Damn, your eyes

Este primul meu fic pe acest forum, astept cu mare drag parerile voastre - fie ele bune sau mai putin bune. Inainte sa incep, as vrea sa fac niste precizari:

- nu voi pune mare pret pe descrierea personajelor care apar si in anime din punct de vedere fizic, ci ma voi axa asupra personalitatii lor
- capitolele vor fi destul de lungi, deoarece nu stiu daca voi putea posta in fiecare saptamana
- vor exista mai multe perspective, in principal a Sakurei si a lui Sasuke
- ma voi desprinde putin de povestea initiala, astfel Academia o voi vedea drept cursuri ce se incep la 18 ani, ei deja avand statusul de chunin, aceasta avand rolul de antrenare intensiva pe baza misiunilor

Capitolul 1 - Meleaguri noi

SAKURA:

Solitudinea poate parea cel mai oribil sentiment, insa pentru mine a semnificat un refugiu. La varsta de patru ani am fost alungata din satul meu natal, Satul Brizei, din cauza reactiilor mele pe care in anii ce au urmat, am invatat sa le controlez. Auzeam adesea soapte "Stai departe de ea, caci nu are doar un demon inauntru... ci tot iadul". In ziua exilarii am purtat pentru ultima data o bandana, caci vestea s-a raspandit si nu am fost primita in niciun alt sat. In anii urmatori mi-am dus existenta singura, in padure, ucigand toate persoanele care se credeau oponente mie. O haita de lupi a devenit noua mea familie, am fost integrata ca si cum eram una de-a lor, devenind la un moment dat liderul lor. Numele meu este Sakura, dar ei ma numeau Alfa. Mi-am dezvoltat instinctele si am developat de una singura noi jutsu, pentru a fi in siguranta. Padurea nu este un loc sigur, iar teritoriul care crezi ca iti apartine, nu reprezinta niciodata o certitudine.
Dupa ce am omorat o trupa de sase persoane ANBU pentru ca i-am privit drept o amenintare, am fost capturata de catre elitele din Konoha si inchisa intr-un centru de corectie timp de trei ani. Aici am reinvatat sa vorbesc, sa ma comport civilizat, m-am antrenat si am descoperit un nou sentiment... Tsunade este cea care m-a invatat cum se simte recunostinta. Desi imi lipseste haita mea, pe ea o numesc "mama", caci s-a preocupat de mine cum nu a facut-o nimeni pana acum. Cand am ajuns in Konoha am crezut ca voi fi omorata, insa Tsunade a crezut in mine. De existenta mea stiu foarte putine persoane, sunt arma secreta a satului. Insa eu am fost nascuta ca sa fiu libera, asa ca dupa multe discutii cu cel de-al cincilea hokage mi-a fost permis sa incep cursurile la academie, in grija lui Kakashi Hatake, care imi va deveni sensei. Am avut parte de cateva antrenamente intensive cu el de-a lungul timpului, e bine ca va fi un cunoscut prin preajma.
Alarma ceasului a pornit, este 6:00, iar asta a fost inca o noapte in care m-am lasat coplesita de ganduri, uitand de somn. Cum ar trebui sa ma imbrac? O academie ce nu presupune uniforma pare a fi o adevarata provocare. Usa camerei mele se deschide brusc, un curent puternic facandu-si loc inauntru. O vad pe Anko mai entuziasmata ca niciodata, cu un ranjet prostesc ce se intinde pe toata fata si o cutie in brate.
- Nu e asa ca e minunat? De cand tot asteptam asta, Sakura! Haide, ridica-te somnoroaso, ti-am cumparat niste lucruri minunate pe care abia astept sa le porti.

Zambesc. Exact la timp. Anko mi-e prietena foarte buna, confidenta si singura care m-a sustinut in visul meu de a nu mai fi o singuratica. Amandoua am stabilit ca in cadrul cursurilor vom renunta la afectivitatea pe care ne-o purtam pentru a nu exista urma de suspiciune. Ceilalti nu trebuie sa cunoasca istoria si puterea mea. Chiar daca voi merge la Academie, voi ramane in continuare arma secreta a satului meu.
Anko se apropie de mine si imi piaptana parul, in timp ce eu deschid cutia de la ea.

- Anko... sunt atat de frumoase! Gand la gand - ii zambesc

Dupa antrenamentul de dimineata si un dus bine meritat, a venit momentul sa ma pregatesc pentru prima mea zi. Teama a acoperit in mare parte entuziasmul, si ma face sa ma gandesc daca asta chiar este o idee buna... insa nu mai dau inapoi. O camasa din matase de culoare bej, acompaniata de un colier fin la baza gatului, o pereche de pantaloni scurti din stofa negrii si dres de aceasi culoare ma fac sa raman prinsa in imaginea oglinzii cateva minute bune. Nu-mi amintesc ultima data cand am purtat altceva in afara de haine specifice pentru antrenament si pijamale. O jacheta din piele crem, o pereche de pantofi Oxford maronii si rucsacul imi finalizeaza tinuta. Trag aer in piept si pornesc la drum...

SASUKE:

- Haide, omule, doar nu vrei sa intarziem din prima zi! E ultimul strigat, daca nu cobori plec fara tine!!!

Naruto cred ca a intarziat si la nastere. Sunt de mai bine de un sfert de ora in bucataria sa, mai sunt zece minute pana la inceperea activitatii si repartizarea pe clase, si el inca nu este gata. E a treia tigara pe care mi-o aprind, daca nu ajunge pana o termin m-am carat. Prin usile glisante il vad coborand scarile sufrageriei, purtand noul sau costum Prada, avand un trandafir rosu pe care il tinea... intre dinti.

- Ce zici, Sasuke? Sunt suficient de irezistibil?

Ma bufneste un ras incontrolabil, incat nici nu ma mai deranjeaza ca vom intarzia. Trag un ultim fum, scrumez, imi iau geaca de piele si cheile masinii si il urmez pe Naruto spre iesirea din casa sa. Ne urcam in Range Rover-ul meu Vogue negru mat, avandu-l pe 2Pac pe fundal. Cred ca inca mai avem timp sa ajungem. Gonesc pe soselele Konohai pana in fata academiei. Parchez, aruncand la final o privire pe geam.

- Hei, Naruto, se pare ca nu suntem singurii intarziati.

- Huh?!

Un Mercedes Gle tocmai a ajuns in rand cu noi. Nu cunosc nici masina, si nu-mi pare cunoscut nici numarul acesteia, insa trebuie sa recunosc ca modelul este foarte frumos. Nu astept sa vad cine ii este soferul, semnalul de incepere a cursurilor a fost dat asa ca trebuie sa ne grabim. Alerg pe coridoare alaturi de Naruto pana in sala de curs, se pare ca inca nu a ajuns niciun cadru profesoral. Kakashi ajunge la scurt timp, insotit de o tipa a carei figura nu-mi este familiara.

- Team 7, va trebui sa ratati prima zi de curs, avem o misiune. De astazi nu mai suntem trei, ni s-a mai alaturat o persoana. Ne vedem in fata amfiteatrului in cateva minute.

O noua colega care probabil nu a trecut nici prin jumatate din cate am trecut eu si Naruto pentru a face parte din Team 7?! Nici nu se putea mai bine, o voi face eu sa renunte la ideea ca ar putea fi un ninja. Pare atat de supusa, neridicand capul din podea, urmandu-l pe Kakashi. La un moment dat arunca o privire de ansamblu. Ochii aia... intr-un mod ciudat imi dau fiori.

Okay, cam asta a fost pentru primul capitol, astept reactiile voastre :)

Subiect: Re: Damn, your eyes Dum 26 Mar 2017, 00:04

Omg, e genial huh?

Ideea e unica, sper din tot sufletul sa continui $rainbow :\$

Hola. Am vazut ca ficul nu-i postat niciunde in vreo categorie, asa ca am zis sa vad ce-i cu el. O sa-l mut eu unde ii e locul, insa mai multa atentie pe viitor. dap !

Cat despre capitol, l-am citit si am ramas placut surprinsa de naturaletea cu care pare sa scrii. Mi s-a parut interesant cum ai inceput, desi puteai omite scurta introducere de dinaintea capitolului si sa explici in fic ce si cum. Sunt curioasa ce 'iad' zace in Sakura si ce puteri ar putea avea si mai ales cum o sa decurga relatia dintre ea, Sasuke si Naruto, caci si cei doi par sa aiba un trecut nu tocmai normal. Doua chestii am de remarcat: prima ar fi ca ai scris la un moment dat ca Sakura si-a 'developat' puteri noi; termenul e preluat din engleza, insa in romana capata un alt sens si e folosit in fotografie, asa ca in contextul in care l-ai folosit nu functioneaza. A doua se refera la culorile textului, chiar daca scrii din mai multe perspective, iti recomand sa folosesti numai culoarea alb, pentru ca este estetic mai okay.
Well, eu iti urez spor la scris si bafta in continuare, atat cu ficul, cat si cu orice-ai face in rest.
Btw, imi place titlul. well? awesome right?