Capitolul 1
Dupa atatia ani , dupa cate mi-a facut , uite-ma aici , Sakura Haruno, stand in acelasi loc de 4 ani ,pe aceeasi banca in aceeasi zii . 12 septembrie , ziua in care el a plecat din sat , intorcand spatele in momentul in care eram gata sa ii dau tot . Toata fiinta mea era a lui. II puteam oferi toata iubirea de care stiu ca si acum are nevoie. Dar el a ales altceva, demonstrandu-mi cat de neinsemnata sunt in inima lui. A trecut destul timp , dar cum se face ca inca ma doare? Cum se face ca inca imi este dor?
In patru ani am crescut , m-am maturizat si am devenit o adevarata actrita care isi joaca rolul zi de zi. Timp de patru ani numele lui nu a mai fost rostit pe strazile mici din Konoha, dar a fost tipat in sufletul meu. Cum poti iubi pe cineva pe care nu il mai vezi? Cum poti pastra amintirile cu el zi de zi cu tine , dar totusi sa para ca esti fericita?
Ei bine ,eu am reusit!
In acesti patru ani s-au schimbat multe. Am devenit puternica , pentru el , frumoasa , tot pentru el. Tsunade m-a antrenat zi de zi pentru a deveni cel mai bun ninja medical din Konoha , dar nu mi-am uitat antrenamentele. Noi, eu , Naruto si Sui suntem echipa 7.
Oarecum, echipa 7.  Acum pot spune asta , m-am obisnuit. Locul lui Sasuke a fost ocupat la scurt timp de Sui. Asemanarea celor doi m-a facut sa-l detest la inceput . Sui este indragostit de mine , aici este diferenta dintre cei doi. Intr-un fel amuzant, dar si mai hazliu este faptul ca m-am lasat iar dusa de amintiri. Maine am alte misiune de indeplinit, iar banca asta ma tine prea mult de vorba.
Ma ridic tremurand ,parca lasand o parte din suflet in acel loc , dar pur si simplu simt ceva, un miros atat de familiar , un miros care ma face sa tresar.
-Sakura
Ma striga Sakura . El chiar indrazneste sa-mi pronunte numele , el chiar mai stie cum ma cheama. Nu sunt sigura de ce sunt mai contrariata. De ce vocea lui imi furnica tot corpul?
Raman intoarsa ,cu spatele ,la umbra ce imi acopera corpul , care acum pare la fel de firav ca acum patru ani. Ce ironie, de data asta eu sunt cea intoarsa cu spatele. As putea sa plec, as putea sa ma prefac ca el nu exista , dar aleg sa ma intorc. Si il vad, tot ce am iubit, exact acolo in fata mea. Scot un sunet care da mai mult spre strigat de durere infundat decat a ras ironic.
-Tu chiar esti aici
- Si pe tine te vreau.
Ce a zis? Mintea mea isi tot repeta ce tocmai a auzit. Instinctiv , ochii mi se umezesc
-Crezi ca poti intra in sat cand iti doresti? Sa….
Am vrut sa il strig, sa ii pronunt numele , dar nu am putut.  Pur si simplu m-am oprit, blocata cu privirea in ochii lui . Folosea puterile clanului sau pe mine . Simteam cum toata puterea mea dispare , cum incet incet ochii mi se inchid,  prabusindu-ma si vazand cum el se apropie de mine.
 
Urechiile imi tiuie , iar capul imi zvacneste. Incet incet incep sa deschid ochii , vazand in ceata datorita lacrimilor. Tot ce vad este negru. Toata incaperea este neagra. Intr-un mic colt se afla  lampa , in dreapta o sabie imensa. Ma ridic repede , incercand sa ajung la sabie, dar picioarele nu ma ajuta. Ma simt ca dupa o noapte de baut cu Naruto. Cand sa ating sabia o mana rece si dura ma trage lipindu-ma de perete, sugrumandu-ma incet.
-         Nu cred ca esti pregatita pentru acea sabie. Tu ce zici , Sakura?