Neprevazut

                                     Capitolul 1

De ce sa stai mereu cu mainile in san, sa inghiti orice iti spune lumea si sa iti fie frica sa ripostezi? Nu esti jucaria nimanui, oricat de mult cred ceilalti.  Trebuie sa lupti atata timp cat traiesti intr-o lume plina de misoginism, de ura, invidie si sete de putere. Trebuie sa realizezi ca nimeni nu iti este stapan, si mai putin nimeni nu iti poarta de grija. Viata este precum supravietuirea in salbaticie, si, dupa cum stim cu totii, rezista doar cei mai puternici. Este mereu greu la inceput si trebuie sa trecem un test crucial numit "Adaptare" si din pacate nu multi au taria necesara sa il treaca. Dar, acolo undeva, exista fiinte care pe cat de slabe si fara de aparare par, pe atat de curajoase si pline de surprize sunt. 

~~~~~

-Uhmmm, as putea sa...

- Ti-ai terminat toate treburile?

-Majoritatea....

-Dar tu chiar nu esti in stare de nimic?Tot ce faci e un dezastru!

-Iarta-ma! Am muncit din greu...

- Mai si raspunzi?! Nu esti buna de nimic! Tot ce faci e sa stai toata ziua, esti lenesa si nu faci nimic spornic. Cateodata cred ca ocupi spatiu degeaba! Acum treci mai repede si refa tot ce aveai de facut pana acum, si sa stii ca te mai asteapta treburi noi! M-am facut inteleasa?

-Desigur.

~~~~~

In sufletul tau arde o micuta flacara, flacara tariei si a speranei, asa ca nu lasa pe nimeni sa ti-o stinga! Ca oricine altcineva, esti speciala si poti sa iei decizii singura. Nu esti o nevolnica, nu esti nefolositoare si in nici un caz nu esti o ratata! Trebuie sa te ridici si sa le arati celorlalti cine esti cu adevarat si sa le arati ce putere uimiroare zace in tine. Pentru ca esti speciala, iar eu cred in tine...chiar cred...

- Hahaha! Esti foarte amuzant! Si oarecum patetic...

-Dar asta e ceea ce cred...

-Uite, stiu ca viata mea iti inspira mila, dar chiar ma descurc.

-Te rog, nu te mai lasa calcata in picioare de ceilalti, esti mai mult decat...

- Gata, inceteaza! Asta e viata mea, si asa cum este, m-am obisnuit. Si mai bine ai pleca. Nu vreau ca ei sa se trezeasca si apoi sa avem probleme.

-Asa e, nu vreau sa te vad maine vanata iar fiindca ai stat cu mine de vorba.Pa. 

Atunci a plecat. La auzul acelor cuvinte mi-a curs o lacrima amara pe obrazul palid. Nu voiam sa cred asta dar...avea dreptate!

                                      Capitolul 2

Dimineata, ceasul a sunat la ora 6 fix. M-am trezit un pic fara vlaga din pat, mi-am facut obisnuita siesta si m-am imbracat in obisnuita uniforma. Fiind tarziu, am sarit peste micul de jun si m-am apucat de treburile conacului: de la hranirea cailor pursange ai fiului doamnei, pana la stersul fiecarui fir de praf de pe bibelourile antice a babei de aceeasi varsta cu ele. Era ora 9 si inca nu terminasem treburile zilnice insa ma dureau bratele atat de ingrozitor incat a trebuit sa iau o mica pauza. M-am asezat pe un scaun din holul conacului si am inceput sa reflectez la viata mea fara insemnatate. Desi la varsta de 17 ani domnisoarele se distreaza si merg la intalniri, eu sunt precum Cenusareasa in acest conac, dar fara vreun print care sa ma salveze intr-un final.

Am avut o copilarie grea, fiind crescuta de tata caci femeia care mi-a dat viata a pierit la nasterea mea. Desi nu eram inconjurata de avere, dispuneam de toata iubirea tatalui meu. Pentru mine el era totul, un erou, si m-a crescut mai bine decat ar fi pututbsa o faca orice nobil. Dar anii trec si nu lasa nimic in urma lor, iar cu ei si tata s-a dus, lasand in urma o casuta plina de datorii. Dupa decesul sau, cand aveam varsta de 11 ani, am aflat ca s-a imprumutat de la familia Devon cu o suma nu prea mare, cu dorinta de a ma creste pe mine cat mai bine. Pana la urma acesta nu a putut sa o plateasca, asa ca membrii familiei au decis sa ma ia pe mine drept femeie de casa. Dar ce puteam sa fac la acea varsta fragila? Nu eram in stare sa duc o galeata plina ochi cu apa! Am fost foarte des certata si "corectata" fizic datorita nepriceperii mele gospodaresti, iar timpul a trecut odata cu copilaria pe care nici nu pot spune ca am avut-o .

Am oftat discret si mi-am dat seama ca nu e timp de zabovit. Am luat matura si am inceput sa curat podelele lucioase si lungi , leganandu-ma intr-o parte si in alta precum un dans. Linistea mi-a fost intrerupta de baiatul neobrazat al doamnei care fugea pe hol lasand in urma sa urme de noroi. Am fost un pic iritata de gestul sau, dar nu am dreptul sa deschid gura. Atunci mama sa si-a facut aparitia pe hol si m-a privit dezgustata.

-Ce e cu dezastrul asta?

-Imi cer mii de scuze, dar fiul dumneavoastra se distra destul de copios.

-Nu e adevarat mami! Minte, minte! Ea a fost!!

- Ce v-am spus despre atitudinea dumneavoastra fata de printisor? Nu aveti nici un drept sa il acuzati de o asemenea grozavie! Curatati imediat aici!

-Bineinteles...

Am curatat fara sa mai scot o vorba. Dupa ce am facut podeaua sa straluceasca, m-am indreptat spre bucatarie sa pregatesc masa pentru familie.Cat timp pregateam salata de fructe am simtit respiratia fierbinte a cuiva pe gat. M-am intors speriata si l-am vazut pe domnul Edgar, sotul doamnei de mai devreme, holbandu-se la mine.

- Scuzati-ma domnule, nu am stiut ca sunteti aici.

-Te-ai facut foarte frumoasa, Anna, iar pe zi ce trece frumusetea ta e tot mai radianta.

- Vai, domnule, dar aceste cuvinte nu trebuie sa imi fie atribuite mie. Va rog, incetati cu asta. Ma simt tare incomod.Iar sotia...

-Sotia nu stie nimic. Nici nu trebuie sa stie ceva. Vino aici!

-Nu!

Atunci usa s-a auzit deschizandu-se urmata de pasi repezi si greoi. Domnul Edgar s-a indepartat usor de mine putandu-se citi iritarea din expresia sa. 

-Domnule Edgar! Sotia dumneavoastra va cauta de ceva vreme, si pare a fi urgent. Daca nu va suparati.. 

-Eu ? Sa ma supar? Dumneata ar trebui sa te simti, doar tu ai fost cel care a intrerupt o conversatie importanta .

Simteam o oarecare tensiune in aer si puteam vedea cum ochii lor parca se dueleaz . Dar aceasta tensiune a fost disipata de catre insasi doamna care l-a chemat pe sotul ei in sala cea mare. Acesta a plecat, lasandu-ma singura cu "salvatorul" meu.

- Hei, esti bine? Sper ca nu s-a atins de tine.

-Sunt bine, iti multumesc enorm de mult.

Am lasat capul in jos pentru ca el sa nu vada lacrima ce dadea sa se scurga pe obraz. El a venit si m-a inconjurat cu bratele sale puternice intr-o imbratisare care m-a linistit. I-am raspuns si eu la imbratisare cufundandu-mi fata in pieptul sau.

-Nu-ti fie frica.

-M-ai ajutat de data asta, dar daca tu nu vei mai fi aici? 

-Nu te teme, voi fi mereu aici.Sper .

"Ahhh! Stomacul meu scoate zgomote ingrozitoare!"

E de inteles privind faptul ca nu mancasem nimic toata ziua.Am asteptat pana toti s-au dus la culcare si m-am furisat in bucataria de la parter, poate poate o sa imbuc si eu ceva. Podeaua era rece ca ghiata, mergeam tiptil ca o pisicuta, dar cand sa pun mana pe usa frigiderului, scartaitul usii mi-a starnit fiori pe sirea spinarii.Pe usa tocmai intrase doamna care ma privea suspicioasa.

-Mai, mai, vad ca nu se doarme la ora asta.

-Va rog sa ma scuzati...

S-a indreptat catre dulapul de un lemn inchis la culoare de langa frigider de unde a scos un colt de paine pe care mi l-a dat, spunandu-mi:

-Ai ceva important de facut pentru maine.Poftim( spuse ea dandu-mi o uriasa bucara de hartie).Avem musafiri foarte importanti si vreau sa faci rost de toate astea pana maine dimineata.

Era o...lista uriasa de cumparaturi! Doamne, atatea lucruri in asa putin timp.Cum crede ea ca pot face fata la asa ceva?

-Vreau toate astea maine de dimineata, plus o masa copioasa si curatenie luna. Trebuie sa facem impresie buna, si nu accept refuzuri!

Nu am zis nimic, ci doar am dat din cap aprobator. "Rahat!.Am pierdut o noapte intreaga de odihna.."

-Hmmm, ma scuzati....

-Ce e?

-Cine sunt musafirii?

-Ohhh, curioasa mica. Viitorii socri ai surorii mele vin in vizita. Nu e minunat?

-Da!( am zis eu mimand un zambet sters)

Doamna a plecat lasandu-ma cu toate aceste probleme pe cap.Ma intreb cine o fi oare marele ghinionist ce are sa se casatoreasca cu Sara? Deja imi e mila avand in vedere atitudinea si comportamentul sau. Daca voi credeti ca doamna, fiul ei sau sotul sau sunt niste pisalogi, imaginati-vo pe Sara, care e de o mie de ori mai rea. Barfa si minciuna sunt doua lucruri care o caracterizeaza perfect, pe langa ividia si parsivitatea pe care le poseda. E de aceeasi varsta cu mine, dar foarte diferita. Nici macar nu stie ce e aceea o matura. In fine, aceasta perioada nu prea a fost la conac, deoarece a calatorit prin Europa, dar copilaria mea a fost un adevarat calvar alaturi de ea. Cand am aflat ca pleaca in calatorie cu tatal sau si nu ma mai chinuie am fost parca in al noualea cer.

Tineam strans lista intre palme gandindu-ma ce sa fac mai intai. Pana la urma m-am hotarat sa dau o fuga pana in centru sa cumpar vesela si argintaria noua ceruta, si apoi sa cumpar mancarea. M-am incaltat de graba cu balerinii vechi si negri si cand am iesit pe usa am dat nas in nas cu el.

A:Hei, ce cauti afara la ora asta?

- Eu...aaa..eu...da!

A:-Poftim?

-Da! Am iesit sa verific caii deoarece am auzit un zgomot in grajduri!

A:-In fine, cum zici tu. Eu am iesit cu treburi importante, se pare ca maine avem musafiri si avem nevoie urgenta de lucruri noi.

Fata sa s-a schimbat si l-am auzit inghitind in sec. Era palid, privea in gol si stiam cu siguranta ca imi ascunde ceva.

A:-Ce ai patit? Denis, e ceva ce vrei sa imi spui?

D:- Nimic! 

Fata i s-a inrosit, a inceput sa rada isteric si sa ma mangaie pe crestetul capului. Cred ca a observat expresia mea ingrijorata si s-a oprit, apoi m-a sarutat pe frunte si a intrat in casa. L-am privit pe brunet disparand in intuneric si , nu inainte sa plec, am strigat:

-Denis, esti un ciudat!

Drumul catre magazin a fost unul linistitor.Nici prea cald, nici prea frig, cateva adieri de vant care m-au facut sa tresar si o privelniste superba a cerului intunecat. A fost bine tot acest proces de achizitionare a lucrurilor noi deoarece era aproape pustiu in marele magazin. Nu m-am grabit de loc, mai ales ca bagajul devenea din ce in ce mai greu.Dar nu stiu cum intr-o secund toata acea atmosfera placuta a fost disipata , inghitita parca de intuneticul noptii. Era foarte ciudat, caci inainte sa intru in magazin felinarele erau toate aprinse. Am iesit tiptil din magazin cu gandul sa ajung cat se poate de repede acasa. Imi era putin teama dar incercam sa ignor asta .

Cu cat mergeam mai mult, cu atat bagajul devenea parca mai greu, incetinindu-ma. Eram obosita si as fi dat orice sa stau jos undeva. Chiar atunci un zgomot foarte ciudat s-a auzit in spatele meu, de parca cineva s-ar fi impiedicat de teancul de vreascuri pe care il ocolisem mai inainte. In momentul acela nu ma mai interesa cat de obosita eram si am inceput sa grabesc pasul. Asa a facut si cel din spatele meu. M-am oprit, si asa a facut si el. Intr-un moment de ezitare am dat sa ma intorc si am vazut cu coada ochiului silueta unui barbat bine facut, cam in varsta, stand stana in spatele meu. Pe loc am inceput sa alerg mancand pamantul si m-am dus intre copacii de langa drum cu speranta sa imi piarda urma.Mi-am odihnit spatele de un pom si dupa vreo doua minute am vrut sa ma intorc pe drum, dar atunci cineva m-a impins facandu-ma sa scap cumparaturile si sa ma lovesc puternic cu spatele de copac. Am crasnit din dinti la contactul cu acesta din cauza durerii si am simtit pamantul rece cum ma imbratisa...