Frumos și trist în acelaș timp. Genul de One-shot perfect :p
Mi-a plăcut sfârșitul și cum ai gândit povestea. Să ți-o spun drept,n-am citit un One-shot ca ăsta, până acum. Chiar dacă e scurt, are vreo 20 de rânduri, tot mă face să-mi aduc aminte de copilărie. Ce-ai făcut cu mine, nu știu :)
Sper că vei mai scrie, în viitorul apropiat :)

S. Felicia a scris:

Drumul spre casă

   Cu privirea înceţoşată privesc spre linia de orizont, cum razele Soarelui (soarele, cu minusculă -> este substantiv comun) se luptă să mai lumineze aceste ţinuturi uitate de lume. Îmi şterg micile picături de sudoare prevăzute pe frunte şi-mi întorc privirea către maşina din care am coborât cu minute în urmă. Pe bancheta din spate se revărsau bucle de păr bălai, a (ale) unui trup micuţ. Pleoapele îi acopereau ochii de culoarea cerului, iar buzele bine proporţionate cu splendoarea chipului erau întredeschise, o linie subţire de salivă prelingându-se pe obrazul uşor îmbujoraţi (îmbujorat, căci ai spus "obraz", nu "obraji")datorită căldurii, dând impresia unui somn liniştit, nefiindu-i teamă că ceva s-ar putea întâmpla în timpul lui. Eu mă ocupam de asta, mereu a fost şi va fi de datoria mea. Voiam să aibă mereu aceeaşi inocenţă în ochi şi gesturi, chiar dacă anii îşi făceau (simţită) prezenţa asupra ei.
   -Tati… am ajuns deja? Mă surprinde cu întrebarea în timp ce-şi freacă ochii încă adormiţi si (şi) obrazul umed.
   -Nu(,) scumpo, am luat doar o mică pauză, culcă-te la loc. Nu primesc ca răspuns decât un oftat prelung(,) apoi o văd în oglinda retrovizoare cum se alungeşte înapoi pe bancheta uzată de timp.
   După ore de condus, văd gardul scund din lemn scrijelit a casei, iar bătrânii mei aşteptându-mă-n prag, tata ţinând o mână după mijlocul mamei, iar ea cu mâinile la gură şi ochii înlăcrimaţi aşteaptând (aşteptând) nerăbdătoare să mă apropii. Le puteam simţi liniştea sufletească când o vedeau pe Emmy cum aleargă spre ei fericită. Multă vreme a trecut de când această reuniune nu a mai avut loc, iar asta mă făcea să mă simt vinovat, dar acest oraş îmi reamintea de dragostea vieţii mele, mama Emmei, amândoi copilărind pe aceste meleaguri. Erau amintiri prea valoroase pentru a fi uitate, chiar dacă durerea era mult mai mare când ele apăreau. Ştiam că oriunde m-aş fi dus, durerea este şi ea prezentă, durerea că fiica mea nu va şti niciodată cum este afecţiunea unei mamei, iar eu cum este să-ţi petreci restul zilelor cu sufletul pereche, toate acestea fiindu-ne luate cu un singur glonţ pentru câţiva bani din poşeta sa. Infractorul a fost totuşi prins de justiţie, primind pedeapsa cu moartea, dar, din păcate, privindu-l cum viaţa se scurge din el, fiindu-i administrată injecţia letală(,) nu mi-a stins amărăciunea toridă…
   Au trecut trei ani de la acest incident, iar eu nu găseam încă locul unde să redescopăr liniştea şi unde Emma să poată avea o copilărie fericită, chiar şi fără mamă şi cu un tată pe jumătate distrus.
   -Haide(,) tati, vii? Şi-mi întinde mânuţa cu zâmbetul blajin. Sau poate l-am găsit…

       Cum ţi-am scris şi la celălalt one-shot, critica mea nu va fi o critică în adevăratul sens al cuvântului, ci mai mult un comentariu detaliat.
       De data aceasta, titlul îmi place; nu pentru că ar fi prea misterios, ci pentru că este încărcat de emoţii, fapt susţinut şi de conţinutul textului. Ideea one-shotului tău mi-a plăcut chiar foarte mult, ai surprins un moment pe atât de trist, pe atât de frumos, încărcat de esenţa vieţii: dezamăgiri, pierderi, durere, speranţă, revenire. La capitolul descriere, de asemenea, stai bine, aşa cum am mai spus, asta pentru că foloseşti un limbaj simplu, dar pe care îl mânuieşti bine şi reuşeşti să îmi transmiţi fiecare sentiment, mă introduci în povestea ta cu uşurinţă. Replicile tale, reduse la număr, sunt destul de okai; nu pot să spun că sunt impresionante, însă le-ai plasat în locul potrivit, la momentul potrivit. De data aceasta, nu mai pot să te laud nici pentru inexistenţa greşelilor, nici la capitolul punctuaţie. Nu ştiu ce s-a întâmplat, înclin să cred că nu ţi-ai corectat textul, căci ai făcut vreo două dezacorduri şi ai ratat câteva virgule. Mai multă atenţie data viitoare, În rest, ai mai avut vreo două greşeli de tastare: ai omis o sedilă şi undeva ai adăugat o literă în plus. În schimb, nu am ce să îţi reproşez la capitolul estetică: ţi-ai aranjat frumos textul în pagină şi am citit cu uşurinţă.
       Felicitări şi pentru această creaţie! Când mai scrii vreun one-shot, sper să mă anunţi. Mult succes în continuare!