Două culori

Subiect: Două culori Dum 20 Dec 2015, 23:16

Bună ziua oameni buni! Mă bucur să vă revăd!! Nu am mai scris de ceva timp şi chiar mi-a fost dor, pentru că m-am perfecţionat şi o să vă promit că n-am să va plictisesc şi de data aceasta. Acum sper să vă placă primul capitol, minunat, mirobolant, nu sunt narcisistă! Spor la citit!! Enjoy! Have fun!

Coloană sonoră:

*fata asta cântă genial!*

DOuă CuLoRI

Capitolul I

Sclipirea din ochii lui îmi aducea aminte ce însemna fericirea, ce însemna iubirea. Se simţea că cineva ţinea la mine, că în lumea asta mare există cineva căruia îi era frică să mă piardă. Orele de curs erau un chin pentru că nu ne puteam vedea, iar când pauza venea, odată cu ea apărea şi zâmbetul lui sincer, plin de farmec. Prânzul îl luam împreună, ne jucam împreună, mergeam spre şcoală şi plecam de la şcoală împreună, ţinându-ne de mâna. Nimic nu era mai special decât el, un suflet cald, un zâmbet larg, o privire inocenta şi o personalitate puternică. Dar toate aceste acţiuni au fost acaparate de trecut, prezentul făcându-şi apariţia. Realitatea m-a trezit, totul s-a schimbat. Nu este vina lui, este vina mea. Eu am vrut o schimbare! Am vrut să devin puternică, am vrut să plec departe de părinţii mei, voiam să-mi înfrunt destinul, drumul pe care ei nu au încredinţat să mă călăuzească.

          -Schimbare de plan, Sakura. Voi merge eu în locul tău la turneu, iar tu vei rămâne acasă să ai grijă de ceilalţi nătărăi! Pentru că i-am cerut bătrânului să facă o revizuire! râse în hohote Deidara, tipul de care mă îndrăgostisem cu ceva timp în urmă.

      Senseiul nostru îşi face apariţia şi îmi zâmbeşte larg. Inima începe să îmi bată cu putere. Aşteptăm veştile cele mari.

          -Am ales care dintre voi doi se va duce în turneu, având în vedere că ceilalţi nu sunt suficient de pregătiţi. Hehe! După un somn lung, o meditaţie bună şi o mâncare perfect condimentată, am ales că Sakura să plece în turneu.
          -Aaah! Eşti sigur că era bine condimentată mâncarea, sensei?!comenta Deidara la spusele bătrânului.
          -Schimbare de plan, Deidara. Eu voi merge în turneu, aşa că mă voi ruga pentru acei „nătărăi” care nu au nicio vină pentru că tu va trebui să îi ai în grijă. Şi să ştii că eu am condimentat mâncarea! Îi zâmbesc sincer că întotdeauna şi plec spre oraş pentru ceva alimente.

     Deidara este un băiat foarte drăguţ. Părul lui este lung şi blond, de invidiat, are nişte ochi superbi, plini de entuziasm, un corp bine lucrat, muşchi proeminenţi şi cel mai mult îmi place la el că îşi urmează visul. Deidara este genul de băiat pe care lumea l-ar cataloga ,,diabolic". Când eram în urmă cu antrenamentele din cauza unei accidentări, mă trezea dimineaţa să recuperăm. Când nu ştiam să fac ceva, încerca să mă ajute. A mai zis şi că ar vrea să-i fiu soţie, dar asta nu se pune, pentru că glumeşte. Nu este deloc diabolic dacă ajungi să îl cunoşti. Ne tachinăm de mici, de aia nu se supără că plec în turneu sau că spun şi eu glume aiurea câteodată. Este o persoană calmă, echilibrată. Îl admir, îl ador, îmi este cel mai bun prieten.
     Drumul păruse mai scurt, ajunsesem mai rapid în oraş. Cu un coşuleţ împletit în braţe fac un studiu de piaţă. Îmi scot lista din buzunar cu ce am de cumpărat şi îmi îndrept privirea spre taraba de la care cumpăr cel mai des, cele mai multe dintre produse. Doamna de la tejghea, Kurenai, este o femeie inimoasa şi blândă. Vorbeşte frumos cu tine şi mai că te face să zâmbeşti şi când eşti trist, dar lumea nu prea e tristă pe aici. E un oraş mic şi foarte vesel. Îi cer lui Kurenai să îmi dea un kilogram de cartofi, două capăţâne de usturoi mari şi frumoase, sfeclă, morcovi şi condimente precum boia şi cimbru, care se terminaseră. Îi mulţumesc din suflet şi îmi iau la revedere după ce plătesc. Îmi continui cumpărăturile, îndreptându-mă spre magazinul soţului lui Kurenai, Asuma, care este măcelar. Îi cer politicos un muşchi de vită, îi mulţumesc, îi plătesc şi plec. Cu el nu sunt chiar aşa apropiată. Sunt prietenoasă, pentru că este soţul lui Kurenai, dar în rest nu-l văd mai mult decât pe un măcelar. Cu toate produsele tăiate de pe lista, nu-mi rămâne decât să plec, aşa că iau coşuleţul, îl ţin strâns la piept şi mă îndrept spre casă.
     Plină de entuziasm, cum ajung acasă pun toate alimentele pe masă şi mă apuc de specialitatea mea: muşchi de vită cu legume la cuptor. Iubesc să gătesc, să fac curat. Mi se spune des că sunt bună de nevasta! Şi astfel am început să prepar muşchiul, să tăi legumele, să le pun pe toate la cuptor.

          -Puneţi masa!spun încântată de ce minunăţie a ieşit.

     Cu zâmbetul pe buze, aduc tava cu mâncare şi o pun pe masă. Deidara rămâne cu gura căscată. Se ridică de pe scaun şi mă ia în braţe. Specialitatea mea a ajuns să fie mâncarea lui preferată! Un chip necunoscut îşi face apariţia. Sensei mi-l prezintă cu mare respect şi îmi spune că este cel ce mă va duce la turneu. Îl rog să stea la masă cu noi, să bea un pahar de vin şi să rămânem noaptea această împreună. Acesta a acceptat bucuros oferta mea şi ne-a pus câte un pahar cu vin roşu de cea mai bună calitatea. L-am rugat pe Deidara să taie câte puţin muşchi pentru fiecare că să ne ajungă.
     Mă uităm la toţi cum mâncau, socializau, zâmbeau. Copii erau aşa de fericiţi! Copilăria lor era aşa de frumoasă. Eram puţin geloasă, căci eu a trebuit să-mi fac prietenul cel mai bun să mă urască. Cum am terminat m-am ridicat şi am început să strâng farfuriile.

          -Du-te şi fă o baie, Sakura! Mă ocup eu de strâns, iubito!îmi şopteşte Deidara punându-şi o mâna pe talia mea. Niciodată nu a fost aşa de aproape de mine.

     Îi mulţumesc, îl sărut pe obraz şi mă duc în linişte să fac o baie. Urc scările din lemn masiv ţinându-mă de balustradă. Ţinând mâna strâns de aceasta simt că am ameţit...

      Picături mici de ploaie se lovesc rar de geam vestind vremea capricioasă ce va urma. Un tunet puternic mă trezeşte din somn, făcându-mă să tremur de spaimă. Ce s-a întâmplat? Am leşinat? Fulgerele puternic luminate, urmate de descărcări electrice, ploaia ce se izbeşte cu putere de acoperişul casei şi crengile ce-mi bat la geam, alcătuiesc un peisaj terifiant, de groază. Scrâşnesc din dinţi şi încerc să mă îmbărbătez. „Sunt o femeie ninja până la urmă. Poate chiar o să lupt pe o vreme că asta cândva, pe viaţă şi pe moarte!” îmi spun eu în sinea mea. Uşa se deschide încet, urmând un scârţâit insuportabil. Ar trebui să mai dăm cu ulei pe balamalele astea. Pupilele mi se dilată, pielea mi se face că de găină, respiraţia mi se aude trepidând în tăcerea nopţii. Mă ascund sub pătură şi îmi strâng cu putere ursuleţul în braţe. Simt două braţe puternice ce mă ridică de pe aşternutul cald şi apoi mă lasă să cad. Fac contact cu un corp solid. Buimacă şi speriată, îmi ridic ruşinată ochii de pe pieptul bine făcut al bărbatului şi îi privesc chipul. Mâna mea e ţinută strâns de a lui, pieptul îmi este lipit de al lui, respiraţia mea accelerează. Ochii îi sclipesc şi acum, aşa cum sclipeau în copilărie...

~Sfârşitul capitolului I~

Poza capitolului:

*Sakura şi Sasuke când erau copii*

~~Dau EDIT!Promit!Capitol necorectat!Cuvinte precum "Asuma" cu diactricite!Corectez maine.~~

Până la urmă am corectat tot astăzi,nu m-am putut abţine. O seara faină!

Pare foarte interesant. Aștept next, deci să mă anunți, te rog! :) Sunt curioasă sa văd despre ce este vorba.

Îmi place foarte mult cum scri. Interesantă poveste, abia aştept continuarea. E super!!!