Aburi în noapte

ABURI ÎN NOAPTE

De ceva vreme contura cu buricul degetului arătător marginea ceșcuței de ceai. Imprimeul floral în nuanțe pale apărea complet șters în lumina slabă a lămpii. Plictisită, a găsit fascinant micul obiect din porțelan. Și-a mijit ochii în încercarea de a identifica detalii desenului, dar a sfârșit prin a-și pune imaginația la treabă și s-a mulțumit să creadă că sunt doar niște trandafiri. ”Ar trebui să schimb aranjamentele din salon...”

Un oftat sonor și plin de regret a reușit să-i scape printre buze. ”Poate și pe cele din antreu.”
S-a uitat fugitiv la ceasul de lângă perete. 18:45. A scos din poșetă o bucată de hârtie crem, împăturită cu grijă. Ora indicată pe bilet a fost arsă de trecerea rapidă a timpului. Cu tristețe în ochi, a mototolit bucata de hârtie și a înfășurat-o strâns în șervețelul de pe masă. Îl aștepta de mai bine de un ceas și oboseala începuse să lase urme. Sub ochii revigorați în acea dimineață s-au instalat semilune violet. Buzele de culoarea piersicii au început să i se usuce, neavând prilejul de a șopti vorbe dulci, iar părul buclat și parfumat a început să i se turtească.
”Nu a venit.” A început să suspine, iar lacrimile ei curgeau șiroi pe obraji când și-a dat seama că nici măcar nu le-a dat voie să se ivească.
-Domnișoară, vă simțiți bine? Vocea chelneriței a readus-o la realitate. Ștergându-și lacrimile cu batista întinsă de tânără,a încercat să schițeze un zâmbet sperând că va putea uita de dezamăgire.
-Da, sunt bine. ”Nu a venit.”
-Să-mi fie cu iertare, dar închidem. Doriți să vă comand un taxi?
-Da, ar fi minunat. ”Mi-a promis că va ajunge.”
I-a înapoiat batista și chelnerița a ieșit în pas alergător din cafenea în căutarea unei mașini disponibile.
Nici n-a remarcat când s-a potolit ploaia, dar negrul nopții înghițise deja cerul. Pe fereastra brăzdată de dârele picăturilor de ploaie i s-a arătat imaginea lor plimbându-se prin păduricea de lângă conac. Și-a adus aminte atingerea lui tandră și gesturile grijulii. Își strecura o mână printre degetele ei firave, iar cu cealaltă îi dezmierda gâtul subțire și zvelt. El o purta în îmbrățișări călduroase până ce corpurile lor emanau aburi fierbinți.
-Domnișoară, taxiul așteaptă! A lăsat pe masă banii pentru consumație, și-a luat paltonul lung de pe spătarul scaunului și s-a îndepărtat de amintirea chinuitoare cu pași repezi. Aproape că a trântit-o pe chelnerița ce stătea în pragul ușii. Și-a făcut ieșirea din local ca o tornadă, sperând că o sa uite de tot ce i s-a arătat în imaginea picăturilor de ploaie, însă norii cenușii ai amărăciunii s-au strâns în jurul ei ca un lanț indestructibil, accentuând oboseala și secând-o complet de puteri.
S-a întins pe bancheta din spate și a lăsat ca motorul mașinii să-i inunde urechile cu zgomotul său înfundat. Aerul rece din vehicul îi dădea frisoane și, din nefericire, paltonul nu îi era de ajuns pentru a se încălzi. ”El mă încălzea mereu în nopțile reci.” Iar s-a lăsat pradă emoțiilor să-i smulgă și ultima picătură de viață din corp. Cu o mână s-a agățat de mânerul ușii pentru a se ajuta să se ridice, vrând să părăsească poziția în care poza lui i se fixase în memorie. Ți-a mutat privirea pe geam cu speranța ca peisajul să-i fie o ultima salvare din mașina în care se simțea ca într-o cușcă a durerii, dar a rămas dezamăgită. Crengile sterpe ale copacilor, colorate în nuanțele toamnei, dansau în îmbrățișările vântului pe ritmul simfoniei aduse de ciori. Umbrele umblau frenetic pe lângă siluetele copacilor fiind un ultim element al ritualului închinat agoniei pe care o putea simți în ea. Păduricea prin care își croia drum mașina părea că încearcă să înghită tot ce mișcă. A avut nenumărate coșmaruri legate de acel loc straniu, pierzându-se și afundându-se tot mai mult. ”Dar el mă găsea mereu.”
Inima o înjunghia și respirația i-a devenit sacadată. Aerul era insuportabil și simțea că stă pe ace. Încercarea eșuată de a deschide geamul a alarmat-o și mai rău.
-Opriți mașina! Vocea sa a răsunat în spațiul mic al mașinii, trezind șoferul din transa ce-l ținea atent la drum. A frânat brusc iar ea și-a făcut vânt pe ușă. Era predestinată durerii, fiecare lucru mediocru putând rupe bariera realității și s-o aducă în prag de disperare.
Vântul tăios și rece îi biciuia fața uscată, răvășindu-i șuvițele de păr. Pentru un moment s-a simțit ușurată, de parcă sufletul i-a părăsit trupul pentru o secundă. O cioară zgomotoasă a trecut în zbor prin spatele său și i-a tăiat aripile visării. Acum se afla iar în mijlocul unui vis urât. Și-a încheiat paltonul până la gât și și-a vârât mâinile în buzunare, pornind șovăielnic și cu teamă la fiecare pas. Simpozionul naturii dezlănțuite a sădit în inima ei o sămânță a terorii ce era hrănită de fiecare trosnet de creangă putredă sau zgomot bizar venit din tufișuri, până când ghimpii otrăviți ai plantei crescute îi dădeau fiori reci prin tot corpul și îi încurajau impulsul de a fugi.
Încercarea eșuată de a fi curajoasă nu s-a dovedit o ideea strălucită, din moment ce mersul său a devenit o fugă disperată. Din cauza vântului aprig lacrimile îi șiroiau pe obraji, întunecându-i privirea. Nu s-a oprit din fugit decât în momentul în care un corp i-a blocat calea. Impactul cu el a făcut-o să bată în retragere în timp ce încerca să analizeze silueta misterioasă din fața sa. Întunericul a îmbrățișat enigmatica fantasmă până când razele lunii au înțepat norii și s-au revărsat pe chipul lui blând. Ochii calzi o fixau cu privirea, în timp ce colțurile buzelor subțiri i s-au arcuit într-un zâmbet blajin.
-Esther...
Adrenalina din venele sale s-a dizolvat în momentul în care i-a rostit numele și inima i-a luat-o la goană printre copaci. Ochii i s-au oprit din a mai plânge de frică și au început să-i sclipească de ușurare.
-Te-am așteptat. Distanta dintre ei i se părea sfâșietoare. Mikahl...Buzele sale crăpate au căpătat gustul mierii la rostirea numelui lui. Te-am așteptat atât de mult, Mikahl! Cu fiecare secundă care trecea era tot mai aproape de el, pășind nesigur la început, apoi din ce în ce mai stăpână pe sine. Nimic nu a mai contat când a putut să-l simtă iar lângă ea.
Degetele lui osoase și reci la prima atingere lăsau dâre fierbinți pe obrajii ei. I-a îndepărtat câteva șuvițe de păr ce îi umbreau fața și și-a apropiat încet fața de a ei până când buzele sale i le-au conturat pe ale ei. Mâinile lui tandre și sigure au cuprins-o într-o îmbrățișare puternică, ridicând-o de la sol. Buzele lor se mișcau în același ritm, nepierzându-și îndemânarea, despărțindu-se și apropiindu-se fără oprire. Sărutul simplu a mers dincolo de granițele unei iubiri obișnuite, dând voie pasiunii să-i joace pe cei doi, iar trupurile lor pluteau prin întuneric și fierbințeala lor scotea aburi în aerul rece al nopții.

Hello ^^ Băi, chiar sunt surprinsă decât talent zace în tine. Acum îmi vin în minte toate discuţiile noastre când îmi spuneai că tu nu ai idei pentru a începe să scrii ceva şi că nu eşti suficient de bună pentru a deschide un fic/one shot. Nu pot să cred că te lăsam să te descurajezi în halul ăla. Ai o descriere foarte frumoasă care a surprins emoţiile personajului feminin şi care m-a introdus cu uşurinţă în poveste. Sincer, când am citit tilul mă aşteptam la ceva horror. Ştiu că mi-ai spus că va fi romantic, dar m-am gândit că ai renunţat la idee. Îmi place felul în care textul împlineşte conotaţiile titlului. Dialogul nu m-a dat pe spate, dar am fost prea fermecată de stilul tău super drăguţ ca să îi mai dau importanţă. Mă bucur că ai încheiat într-o manieră plăcută, că cele două personaje s-au întâlnit. Sper să continui să postezi creaţii. Îmi este foarte dor de o poezie scrisă de tine. Pwp.

Bunăʕ•ᴥ•ʔ! După o pauză lungă de neintrat pe forum, am aflat că ai postat un One Shot şi întotdeauna am fost curioasă să văd cum scrii. Acum, după ce am citit, sunt şocată, pentru că te desconsiderai de atâtea ori când era vorba de scris, pe când tu scrii absolut superb. Titlul e foarte misterios şi mă gândisem la ceva trist sau supernatural, însă i-am înţeles semnificaţia după ce am citit. E atât de multă emoţie în aceste câteva rânduri, iar descrierea ta foarte creativa mă face să mă simt ca şi cum eram acolo, lângă sărutul acela atât de romantic, în noapte, cu vântul bătând şi ei doi în sfarşit împreună. Am rămas foarte plăcut surprinsă de creaţia ta şi este păcat să te descurajezi singură când eşti atât de talentată, aşa că să nu te temi să postezi în continuare, caci cu felul tau de a scrie nu vei de greş niciodată.

Subiect: Re: Aburi în noapte Joi 04 Aug 2016, 23:12

Cum de fiecare data cand cineva spune "creatia mea nu a iesit bine", intrigata, am aparut.
Exact cum credeam, este minunat. Imi place foarte mult descrierea, te pune in pielea personajului si pentru un moment, simt emotiile sale. Ai avut o idee interesanta, desi m-a lasat cu semne de intrebare, cred ca asta o face si speciala.
As vrea sa mai vad os-uri de la tine, eventual ficuri, ai talent.

Subiect: Re: Aburi în noapte Dum 04 Sept 2016, 01:00

Hallo. Mi-a placut mult povestioara ta. Cel mai mult mi-a placut descrierea de la inceput, gesturile fetei alaturi de gandurile ai. Ai surprins foarte bine scena dupa parerea mea. De asemenea, dialogul dintre protagonista si chelnerita a fost bine gandit. Nu stiu, imi pare una din lucrarile alea structurate bine, in sensul ca fiecare cuvant e asezat la locul sau si se potriveste foarte bine acolo. Am vazut cateva greselute, in principal diacritice, insa nimic grav.
Chiar a fost un one-shot frumos, invaluit in mister si bine scris. pwps