Volum de gânduri

Subiect: Volum de gânduri Dum 20 Dec 2015, 19:17

Zâmbete...

Dispărem.

Ne privim precum doi orbi printre razele de soare ale unei dimineți târzii.

Dispărem.

Ne întrebăm cine va fi primul care va muri, care va întâlni primul mumii.

Zgâriem

Tăcuți pereții unei camere întunecate cu mâini reci și însângerate

Zgâriem

Plângând pielea albă folosindu-ne de cioburile sticlelor de vin sparte.

Șoptim

Țipete tăcute printre notele unei simfonii divine, atât de senine

Șoptim

Întrebări omului ce zâmbea unei domnișoare atât de cretine.

Zâmbim

Către zâmbetele lor și către iubirea ce spun că și-o poartă

Zâmbim

Că nimic bun nu le pregătește lor, dar nici nouă, astă soartă.

Subiect: Re: Volum de gânduri Dum 20 Dec 2015, 19:42

Hello :) Îmi place că ai abordat o scriere originală, atât prin dispunerea versurilor, prin inegalitatea lor, cât și prin idee.
Îmi place simplitatea ei complexă, sentimentele pe care le transmite; chiar o consider o poezie reușită. Îți doresc multă inspirație. Bye, bye ^^

P.S mumi ar fi trebuit să fie scris cu doi de i, la fel și simfoni.

Subiect: Re: Volum de gânduri Lun 21 Dec 2015, 17:48

Mi se pare interesantă poezia aceasta, deşi unele versuri nu au vreun sens pentru mine, dar na. Ideea creaţiei îmi place, dar şi titlul. Are legătură cu ceea ce ai scris ceea ce mă bucură, totusi puteai să nu îl subliniezi, apoi să îl tai şi să-l mai şi îngroşi; arată urât.
Sper să mă anunţi şi pe mine când vei posta. Sunt curioasă ce idee vei aborda.
Pup.

Subiect: Re: Volum de gânduri Vin 12 Feb 2016, 18:41

Tăcut

Ești așa tăcut.
Tăcut când îți plimbi privirea pe pereții albi ai unei camere goale,
Tăcut când strângi în palmele reci pătura mult prea moale,
Când o arunci supărat departe, intr-un colț întunecat de nicăieri,
Când nu vrei să ști de fericire de prea multe seri.

Ești prea tăcut
Și inima-mi bate a supărare privind spre un auriu soare,
Ești tăcut, ascunzând de mine ceea ce te doare.
Ești trist, singur; tăcerea ta îmi împrăștie gândurile
Iar chipul tău lipsit de zâmbet îmi albește nopțile.

Ești tăcut, suflet blând, rănit de atâta dor,
Iar îmbrățișarea ta uitată e așa de rece
Că îmi simt vesele înghețate, le privesc cum mor.
Te privesc tăcut cum ești, așteptând ca izvorul suferinței tale să sece.

Buna :)
Am trecut pe aici din pura intamplare, si nu regret.
Ma declar pe deplin fana a poeziilor tale. Cred ca sunt singurele de pe forum care chiar au reusit sa patrunda atat de adanc in mine.
Imi place enorm felul in care te exprimi, atat de simplu si totusi atat de profund. Modul in care asezi versurile, inagalitatea lor, repetitia, fac totul si mai unic.

Felicitari! Ai castigat un fan