Un om si un caine mergeau pe un drum.
Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise.
Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar
cu mai multi ani in urma... Se intreba: " Oare unde duce drumul asta?"...

Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra.
Privindu-l mai indeaproape, vazura ca era facut dintr-o marmura foarte fina.
Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.
Ajunsera acolo si vazura ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observara, intr-o parte, un om sezand la un birou .

Il intrebara:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e raiul - raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?
- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.

Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise, impreuna cu cainele sau.
Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba.
Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.

- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu ? - zise, aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea.

Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa.
Omul si cainele baura pe saturate.
Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.

- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura ?... Acela e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra ?!...
- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.

Ce morala puteti trage?

dragut ...prietenul adevarat nu te paraseste niciodata!e cu tn si la bn si la greu

prietenul adevarat nu te lasa orice sa-r intampla ,este alaturi de tine si te protejeaza

meyryn a scris:

prietenul adevarat nu te lasa orice sa-r intampla ,este alaturi de tine si te protejeaza

Atentie la ortografie ... ... ne straduim mai mult

scuze cine a zis ca graba strica treaba a avut dreptate

da ai dreptate..prietenia este greu de exprimat in cuvinte..insa tu te-ai descurcat destul de bine

Prietenia poate fi inteleasa ca o profunda apropiere sufleteasca...dar insa e pacat ca nu multi stiu sa o pretuiasca.

Prietenia e culoarea pe care o auzi, sunetul pe care il vezi... Prietenia este culoarea care iti invaluie viata...



am fost cam altruista, nu? nu prea imi sta in fire...

nu-ti parasi prietenul la nevoie, chiar daca e si un animal.,cred ca asta e morala.

cel mai bun priten al omului e cainele[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Cand am citit, hai sa-i zic poveste, povestea m-am imaginat pe mine cu catelul meu. Nu este un caine de casa... mai mult hoinareste pe-afara... dar cert este ca il iubesc atat de mult, la fel ca pe mama lui... poate chiar mai mult. M-a induiosat foarte mult. De felul meu palavragesc cam mult... dar sunt mult prea emotionata ca sa o mai fac :)) . Am zis de prea multe ori " mult" .
Oricum nu ar mai fi nevoie sa zic ce altii au zis mai sus. Prietenii adevarati sunt atat de rari. Pot spune ca, eu una, traiesc intr-o lume atat de rea, incat n-am nici un prieten adevarat. Familia este prietena mea cea mai buna. ^^
Prietenul adevarat iti spune cand iti sta rau parul... cand nu te avantajeaza un lucru, te saluta de la un kilometru( vorba vine) , te apreciaza, iti multumeste... este sincer.
Ma simt atat de aiurea atunci cand am atata bunavointa sa-mi fac prieteni adevarati si vad cum unii stau langa mine doar din interes. Si nu va ganditi ca sunt respingatoare sau mai stiu eu ce :)).
Povestea a fost foarte frumoasa...

Este o orala foarte frumoasa si adevarata despre prietenie. Este adevarat ca animalele isi sunt prieteni mai buni decat oamenii.

Imi place modul in care a fost expusa povestea, cu un om si un caine. Este un fapt de care ne lovim toti, si anume prietenia adevarata.