Vincent van Gogh

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Vincent Van Gogh

　　Vincent Willem van Gogh s-a născut pe 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, și a murit pe data de 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța. Acesta a fost un pictor olandez post-impresionist ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional.
　　Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp a început să schițeze oameni din comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de cartofi. Paleta lui de atunci conținea tonuri închise.
　　În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar van Gogh și-a tăiat în acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie van Gogh a ieșit din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a împușcat în piept cu pistolul și a murit peste 2 zile.
　　Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1.100 de desene și schițe . Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume. Fiind puțin apreciat în timpul vieții, faima sa a crescut în anii de după moarte. Astăzi el este în general considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți pictori din istorie.
　　Vincent van Gogh este recunoscut și faimos pentru cele aproape 900 de picturi pe care le-a realizat în cei zece ani ca artist, prea puțini am putea spune. Schițele sale și acuarelele au devenit și ele foarte cunoscute. Totuși, trebuie amintit că van Gogh a mai excelat și într-o altă sferă: schițele din scrisorile sale. De menționat faptul că artistul a folosit în scrisorile sale trei limbi: olandeza, engleza și franceza.Cele 652 de scrisori care constituie corespondența sa cu Theo au fost publicate de cumnata sa, Johanna van Gogh-Bonger, în trei volume (ultimul aproape în întregime în franceză). În plus față de scrisorile către Theo, se numără și cele către prieteni și alți membrii ai familiei: Van Rappard, Émile Bernard, sora lui Wil [Wilhelmine Jacoba], prietena Line Kruysse, părinții săi, Albert Aurier, John Russell și Gauguin. O bibliografie generală scrierilor lui van Gogh și a textelor care i-au fost consacrate în diverse țări, a fost publicată în 1942 la New York de Charles Matton Books: Vincent Van Gogh, a Bibliography Comprising a Catalogue of the Literature, Published from 1890 through 1940.
　　 Paradoxal chiar inainte de sinucidere s-a dovedit un artist deosebit de prolific : in ultimele doua luni de viata a pictat peste 90 de lucrari.
　　Lucrarile sale prezinta obiecte, persoane si locuri cunoscute de acesta, printr-o viziune puternica, de obicei distorsionata, cu un colorit subtil si in acelasi timp foarte viu.
　　Este cunoscut ca o reprezentare aproape didactica a mitului artistului romantic, care sufera pentru arta sa si se lupta mereu cu demonii interiori.
　　Despre van Gogh circula trei povesti, inspirate din realitate, care i-au construit o imagine stranie si excentrica, fie si pentru un artist genial : ca si-a taiat urechea intr-un acces de furie (de fapt doar lobul acesteia), ca s-a sinucis pentru ca nimeni nu ii aprecia lucrarile (in realitate in ultimele sase luni ale vietii a beneficiat de aprecierile publicului si criticilor, ceea ce de fapt l-a deprimat), si ca a pictat in acest stil suferind de o boala psihica (lucrarile sale erau realizate doar in perioadele de luciditate).
　　A suferit din cauza bolilor psihice, avand lungi perioade in care era internat in sanatorii. Starea sa mintala a fost puternic afectata de ritmul infernal de lucru pe care si-l impusese, de mancarea proasta si dependenta de tutun, cafea si alcool.
　　A murit prea devreme pentru a se bucura in timpul vietii de succesul pe care il merita. Doar postum a inceput sa fie apreciat, in buna parte datorita eforturilor de a-i promova lucrarile facute de cumnata sa. La 11 ani dupa disparitia artistului a fost deschisa la Paris o expozitie cu 71 de tablouri, primul gest de recunoastere a valorii lui van Gogh.
Considerat un pionier al curentului expresionist, van Gogh a avut o influenta covarsitoare asupra artei secolului XX, in special in prima parte a acestuia, cand majoritatea artistilor au fost marcati de opera si personalitatea pictorului olandez. Fratele sau, Theo van Gogh, care a lucrat pentru dealerii Goupil & Cie, a jucat un rol deosebit de important in viata lui Vincent, sprijinindu-l moral si mai ales financiar. I-a legat o stransa prietenie, documentata si de numeroasele scrisori pe care si le-au trimis incepand din august 1872. Acest bogat material documentar ofera numeroase informatii asupra vietii si personalitatii lui Vincent van Gogh, care se dovedeste astfel nu doar un pictor de geniu, ci si un scriitor talentat, fara sa dea vreun semn de afectiune mentala.

　　Bruxelles și Borinage (1878 – 1880)
　　Van Gogh s-a decis să se mute în regiunea minieră Borinage . Acolo a susținut familii sărace cu ajutorul lecturilor din Biblie . Tatăl său a plătit pentru fiul său costul unei camere din casa din Rue Eglise, nr. 39, la Paturage. Van Gogh a compromis lucrurile și de această dată. Interpretând exagerat textul evanghelic, a trăit în sărăcie. S-a mutat într-o colibă unde dormea pe podea și se hrănea cu apă și pâine. Tot ce avea a donat săracilor, iar pe cei bolnavi i-a ingrijit cu atenție.
　　Van Gogh și-a continuat cu și mai multă încăpățânare munca sa de predicator în Borinage. În 1880 corespondența dintre el și Theo a încetat până în luna iulie. Din cauza condiților a fost obligat totuși să renunțe la munca de predicator; au urmat apoi pregătirile pentru meseria de artist.

　　Haga: întoarcerea (1882-1883)
　　În 1882, în viața sa apare Clasina Maria Hoornik, numită Sien, o prostituată mai în vârstă decât el, însărcinată și deja mamă a unei fetițe. Ea îi devine lui Vincent prietenă și model. Decide să se căsătorească cu ea. Odată cu nașterea copilului, dificultățile economice vor fi mai mari, iar singura sursa de venit pentru familie este alocația lui dată de fratele său. În 1883, greutățile devin insuportabile. Theo l-a convins pe Vincent să o părăsească pentru a se dedica în totalitate artei.
　　Petrece o perioadă de singurătate în nordul Olandei, iar în decembrie 1883, Vincent se întoarce din nou în casa părinților, care acum se află în nordul regiunii Brabant. Acolo creează sute de tablouri și desene, dă lecții de pictură, învața să cânte la pian și citește. În luna martie a anului 1885 moare tatăl său, iar în noiembrie pleacă la Anvers. În 1886 se înscrie la Școala de Arte Frumoase și se cufundă în studiu. Vincent nu trece de examene, iar cariera îi este compromisă. Decide că într-un singur oraș merită să trăiești și pornește către Paris.

　　Paris (1886 – 1888 )
　　Vincent vrea să-și facă un nume în lumea artei Parisul era cel mai bun lucru pentru un artist. Atunci, orașul era metropola viitorului, locul în care a apărut fotografia și cinematografia, dar mai mult era leagănul impresionismului, mișcarea artistică care l-a influențat pe van Gogh.
　　Vincent ajunge la Paris pe 28 februarie 1886. Theo, care era directorul unei galerii de artă din capitala Franței, îl găzduiește în locuința sa, mai întâi pe strada Laval, lângă Place Pigalle, și apoi pe strada Lepic, în cartierul Montmartre. Cei doi încep o conviețuire care le aduce numai beneficii.
　　La începutul șederii, van Gogh lucrează în atelierul faimosului pictor academician, Fernand Cormon În acest atelier întâlnește persoane cum ar fi Henri de Toulouse-Lautrec, Émile Bernard și Louis Anquetin. Datorită lui Theo, ii mai cunoaște pe Claude Monet, Camille Pissarro, Alfred Sisley, Pierre-Auguste Renoir și Paul Signac.
　　În doi ani, artistul a realizat 230 de tablouri. Vincent discută cu artiștii și frecventează aceleași locuri. Unele dintre acestea sunt Tambourin, un cabaret de pe Bulevardul Clichy și localul lui Tanguy, un magazin de materiale pentru pictură situat pe strada Clauzel. Împreună cu Bernard, Toulouse-Lautrec, Anquentin și Paul Gauguin formează grupul “Micului bulevard”. Ca urmare a acestui proiect, Gauguin va veni să locuiasca cu Vincent la Arles.
　　În 1887, tensiunea dintre Theo și Vincent crește. „Odată este o persoană normală, dulce, iar apoi devine egoist și rece” declară Theo despre fratele său. Într-o scrisoare către Wilhelmine mai spune: „Viața alături de Vincent este insuportabilă. Nimeni nu poate să vină la mine acasă pentru că Vincent nu face decât să se certe cu toți”. La Paris pictorul a început să fumeze și să bea, lucruri ce i-au declanșat tulburări psihice. Orașul i se pare insuportabil așa că în februarie 1888 pleacă în Arles, orașul din Provence,

　　Provence (1888 – 1889)
　　Van Gogh ajunge în Arles în plină iarnă și este susținut de fratele său cu 250 de frani lunar. Ajuns acolo, Vincent se cazează la Hotelul Carrel, situat pe strada Cavalerirei, la numărul 30, iar la începutul lunii mai închiriază pentru 15 frani pe lună patru camere într-o clădire din Piața Lamartine numărul 2; este vorba despre celebra „Casă galbenă”.
　　În 15 luni artistul pictează peste 200 de tablouri. În unele tablouri găsim culoarea mult iubită de van Gogh, galbenul. Paul Gauguin, care a fost oaspete al lui Vincent în anul 1888, vorbește despre dragostea lui van Gogh pentru galben. În Gauguin, artistul vedea prietenul ideal. Ei au început lucrările împreună, iar Paul a fost influențat de van Gogh. Dar în Ajunul Crăciunului, fără un motiv anume, Vincent ia un brici cu care vrea să-l rănească pe prietenul său. Paul fuge înspăimântat și petrece noaptea într-un hotel. Între timp, Vicent își taie lobul urechii și il dă unei dame de companie pe nume Rachel.

　　Gauguin scrie despre ceea ce s-a întâmplat:
　　„În ultima perioadă a șederii mele Vincent a devenit excesiv de nepoliticos și contradictoriu, apoi s-a liniștit. Într-una din seri, l-am surprins pe Vincent că se apropria de patul meu. Cum se explică faptul că mă trezisem în acel moment? A fost de-ajuns să-i spun pe un ton serios: «Ce se întâmplă, Vincent?» pentru ca el, făra să scoată un sunet, să se întoarcă în pat și să adoarmă profund. Îmi venise ideea de a-i face un portet în timp ce picta natura moartă pe care o îndrăgea atât de mult, floarea-soarelui. După ce am terminat portretul, mi-a spus: «Sunt chiar eu, sunt eu, cel care a devenit nebun». În aceeași seară am mers la cafenea. A luat un absint ușor. Dintr-o dată, mi-a aruncat paharul și conținutul în față. Am evitat lovitura și, luându-l de braț, am ieșit din cafenea, am traversat Piața Victor Hugo și, în câteva minute, Vincent era în patul său, unde a adormit în câteva secunde și nu s-a mai trezit. Când s-a trezit, mi-a spus foarte calm: «Dragul meu Gauguin, am sentimentul vag că te-am jignit aseară». «Te iert din toată inima, dar scena de ieri s-ar putea repeta și, dacă m-ai lovi din nou, nu m-aș mai stăpâni și te-aș strânge de gât. Permite-mi, așadar, să-i scriu fratelui tău pentru a-l anunța cu privire la revenirea mea». Ce zi, Dumnezeule! Seara, după cină, am simțit nevoia să ies singur, să iau o gură de aer și să simt parfumul dafinilor înfloriți. Am traversat aproape în întregime Piața Victor Hugo când am simțit în spatele meu pași scurți și grăbiți. M-am întors tocmai în momentul în care Vincent se năpustea asupra mea cu un briceag în mână. Cred că privirea mea în acel moment a fost destul de înfricoștăare, pentru că el s-a oprit și lăsând privirea în jos, a luat-o la fugă până acasă [...] După o vreme, am mers la un hotel din Arles unde, după ce am întrebat cât este ceasul, am luat o cameră și m-am dus la culcare. Eram foarte agitat și am adormit spre dimineață. M-am trezit destul de târziu, în jurul orei șapte și jumătate. Odată ajuns în piață, am văzut mulțimea. În apropierea casei noastre erau jandarmi și un domn mic de statură, care era comisar de poliție. Iată ce se întâmplase. Van Gogh s-a întors acasă și si-a tăiat urechea complet. A trecut mult timp ca să oprească hemoragia, din moment ce pe lespezi erau aruncate haine îmbibate de sânge, în ambele camere de la parter. Cele două camere și scara dinspre dormitor erau murdare de sânge. Când am vrut să ies, cu o beretă bine potrivită pee cap, am mers glonț într-una din acele case în care se găsea dama de companie care păzea urechea lui Vincent împachetată. «Iată - spuse ea - o amintire», apoi a fugit și a intrat din nou în casă, s-a șezat în pat și a adormit. Se îngrijise însă să închidă ușile și să pună pe masa de lângă fereastră o lumânare aprinsă”
　　Aceasta este povestea spusă de Gauguin, la câțiva ani după ce a avut loc înâmplarea. Se spune că nu Vincent și-ar fi tăiat urechea, ci că a fost un accident. Pentru o eventuală anchetă, poliția a păstrat lobul urechii lui van Gogh într-un vas cu alcool.

　　După ce-și taie urechea, Vincent este internat la spitalul din Arles. Acolo vine și fratele său, Theo, anunțat de Gauguin care s-a întors la Paris. Vincent se pune pe picioare, dar crizele care urmează îl obligă să se întoarcă la spital. În martie 1889, 30 de cetățeni din Arles semnează o petiție prin care artistul să părăsească orașul, iar Casa galbenă este închisă din ordinul poliției. Van Gogh decide să facă tot posibilul pentru a se vindeca, iar la 8 mai 1889, se internează din proprie inițiativă la spitalul de psihiatrie din Saint-Paul-de-Mausole, lângă Saint-Rémy-de-Provence.

　　Saint-Rémy (1889)
　　La sfârșitul lui 1888, obosit și incapabil să lucreze, Vincent s-a internat din nou, de această dată într-un sanatoriu din Saint-Rémy-de-Provence. începea cea mai prolifică perioadă din cariera artistului, când lucrează aproape un tablou pe zi, desenează foarte mult, își corectează „greșelile” și amănuntele de care nu era mulțumit, își dorește să revină și să devină, în sfârșit, un pictor de succes. Aici, sub îndrumarea medicului Peyron, Vincent se bucură de libertate și continuă să picteze însoțit de un supraveghetor.Artistul trăiește momente extreme chiar și aici.La sfârșitul anului 1889, în timpul unei crize înghite culori. Crizele devin din ce în ce mai frecvente, grave și lungi.Între perioadele de suferință va picta un mare număr de lucrări și schițe, ce exprimau chinurile sale în forme zvârcolinde, expresioniste. Din această perioadă datează și celebrii Iriși, vânduți la Sotheby, New York, în 1897 și Noapte înstelată.Cu ajutorul fratelui său Theo, Vincent participă la Salonul Artiștilor Independenți din Paris și expune lucrări la difrite expoziții.
　　O criză îl doboară din nou; nu va rămâne la Saint-Remy. El se teme că nebunia ar putea să îi distrugă capacitatea de a picta și pleacă la un doctor cu experiență, cunoscutul doctor Gachet.

　　Auvers-sur-Oise și moartea (1890)
　　Vincent și Theo înmormântați împreună la Auvers-sur-Oise. Pe piatra funerară a lui Vincent scrie Ici Repose Vincent van Gogh (1853–1890) (ro: Aici se odihnește Vincent van Gogh (1853-1890)), iar pe cea a lui Theo Ici Repose Theodore van Gogh (1857–1891) (ro: Aici se odihnește Theodore van Gogh (1857-1891))
　　În mai 1890, Vincent îl vizitează pe Theo și familia sa, după care este transferat la Auvers-sur-Oise - un mic sat de lângă râul Oise situat la aproximativ 30 km de Paris -, la doctorul Gachet. Pe 20 mai ajunge și Se stabilește prima dată la Hotelul Saint-Aubin, apoi la cafeaua-pensiune a soțlior Ravoux.A reușit să picteze peste 70 de tablouri în mai puțin de 2 luni. Medicul devine prietenul pacientului său și-l invită la casa lui în fiecare duminică.Se zvonește însă că Vincent ar fi avut o legătură amoroasă cu fiica doctorului, lucru datorit căruia i-a fost interzis să calce pragul casei doctorului.
　　Pe 27 iulie 1890, Vincent iese pe câmp să picteze.Soții Ravoux mărturisesc că la întoarcere artistul s-a împușcat în piept cu un pistol. Doctorul Gachet îl informează imediat pe Theo.Theo ajunge imediat la fratele său și îi este alături atunci când moare în noaptea de 29 iulie 1890, marți, la ora unu noaptea.Vincent a luat pistolul din Pointoise ori l-a împrumutat de la un fermier pentru a speria ciorile.Funeraliile lui van Gogh au avut loc pe 30 iulie.Sicriul său și întreaga cameră în care au avut loc funeraliile au fost împodobite cu floarea soarelui [aceasta fiind floarea lui preferată].
　　Biografii Steven Naifeh și Gregory Whit Smith susțin însă că van Gogh nu s-a sinucis. Potrivit celor doi scriitori este mult mai probabil ca artistul să fi fost împușcat din greșeală de doi băieți, decât ca pictorul să fi ieșit pe câmp pentru a picta, după care să se împuște în piept, relatează BBC.„Conform oamenilor care-l cunoșteau, Vincet van Gogh a fost omorât accidental de doi băieți, însă acesta a vrut să-i protejeze, susținând că vina este doar a lui”, a declarat Naifeh. Mai mult, în urma cercetărilor a reieșit faptul că unghiul glontelui era unul oblic, și nu drept cum ar fi trebuit să fie dacă artistul s-ar fi sinucis.
　　Dintre toate picturile lui van Gogh, Lan de grâu cu corbi a fost, probabil, subiectul celor mai multe speculații. Mulți cred că este ultima lui lucrare, considerând cerul învolburat plin de ciori și poteca întreruptă ca prevestiri ale morții apropiate.

　　Opere:
　　1. Dormitorul din Arles al artistului
　　"E pur si simplu dormitorul meu, singurul loc unde culoarea face totul si, facand lucrurile sa para mai distinse prin simplificarea lor, are rolul de a sugera odihna sau somnul in general. Intr-un cuvant, contemplarea acestei picturi ar trebui sa odihneasca mintea, sau, mai exact, imaginatia (...) conturul generos al mobilei trebuie sa exprime de asemenea odihna netulburata (...) Umbrele sunt surprinse, totul e pictat in zone mari, plate, ca in imprimeurile japoneze. Va fi ca un puternic contrast in comparatie cu, de exemplu, Cafeneaua de noapte." (Van Gogh) .
　　In perioada in care a executat lucrarea, starea de spirit a artistului era optimista. Cu o luna inainte pictase Cafeneaua de noapte, sugerand o atmosfera agresiva si apasatoare.
　　In acest tablou, totul exprima calm, liniste si confort. Incaperea este dominata de patul robust si simplu, care sugereaza confort si siguranta. Contururile ferme ale mobilei, in special ale mesei, creeaza o senzatie de greutate si trainicie. Formarea perechilor de obiecte (scaunele, tablourile, pernele) contribuie la senzatia de ordine si calm.
　　Culorile folosite sugereaza linistea si odihna. Singura pata puternica de culoare este cuvertura de pe pat.

　　2. Lan de grau cu chiparosi
　　"Chiparosii imi bantuie mereu gandurile. As vrea sa fac ceva din ei, ca panzele cu floarea soarelui, pentru ca ma uimeste cum de nu au fost insa lucrati, asa cum ii vad ca ar trebui sa arate. Sunt la fel de sublimi, in silueta si proportii, ca un obelisc egiptean. Si verdele lor area atata distinctie. Este ca o pata de negru intr-un peisaj insorit, dar este unul dintre cele mai interesante tonuri de negru din cate imi pot imagina si cel mai dificil de redat, exact cum imi imaginez." (Van Gogh)
　　Artistul a pictat acest tablou in timpul sederii la azilul din St. Remy. Cand se simtea mai bine, facea plimbari in imprejurimi si admira peisajul.
　　Compozitia este asemanatoare cu cea din Noapte instelata. Vam Gogh a realizat o schita in ulei de dimensiuni normale si un desen de pregatire. Ulterior a pictat si o versiune mai mica, devenind evidenta profunda importanta a tabloului pentru artist.
　　Muntii masivi si demni sunt pictati cu miscari ferme de pensula. Densitatea dura a tufisurilor este redata cu ajutorul unei paste groase, cu o textura in relief. Miscarea agera a norilor este sugerata prin trasaturi indraznete de penel. Lanul de grau este pictat rapid, suprapus, sugerand nenumarate spice de grau, dansand in bataia vantului.

　　3. Portretul lui Pere Tanguy
　　Pere Tanguy (Julien-Francois Tanguy) detinea un magazin cu materiale de pictura. Printre clientii sai erau Cezanne, Gauguin, Monet, Renoir si Van Gogh. Porecla de "Pere Tanguy", "pere" insemnand "tata", provine de la faptul ca era un om bland, care ii ajuta pe artisti primind uneori lucrari in schimbul materialelor.

　　4. Noapte instelata - Van Gogh
　　Aceasta lucrare celebra a lui Van Gogh apartine perioadei in care acesta se afla in azilul din Saint Remy si reprezinta o demonstratie impresionanata a modului unic de perceptie si interpretare a naturii de catre un artist care a stiut sa isi proiecteze sentimentele asupra lucrurilor din jurul sau. In aceasta perioada, Van Gogh isi pierduse credinta, dar scria ca mai simte "o groaznica nevoie de - oare pot spune cuvantul - religie. Si atunci mi se intampla sa ies noaptea sa pictez stele. "

Surse :

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

În crearea proiectului am participat eu, Lauren și Daniela.