♔
Sentiment de agonie
"Ar fi mai bine daca ai uita si ai zambi,
decat sa-ti amintesti si sa ramai trist "
- Fi gata! Cuvintele rasuna in gradina, iar in mintea mea se imprastie fara ezitare.
Imi misc privirea,parca asteptand o sansa de-a evada,sunt incoltita.
‘Acolo’!
Imi desprind corpul de pe pamantul incins si alerg in directia rivalului meu. Tensiunea este simtita in aer mai ceva ca o lama ascutita. Pasii mei nu sunt suficienti de mari si de rapizi pentru a-l intrece,simt cum ceva ma prinde de picioare aruncandu-ma in aer,reusesc sa-i ating bandana apoi ma prabusesc precum o marioneta fara papusar.
Am simtit durerea din plin,nu am putut atenua cazatura, cat mi-as fi dorit sa o fac.
-Timpul s-a scurs. Ai pierdut,surioara.
Imi stramb buzele uscate apoi ma ridic cu ajutorul lui.Of,frate mai mare. Ma uit la el,mereu il voi respecta.
- Nu ai timp sa te holbezi la mine acum,e timpul de academie.
Expresia fetei parca-mi fuge si simt cum ma incord de frica.
- Stai calma,nu vei intarzia.
Sentimentele se schimba din nou,buzele mi se stramba, iar privirea imi pleaca in pamant.
- Nu e asta,nu surioara? Palmele lui mari se lipesc de umerii mei mici. Incearca sa ma imbarbateseasca pentru a miia oara si ca de fiecare data ,esueaza.
- Auzi,nii-san,poti veni azi sa ma vezi? Este ultima zi de academie si se impart grupurile. Ai timp?
Imi ridic privirea miloasa sperand ca va zice un ‘da’.
In schimb primesc doar un oftat si dispare.
Vantul imi imprastie parul, parca accentuându-mi tristetea .Incerc sa-mi adun sentimentele,imi strang lucrurile cu greu si intru in casa unde gasesc doua sandwich'uri facute de nii-san. Asta e modul sau de as cere scuze.
Infing unul din ele in gura si intru in camera,imi asez hainele la loc sigur si ma trantesc in pat mancand.
-
Oh,se pare ca voi avea ceva de lucru cu sentimentele ei,ma intreb ,ceilalti sunt mai buni?
- Kakashi,nu e timpul sa spionezi copii, ceremonia va incepe incurand.Te-ai gandit ce test le vei da ?
- Mi-am propus un test. Ramane de vazut.
- Inteleg. Haide,acum !
-
-Copilul asta, iar face probleme! E imposibil! Chiar nu stie ce functie importanta are tatal lui?!
-E o povara pentru sat! Copil desgustator!
-Cum a putut face asta? Tocmai monumentului?!
-Ya,incetati cu totii,Hokage-sama va avea grija de el. Cauta doar putina atentie din partea lui.
Hehe,ce fraieri. Ei chiar nu vad cat de bine ii sta tatei cu vopsea pe nas? E uimitor.
Daca as fi fost Hokagele, cu siguranta eram mai bun ca tata,el nici macar nu se preocupa.
O ultima nuanta si gata! Imi imbib pensula in cutia de vopsea si o arunc.
Sunt asa de mandru de mine,daca tata ar vedea asta ar fi tare furios.
-Daca tatal tau ar vedea asta,probabil, dar si sigur ai fi pedepsit.
Inima imi ingheata, iar corpul mi se misca precum un robot. Imi misc buzele inca speriat si reusesc sa vorbesc: Eh,Dattebayo.
-Of,Naruto, nu-ti voi face nimic. Ar trebui totusi sa cureti astea,macar pana nu le vede mama ta. In sat s-a creat deja zarva pe tema asta si sunt sigur ca nu vrei sa ai o cearta cu mama ta,nimeni nu vrea.
-Tata,dar nu ma poti ajuta? Of,frate tot ce vreau e sa stau putin cu el,mereu e ocupat cu treaba de Hokage,ce-o fi asa dificil in a sta la biroul ala?
-Eh,pai vezi tu,tata nu poate sa stea cu tine acum. Sunt extrem de ocupat,iar timpul ma preseaza enorm. Te rog,curata aici apoi mergi la academie. Bine?
Afiseaza un zambet frumos ce mereu imi da incredere,iar mana drepata si-o pune pe capul meu dojenindu-ma. Apoi dispare de parca nici nu a fost aici.
Dattebayo,asta va fi munca grea. Totusi,trebuie sa ma grabesc sau mama imi va muta capul de pe umeri.
-
-Astazi vreau ca fiica mea sa fie cea mai frumoasa,asa dar ti-am facut o rochie noua. Mi-am adus aminte ca iti doreai una rosie,cu semnul familiei,nu-i asa Sakura?
Aish,iar ma calca pe nervi,femeia asta e insuportabila. De ce nu ma lasa sa ma descurc singura?Nu mai sunt un copil mic acum. . Sunt o Kunoichi,una ce va deveni foartea puternica.
Imi pune bandana apoi paraseste camera. Insfarsit singura. Ma las pe pat si ma uit la tavan,de azi sunt genin. Viata mea se va schimba ,sunt sigura. Mama nu va mai fi asa enervanta si ma va lasa sa ma descurc singura.
Cel putin,asta sper.
Corpul amortit abia doreste sa se miste,cu greu ajung in fata oglinzii si incep sa ma aranjez. Imi asez bandana pe cap,mandra de ceea ce sunt. Le voi arata ca nu sunt doar o copilita.
-Sakura! La masa,te rog!
Oh,nu iar mama… Merg in bucatarie inchizand usa camerei mele cu forta.
Va fi o zi lunga.
-
-Sasuke,e timpul sa te pregatesti,antrenamentul nostru se incheie acum. Ultima zi de academie si vei fi un genin.
Ma relaxez la semnalul lui apoi ma aproprii pentru a auzii mai bine ceea ce vorbeste.
-Nii-san,te-ai mai gandit la prezenta ta la academie?
-Bineinteles,dar nu pot veni,am o misiune. Totusi,sa nu uiti,azi e ziua ‚Celei mici’,felicit-o macar tu,fratele ei sigur a uitat. E destul de ocupat in ultimul timp pana si pentru a se vedea cu mine.
-Bine,ii voi zice cand mergem spre academie,azi voi merge cu ea.
-Ma bucur ca tu te intelegi cu ea la fel cum ma inteleg si eu cu fratele ei.
-E o fata destul de draguta. Dar,lasand asta la urma,tot nu te iert asa usor ca nu vi macar sa ma iei.
- Fi barbat, Sasuke. Acum esti mare. Sa-mi transmiti acasa din ce trupa faci parte. Diseara o voi ajuta eu pe mama cu masa. Acum,plec!
Clar,nici Itachi si nici fratele micutei nu au uitat de ziua ei,o fac intentionat. Foarte frumos.
Intru in casa ,apoi in baie unde incep sa ma pregatesc. Nici nu stiu de ce ma aranjez asa mult,pana la urma, e o zi obisnuita.
Localizare
Nr. mesaje
Reputatie
Subiect: Sentiment de agonie 
Vin 07 Aug 2015, 16:55
Hobby-uri
Stare de spirit
acebook
