Noaptea cu Luna Rosie

Hello, am revenit cu un nou fic D. Gray-man!! Eu una sper sa va placa, deoarece m-am chinuit mult la el si mi-am pus imaginatia cat am putut de mult in el!

Nu detin nici o melodie/vers/poza/citat din cele ce vor aparea in fic! Unele personaje sunt facute de mine!

Capitolul 1

Sunetul ritmatic al ploii ce cade pe acoperisul acestei cladiri pustii ma face sa tresar. Cufundata in carti, nu mi-am dat seama cat de mult s-a intunecat sau cat de mult am intarziat la masa. Biblioteca a fost mereu un refugiu pentru mine, in care pot scapa de griji. Ma afund in carti pana imi dau seama ca am stat prea mult, cum s-a intamplat si de data asta. Inchid incet cartea mare, ridicandu-ma de pe podeaua rece, uitandu-ma la ceasul ce incepe sa bata. Ora 9:00 fix imi aduce aminte de programul meu infiorator, mereu la o ora fixa imi aduc aminte de marea mea problema si aceasta este biblioteca. Doamna bibliotecara s-a obisnuit foarte mult cu mine, in ultimii 4 ani am ajuns sa vin in fiecare zi la biblioteca. Tata mi-a facut observatie de cateva ori, dar s-a lasat pagubas cand si-a dat seama ca biblioteca este a doua mea casa. Am inceput sa merg printre rafturile prafuite ce ascund multe secrete, ajungand in dreptul biroului unde sta bibliotecara. Pe scaunul din dreptul biroului vad un baiat cu par roscat, ciufulit si ochi verzui, precum smaraldele. Ma uit la el uimita, intrebandu-ma cum un asemenea baiat vine la biblioteca. Pare un baiat destul de popular dupa stilul sau, persoanele populare nu frecventeaza biblioteca.

- Arreya, el este fiul meu Lavi! S-a gandit sa mai treaca si pe la mine dupa atata timp si din fericire a venit si tata! O aud pe doamna bibliotecara vorbind. Dupa parerea mea chiar seamana. Amandoi au parul roscat, doar ochii se deosebesc. Se vede foarte clar ca Lavi i-a mostenit trasaturile deoarece seamana incredibil de mult. Imi indrept privirea spre bibliotecara, ii inmanez cartea despre istoria vrajitoarelor si dupa ce mi-o noteaza in permis o bag in rucsacul negru. Imi i-au la revedere si ies din impunatoarea cladire, privind cerul negru pe care nu se zaresc stelele. Afara este foarte umed si ploua cu galeata, deci imi pare rau ca nu am umbrela. Imi trag pe o parte parul blond si imi pun gluga hanoracului verde, iesind in ploaie si inaintand incet spre casa. Oricat de mult m-as grabit, tot voi fi udata pana acasa. Asa ca decat sa alunec si sa ma aleg cu vreo lovitura grava, mai bine ma uit pe unde merg. Inaintand incet, gandindu-ma ca maine este o alta zi de scoala am ajuns in fata vilei de doua etaje. Niciodata nu mi-am dat seama de ce acea doamna este bibliotecara cand este bogata si nici nu voi afla. O voce imi atrage atentia, o voce feminina ce ma striga. Desigur, Alexia sora mea mai mare. Ma trage in casa la caldura, spunandu-mi ca nu este bine sa stai afara pe ploaia asta, altfel s-ar putea sa ma aleg cu o raceala serioasa. Zambesc usor si o sarut pe obraz, apoi urc in camera mea decorata in negru si rosu. Imi pun rocasul impermeabil pe biroul din lemn, apoi imi dau hanoracul jos, aranjandu-mi putin parul. Intru in baie si ma dezbrac, intrand in spatiosul dus, rasfatandu-mi corpul cu apa fierbine ce alunga raceala.
Mi-am luat halatul pufos si alb pe mine, uitandu-ma pe geam cum furtuna devine din ce in ce mai intensa. Stropii de ploaie acopereau total fereastra si cum cerul este luminat de multe fulgere. M-am intors in camera in fata oglinzii si mi-am uscat parul blond, apoi m-am imbracat intr-o pereche de pantaloni de trening rosii si un tricou negru. M-am asezat in pat, scotand cartea imprumutata de la biblioteca si continuand, fara griji sa citesc.

***********************

M-am trezit din cauza soarelui ce a trecut prin draperii, intinzandu-ma si dorind sa dorm mai mult, dar nu putea. Alta zi de scoala cu acei nebuni si jumatate ce se cred buricul Pamantului, alti fitosi ce fumeaza de la frageda varsta de 16 ani, alte fete ce numai barfa stiu de dimineata pana seara si care chiulesc fara incetare. Singurele mele prietene sunt Andreea, Malina si Kiki. Singurele fete ce au fost alaturi de mine din prima clipa si care inca sunt, singurele fete ce se tin de invatatura si stiu ce trebuie sa faca in viata, dar nu stiu care este rostul ei. Mereu m-am intrebat, eu chiar exist? Daca totul ar fi un vis urat sau frumos, din care nu ne putem trezi? Daca totul este o iluzie? Astfel de intrebari imi bantuie capul, lasand in urma semne de intrebare de care nu pot scapa.
Ridicandu-ma din pat l-am aranjat, apoi am luat pe mine o pereche de jeansi negri, o camasa portocalie si peste o bluza neagra puma. Parul mi l-am lasat desprins ca intodeauna si mi-am aranjat ghiozdanul care devenise o problema internatioanala. Imi i-au telefonul si castile, deschid geamul admirand privelistea trista dar totodata fascinanta si ies din camera. Cobor, tata lipseste ca intodeauna la companie si mama sta pe scaun, uitandu-se la o emisiune. I-au in graba un mar si ma incalt cu o pereche de adidasi albi, apoi ies din curte si pornesc in graba spre scoala. Acum vor urma predicile lui Kiki cum ca mereu intarzii, Malina va incerca sa o potoleasca si Andreea se va uita nepasatoare la tot, atragandu-ne atentia ca vom intarzia la scoala. Ce am spus s-a adeverit: In fata mea apar fetele, Kiki, o fata cu parul pana la omoplati blond-saten, ochi caprui mereu la moda imbracata intr-un tricou mov si niste blugi trei-sferturi albastri imi spune ca am intarziat ca intodeauna. Malina o fata ce seamana cu o papusa cu parul castaniu inchis si ochi caprui, imbaracat cu o pereche de pantaloni negri si un plover rosu incearca sa o potoleasca si Andreea ce are parul brunet, lung pana peste talie si ochi albastri, imbracata cu jeansi albastri si o bluza neagra sta intr-un colt uitandu-se nepasatoare pana ne spune ca vom intarzia la scoala. I-am multumit de mii de ori in gand, daca nu era ea poate ma tinea asa pana maine dimineata. Toate trei pornim spre scoala impunatoare, plina de masini scumpre si persoane imbracate ca niste pititpoance.

Bun bun, sper sa va placa!

Arreya:

wow
sunt prima la acest fic superb?!
e foarte frumos si cam scurt
sper ca urmatorul capitol sa fie mai lung
am vazut cateva greseli de tastare, dar nu e o crima
astept cu nerabdare nextu'...
te-am pupacit si iti urez succes in continuare!

am dat la ficul tau fix cand in lista de youtube cand D.gray-amn op 3 :-? interesanta coicidenta , sper ca va fi cu exorcisti si restu...
e nasol ca pe la cu alte persoanje nu bantuie mai nimeni niciodata , e trist fiindca se pierd ficuri asa de frumoasa..
Deci next cat mai posibil de devreme:*

Capitolul 1

Am suspinat adanc, incercand sa nu ma gandesc la lucruri precum 'iubitii' mei colegi sau profesorii mituiti. Oricat de mult as vrea, nu pot sa plec de la liceul asta. O parte din mine vrea sa ramana iar cealalta doreste sa plece cu orice pret. Uneori simt ca ar fi mai bine sa ma rup in doua, atunci as fi pe deplin multumita. Dar nici acest lucru nu este posibil. Ceva ma tine aici, parca nu doreste sa plec din orasul asta. Simt un sentiment puternic ce ma intristeaza foarte tare uneori. Dar voi ramane in continuare, chiar doresc sa vad ce se intampla in continuare. Am 15 ani si peste putin timp voi termina gimnaziul, deci atunci o sa plec. Poate singurul lucru care nu ma lasa sa plec sunt Malina, Andreea si Kiki, dar tot va trebui sa ne despartim la un moment dat. Mai devreme, mai tarziu nu prea conteaza. Asa ca incercam sa pastram o relatie stransa acum si sa fim unite in continuare chiar daca vom fi despartite. Malina pleaca in Anglia, Kiki se duce in Franta, Andreea in Germania si eu voi pleca in Japonia. America ne va lipsi mult, dar macar acest sentiment ciudat va disparea. Micutul oras Forcks, in care ploua mereu va fi lasat in urma, Japonia va deveni noua mea casa. Adevarat, acolo m-am nascut, am invatat limba dar nu am mers niciodata acolo. Nu o consider tara mea natala. Nu inteleg de ce viata mea poate fi atat de simpla dar totodata complicata. Totusi doresc sa le indeplinesc dorintele parintilor mei adoptivi, deoarece ei m-au luat de pe strada in cele mai grele momente. Nu voi uita ce au facut pentru mine, nu as putea sa uit. Mi-au facut un viitor, m-au imbracat, hranit si uite asa am ajuns aici, o adolescenta de 15 ani ce invata la cel mai josnic liceul din America.
Clopotelul suna si intru lent in clasa, asezandu-ma in ultima banca de pe randul de langa fereastra. Departe de galagia colegilor mei care ma cred tocilara dar nu o spun niciodata deoarece parintii mei conduc scoala asta. Uneori poate fi un avantaj foarte mare. Evident, am devenit si Sefa Consiliului De Elevi, purtand mereu camasi portocalii. Restul poarta galbene, doar eu si ceilalti din Consiliu purtam aceasta culoare. Nu pot spune ca o urasc, dar nici nu este preferata mea. Pot spune ca abia astept terminarea scolii care este sambata, dar totusi parca as dori sa nu vina acea zi. Astept momentul acela ca sa plec de aici, sa merg in Japonia. As dori ca timpul sa se opreasca in loc pentru a nu ma desparti de prietenele mele. Despartirile sunt grele, dar acum este momentul sa o ia fiecare pe calea lui. Doare dar, intr-o zi ne vom revedea. In vacante s-ar putea, dar si atunci sunt slabe sanse. Eu va trebui sa fac niste cursuri suplimentare ca sa devin stilist, Kiki doreste sa devina fotograf si va pleca in Africa, Malina va deveni avocat si Andreea cu siguranta va deveni politista. Fiecare pe drumul sau, vom face tot ce putem ca sa ne indeplinim visurile. Cursuri suplimentare, vom avea examene cu carul... sunt multe lucruri si chiar imi este dor de clipele in care eram mici si ne jucam mereu. Dar acum nu mai este timp de joaca, sau poate este. Mereu este loc pentru o plimbare cu rolele, bicicleta prin parc sau o iesire in oras cu prietenele.
In clasa intra profesoara de tehnologie si ne spune ca nu vom mai face ore nici astazi, nici maine. Directoarea asta ma enerveaza mai mereu, dar de data asta ii multumesc din suflet. Sunt scutita de barfele colegilor mei, de orele in care nu facem mai nimic si scoala asta! Auzul incredibil de fin pe care il am ma face sa aud orice, lucru ce poate fi enervant. Pot auzi soaptele de la 1 kilomentru distanta daca doresc, ce sa mai zic de barfele colegilor? Poate fi un avantaj dar si un defect, un mare defect. M-am obisnuit cu asta si incerc sa folosesc acest auz doar cand am nevoie. Toti se ridica, isi strang veseli lucrurile si pleaca in graba. Eu mai raman, nu ma misc deloc din locul meu, Privesc geamul acoperit de stropii abundenti, gandindu-ma la firea mea. Mereu am fost indiferenta si rece in adevaratul sens al cuvantului. Nu-mi prea pasa de ce se intampla in jurul meu, ma multumesc cu ce am si nu cer prea mult. Niciodata nu m-am gandit cum ar fi sa fiu populara sau... o haimana ca si colege mele ce se imbraca incredibil de vulgar. Directoarea pusa de tata ce-mi este si matusa - ce noroc! - nu poate comenta, deoarece si ea este asa. Intr-un cuvant, acest liceu nu valoreaza nici doi bani!
Pe usa intra doi baieti, unul cu parul brunet si celalalt cu parul lung si blond, amandoi cu ochii verzui-galbui ca de pisici, costumati ca de Halloween.

Minunat, pana nici Halloween-ul nu mai este respectat! Uite ce au ajuns adolescentii din ziua de azi.
- Nu se fac astazi ore si nici maine! Sambata este absolvirea asa ca nu mai aveti ce sa faceti pe aici. Spun rece, uitandu-ma in continuare pe geam. Telefonul incepe sa sune, asa ca il i-au din geanta. Raspund cu 'alo' plictisit si mama ma anunta ca a cumpaat biletele de avion. Sambata seara ma voi afla in avion spre Japonia. Oftez, inchid telefonul si il arunc in rucsac, apoi strang caietele si cartile. Imi aranjez parul cu suvite brunete din nastere, apoi imi pun gluga pe cap si castile in urechi. Ies din clasa degajata, lasandu-i pe cei doi baieti in clasa. Par degajata, desi nu sunt. Am atata stres pe umerii mei1 Vreau ca aceste zile sa le petrec cu cele 3 prietene ale mele, dar parca nu am destul timp. Cum imi voi lua adio de la ele? Voi avea puterea necesara? Poate ca da, poate ca nu... cine poate sti?

yupi

prima , wow ce m-a speriat fetele lu ala doi ,c redeam ca mi sa stricat pc-ul:))
Edit:
"Pai are o putere supranaturala? Marfa , si ce cauta creaturile alea acolo? urateniile de pe fata pamantului waiting

eh asta e doar sunt Noah aia...
mda... deci a fsot super , nu pot lungi comu fiindca mai am putin si imi cad ochii pe tastatura... Deci :N
E
X
T

Capitolul 3

M-am uitat la cer, apoi am zambit usor. Cat de prostesc, nu? O fata ce are o viata atat de linistita sa fie atat de nemultumita. Nu vreau bani, popularitate sau faima. Vreau ceva mult mai important, dragostea. Fara dragoste viata nu are culoare. Am fi niste roboti fara sentimente ce se urasc. Nu ca n-am fi, dar dragostea ne face mai buni. Zambetul meu se mareste cand imi vad prietenele. Incep sa merg spre ele, dar parca in loc sa ma apropii, ma indepartez. Incet, incet, intunericul imi acapareaza privirea, simtind o migrena puternica. Ultimul lucru pe care l-am vazut a fost cerul cenusiu si am auzit pe fundal niste voci. Atatea voci... ma intreb a cui sunt? Atatea cuvinte neintelese ma fac sa inchid ochii si totul revine la acel negru abisal.
Peste cateva minute, m-am panicat. Nu stiam cat este ceasul, cat timp a trecut mai exact. Nici nu stiam daca sunt moarta sau nu. M-am ridicat in picioare, privind in jur. Peste tot intuneric, ma intreb unde ma aflu. Unde sa ma duc? Sunt atat de dezorientata. Alte voci se aud. Au inceput ca si soapte neintelese, dar tonul a inceput sa urce, pana am simtit cum cineva urla la mine 'Scoala-te odata si nu muri!'. Am deschis ochii, ridicandu-ma in sezut. Un salon alb, in care mirosul de medicamente nu lipsea. Mi-am privit mainile pline de perfuzii apoi m-am lasat pe spate, neintelegand ce s-a intamplat. Singurul lucru pe care mi-l amintesc este acel cer cenusiu din care cadeau 'lacrimi'. Ce erau acele voci? Sunt sigura ca erau doua in una, sunt absolut sigura! Dar totusi de ce par atat de confuza? De ce simt ca mi se ascund atatea lucruri? De ce totul nu este ceea ce pare? In momentul actual, imi vine sa mor! Sa ma arunc pe geam ar fi o optiune buna, dar nu o sa mor. In acel moment simteam nevoia puternica de a supravietui. Vreau sa aflu ce era cu acele voci, cu acel vis sau de ce am lesinat daca pot spune asa.
Ma ridic din patul incomod si pasesc incet pe gresia rece, uitandu-ma la imbracamintea mea. Un fel de rochie de noapte alba, lunga pana in pamant. Usa s-a deschis si pe ea a intrat o asistenta cu un buchet mare de trandafiri albastri. Pentru moment am ramas scoata. O coincidenta sau nu? Absolut NIMENI nu stie ca mie imi plac trandafirii albastri, nici macar cele mai bune prietene ale mele. O intreb pe asistenta ce este cu buchetul, iar cea ezita sa-mi raspunda dar totusi o face.
- Domnisoara, l-am gasit pe un scaun de langa salonul dumneavoastra. M-am uitat la nume asa ca vi l-am adus. Il pune pe o masuta apoi iese grabita. Cu siguranta imi ascunde ceva, dar acum nu asta este prioritatea. I-au buchetul pe pat si desfac biletul, uitandu-ma socata la scrisul elegant. Poate prea elegant pentru o persoana oarecare.

Chiar crezi ca vei scapa? Poate tu nu stii, dar eu n-am uitat. Parintii tai mi-au promis ceva. asa ca nu vei scapa usor. Tine minte draga mea, nu ai murit, nu ai cum sa scapi. Pregateste-te, urmaoarea luna plina iti va schimba viata radical.

Am inchis biletul oarecum socata, dar mi-am revenit repede. O alta gluma incredibil de proasta! Ce poate fi in urmatoarea luna plina? In urmatoare secunda sufletul mi s-a intunecat. In urmatoarea luna plina este ziua mea, mai exact pe 30 octombrie. Si ca sa fie mai rau decat atat, mai este si Luna Rosie, un eveniment ce se intampla la o mie de ani. Doamne, cum m-am nimerit cu necazul asta?! Bun necaz am si eu acum, de parca nu-mi erau deajuns toate problemele.

Sper sa va placa si chiar daca este scurt vreau sa va tin in suspans, iar acum este un moment perfect! Lectura placuta si Noaptea cu Luna Rosie 977748

pentru comm-uri!

prima! eu prima, nu voi! edit imediat:

EDIT:
cum ai spus si tu: e SCURT! mult prea scurt, pentru mine... vreau sa citesc in continuare.... sa aflu cine i-a trimis trandafirii. sa aflu ce i se va intampla, dar tuuu!!! mi-ai taiat firul asa din scurt!
oricum imi pare rau ca am uitat sa comentez la capitolul trecut si sper ca nu te-ai suparat... deci revenind: caapitolul e super fain... ma faci sa vreau sa mai citesc, dar de unde?! daca as putea m-as transporta acum in mintea ta ca sa aflu ce posibila continuare ar fii... (nu ma lua in seama, prea multi covrigei cu finnetti -stiu ca suna ciudat, dar sunt buni!-)
ce sa iti mai spun... ca vreau next, asta ai inteles din randurile de mai sus... ca ti-am transmis niste pupicei dulci... si asta era de inteles... ca acum iti urez succes in continuare... si asta se stie...
(OK... pot sa o tin asa pana maine dimineata )

Pai , wow , cine cand unde cum ?
Cine e ala care i-a trimis trandafiri si.. eto... ce sa intamplat?
Luna rosie?
Am vazut si eu intr-o seara una cu noanta rosiatica , era asa roomantica si supranaturala(eh pe naiba ciudata) decinext , mersi ca m-ai anuntat:* Adu-l repede , ca altfel ma ridic de pe scaun si vin la tine>:)

Din capitolele trecute: Viata este plictisitoare, trebuie traita. Inca nu-mi vine sa cred ca plec in Japonia si ma voi desparti de prietenele mele. Trebuie totusi sa recunosc ca urasc liceul asta, este incredibil de deplorabil, dar fiind ultimele zile de scoala nu ma voi plange.
Se pare ca nu facem ore in urmatoarele zile, ce bine! Voi petrece mai mult timp cu prietenele mele!! Baietii din ziua de azi, se imbraca incredibil de ciudat! Si totusi, ce cauta ei in clasa, orele s-au terminat, peste cateva zile absolvirea... de fapt de ce-mi pasa, nici macar nu-i cunosc!
Cum am iesit din scoala, am simtit cum ameteala ma cuprinde si am cazut. Cred ca aproape murisem, dar niste voci m-au 'trezit'. Nici acum nu stiu, cum a putut afla acea persoana ca-mi plac trandafirii albastri si biletul cu siguranta detine o avertizare grava!

Capitolul 4

M-am asezat incet pe pat, uitandu-ma la vremea neschimbata de afara. Nu stiu, dar simt ca imi este frica. Foarte frica. Ma simt ciudat, parca as vrea ca totul sa se rezolve si sa plec linistita de aici. Parintilor nu le pot spune, ar fi mult prea socant pentru ei. Pentru prima data ma gandesc la lucruri de genul asta. Dar totusi ar trebui sa le spun? Daca nu mi-ar spune? Nei, nu le voi spune! Mai bine le-as spune lui Kiki, Andreea si Malina. Ele m-ar intelege si poate chiar m-ar ajuta!
- Ma ridic din pat si i-au buchetul in brate si deslipesc biletul. Il duc la nas si un miros barbatesc puternic imi patrunde narile. Deci este vorba de un barbat si se pare ca am un 'caz' de rezolvat. Da' de unde caz, aici este vorba despre viata mea! Oftez si ma imbrac cu niste haine gasite pe dulap, o pereche de jeansi negri si un pover visiniu. Mi-am prins parul in coada, apoi m-am dus la geam, deschizandu-l larg. Acum am impresia ca cineva ma urmareste, ca sunt mereu supravegheata. Ma simt ca si cum cineva ma detine, ca si cum apartin cuiva. Ma incrunt, apoi inchid ochii amintindu-mi vocea. Vocea sa se repeta, repeta... Pana usa s-a deschis. Pe ea camaradele mele de mult timp, cele 3 fete. Toate pareau ingrijorate dar am zambit, apoi am imchis geamul. Le-am invitat pe pat, am discutat putin si apoi le-am povestit intamplarea. Fetele ma ascultau cu interes, Malina cu spaima, apoi le-am aratat biletul si trandafirii.
- Arreya, asta este grav! Tu te gandesti ce se poate intampla?! Spune-le parintilor tai, vor rezolva treaba asta! A spus Malina si putea continua, dar am oprit-o.
- In biletul asta scrie ca mama si tata stiu ceva, poate chiar si Anna. Sub nici o forma nu-mi vor spune, mereu au fost secretosi. Trebuie sa rezolvam noi asta! Am spus hotarata si fetele au stat putin pe ganduri, apoi au spus ca sunt deacord. Ne-am ridicat de pe pat si am iesit din incapere. Trebuie sa ne ocupam cat mai repede de asta, va fi rau daca voi pleca. Vom fi despartite si pot spune ca imi este foarte teama! Peste o saptamana este ziua mea si eu plec poimaine! Nu voi avea pe nimeni langa mine, voi fi singura singurica. Atunci acel Cineva, ma va manevra cum doreste. Iesim in aerul rece al toamnei, uitandu-ma in jur cu ochii tristi. Daca spuneam inainte ca este rau, acum este mult, mult mai rau! Simt cum ma sufoc aici si parca as dori sa plang, dar as parea slaba. Totul este posibil, am invatat asta azi.
Am ajuns acasa unde mama era destul de stresata. Ma simt ca si cum ar sti de toate intamplarile, dar nu vreau sa o supar mai mult. Cred ca deja ii provoc foarte mult necazuri, asa ca tac si stau aici in banca mea dar asta nu inseamna ca nu voi afla despre ce este vorba. Evident, am salutat-o, am discutat putin apoi mi-a spus sa aduc o cutie din pod. Am plecat de langa ea si am urcat incet in pod, uitandu-ma pe unde calc dar nu a fost indeajuns. M-am impedicat de o cutie si din ea a iesit o o foaie arsa intr-o parte. Din curiozitate am luat-o si m-am pus jos cand am vazut primele litere ce indicau ca este un jurnal.

"Draga jurnal,

Nu-mi vine sa cred ca am facut asta! Mi-am vandut propia fiica inainte ca ea sa se nasca, fara sa-i cer parerea! Mereu m-am gandit ca o pot avea langa mine mult timp, ca va fi fericita si imi va fi mult timp alaturi. Dar va pleca la varsta de 16 ani de langa noi! Ma intreb ce va face daca ar afla, cu siguranta m-ar ura toata viata! Dar o fac si pentru fericirea ei, o sa aiba un sot foarte frumos, bun si protector. Poate ca nu se vor intelege prea bine la inceput, dar cu timpul o sa se cunoasca. Acea familie este foarte iubitoare, hazlie si ciudata. Cu siguranta va fi iubita acolo, nu va avea probleme. Acea familie se numeste..."

M-am enervat incredibil de mult cand qm vazut ca restul paginii este arsa. Se pare ca a vrut sa o arda, dar nu a mai avut ocazia. Am oftat indelung, gandindu-ma la hotararea ei. Nu o condamn, a vrut sa faca ce este mai bine pentru mine, desi decizia asta poate fi incredibil de gresita. Acum voi implini 16 ani si nu m-am bucurat deloc deviata, daca as fi aflat dinainte ar fi fost mult mai bine. Dar totusi cine s-ar fi gandit la asa ceva? Cine ma rog ar fi putut sa se gandeasca la asta?! Este mult prea socant, dar si fetele trebuie sa afle cu orice pret de asta!

doamne, doamne! sper ca nu vorbesti serios... cum poate sa faca asa ceva o mama?! of... ma enervez si eu mai tare, nu stiu ce familie era! acum te-ai oprit si tu?!
oricum e foarte frumos capitolul si multumesc ca l-ai adus atat de repede.
ce sa iti mai spun.... te-am pupacit si astept next!

hmnm.... pai sa zic cat mai scurt sau vad eu.
Ma'sa este intreaga la mine?!!!!!!!
Da , sigur , totul numai bine pentru ea wtf

Si cine stie ce ii mai face si ala ei , doamne sa o ucid pe maicasa.
Nu imi vne sa cred ce a facut , doamne doamne , of.
Adu nextul repede foarte , foarte , foarte , foarte

Wooooooe,ce capitol,dar ce capitol,incredibil capitol.Hai sa lasam asta si sa vorbim despre altceva,despre capitol: lough

Este incredibil de palpitant si chiar imi doresc sa stiu continuarea.Te rog muuuult muuult de tot sa ma anunti cand pui urmatorul capitol :x

Restul zilei a fost normala, poate prea normala. Nu am putut sa le zic ce am aflat fetelor, parca... nu doresc sa le implic in asta. Dar daca nu doream, de ce le-am mai spus? Puteam sa tac de la bun inceput dar... atunci nu m-am gandit la asta. Am strans la piept misterioasa foaie de jurnal, inca nevenindu-mi a crede ce se intampla. Cum a putut mama sa faca un astfel de lucru? Ok... nu stiu si cred ca nici nu vreau sa aflu! Dar daca a facut-o pentru binele meu? Chiar daca a facut asta, eu tot nu sunt deacord! Dar daca nu m-a putut intretine? Ei bine, si asta este o problema dar daca nu ma putea intretine putea sa ma dea. Dar nu asta, nu sa ma dea cuiva pe care nici macar nu-l cunosc! Am strans scrisoarea tare, apoi m-am trantit pe scaunul biroului. Privirea mi-a cazut pe o fotografie de familie, dar din cauza nervolor am trantit-o. Mi-am inclestat maxilarul, semnul nervozitatii mele. Cum naiba a putut face asta?! M-am asezat pe pat, uiatndu-ma pe geam. Ce sa fac... ce sa fac acum?! Mai am vreo scapare? Nu, nu cred. Chiar daca as pleca in Japonia, tot as fi gasita! Daca... daca totusi as fugi? Daca m-as duce la matusa Cassandra atunci ea nu m-ar para, deoarece ne intelegem foarte bine si tine mult la mine. Daca ii explic va intelege situatia. Gata, asta voi face! O sa fug la tusa', cu siguranta ma va tine in secret. Si oricum, mama nu m-ar cauta in vecii vecilor acolo si nici nu o viziteaza pentru ca nu prea se inteleg. Am zambit usor, uitandu-ma pe geam melancolica. Nu stiu daca ce fac este bine, dar... este singura cale! M-am ridicat in graba si am scos un geamantan negru in care am pus hainele de care am neaparat nevoie, niste caiete, pixuri, telefonul, MP3-ul si multe alte lucruri de care cu siguranta o sa am nevoie. L-am inchis si apoi l-am indesat bine sub pat. Am oftat usor.
-Arreya, draga mea! O sa plec pentru doua saptamani in Anglia, ai grija de tine in Japonia!
Pupilele mele s-au marit, apoi am zambit diavoleste. Am raspuns inocent, foarte vesela. Se pare ca totusi este pentru prima data soarta, alaturi de mine. In orice caz, trebuie sa ma grabesc sa ajung in siguranta la matusa Cassandra. Trag aer in piept si privesc pe geam cum mama iese grabita din vila, urcandu-se intr-o masina neagra. Tic, tac, tic, tac... timpul trece repede, asa ca trebuie sa ma grabesc. Inca nu sunt in siguranta, mama oricand ar putea afla de planul meu, chiar daca nu prea ar fi posibil. M-am repezit la bagaj si l-am scos, luand cateva haine. M-am imbracat cu o pereche de colanti rosii, o bluza alba si parul mi l-am prins intr-o coada tip cal. Peste mi-am luat un hanorac albastru si am iesit in graba cu bagajul. De unde am bani pentru bilet? Pai, alocatia este destuld e mare pentru un bilet si am facut multe economie pana acum, deci... am o gramazie de bani!

*****

Dupa multe incercari, uite-ma in avion, vie si nevatamata, pornind spre Hawaii. O sa le sun pe Kiki si Malina mai incolo. O exclud pe Andreea, deoaece mama ei si mama mea sunt foarte bune prietene de familie. Ar iesi urat daca i-as spune... Dar, acum trebuie sa ma concentrez pe ce se va intampla in continuare. Inca nu am scapat, jocul nu s-a terminat... ziua mea se apropie si pot spune ca sunt curioasa sa vad ce se va intampla.

poate prea curioasa... poate nu o mai gaseste , sa dea domnu , de ce nu m-ai anuntat? :-w fiindca daca o faceai acum comul pe care il scriu era deja postat de la 13 cand ma intoarsem de la scoala.....
Of..cred ca Adree se va suprara rau pe ea cand va afla ca e singura pe care nu a suntat-o , doar nu e in halu asta de paracioasa , sau este?
Eh asta e , abia astept sa apara adevarata actiune :>
PS: Inaintea ta Anna:p >:D< Next:*

Subiect: Re: Noaptea cu Luna Rosie Vin 03 Aug 2012, 23:59

super ficul:X
abia astept sa pui nextu
grabestete....
treceti si p la mn:X true love:X...
hai cu next

Subiect: Re: Noaptea cu Luna Rosie Mar 21 Aug 2012, 14:19

Fan Fic blocat pentru inactivitate.

Ultimul post al autoarei dateaza din 20 Iunie.