Heii sunt noua pe acest forum , îmi place foarte mult sa scriu asa ca m.am decis sa fac un fic sasusaku , e mai mult despre viata mea și cea ce mi se întâmplă mie , sper sa va placa :*

Iubire în întuneric

Capitolul 1
~ îmi ști numele , dar nu și povestea ~

Sa trăiești nu e ușor , însă nici sa mori nu poți,  asta îmi spun de cate ori dau de cate un obstacol , sa ma simt speciala? Ohh draga , dar asta simt tot timpul , toate gândurile mele , toate obiectivele mele ? Vreau sa cred ca le voi atinge mereu , dar sunt genul de persoana care renunță ușor,  nu vreau sa fiu asa ,dar sunt nepăsătoare fata de viata, de ce ? Fiind puțin îmi pasa de tot ce se întâmplă în jurul meu , de ce spun asta ? Fiind am fost crescuta într-un mediu plin de certuri și ura , dușmani,  bătăi și tot felul de chestii,  am vrut eu asta ? Pai nu voi afla niciodată fiind nu am putut spune niciodată cu voce tare cea ce gândesc,  sunt o persoana slaba ? Probabil , sincer nici nu vreau sa fiu o persoana puternica , am multe de spus ? Ei bine da , sufăr mult ? Asta o știu doar eu , de ce anume sufăr?  Asta nu o mai știu,  știu doar ca sufăr și ma doare inima tot timpul, ce fel ma doare ? Ei bine , as prefera sa îmi fac răni adânce pe tot corpul , dar inima sa îmi treacă,  sa se vindece , dar cu greu se întâmplă asta , toate amintirile mele ma sfâsaie în mi de bucatele , am avut atât de multe momente de fericire pe care nu le.am băgat de seama ,însă acum când îmi amintesc îmi vine sa plâng,  nu am profitat de timp , am lăsat timpul sa treacă pe lângă mine și am pierdut totul , lumea mea e penibila uneori , din cauza dușmaniei am pierdut prima mea iubire , și ce dacă părinți noștri erau în conflicte?  Eu ce vina aveam ? Inima mea cu ce a fost de vina ? Fiind a iubit ? ei bine probabil este și asta , bine nu va fi niciodată,  părinți mei nu ma lasă să îmi cunosc personalitatea , ei decid cu cine sa fiu și ce fel de persoana ar trebui sa fiu , ai iubesc și ai respect , dar cred ca trebuie sa mai am și eu propria identitate , ei bine se pare ca nu pot , par frustrata uneori,  dar asta doar în sinea mea , nu o arat niciodată nimănui fiind oricui i.as zice ar rade de mine , dar e ok , toate sunt ok . Într-un final reușesc sa ma ridic din pat și sa ma duc la baie pentru a-mi face siesta , nici nu știu cu ce sa ma îmbrac azi , dulapul meu negru îmi face cu ochiul , dar mai bine zis probabil  rade de mine , afara e ger , dar ce îmi pasa mie , îmi aleg din dulap un tricou alb cu niște modele și o pereche de pantaloni negri , îmi pun cizmele pana la glezne în picioare și cobor jos unde îmi vad " familia " ma pun la masa pentru a lua micul dejun , carne desigur , chiar trebuie sa ma îngraș,  ma consider super slaba.
" Sakura, mai încet,  o sa te îneci , nu fuge nicăieri mâncarea,  mănâncă ușor " desigur , mama trebuia sa aibe ceva de comentat , ma ridic frumos , drăguț și destul de elegant de la masa , ai cer lu tata bani după care ies din casa , în sfârșit am scăpat de criticile lor cate ore , îmi scot telefonul din buzunar și îmi sun asa zisul " iubit " și ai spun sa ne vedem , țin la el destul de mult , dar nici nu știu dacă iubesc sau e doar placere,  sunt copila , nu știu ce vreau , dar sunt sigura ca sentimentul e reciproc , cel puțin ma pot simți fericita alături de el,  măcar atâta sa îmi ofere și mie viata fiind mi.a descarcat bateriile de tot , probabil mai am 1% , nu îmi da pace sa ma îmi incarc bateriile , ma consuma,  ma stoarce de toate puterile,  cel puțin atunci când sunt cu el ma simt mult mai bine , probabil îmi oferă curent , ciudat ar fi sa ma corentez și sa mi se ridice parul asta roz , dar bine ca deja vorbesc povesti,  nici eu nu știu ce sa mai zic sa ma simt mai bine  , totuși e ok și asa , într.un final ajung și eu în parc unde îl vad pe el , singura persoana care ma face sa ma simt mai bine doar cu o atingere de mana , fug imediat la el și îl strâng în brate spunându-i ca mi.a fost dor de el , însă el ma respinge și spune ca trebuie sa vorbim despre ceva important. 

Nu dețin nici un personaj din aceasta povestea și nu am de gând sa fac profit de pe urma acestora !

Capitolul 2
~ Despărțirea ~

Auzind cuvintele scose din gura lui , șiroaie de lacrimi își fac apariția pe fata mea alba ca laptele , îmi vine sa tip în gura mare fiind ma doare inima mult prea tare , dar ma abțin, suspin ușor și ma întorc cu spatele , vreau sa plec , vreau sa dispar măcar pentru un timp , sa nu ma caute nimeni , sa nu aibe nimeni habar de existenta mea , îmi doresc din tot sufletul sa plec undeva unde sa nu ma știe absolut nimeni , sa fiu doar eu singura și sa strig în gura mare căci inima mea e sfâșiată în mi de bucatele , scot pachetul de țigări din buzunar și ma plimb singura pe străzi de nebuna , o parte din mine ar vrea din toată inima ca el sa vina și sa ma ieie în brate , sa ma sărute ușor și sa îmi spună ca ma iubește,  însă pe de alta parte , vreau sa îl distantez de mine , fără sa îmi dau seama am ajuns în parc , același parc în care veneam cu el mereu , ma așez pe o banca și încep sa plâng în hohote , de ce am numai eu noroc de asta ? De ce nu pot fi și eu fericita ? După un an și 3 luni el încă nu ma cunoaște suficient de bine încât sa își dea seama ca nu l.as răni niciodată?  Urăsc lumea , o urăsc din tot sufletul , din cauza ei pierd mereu persoanele la care țin, de ce trebuia sa ai bage în cap ideea ca eu îl înșel?  Iar el de ce a crezut ? Chiar și după atâta timp petrecut împreună,  ma doare enorm de mult ca nu ma cunoaște suficient de bine încât sa își dea seama ca nu l.as răni, ai sunt fidela , mereu i.am fost , dar se pare ca nu e suficient , prefera sa creadă în lume decât sa creadă în mine . Se pare ca viata ma pus iar la pământ,  ai place sa își bata mușchiul de mine , nu are ceva mai bun de făcut,  scot telefonul din buzunar și încerc sa îmi sun fericirea , am de gând sa o întreb dacă mai sta mult în concediu , dar se pare ca și.a schimbat numărul,  l.as suna pe Dumnezeu sa îl întreb care e treaba , de ce mi se întâmplă toate astea ? Care e scopul?  Dar desigur , dacă i.as ști numărul as fi boss "asta e , e și asta o cumetrie maestre , ma auzi Doamne ? e și asta un revelion,  pai vrei sa te mint maestre ? De ce faci asa cu mine ? Asa îți place ție sa îți bati mușchiul de mine?  Bine Doamne atunci , te las sa îți faci talentul,  fa tot asa și în continuare ca e bine " mda , se pare ca vorbesc degeaba , Dumnezeu nici măcar nu ma baga în seama,  ma ridic de pe banca și ma îndrept către casa , cum ajung ma duc imediat în camera mea , aprind o țigară și încep sa trag din ea , fumul asta , ma face sa vibrez , sentimentul acela pe care îl ai când tragi din țigară,  ma liniștește,  totuși,  mai bine trag dintr.o țigară decât sa mai trag iar de o relație,  îmi rotunjez ușor buzele și încep sa fac cerculețe,  după un timp îmi scot telefonul din buzunar și intru pe asa zisa rețea de socializare " FACEBOOK" se pare ca și el e online,  toate instinctele mele îmi spun sa ai trimit mesaj , dar ma abțin,  pun telefonul de o parte și ma întind în pat , iau din nou telefonul în mana și șterg toate aplicațiile după care scot cartela din telefon și o las deoparte , nu vreau sa mai știe nimeni de mine , vreau sa dispar din ochii tuturor măcar pentru un timp , ma așez înapoi în patul meu tare ca piatra și închis ochii.
Nu am dormit prea bine aseară,  dar cred ca asa se simte când pierzi pe cineva drag , simți ca îți lipsește ceva și nu e vorba despre zâmbet,  ma ridic ușor din pat și ma uit la telefon , mai am jumătate de ora și trebuie sa plec la școală,  minunat,  de parca nu îmi e de ajuns ca m.am despărțit,  ma mai stresează și profesori , îmi iau din dulap uniforma de școală iar după 20 de minunte ies afara din casa , nu pot înceta sa nu ma gândesc la el , era singurul din cauza căruia ma trezeam cu un zâmbet uriaș pe fata,  când citeam mesajele de la el ma simțeam cea mai fericita,  în mintea și în inima mea va rămâne toată viata , îmi lipsește enorm , dar în ciuda la toate astea,  trebuie sa ai respect decizia . Intru în clasa și ma așez în ultima banca lângă cea mai buna prietena a mea .
" Sakura , ești bine ? Ce e cu fata ta ? Ai plâns " ma uit la ea și abea ma abțin sa nu bufnesc în plâns,  totuși ma abțin , ma uit la ea si dau din cap negativ , Hinata e o persoana bună,  o iubesc ca pe propria sora , o cunosc încă de mica , mereu a fost o fire mai fragila , am avut grija de ea mereu.
După câteva ore bune de plictiseala , ma hotărăsc sa plec de la ultimele 2 ore , ies din curtea scolii și ma îndrept către parc , pun căștile în ureche și dau drumul la muzica , ma doare inima , șiroaie de lacrimi încep sa apară iar pe fără mea , îmi ridic capul și ma așez pe banca amintindu-mi când eram aici cu el , ne iubeam , îl iubeam , ma iubea , dar nu sa putut,  de ce ? Din cauza lumi , normal ... îmi îndrept privirea către leagăn și îl zăresc pe ...

Capitolul 3

~ nu îți pot da drumul ~

Îmi ridic privirea și îl zăresc pe el , normal , e locul nostru , trebuia sa îmi închipui ca va fi aici,  râuri de lacrimi apar din nou pe fata mea , nu pot sa ma abțin și ma duc către el , dar imediat ce ma vede , se întoarce sa plece , îl prind repede de mana și îl strâng în brate,  lacrimile îmi sunt atât de fierbinți încât mi s.au înroșit pana și obraji , gatul meu e umed de la lacrimi , însă inima mea sângerează și nu e nici un pansament pe toată lumea asta care o poate vindeca , îmi ridic privirea către el și îl întreb "de ce anume e asa cu mine ? Ce sa schimbat ? " și în final aud exact cuvintele care mi.au sfărâmat inima " Sakura , nu te mai iubesc , nu îmi mai e dor de tine atunci când nu te vad , numai vreau sa fiu cu tine , gata , sa terminat " la auzul vorbelor lui picioarele încep sa îmi tremure , nici măcar nu îmi pot găsi cuvintele potrivite pentru a ma putea exprima , îl vad cum pleacă și nu știu ce sa fac pentru a-l putea opri , fug repede și ma îndrept către casa , nu vreau sa fiu nicăieri altundeva decât în patul meu , sa ascult melodi și sa plâng ore în sir , sa ma pot liniști de tot , într-un sfârșit ajung acasă și fug repede în camera mea pentru a nu ma vedea ai mei , ma așez pe pat și încep sa plâng în hohote,  iau telefonul de pe pat și încep sa ai scriu " Sasuke ,îmi e dor de tine sa moara mama și știu ca akm te deranjez lăsându-ti mesaj fiind tu numai ai nimic pentru mine , dar eu te iubesc , nu îți cer decât sa te gândești,  dacă erai tu în locul meu sa pățești ca mine ? Dacă erau inverse locurile ? Știu ca ți.am promis ca nu îți mai las mesaj și nu te mai deranjez,  dar Sasuke , mie dor tare de tine și as da orice sa fi cu mine  ,crede.ma ca plâng zilnic , asta sincer e prima mea relație în care am pus suflet , dar tu ai avut mai multe , măcar spune.mi și mie ce sa fac sa uit și sa nu ma mai doară?  crede.ma ca as prefera sa iau bătaie zilnic ,sa am vânătăi tot corpul,  dar numai sa îmi treacă inima și sa nu ma mai doara asa rău, nu exista pansament pe care l.as putea pune sa îmi treacă,  doare rău și simt ca o iau razna sa mor ,  tu chiar numai ai absolut nimic în inima ta pentru mine? Nu exista nici cel mai mic colțișor pe care sa îl mai ocup ? Prima data când te.am cunoscut , ai ocupat un loc mic în inima mea , dar cu timpul locul acela sa mărit iar akm tu ești în toată inima mea , dacă inima mea se rezuma toată la tine , eu ce sa fac ?  ție chiar nu îți mai pasa deloc de mine ? Nu exist în nici un  colt în inima la tine? Și dacă nu , atunci măcar învață.ma cum sa fac sa nu ma mai doara , as da orice pe lumea asta sa îmi treacă durerea , sângerez pe dinăuntru în fiecare colțișor din inima mea,  în ea ești doar tu , iar dacă tu ma părăsești, pleacă și ea odată cu tine as face orice pentru tine Sasuke crede.ma,  dacă vrei sa pleci definitiv și nu ai de gând sa te mai întorci la inima mea,  măcar fixează și la mine problema,  zi și mie ce sa fac ca sa fiu ca tine și sa nu îmi mai pese " las telefonul jos , ma acopăr cu plapuma pe cap si închid ochii , desigur , lacrimile nu încetează în a curge , după jumătate de ora , începe sa îmi vibreze telefonul , îl iau de jos și vad ca mi.a răspuns la mesaj "Nustiu Sakura si hai sa o terminam bine nu imi mai lasă ms te rog eu bine niciunul bine ?" Simt cum lumea îmi cade în cap iar pământul îmi fuge de sub picioare , încerc sa îmi găsesc cuvintele potrivite,  însă nu exista asa ceva " Sasuke,  bine , facem ca tine , te rog un singur lucru , suna.ma , promit ca nu te rețin mult , dar lasă.ma sa îți aud vocea și după nu îți mai las mesaj și nu te mai deranjez " nu vreau decât sa vorbesc cu el , vreau sa ai aud vocea , nu vreau sa îl pierd,  ma iubea și o știu bine , însă ceva sa schimbat , vreau sa ma încerc odată,  măcar odată,  poate nu am făcut eu destule , vreau sa încerc sa repar tot , după 5 minunte ma suna și ai aud vocea catifelata însă în același timp amara " hai zi ce ai de zis ca am treaba " cu greu ma abțin sa nu plâng,  știu ca dacă ma aude plângând închide și numai dau niciodată de el , urăște sa ma audă plângând,  mereu a urat sa ma vadă
trista,  însă cu toate astea , sa schimbat enorm de mult fata de cum îl știam eu.
  " Sasuke , ce sa întâmplat cu tine ? De ce ești rece ? De ce ești asa ? Acum o săptămână ziceai ca ma iubești,  ca sunt totul pentru tine , asa repede a trecut iubirea ta fata de mine ? Ști ca acum ceva timp când ne.am certat , ți.am mai cerut o șansă pentru a ma putea face fericita , acum îți mai cer eu atât,  o singura șansă,  dar nu pentru a face tu vreo ceva , ci pentru a încerca și eu sa te fac fericit , poate nu am încercat suficient , poate am greșit undeva , lasă.ma sa repar eu , mai da.mi o singura șansă,  o săptămână,  atât îți cer , da.mi timp o săptămână,  dacă pana atunci tot nu vei simți nimic pentru mine , atunci nu te pot obliga sa faci nimic , poți sa ma blochezi , sa îmi respingi apelurile,  sa ma eviți,  atunci poți face ce vrei tu "
   " Sakura , nu e vorba ca nu te mai iubesc , m.am exprimat eu greșit,  adică da , nu te mai iubesc , dar nu înseamnă că  numai am absolut nimic pentru tine , țin la tine , dar nu te mai iubesc , hai mai bine sa rămânem prieteni "
   " Sasuke , știu ok ? Știu,  ți minte la început,  ți.am zis ca dacă nu vei mai simți nimic pentru mine în timp , sa îmi zici , nu sa ma faci pe la spate , îți sunt recunoscătoare ca mi.ai zis și nu m.ai lăsat ca proasta , mi.ai zis adevărul și nu m.ai mințit,  îți mulțumesc pentru asta , totuși Sasuke , ai ocupat toată inima mea , te rog din suflet , o șansă,  o săptămână,  sa ma învăț cu idea , mai lasă-mă sa fiu cu tine o săptămână,  sa te strâng în brate , sa te sărut,  sa fi al meu măcar pentru încă o săptămână,  sa încerc sa rezolv tot , te rog , mai da.mi o săptămână,  după dacă tot nu vei reuși sa simți nimic pentru mine , atunci ok , dar te rog , mai da.mi o șansă "
      " Bine Sakura , îți mai dau o săptămână,  stai liniștită,  ma voi comporta cu tine ca pana acum , nu voi fi indiferent , dar doar o săptămână și acum hai ca am treaba , vorbim mai târziu "
Ma așez pe pat și încep sa plâng în hohote,  nu pot sa cred cum am ajuns , as vrea sa plec undeva și sa fiu singura pe lume , mie teama ca nu îl voi uita și îmi va fi tot mai dor , știu ca poate nu va simți nimic pentru mine chiar și după acea săptămână,  însă eu vreau sa ai mai simt sărutul încă odată,  sa îl mai țin în bratele mele încă odată iar după sa se întâmple ce e sortit !

A fost superb! Te rooooog pune nextul mai repede!!

Capitolul 4

~ Nu pot fără tine

Picăturile de apa se izbesc violent de pământul rece, pana și cerul plânge atunci când sunt trista , ma simt mai singura ca niciodată, părinților mei nu le pasa de mine, prieteni mei m-au abandonat iar persoana în care ma refugiam de cate ori îmi era greu vrea sa dispară din viata mea , pana și eu as vrea sa renunț la mine , însă merg pe conceptul ca indiferent cate probleme as avea acum , într-o zi va fi mai bine , dar chiar dacă gândesc asa , nu pot renunță la unele persoane pe care le iubesc mai mult decât pe mine însămi.
Ma ridic ușor din pat și ma uit pe geam, e bine ca ploua , curata pământul de oameni , străzile rămân pusti,  iar eu , eu pot dansa , cobor repede scările și ies afara , Picăturile reci de ploaie mi se preling pe piele făcându-mă sa tresar , îmi place sa stau în ploaie , e ca și când mi-aș curata trupul de toate , păcat ca nu îmi pot curata și sufletul , mi-aș dori sa îl pot purifica , însă nu am cai de întoarcere în greșelile care le-am făcut,  rochia mea Coco Chanel neagra si lunga pana în pământ  sa udat de tot lipinduse de pielea mea  , încep sa alerg , direcția fiindu-mi spre parc , însă desigur , pantofi mei Louis Vuitton ma cam împiedică , într-un sfârșit ajung în parc , parcul care într-un timp îmi devenise casa , aici veneam de fiecare data când ma vedeam cu el , ne așezam pe o banca și sute de stele ne priveau sarutandu-ne,  luna ne lumina chipurile făcând suficienta lumina încât sa ne putem privi,  cerul era singurul care ne putea privi dragastos,  fiind mirat de dragostea noastră,  îmi ținea mana intra lui iar buzele lui moi se contopeau intre ale mele făcând ca acesta sa fie cel mai frumos sentiment care îl putea simți un om , îl iubeam , încă îl mai iubesc , e în fiecare colțișor din inima mea , asa a fost întotdeauna , îmi îndrept privirea înspre cer și ma așez pe o banca , ma uit la stele și încep sa plâng,  îmi e atât de dor de el , as vrea sa îl simt la pieptul meu , sa ai simt sărutul , buzele lui moi și dulci . Ma ridic de pe banca după care îmi aprind o țigară,  e singurul lucru care ma mai calmează, îmi ataca plămâni și chiar de asta am nevoie,  as vrea sa ma sufoc , ar fi cel mai bun lucru din viata mea , dau sa ies din parc , însă am sentimentul ca e cineva în spatele meu , ma întorc și îl vad pe Orochimaru , unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Sasuke , desigur,  niciodată nu l.am suportat , mereu a încercat sa ma despartă de Sasuke,  îmi întorc privirea continuându-mi drumul , însă al aud strigând numele meu , nu ai dau importanta și îmi continui drumul,  dar începe sa alerge și ma prinde de mana " am auzit ca Sasuke sa despărțit de tine " ma uit la el cu cea mai mare scârbă pe care o poate avea cineva , îmi trag mana din a lui și îmi continui drumul " sa ști ca a făcut un lucru bun , oricum nu ești buna de nimic " la auzul acestor vorbe ma întorc către el , ma uit preț de câteva secunde la fata lui , după care îmi strâng pumnul iar acesta face contact cu stomacul lui iar apoi cu fata , ma uit atenta la el și vad ca i.am spart buza , asta și merita , după câteva secunde ma întorc și îmi vad de drumul meu,  odată ajunsa acasă urc repede scările și iau telefonul de pe pat , ma uit atenta la el și observ ca am primit un mesaj de la Sasuke
" Sakura , de ce nu răspunzi la telefon ? " îl sun imediat întrebându-l destul de politicos ce a pățit iar acesta zice sa ies afara ca vine la mine , cobor repezita scările și ma uit peste strada unde îl vad pe Sasuke , desigur , de parca nu era de ajuns , mai este și vecinul meu , se apropie de mine și ma strânge în brate , îmi las capul ușor pe umeri lui simțindu-i parfumul fin , vrând atât de mult sa ai simt dulceață buzelor,  îmi este atât de dor de el , chiar dacă îl am în bratele mele, îl simt atât de departe de mine , mi.a fost atât de dor de atingerea lui , buzele mele tânjesc după ale lui atât de mult , simt cum obraji îmi iau foc , buzele arzandu-mi sa le simtă pe ale lui , îmi ridic capul ușor apropiindu-mi buzele de ale lui , m.ai aveam atât de puțin sa le simt atingerea , simțeam cum buzele
Îmi luau foc , îmi doream din tot sufletul sa îl sărut,  însă el își trage capul îndepărtându-se ușor de mine " Sakura , am vrut sa ne vedem fata în fata sa îți spun că nu pot , chiar numai simt nimic pentru tine , nu îți mai pot da alta șansă,  iartă.ma " auzind aceste cuvinte simt cum inima mie sfâșiată iar și iar în sute de bucatele , asta e sfârșitul?  Atât mi.a durat fericirea ? Câteva secunde ? Lacrimi fierbinți îmi apar pe fata , mi-aș dori atât de mult ca acesta sa fie doar un coșmar,  îl strâng de haina , ma uit în ochi lui și vad ... Vad răceală lui fata de mine , numai pot observa nici măcar putina iubire , îmi apropi capul de al lui , sarutandul pentru o ultima oara după care ma întorc și intru repede în casa , tot corpul începe sa îmi tremure de nervi și de durere , l.as întreba pe Dumnezeu ce ar trebui sa fac cu viata mea , dar el tace și plânge de mila mea , totul e dureros , îl vreau , dar nu îl pot avea , ma așez în pat , îmi închid ochii , în ciuda faptului ca încerc sa ma controlez , nu ma pot opri din plâns,  as vrea sa plec într-un loc în care sa fiu singura , poate asa as mai uita de el , știu ca nu îl voi uita și îmi va fi din ce în ce mai dor de el , prefer sa mor sa îl pot uita , l.as aștepta o viata întreaga,  defapt asta și fac , îl aștept chiar dacă știu ca nu se va mai întoarce la mine , voi plânge zi de zi fiind el e toată viata mea , ma doare , ma doare tot , îmi vine sa tip , îl vreau , îl doresc , fiecare părticică din corpul meu în vrea, as face orice pentru el , de ce nu îl pot uita ? De ce sufăr?  De ce ? "Doamne , te rog dacă ma asculți , ajută-mă Doamne sa îl uit și sa îmi fie mai ușor,  ajută-mă sa trec peste , ma contrazic singura , când îl vreau , când vreau sa îl uit , durerea ma sfâsaie,  Doamne ști ca l.am iubit dintotdeauna , te rog Doamne , fă-mă sa îl uit , te rog , inima mea tânjește după el , plânge conținu,  nu se poate opri , ai e dor de el , ajută-mă Doamne , vindeco , te rog "