Prolog

Si in aceasta seara ai stat pana tarziu. De ce? Acelasi motiv. Nu aveai de gand sa pierzi noul episod al anime-ului tau preferat, Naruto. Este serialul copilariei tale, si te captiveaza cu totul. Toti prietenii tai stiu cat de mult il adori. Dar nimeni nu stie ca un mare motiv pentru care iti place atat de mult este ca, datorita lui, ai avut primul crush. E o nebunie, nu? Ti se parea ceva copilaresc, insa cu cat il priveai mai mult si cu cat ii intelegeai povestea mai bine, te simteai mai apropiata de el ca niciodata. In acesata seara a fost episod special, crush-ul tau fiind in centrul atentiei. Nu ti-ai luat ochii nici o secunda de la el, nici macar cand mama ta te-a strigat sau cand prietena ta cea mai buna te-a sunat cu intentia de a te chema in oras. Pur si simplu iti placea sa il privesti, cateodata chiar sa iti imaginezi ca esti alaturi de el. Fara sa vrei iti mai creeai una-doua povesti in care voi doi erati eroii, chiar ai incercat sa il desenezi de catev ori si, desi era un desen foarte nepriceput, pentru tine parea o opera de arta. Cand acesta era trist, in sinea ta voiai sa ii ridici moralul, iar cand acesta lua legatura cu vre-o fata, te simteai rau, si nu stiai de ce. Chiar ai plans precum un copil mic cand acesta era pe moarte, dar ai murit de bucurie cand, la final, tot el a fost erou. Dar erai constienta ca sunt doar chestii imaginare, ca el nu exista. Dar acolo, undeva, in adancul inimii tale, admiratia ta il face sa para mai viu decat ar trebui. Te-ai simtit un pic rau cand episodul s-a terminat caci voiai sa dureze mai mult asa ca te-ai ridicat de pe scaun si ai inceput sa mergi prin camera si sa iti imaginezi iar o posibila continuare a serialului.

Te-ai fatait minute in sir prin camera si fara sa iti dai seama ai te-ai oprit in fata geamului, cerul intunecat al noptii fiindu-ti muza. Voiai sa vezi in stele un drum spre un univers paralel in care ar fi fost posibila o relatie cu el. Ai inceput sa razi la acest gand, acoperinu-tu gura. Deodata, cu coada ochiului ai putut zari ceva ce semana cu o stea cazatoare. " Nu are cum sa fie..." te-ai gandit, insa in sinea a iti doreai sa fi vazut una. Fata ta, acum una un pic ingandurata,stralucea de la lumina lunii si a stelelor. Nici nu ti-ai dat seama cand ti-ai deschis gura si ai spus cateva cuvinte care mai apoi te-au trezit la realitate:

-Imi doresc...

Obrajii tai au devenit mai fierbinti decat erau in mod normal, si ti-ai muscat buza de jos pntru ca stiai ca dorinta ta era degeaba. Dupa ce ai privit podeaua ingandurata, ti-ai ridicat din nou fata catre cer, afisand un zambet un pic cam fals si ai spus ca nu iti doresti nimic, desi toti neuronii din capul tau strigau la unison "Il vreau pe el! Il vreau pe el!!" Ai tras apoi draperiile si te-ai trantit in pat, cu fata in perna, gandindu-e la el pana te-a luat somnul. Ai visat ceva ciudat atunci, legat de stele. Nici tu nu stiai prea bine ce insemna visul, iar tot ce puteai sa intelegi era ca zburai printre stele, fara frica, cineva tinandu-te de mana. Deabia cand te-ai trezit ti-ai dat seama ca nu stiai cine era acea persoana, si cum sa incerci sa ti-o amintesti cand nici macar nu ai aruncat o scurta privire spre ea? Ai renuntat sa te mai gandesti la copilarii si ai lasat dimineata sa isi spuna cuvantul. Razele soarelui luminau acum puternic incaperea, iar tu te-ai ridicat lenesa din pat. Ti-ai prins parul intr-un coc dezordonat apoi te-ai indrepat spre baie pentru a-I face ritualurile de dimineata. Dupa un dus care te-a invigorat, ai mers in camera sa iti iei ceva lejer de pus pe tine. Dintre toate hainele pe care le ai in dulap, ai ales un tricou supradimensionat, extrem de comfortabil si care acopera totul, si o pereche de sosete pufoase care sa impiedice gresia rece sa te deranjeze. Aveai sa lenevesti toata ziua, singura, tricoul fiind singurul pe care il purtai. Te-ai dus apoi in bucatarie gandundu-te la ce aveai sa mananci. Nu iti trecea nimic prin cap asa ca ai luat doar un mar mare si rosu din cosul de pe masa si, cand ai dat sa iei o gura mare din el, ai auzit soneria. Te-ai indreptat lenesa spre usa, lasandu-ti picioarele sa alunece pe gresie. Era totusi devreme, deci cine ar fi putut sa fie la ora asta? Ai pus mana pe clanta rece, un fior tresarindu-ti prin corp. Nu te-ai itat pe fizor, acesta fiind un lucru foarte neobisnuit pentru tine caci tu faci mereu asta. Ai deschis usor usa, iar cand ai vazut cine statea in fata ta ochii ti s-au facut cat cepele, inima cat un purice si ai mai si scapat marul din care nu ai apucat sa iei nici macar o muscatura. Ai deschis gura vrand sa zici ceva, dar cuvintele pur si simplu nu voiau sa iasa. Ai auzit doar cum marul a facut contact cu podeaua si s-a rostogolit de-a lungul holului. Erai in soc, stana de piatra. Voiai din rasputeri sa poti face ceva, sa zici ceva, sa te ciupesti pentru a fi sigura daca mai visezi sau nu, dar corpul tau nu te asculta. Desi l-ai privit asa doar pentru cateva secunde, pentru tine pareau a fi zeci de ore la rand chinuitoare. Intr-un final ai reusit sa vorbesti;

-Tu...!!!


*Stiu ca este un capitol cam scurt, dar retineti ca este o introducere. Urmatoarele capitole vor fi extrem de interesante, consistente si sper ca o sa va atraga atentia. Va avertizez ca vor fi descrise numeroase scene +16/+18 :P.




!Scuzati greselile.Capitol Necorectat!