Vreau sa spun ca l-am citit si este extraordinar.Este Edward si Bella din Twilight stiti, nu?
Repet, nu este al meu!!

O viata fara tine- Capitolul 1

Edward a abandonat-o pe Bella in padure, iar cand se intoarce peste 20 de ani pentru a vedea daca ea este fericita, nu gaseste decat niste scrisori in care ea povestise cum a fost viata ei in acesti ani.

Capitolul 1

Edward POV

Am promis ca va fi ca si cum nu as fi existat.
A trecut atata vreme, iar eu inca ma zbat intr-o agonie infinita. Zile intregi inchis in niste locuri lugubre, saptamani intregi in care am stat fara sa ma hranesc, desi stiam ca nu pot muri de foame, ci pot doar sa ma slabesc.
Am reusit sa stau doua luni intregi nemancat, dar in final instinctele mele au invins.
Am colindat America de Sud, incercand sa ma tin cat mai departe de ea.
De atata timp nu i-am mai pronuntat numele….
Cu toate ca mintea mea isi aminteste si o striga in fiecare secunda a existentei mele…
-Bella…unde esti, iubirea mea?
De mai mult de 8 ani nu am mai vazut pe nimeni din familia mea. M-am indepartat de ei pentru ca nu am vrut sa ma vada suferind, ei nu merita asta, eu sunt singurul vinovat de tot ce s-a intamplat.
De 20 de ani traiesc fara rost.
Este atat de aproape, din locul in care stau ii pot vedea fereastra, dar stiu ca nu este nimeni acasa acum, nici nu stiu ce s-a intamplat cu ea, a trebuit sa imi tin promisiunea si sa plec din nou cat mai departe posibil, in celalalt capat al lumii, dar distanta nu a reusit sa imi atenueze marea durere din suflet.
Oare ce s-a intamplat cu ea?Oare unde este acum? Mai locuieste aici? Probabil s-a dus sa studieze in State. Oare ce cariera si-a ales? Cati prieteni noi sunt alaturi de ea pe parcursul zilelor? Dar pe parcursul noptilor? Nu, nu trebuie sa ma gandesc la asta, nu imi pot controla furia care ma cuprinde de fiecare data cand imi imaginez ca cineva o priveste asa cum o priveam eu, ca altcineva o atinge asa cum o atingeam eu, ca altcineva…eu vroiam doar ca ea sa fie in siguranta. Dar tanjesc inca dupa o viata alturi de ea.
Casa este pustie. Am profitat de asta pentru a mai intra o data in camera ei, pentru a ii simti o data mirosul…de data aceasta pentru ultima oara.
Fereastra este deschisa, pare ca ma asteapta…Camera ei este neschimbata, dar parfumul I s-a pierdut, nu a mai fost aici de mult timp. Usa de la camera ei este incuiata cu cheia. Un strat gros de praf s-a depus de birou, iar pe pat se afla o cutie. Am deschis cutia si am gasit un plic pe care scria EDWARD.
Sunt mai multe bijuterii inauntru si un tean de scrisori care nu am de unde sa stiu cand au fost scrise, pentru ca nu au data. Cu siguranta sunt pentru mine…dar de unde a stiut ca ma voi intoarce?

PRIMA SCRISOARE
Ai fugit sau te-am lasat sa pleci?
Nu imi amintesc. Dar nut e-am mai vazut de 20 de ani. Sper ca macar tu te-ai distrat, pentru ca “limitata” mea minte umana nu a reusit sa te uite, desi m-am chinuit din rasputeri.
Ai vrut sa imi oferi o viata fara tine si am primit-o, darn u iti pot multumi pentru asta, caci ai luat odata cu tine cand ai plecat si bucuria mea de a trai.
Cu toate astea, cu tine sau fara tine, timpul a trecut. Viata mea umana pe care atat ai incercat sa o aperi se apropie cu pasi repezi de final si vreau sa iti fac un bilant a tot ceea ce s-a intamplat si a ceea ce nu as fi vrut sa se intample. Sper ca vei fi multimit si iti va face placere sa afli, pentru ca mien u mi-a facut nicio placere sa o traiesc.
Dupa tot ceea ce mi-ai spus in padure in ziua in care m-ai parasit, inima mea s-a rupt in doua si nici nu mai conteaza daca era adevarat ce mi-ai spus sau m-ai mintit. Complexele mele de inferioritate imi strigau ca nu m-ai iubit pentru ca sunt doar un om sin u te merit, sunt insignifianta pentru tine.
Pentru binele sau pentru raul meu, ai ales o viata de parte de mine, m-ai indepartat.
Te-am urmarit mult timp prin padure pan ace picioarele mele nu ma mai puteau sustine .
M-ai lasat sa mor langa un arbore, care m-a adapostit mai bine decat ai reusit sa o faci tu.
Stand acolo, am visat la o viata alaturi de tine, am visat ca eram urmariti de alti vampire, dar tu erai langa mine mereu, aparandu-ma, nelasandu-i sa imi faca rau.
Am mai visat ca eram imbracata in alb, iar tu ma asteptai la altar. Atatea lucruri care nu s-au intamplat niciodata. Am visat ca am terminat colegiul impreuna, am visat copii cu obrajii roz, zile de Craciun impreuna si aniversari.
Nu stiu cat timp mintea mea a hoinarit, afundandu-se in vise imposibile.
M-au gasit doua zile mai tarziu. Totul era atat de confuz: multa lume, doctori, parintii mei, toate se invarteau in jurul meu ametitor, iar singurul lucru pe care il puteam rosti era “Edward se va intoarce!”

Vai, Buni, ce frumos! Multumesc ca ni l-ai adus sa-l citim si noi. Te rog sa pui nextu'!
Multi pupici dulci de la nepoata ta!

vai, e foarte frumos, imi place foarte mult.
vrem next!!!

Capitolul 2

Liceul si Mike

Doua saptamani mai tarziu m-am intors la scoala, pentru a trai viata “normala” pe care mi-ai dat-o. Fiecare materie, fiecare ora si fiecare secunda ma obligau sa fiu atenta la ceva ce nu ma interesa, era ca un infern interior cu care ma luptam pentru peticul meu de cer pe care-l doream. Probabil acesta era purgatoriul pentru cele 6 luni in care am fost fericita.
Toti stiau ce s-a intamplat, sau cel putin ceea ce le povestise “buna” mea prietena Jessica: ca m-ai parasit, ca toata familia ta a plecat si m-ai lasat intr-o mare de lacrimi. Dar am schimbat asta.Nu eram dispusa sa accept mila celor din jur si nici bataia lor de joc.
Cand m-au intrebat ce s-a intamplat, le-am spus o poveste destul de acceptabila pentru stima mea.
-Tatalui sau i s-a oferit un post foarte bine platit in California, iar el nu are de gand sa se intoarca aici!
-Dar asta e groaznic, spunea Angela. Bella, Cum a ramas cu voi? V-ati despartit?
-Pai…da. A trebuit sa fiu realista. Nu ar fi mers asa. In plus, era doar o iubire adolescentina.
Intotdeauna spuneam asta:”o iubire adolescentina”. Pana si Renee m-a crezut.
Toti m-au crezut, cu exceptia lui Charlie, pentru ca el ma putea auzi noptile.
La exact o luna dupa plecare ta, am iesit cu Mike Newton. Pentru a sarbatori o luna de singuratate. Am mers sa mancam la acelas restaurant din Port Angels la care am fost cu tine. Si am zambit pentru prima data dupa atata timp.
Mike era…cum sa spun…pur si simplu un idiot. Suficient pentru a ma face sa rad. Nu puteam evita comparatia dintre voi doi. Pe langa tine, nu era numai prost si plictisitor, ci si foarte direct.
M-a luat de mana si mi-a atins obrazul asa cum ai facut tu. L-am lasat sa ma mangaie timp de 5 minute. A fost tot ce am putut face pentru a compensa clipele pe care tu nu mi le vei mai putea darui niciodata.
Am inceput sa lucrez mai mult la ora de sport, pentru a-mi imbunatati activitatea. Nu vroiam sa mai fiu o impiedicata. Noul meu profesor, Tyler, care fusese recent numit in echipa de basket “Titanes”, a fost cu adevarat interesat de evolutia mea. Vroia un singur lucru si evident ca am acceptat: sa fiu partenera lui la balul de absolvire. Dar nu puteam sa fac asta daca nu invatam sa dansez. Asa ca eu, Mike, Jessica, Ángela, Ben si Tyler am luat lectii de dans in urmatoarea luna.Am facut progese considerabile.
Am acceptat toate invitatiile: la plaja, la film sau la cina. Era ceea ce tu ai decis pentru mine si ceea ce puteam face.
Presentinta elevilor a fost incantata de discursul pe care l-am tinut la absolvire. Este scris pe ultima pagina.
Balul a fost extraordinar. Nu ma bausem punch, nu stiam ca relaxeaza muschii si inteapa limba.
Am dansat cu toti si am fost aleasa regina balului.Fara indoiala, regale balului a fost Tyler. Eu bausem cam prea mult. Am urcat pe scena pentru a fi incoronata si am putut sa vad toti invitatii, cu Jessica in frunte. I-am vazut sip e Mike, Erick si Tyler, iar sufletul meu nu a mai putut suporta: am aruncat coroana pe jos, probabil toti au crezut ca sunt nebuna.Am fugit ca un suflet ce il vede pe diavol si am cazut. Dar Charlie era acolo, m-a luat acasa si a a vut grija de mine pe parcursul noptii.Amintirile au revenit ca si atunci cand m-ai parasit si am zacut 2 zile sub un copac. Era ca un baraj care s-a rupt si a lasat amintirile dureroase sa refuleze.

Ce-mi place, foarte frumos, vreau nextul repede.
Pupici

Buni, e foarte frumos. Te rog dulcic sa pui nextul curand. Pupicei multi de la nepoata ta!

Scuzati greselile..dau mai tarziu edit.Si a da! Acest fic este tradus, nu e originalul e tradus.

Capitolul 3

Edward POV

Am citit prima scrisoare si nu imi revenam din uimire. Cat de mult a suferit…Doar imaginea ei pierduta in padure sub acel copac ma facea sa ma simt cea mai mizerabila persoana de pe fata pamantului. Si totusi, ea si-a luat viata de la inceput…
Imaginandumi-l pe Mike Newton invitand-o in oras, tinand-o de mana, imi provoca o furie infinita. Nu puteam, nu vroiam sa mi-o imaginez la bratul lui Tyler, intrand in sala de bal. Imbracata intr-o rochie albastra superba, cu pielea mirosindu-I e frezii…nu, nu pot sa ma gandesc la asta.Nu mi-o pot imagina cuprinse in niste brate care nu erau ale mele. Dar merit asta pe deplin.
Acesti ani au fost groaznici deoarece nu steam absolu nimic despre Bella.”Oare ce face Bella?”ma intrebam mereu. Era o forma de tortura pentru ca o lasasem singura.Intotdeauna am vrut sa stiu ce face si cum se simte. Dar as fi preferat sa sara peste detalii. Crede ca are importanta tot ce s-a intamplat? Voi putea suporta pana la ultima scrisoare? Sa aflu daca s-a indragostit si a avut copii. Voi putea termina de citit asta?
Un lucru era clar: cel putin in primul an, Bella inca ma iubea si nu ma uitase. Lucrul acesta facea totul mai suportabil. Sa continui? Sa citesc a doua scrisoare?
Nu. Voi citi mai intai anexa. Sa aflu ce a spus ea in discursul de absolvire.
Am cautat anexa si am ramas inmarmurit. Erau mai multe scrisori sin u erau toate scrise de catre ea. Alaturi de discurs erau 2 scrisori de la Mike, una de la Tyloe, una de la un oarecare Jacob, care, am presupus eu, era Jacob Black si una de la un necunoscut pe nume Jhonny.Ultima dintre ele era scrisa pe o hartie parfumata, cu un scris elegant. Dar nu vroiam sa le citesc inca, acum era important discursul.

DISCURS

Dragi colegi,
Am reusit!
In aceasta seara incheiem o etapa intunecata a vietii noastre si passim catre una, poate, si mai intunecata.
Un viitor unde nun e vor ajunge fantasmele din trecut,
Unde nu ne vom teme de tacere si indoiala.
Incepand de acum, unii dintre noi se vor hotari ce vor face cu viata lor, iar ceilalti vor lua ce le-a ramas.
Traim in lumea reala, unde miturile si legendele dispar, unde fiecare zi este mai departe de trecut si mai aproape de viitor.
Trebuie sa ne straduim sa ne traim viata, caci pentru asta am venit pe lume, pentru a trai o lista lunga de experiente, pentru ca mai apoi sa mergem linistiti in mormant.
Va multumesc tuturor pentru timpul petrecut alaturi de mine.
Acum suntem cu totii liberi in sfarsit.
Am ramas mur de uimire. Era cel mai disperat si mai ciudat discurs pe care l-am auzit vreodata, plin de ura si frustrari. Oare chiar asa se simtea ea? Resemnata pentru viitor, ca si cum ar fi fost o condamnare?
M-am hotarat sa citesc urmatoarea scrisoare. Era scrisa pe o hartie asemanatoare cu prima, probabil scrisa la putin timp de aceasta. Doar ca mai socanta.

am citit povestea celor doi pana acum, imi place si vreu nextul

Buniiiii! Ce suspans! Imi place muuult! Dar vreau repede nextul, te rog dulcic.
Deci, hai, pune-te pe tastat si pupici!

Capitolul 4

A doua scrisoare
Jacob, prietenul meu varcolac.

Mergeam in La Push cu Charlie, sau uneori singura, cand simteam nevoia sa vorbesc cu cineva.
Jacob, fiul mai mic al lui Billy Black, a devenit prietenul meu cel mai bun. Era atat de simplu sa stau de vorba cu el. Era fratele pe care nu l-am avut niciodata.
Zambetul lui imi incalzea sufletul.
Am vrut sa ma intorc la acel copac langa care m-ai parasit, dar nu aveam idée cum sa ajung acolo. L-am rugat pe Jacob sa ma ajute.Am mers mult prin padure, incercand sa gasim locul, dar fara rezultat.
Dar atunci au inceput atacurile turistilor. Doi dintre ei au fost gasiti aproape de rau. Charlie si ceilalti politisti ai inceput sa patruleze zona. Se parea ca este vorba de un animal salbatic scapat de sub control.
Mi s-a interzis sa mai merg in padure, si nici in La Push nu ma mai puteam duce, caci Jake si prietenii lui erau ocupati.
A trecut o luna fara sa ii vad, timp in care am iesit cu Mike, Jessica si Tyler.
Cel din urma mereu urmarea sa ramana singur cu mine. De parca as fi avut un bilet lipit in frunte pe care scria “disponibila”.
La numai 2 zile dup ace Mike m-a invitat la cina, am primit o scrisoare de la Tyler in care ma invita si el. Ce original! Oare aveau impresia ca eu nu stiu sa gatesc? Nu. Nu vor gusta vreodata din cele gatite de mine. Am iesit cu Tayler, iar toata seara mi-a vorbit doar despre strategii de joc si de cupa pe care trebuie sa o castige. Cand m-a condus acasa, a incercat sa ma sarute. Am reactionat violent.
Dar ura mea nu era pentru el. Vroiam sa fii aici, sa tipi la el, pentru ca era si vina ta.
Toate invitatiile si incercarile lor era din cauza ca m-ai lasat singura, expusa. Oare o invitatie la cina sau la film trebuie platita asa? Astfel stau lucrurile?
L-am lovit pe Tyler, descarcandu-mi o parte din ura in lovitura. Si-a cerut mii de scuze. Eu doar l-am dat afara.
In ziua urmatoare, am plecat singura in padure pentru a cauta copacul.Dupa 5 ore de mers l-am gasit. Era frumos, asa cum mi-l aminteam. Am vrut sa ma aproprii mai mult, dar amintirile m-au invaluit, imi rasunau in minte ultimele tale cuvinte:
Nu poti trai in pace alaturi de mine si voi sfarsi prin a-ti face rau in cele din urma.
Esti cea mai importanta persoana din viata mea, tot ce am iubit vreodata!

Mincinosule! Am spus. Apoi am strigat: Mincinosule!
Edward Cullen este cel mai mare mincinos din cati exista!
Cum poti trai in pace, stiind ca mi-ai facut atata rau? Cum poti….

Am tresarit si m-au cuprins transpiratii reci. Era cineva aici. Se misca atat de repede si de gratios printer copaci, incat parea o umbra.
Un par rosu si un zambet macabru.
Victoria.
Tot corpul mi-a inghetat.
Oare cum este sa mori?
Am oare de ales? Nu.
Atunci nu avea rost atat frica si durere. In curand se va termina totul.
Mi-am adunat tot curajul de care eram capabila. Daca tot aveam sa mor, macar sa o fac cu demnitate.
-Buna, Victoria, am spus indiferenta.
-Iti amintesti de mine, a sasait ea.
-Cum as fi putut sa uit?
-Ce faci singura si departe de casa?a intrebat ea.
-Sufar. Tu?
A fost singurul lucru care mi-a venit in minte. Ma intrebam daca ea sufera dupa James. In orice caz, el nu a abandonat-o din proprie initiative.
-Te-a abandonat, nu-I asa?
-Da, m-a abandonat. A plecat fara explicatii. Se pare ca eram o piedica pentru el.Ii complicam viata si s-a plictisit. Tu probabil intelegi mai bine.Pentru ca eu nu pot intelege.
-Deci…esti singura?
-Da. Si nu am timp de jocuri. Ce vrei?
-Pe tine, micuto! Ochi pentru ochi. Pereche pentru pereche.

-Se pare ca ai ajuns tarziu. Nu mai sunt perechea lui.
Ochii ei ma fixau cu privirea. Era atat de nemiscata precum o papusa. Sau mai degraba ca o leoaica pe punctul de a ataca.
Instinctele mele erau gresite. In loc sa fug departe, vroiam sa stau. Nu puteam suporta o viata lunga si goala.Preferam o moarte rapida. Daca as fi putut sa o rog ceva, ar fi fost sa ma omoare cat mai repede posibil.
-Nu cred ca te-a uitat. La noi nu e atat de simplu.Dar cred ca exista o intelegere in familia lui, sa nu transforme pe cineva decat daca este pe moarte. Stii ca sunt diferiti, nu se hranesc cu oameni.
-Nu cred. In orice caz, sunt lipsita de aparare. Poti sa termini cu mine si apoi sa te duci sa ii strigi asta in fata. Si nici atunci razbunarea mea nu va fi completa.
S-a indoit ca o fiara ce se pregateste de atac. Am inchis ochii si am asteptat.
S-a auzit un sunet de corpuri care se ciocnesc, insotit de maraituri.
Am deschis ochii si am vazut doi lupi la fel de mari ca niste cai.
Unul din ei a inceput sa alerge dupa Victoria, iar celalalt s-a intors sa ma priveasca. Ochii lui imi erau tare cunoscuti. Ma priveau cu uimire.
M-am dat un pas inapoi, nu de frica, ci pentru a-l putea vedea mai bine.
Era frumos, dincolo de aspectul de fiara.
M-a privit patrunzator. S-a apropiat si mi-am intins mana pentru a-I putea atinge botul. De mult timp inima nu mi-a mai batut asa de repede.Imi era frica. Dar curiozitatea era mai puternica. Pentru un moment, am crezut ca s-a zis cu mine.
Am apucat sa il ating, apoi asa cum a venit a si plecat.

Imi place la fel de mult ca si lui nee-chan! Plin de mister, foarte frumos!
Deci, astept nextul... si repede! Te pup dulcic, Buni!

Capitolul 5

Mintea mea nu putea accepta ceea ce tocmai am vazut. M-am ridicat cu greu si am fugit inapoi, cautand locul unde mi-am lasat masina. Dupa o jumatate de ora, am ajuns.
Cand am ajuns acasa inca mai tremuram.
Charlie inca nu ajunsese, asa ca am preparat cina pentru amandoi. Am facut paste cu sos si carne.
Am urcat sa imi schimb hainele. Inca imi simteam inima batand cu putere in piept.
Ce s-a intamplat? A fost real, sau mi-am imaginat?
Avusesei dreptate: eram un adevarat magnet ce atragea problemele. Oare sunt nascuta sub steaua ghinionului?
Ma simteam atat de vulnerabila…
O vampiroaica ce vroia sa se razbune si un lup imens care a aparut de nicaieri…cu siguranta m-am nascut fara niciun inger pazitor.
Am deschis usa camerei mele pentru a lua unele haine ca sa le duc la spalat si ceva mi-a atras atentia.
Era cineva aici, privind prin fereastra din spatele meu.
Mi-am dus mana la inima. Te-ai intors! Asta am crezut…ca te-ai intors pentru mine.
Dar oricine ar fi fost, atunci cand mi-a simtit prezenta a vrut sa fuga.
Putea o persoana normala sa creasca atat de mult doar intr-o luna?
- Jacob.Tu esti? A fost tot ce am putut sa spun.
- Bella, esti bine? M-a intrebat cu vocea tremurandu-i.
S-a apropiat de mine si m-a privit intens, cu o anume fascinatie. La lumina lunii, am recunoscut acei ochi.
Mi-am intins mana pentru a-I putea atinge fata si mi-am amintit….Mi-am amintit acele povesti pe care mi le-a spus prima data cand am fost pe plaja din La Push. Despre rasa lui, descendenta din lupi. Daca legendele in ceea ce ii priveste pe vampiri erau adevarate, de ce nu ar fi fost si cele cu privire la lupi? Varcolacii…oamenii care se pot transforma in lupi….
- Multumesc, am spus incet.
-Ei bine- a spus si a ras. E incredibil: m-ai recunoscut din prima.Bine, atunci multumeste-mi ceva mai convingator. Cred ca merit o imbratisare, a spus si m-am trezit la realitate.
-Pot sa stiu ce cauti in camera mea?l-am intrebat aproape tipand. Nu-mi amintesc sa te fi invitat.
- Oh, scuza-ma domnisoara, dar pot sa stiu de ce in camera ta predomina mirosul oribil de vampir? A intrebat el.
- Este recent?am intrebat panicandu-ma.
- Nu. Este diferit si este foarte vag, a spus privindu-ma patrunzator.
- Atunci nu e treaba ta. Iesi de aici si foloseste usa, asa cum fac oamenii normali. Te invit la cina.
Nu vroiam sa vada cum obrajii mi se inrosesc. Era pentru prima data cand cineva si-a dat seama de prezenta ta in camera mea. Nu cred ca ar indrazi sa ii spuna lui Charlie, dar in orice caz, ma simteam vinovata.
A sarit pe fereastra, iar in mai putin de 10 secunde suna la usa de la intrare. Am coborat sa ii deschid.
-Deci nu vrei sa imi spui. Era mirosul lui, nu?Al sugatorului tau de sange. Sincer, Bella spune-mi: ce ai putut vedea la un monstru ca el? A intrebat.
- Nu este un monstru. Cum nici lupul pe care l-am vazut astazi nu este. Totul depinde de perspectiva din care privesti, i-am spus jignita.
- Deci capusa nu e periculoasa? Este sigur pentru locuitorii acestui oras ca acest parazit sa se plimbe nestingherit?Ii poti incredinta un copil? Ar fi in stare sa-I reziste? M-a intrebat sau mai degraba mi-a strigat.
- I-as incredinta propria viata! Am tipat si am simtit cum ochii mi se umplu cu lacrimi.
- Bine, gata, nu vreau sa te fac sa plangi. Mi-ai spus parerea ta. In plus, mi-e foame.
I-am pus o portie mare de paste in farfurie si le-a terminat inainte ca eu sa apuc sa imi pun si mie o portie.
- Sunt in crestere, a spus el razand.
- Voi fi direct: cine era capusa cu care stateai de vorba astazi? Cumva o prietena de incredere?
Gandul la Victoria m-a facut sa imi piara pofta de mancare. Am dat farfuria la o parte si am inceput sa ii povestesc lui Jacob ce s-a intamplat anul trecut si cum James m-a atacat in Phoenix.
-Atunci sugatorul tau de sange iubit si celelalte capuse te-au salvat?Incredibil!
- Daca le mai spui asa, nu mai vorbesc cu tine, i-am spus.
- Bine. Vampirasii. Deci te-au salvat, apoi te-au abandonat. Inteligent. Presupun ca sa este mai bine, spuse mai mult pentru el insusi, decat pentru mine.
- S-a intamplat…un accident. De asta au plecat. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta acum. Iti multumesc pentru ca m-ai salvat astazi…deja imi luasem la revedere de la viata. Dar ce s-a intamplat cu ea?
- A reusit sa scape cand aproape am prins-o. A sarit de pe stanca si nu am mai putut sa o urmarim. Am fi fost imposibil in mare. Dar se va intoarce. Nu iti fie frica, suntem vigilenti si vom fi pregatiti…
- Mai sunt si altii ca tine?Vreau sa spun…am vazut si altii, dar nu inteleg. Cum functioneaza asta?
- Cred ca atunci cand sunt mai multi sugatori…aaa…vampiri in zona. Se activeaza instinctul de lup. Cullenii au plecat, dar se pare ca prea tarziu pentru noi. Primul a fost Sam, apoi eu. Intr-o saptamana, ni s-au alaturat inca doi. Asta probabil inseamna ca avem vizite. Am simtit mirosul altui vampir in timp ce o urmaream pe cea de astazi.
Ma simteam atata de descurajata, cuprinsa de un tremur interior.
-Absolvirea ta este aproape. Te-ai gandit ce vei face si unde te vei duce?Te rog, alege un loc insorit, unde nu te pot gasi. Noi iti putem acoperi urmele si chiar te pot insoti pentru o vreme. Stii tu…sa-ti port de grija.
-Nu m-am decis inca. Dar cred ca ma voi duce in Chicago sau Florida.Oricare dintre univesitati ma va accepta prima. Inca astept raspunsurile.
- Excelent, atunci anunta-ma cand te hotarasti, pentru a putea sa il anunt pe tatal meu.
- Ai vorbit serios? Nu am nevoie de o dadaca-lup.
- Asta nu intra in discutie, Bellita.
In acel moment s-a auzit usa de la intrare. Era Charlie,care s-a bucurat foarte tare ca l-a gasit pe Jacob in casa.
In acea noapte am avut vise ciudate, in care saream de pe o stanca si eram salvata de Victoria. Nu au fost vise prea bune, dupa tot ce s-a intamplat.


Mersi pentru comuri nepotilele mele .Si da! Cum ziceam ficul este tradus si m-ai bag de la minte cateva ideei.

Bunicelul meu preferat! Ce frumos! Imi place. Vreau nextul curand, da? Te rog dulcic!
Spor la scris si pupicei!

CAPITOLUL 6

Edward POV

Nu imi puteam reveni din uimire.Cum am putut sa o las atat de lipsita de aparare?Eu am urmarit-o pe Victoria pana in Brazilia, credeam ca este pe undeva pe acolo si nu va putea ajunge la Bella. Sunt un protector jalnic! Cum am putut sa raman departe atat de mult timp?Bella ar fi putut sa moara din cauza mea. Dar a fost salvata de catre varcolaci, acele creaturi atat de instabile care ar fi putut sa o raneasca. Insa au protejat-o mai bine decat am fost eu in stare sa o fac…
Totul era groaznic.De ce ea? De ce a trebuit sa se intample atatea lucruri oribile?Nu i-am putut oferi nici acea viata umana departe de mine. Nici fericirea.
Nu ma pot intoarce in timp, si nici nu pot sterge tot raul facut.
Cum am putut fi atat de prost?Trebuia sa raman aici, langa ea, sa o apar la fiecare pas. Am fost un egoist si un las. De abia acum realizez…
Am luat urmatoarea scrisoare si am deschis-o cu grija.

ADIO FORKS

Dimineata de dinaintea absolvirii am condus fara tinta prin oras, doar ca sa nu raman acasa intre 4 pereti.Am iesit din oras inspre nord, urmand soseaua si am reusit cu greu sa gasesc veche ta casa.
M-am dus sa o privesc mai indeaproape. Se vedea ca este parasita, iar buruienile din gradina crescusera acoperind florile. Mi-am amintit, cu o durere in piept, acea zi a aniversarii mele. Daca nimic din asta nu s-ar fi intamplat, ai fi fost aici langa mine, Aveam atata nevoie de tine…
Am coborat din masina si m-am apropiat privind printr-un geam al casei. Pianul tau inca se afla in acelas loc. Oare lui ii era dor ca mainile tale sa il atinga la fel de mult cum imi era mie?
“Va fi ca si cum nici nu as fi existat”
Nu, niciodata nu va fi asa. Viata mea nu va mai fi la fel. Niciodata. Te-ai dus la capatul celalalt al lumii, ai luat pozele si celelalte lucruri care imi aminteau de tine, dar niciodata nu imi vei putea lua sentimentele si amintirile. Nu ma poti face sa te uit, nici nu ma pot face sa uit ca imi este dor si nu poti face nimic pentru ca eu sa nu ma gandesc la tine in fiecare secunda a existentei mele.
Niciodata nu voi mai putea rade cu adevarat, nimeni nu o sa ma faca sa simt ceea ce simteam pentru tine.Durerea din sufletul meu va fi mereu prezenta, pentru a imi aminti ca intr-un loc din aceasta lume exista cineva pe care il iubesc mai mult decat pe mine insumi. Cineva care m-a parasit si care nu ma iubeste.
Era timpul sa parasesc orasul si sa incep o noua viata. Sa o iau de la capat, acolo unde ma vor conduce pasii. Incotro ma indreapta destinul? Tot mai departe de tine?Cu fiecare ora a de viata ma indepartam tot mai mult.
Atunci am luat o deicizie. Vroiai sa imi traiesc viata.Iti voi arata cum este.
Asa ca am decis sa iti descriu fiecare experienta umana prin care voi trece, fiecare lucru important care mi sse intampla.
Cand am parasit Forks nu mai eram aceeasi Bella. Bella ta a raman acolo, asteptandu-te. Acum traiam doar pentru ca tu mi-ai cerut asta, sa profit de fiecare clipa, de fiecare experiente, de fiecare zi. Fara amintiri, fara lacrimi si fara tine.
Nu stiu cati ani au trecut fara ca eu sa accept sau sa inteleg. Va fi ca si cum nu ai fi existat.Nu iti voi mai rosti numele, nu imi voi mai aminti de tine. Doar in vis te voi mai puttee avea, este tot ce mi-a mai ramas.
Am ajuns in casa si m-am inchis in camera mea pentru a scrie. Voi veni aici in fiecare an, cu cate o scrisoare pentru tine.Daca te vei intoarce, vei sti ca sunt bine si vei puttee pleca din nou. Nu vroiam sa o cred, desi mintea mea imi striga: “De ce te-ai intoarce?”
Nu conteaza, oricum voi lasa scrisorile pentru tine.Camera mea va fi incuiata, dar cu fereastra intotdeauna deschisa. Am luat un ciocan din trusa de scule a lui Charlie si am distrus lacatul ferestrei. Pentru ca ea sa fie mereu deschisa pentru tine.


Scuzati greselile..dau edit mai tarziu

Foarte frumos... Ador ficul asta! Next, te rog dulce, buni?
Pupicei multi de la nepoata ta!

E superb multumesc mult ca mi l-ai dat abea astept nestu

Next

CAPITOLUL 7

Am plecat in Jacksonville la o saptamana dupa balul de absolvire.Am trecut sa o vizitez pe René cateva saptamani, inainte de a merge la Unibersotatea din Chicago pentru a stufia literature. Mi-am luat la revedere de la Charlie si de la toti prietenii mei. Jacob m-a insotit, asa cum mi-a promis, pentru a fi sigur ca totul va merge cum trebuie.
Phil in acea perioasa se accidentase jucand, iar mama statea acasa pentru a avea grija de el.
S-au bucuat sa ma vada. Dar au fost surprinsi de noul meu iubit. Asa s-a prezentat Jacob, desi am incercat sa il impiedic.Ma trata cu prea multa pasiune, pentru a puttee trece drept un simplu prieten. Am mers la plaja in fiecare dimineata, soarele era minunat, uitasem cat de placut se simteau razele lui pe pielea mea.
Jacob era foarte atent cu mine,desi foarte direct si indisciplinat.Avea momentele sale de rebeliune. Noptile din Jacksonville erau foarte interesante, cu karaoke si viata de noapte.
Ultima noapte, inainte de a pleca la universitatea Chicago si inainte ca Jacob sa se intoarca in Forks, am iesit san e plimbam pe plaja. Era luna plina, iar pasii nostril lasau urme pe nisip..
- Bella, maine voi pleca si nu te voi mai vedea o perioada lunga de timp, a spus Jacob.
- Te rog, de acum inainte spune-mi Isabella, nu vreau sa imi mai spui Bella. Am inceput o noua viata si am de gand sa schimb unele lucruri. Numele meu, coafura, hainele. Vreau sa incep de la zero. Vreau sa incerc sa fiu fericita. Am incercat sa ii spun asta zambind, dar imi era destul de greu…
- Atunci Isabella, nu stiu cand ne vom vedea din nou, dar sper sa imi permiti sa iti scriu pentru a-ti povesti cum decurg lucrurile in Forks. Iti promit ca voi avea grija de tatal tau, dar vreau sa imi promiti la randul tau ca la cel mai mic semn se pericol ma vei anunta si ma vei chema.Nu voi avea linistre pana nu voi sti ca acea bestie nu mai este in viata. Nu vreau ca nimic sa iti tulbure viata, niciodata de acum incolo.
- Promit ca la cel mai mic semn de pericol voi striga atat de tare incat sa ma poti auzi, am spus incercand sa par amuzanta si indiferenta.
- Iar eu promit ca iti voi scrie si te voi suna des, chiar dava poate noua Isabella nu va mai avea timp de prietenii ei…Vei fi prea ocupata sa fii altfel. Chiar daca eu cred ca este o idée buna, imi dau seama cat de mult suferi, a spus el privindu-ma profound.
- Este doar parerea ta, Jacke, nu incerc sa fiu diferita doar pentru a schimba felul in care vad lucrurile.Doar ca nu pot ramane aceeasi Bella, ea a murit demult.
- Atunci, noua Isabella ma poate accepta in viata ei?
- Desigur. Nu planuiesc sa raman fara prieteni. Ai locul tau in noua mea viata. Imi doresc sa am multi prieteni noi, dar cei vechi sunt intotdeauna bineveniti.
- Eu nu ma refeream doar la o simpla prietenie, a spus venind periculos de aproape de mine.
- Jake, nu cred ca este o idée buna, i-am spus sincera.
Nu se punea problema ca nu mi-ar fi placut de el, era chiar atractiv, dar il preferam ce pe un frate in care pot avea incredere si care sa imi fie mereu alaturi, atunci cand am nevoie.Nu vroiam sa fie alt ceva. Nu vroiam ca nimeni sa se apropie de mine ca si mai mult decat un prieten.
- Lasa-ma sa incerc ceva, dar promite-mi ca nu te vei supara pe mine, mi-a spus el.
- Nu cred ca ma pot supara pe tine, dar ce vrei sa ince….
M-a sarutat cu furie, cu multa forta, asa cum nu am fost vreodata sarutata. Niste buze fierbinti, un suflet dezlantuit….
Am vrut sa il imping, sa tip, dar bratele lui erau puternice…
Nu stiu cate minute a durat, stiu doar ca atunci cand s-a sfarsit, s-a auzit in tacere doar un suierat si ecoul acestuia. Mana mea a actionat mai repede decat ideile si l-am plesnit peste fata.
- Sa nu mai faci niciodata asta, Jacob Black! Niciodata, m-au auzit?Cine te crezi pentru a ma saruta?Protectorul meu?Ingerul pazitor?
- Ai spus ca nu te vei supara. Bella, stii ce simt, e imposibil sa nu iti fi dat seama.
- Isabella pentru tine, de acum incolo. Daca mi-as fi dat seama ca asta urmaresti, te-as fi lasat in Forks. Mi-a ajuns si asa teatrul asta pe care il jucam in fata mamei, cum ca esti iubitul meu.Niciodata nu vei fi. Niciodata nu va mai exista nimeni in viata mea! Ma voi limita sa stufiez, sa imi fac prieteni, sa urmez o cariera, sa am o slujba buna sis a avansez in cadrul ei.
- Asta vrei? Sa iti refuzi dreptul la a trai cu adevarat? Nu crezi ca meriti ceva mai mult? Te porti asa pentru ca strigoiul te-a parasit, stiu asta. Pentru cultura ta generala, el nu este ultimul barbat de pe planeta. Si nici singurul care te iubeste.
- Dar eu nu imi doresc sa fiu iubita de catre nimeni. Pleaca si nu te mai intoarce!Daca voi fi in pericol te voi anunta, dar acum pleaca! Iesi din viata mea, Jacob, tu si toate creaturile supranaturale.De acum inainte nu mai cred in astfel de finite. Nu voi mai crede nici macar in zana maseluta. Magia a disparut din viata mea..
- Poti nega tot ce vrei, chiar si numele tau. Dar sufletul tau are nevoie sa ii dai o sansa. Nu te izola
Cine se credea?Un pusti, care imi da sfaturi despre cum sa traiesc. Ce stie el despre iubire? Ce stia despre ce simt eu? Nimic.
Am alergat pe plaja, lacrimile cazandu-mi pe obraji. Nu trebuia sa plang, sa sugar si mai mult….
Edward, unde esti?Am atata nevoie de tine…
Am privit catre mare si atunci am vazut-o.A iesit din mare ca o naluca. Prima data am crezut ca este una dintre acele sirene despre care s-au scris atatea carti.
Imi aminteam vag de un film pe care il vazusem cand eram mica.
Dar nu era o sirena. Avea parul rosu si picioare. Nu era nici fantoma, ochii ii erau la fel de rosii precum parul si ma priveau cu raceala.
-Nu te va mai durea, mi-a spus.
Si atunci nu am mai simtit nimic.


Scuzati greselile

Deci???
Mai pun continuarea??
Scuzati double-postul