Stropi de suflet.

Păcatul etern

E păcat să furi.
E păcat să minți.
E păcat să-nșeli.
E păcat...și totuși...

Tu n-ai vrut,
Tu n-ai știut.
Păcatul te-a condus
Spre cărbuni încinși.
Etern este, etern va fi.
Păcatul...

Vei suferi, vei plânge
În „Judecata de Apoi”.
Doar țipete se vor auzi...
Păcatul este, păcatul va fi.
Să știi...

Când nici luna nu mai e pe cer...

Când nici luna nu mai e pe cer,
Ascunzându-și strălucirea,
Mă gândesc numai la tine, dragul meu.
Cum mi-ai luat fericirea.
Până și luna îți dă dreptate!
Nu știu ce mi-ai făcut...

Buna^^
Ce avem noi aici?
Doua poezii care m-au pus pe ganduri phuu

M-ai dat pe spate cu prima poezie, pe care nu mi-o pot scoase din minte!
Iar a doua ma facut sa ma gandesc la cineva drag...
In concluzie, imi plac foarte mult cele 2 poezii! M-am emotionat! crying

Stau in fata calculatorului si imi plang de mila din cauza poeziilor tale! nervi!

Sper sa mai postezi! Sa ai spor si multa inspiratie! al noualea cer

Dulce copilărie...

Picături de ploaie bat în geam,
Privesc un strop ca de diamant
Și-mi aduc aminte...
Atât de senină era ziua,
Atât de senin erai tu.

Copilăria ce-am uitat-o,
Trăită pe câmpuri și ulițe,
Stă ascunsă în suflet,
Stă și mă privește...

Să ne-amintim de dulcile zile
Când ne jucam sub soarele fierbinte
Printr-un cântec de vioară,
Ce-mi trezește o lacrimă amară.

Un cântec viu și trist se aude
Printre lacrimi așternute.
Le-am așternut pe poze vechi,
Au rămas acolo și-mi spun să plec.

Dulce copilărie, mă simt singur.
Tot ce-a fost și ce va fi...
E vag, sinistru.

Subiect: Re: Stropi de suflet. Sam 05 Dec 2015, 15:24

Hello ^^ Ultima poezie îmi place mai mult decât celelalte. Nu știu dacă asta a fost intenția ta, însă Dulce copilărie... îmi dă senzația unei iubiri infantile, unei iubiri inocente care s-a terminat odată cu cea mai frumoasă perioada din viața unui om. Iubire care a rămas în sufletul eului și care aduce tristețe odată cu amintirea ei. Mi-a plăcut sincer. Sper că o să mai împărtășești cu noi pasiunea ta pentru poezie :)