca e destul de agitata, sa fi fost eu motivul? nu i-am facut sau zis nimic. Imi fac curaj si ma indrept spre ea cu gandul ca de data asta sa pot macar vorbi cu ea.
        - Buna, aaaa ... as putea sa te intreb... , dar sunt intrerupt de doamna noastra directoare care ne anunta sa ne adunam pentru a ne comunica ceva important cica. Asta era important, sa vorbesc cu ea .
 Ma indrept spre multimea adunata pentru a astepta minunatul discurs . 
Oare unde e Naruto ? nu l-am vazut de o groaza de vreme, cine stie, o fi cu vreo una ca de obicei, un zambet pervers isi face aparitia pe chipul meu pal dandu-i lui Ino de inteles cine stie ce. Era in fata mea impreuna cu Sakura si fata aia timida. Sper sa nu inteleaga nimic din asta dar din moment ce ii sopteste lui Sakura sunt sigur ca a inteles deja. 
        - Dragi elevi as dori sa va anunt ca incepand de maine sa va faceti bagajele pentru ca toti din anul 4 vor merge la clubul de vacanta al colegiului. Aceasta este o mini vacanta din partea mea pentru a va relaxa,pentru a va cunoaste noii colegi care s-au alturat anul acesta si pentru a fi in forma pe cand vor incepe clasele. Sunteti liberi !

          Sakura's point of view:

Toate anunturile astea imi creeaza o stare de nervozitate macar cu vacanta asta sper sa ma relaxez cat de cat
       - Ce spui, crezi ca o sa ne simtim bine acolo cu atatia oameni noi Hinata ?
       - Eu asa sper. Spune-mi de ce ai plecat asa repede cand a ajuns Sasuke langa noi ?
Sasuke? Il cheama Sasuke ? Ce nume frumos, pare ca i se potriveste. Imi pieptan agresiv parul incercand sa uit de numele asta. De ce sunt asa cu el ? Nici macar nu i-am dat o sansa pentru a-l cunoaste.    
        Flashback
    ''Il simt cum se indreapta spre mine iar eu incerc din rasputeri sa ascund emotia care imi cuprinde tot corpul dar degeaba, imi simt fata infierbantata insemnand ca sigur arat ca o rosie coapta. Trecem unul pe langa altul implorandu-mi corpul sa se opreasca, ii simteam parfumul inconjurandu-mi toate simturile lasandu-ma fara aer. Era placut, era un sentiment de care aveam atata nevoie, imi doream sa-i simt pielea fina, sa-i ating buzele sangerii, sa-i simt rasuflarea, sa simt absolut tot ce are legatura cu el. Spatiul care se creeaza intre noi e tot mai mare. Lasandu-mi inima in voie imi fac curaj si imi intorc privirea spre el. Acesta e momentul in care simt ca mica intamplare nu avea sa fie uitata prea usor. Ochii nostri facura cunostinta, parca sentimentele noastre sunt dezvaluite, schimbul de priviri cu care ne confruntam in situatia actuala erau infinite, erau de nedescris.
Il privesc cum se indeparteaza parca fugind, speriat de intamplarea ce tocmai a avut loc. Sigur a crezut ca sunt o ciudata obsedata care nu a mai vazut vreun baiat.''
      End flashback
Momentul acela parca nu-mi da pace, incep de delirez, pana si reflexia lui imi apare in fata oglinzii. Arunc peria cat colo avand impresia ca dau dupa el. Am innebunit.
    - Sakura, ma asculti ?
    - Hmm, ce ? ai zis ceva ?
    - Ce se intampla cu tine ? Parca esti doar fizic aici.
    - Uite cum facem, dupa ce ne instalam la clubul acela de vacanta promit sa-ti povestesc tot.
    - Sper sa o faci, infine, merg sa imi iau o gustare. Vrei sa iti aduc ceva ?
    - O apa daca te rog. Multumesc.
Insfarsit singura, dar nu dureaza mult caci Ino isi face aparitia langa mine si incepe a-mi povesti despre el. O ascult cum vorbeste fara oprire dorindu-mi sa fiu in locul ei. 
    - Sakura, ce zici de Sasuke ? Nu e cel mai dragut baiat din lume ? Cum ti s-a parut ?
    - Cum mi s-a parut ? Aaaaa, ok dar nu e tipul meu, arata ca oricare altul, pentru tine e perfect sigur va potriviti, cuvintele imi ieseau din gura automat, unde am invatat sa mint asa ?
    - Ma bucur intr-un fel, nu as putea concura cu tine niciodata cand e vorba de asa ceva.
    - Aaaa, sa concurezi ? 
    - Eu sper sa-mi dea atentie, pare asa de perfect, toate fetele sunt dupa el. Crezi ca o sa ma placa si pe mine vreodata ? Vreau sa spun ca daca va fi in clasa noastra as avea tot timpul sa-l fac sa ma placa.
    - Clasa.. aaa ... noastra ... ? nu-mi termin replica caci ea imi inmaneaza un desen in forma de inimioara cu numele lui.
    - Cred ca exagerezi Ino, pana si un desen ? din cate ne-ai povestit despre tine n-ai facut asa ceva niciodata.
    - Hai nu spune asta, uite ai grija de desenul asta eu merg sa-l caut, poate incerc sa vorbesc cu el.
A facut pana si un desen ? E clar innebunita dupa el, nu as putea sa concurez cu o prietena pentru un baiat oarecare. Tin in mana desenul ala asa importnant pentru Ino uitandu-ma in oglinda reflectandu-mi chipul nu foarte fericit iar atunci apare el, din nou apare reflexia lui nenorocita. Ma uit atenta in oglinda incepand sa vorbesc cu reflexia care mi-o imaginam intr-una. Inchid ochii si ma relaxez imaginandu-mi chipul lui de o frumusete rara.
   - Buna, vocea lui imi era imprimata in memorie de cand m-a salutat in gradina. 
   - Tu chiar vorbesti ? Imi imagineam sunetul vocii lui, era placut.
   - De la varsta de 3 ani, spuse el intr-o gluma inofensiva. Deschid ochii socata ca nu sunt singura in incapare si atunci ii intalnesc din nou. Ochii abisali care nu ma lasau sa vad nimic altceva inafara de ei.

Hei, am ajuns si eu pe aici. Imi place ce am citit pana acum. Ideea cu razbunarea si partea cu desenul imi aduc aminte de un serial si sunt curioasa cum vei dezvolta mai departe ideea intr-un mod original. Sper ca vei posta cat mai curand capitolul urmator si sper sa fie la fel de lung ca precedentul. Iti urez cat mai multa inspiratie si spor la scris. Si te-as ruga sa ma anunti cand vine urmatorul capitol, daca nu e prea mare deranjul.