- Domnule, subiectul a fost mutat din laborator. De ceva vreme tot incearca sa il faca sa se obisnuiasca cu realitatea, insa acesta se poarta ciudat. Oamenii nostri nu sunt foarte siguri in privinta reusitei operatiunii noastre.

- De cate ori ti-am spus sa nu ii mai zici “subiect”? Si nu ma lua pe mine cu “operatiunea in sus si operatiunea in jos”. O sa reuseasca si cu asta basta! se rasti un barbat brunet, imbracat intr-un costum nu foarte lejer catre un tip blond, tanar si, poate, mult prea visator.

Acesta din urma se dadu doi pasi inapoi privindu-si seful cu suspiciune. Niciodata nu fusese atat de agitat si niciodata nu ii spusese cum sa se adreseze noii lor tinte. Totusi, aceasta remarca avea sa o tina pentru el. Ochii i se ingustara, odata ce isi concentra atentia asupra trasaturilor aspre ale brunetului. Pometii inalti, brazdati de cicatrici capatate in timpul diferitelor misiuni ii erau incadrati de suvite inchise la culoare, drepte. Nasul in vant ii dadea un aer usor feminin, iar genele lungi accentuau acest aspect. Mainile i se framantau fara incetare, batand darabana pe biroul masiv. Era nerabdator, insa nu era sigur si de ce.

Tanarul ofta, adresandu-i-se sefului sau pe un ton neutru. Ii spuse ca avea de gand sa se duca pe teren pentru a vedea cum mai sta treaba cu “subiectul”. Imediat ce observa expresia enrvata a brunetului, inghiti in sec, insa iesi pe usa fara a-si corecta intentionata greseala. Odata ajuns pe coridor, isi netezi mansetele camasii sale in dungi, indreptandu-si mai apoi gulerul. Nu avea niciun gand sa iasa in frigul noptii, insa nici sa stea in aceeasi incapere cu brunetul nu ii oferea o prea mare placere. Vrand sa ia o gura de aer proaspat, isi sacrifica mainile si, fara manusi ori o geaca prea groasa, iesi in intunericul patat de doar cateva stele stinghere.

Isi amintea de momentele in care el si fata aceea bruneta se imbratisasera, se sarutasera. Inca ii simtea lacrimile calde pe piele si mainile puternice strangandu-i bluza neagra. Inca ii auzea suspinele ce se pastrasera in amintirile sale, la fel ca si culoarea ochilor ei. Isi scutura capul incercand sa scape de imaginile ce il chinuiau de ceva timp, fara a-i da pace. Se impiedica de radacina unui copac plantat neregulamentar, cazand pe pamantul inghetat. Nu apuca sa reactioneze in vreun fel, intrucat un bulgare il lovi direct in fata. Privi ametit in jur nestiind unde sa caute vinovatul, insa vazand un ciucure multicolor isi dadu seama ca nu avea de ce sau pe cine sa se supere. Un copil nevinovat, un baietel, il privea curios si usor speriat, crezand ca facuse ceva rau. Tanarul blond ii zambi asigurandu-l ca nu era nicio problema.

- Totusi, unde sunt parintii tai? E cam tarziu si cred c-ai trecut de mult de ora de culcare.

Baiatul intinse mana pentru a-l trage pe blond de geaca. Vroia sa ii spuna ceva; sau sa ii arate ceva. Zicandu-si ca nu are altceva mai bun de facut, tanarul accepta invitatia indirecta a copilului, urmandu-l oriunde avea acesta sa-l duca. Stradutele inguste erau pustii, nimeni nu se incumeta sa paseasca in gerul naprasnic ce se asternuse peste intre orasul. Stalpii de iluminat fusesera lasati in paragina, becurile erau sparte si aparatoarele acestora deteriorate. Nimic nu arata ca de sarbatoare, cu atat mai mult cu cat zidurile pictate de graffiti si geamurile dublate de scanduri de diferite marimi ieseau in evidenta. Stranse manuta baiatului in mod involuntar. Nu era un familist convins si nici nu punea suflet in relatiile cu ceilalti oameni, insa imprejurimile ii dadeau o oarecare stare de anxietate cu care se lupta din greu.

Se intoarse pe calcaie tarandu-l, la propriu, pe omulet dupa el. Trecand peste valul de intrebari ce urma faptei sale, blondul ramase in pozitie de drepti incercand sa isi dea seama pe unde era drumul cel mai scurt pana inapoi, la civilizatie. Dupa ce se hotari asupra unei traiectorii cat de cat acceptabile, o lua din loc, cu baiatul cu caciula cu ciucure dupa el. Inainta cativa pasi, dupa care ajunse in dreptul unei case luminate care ii atrase atentia. Baiatul se desprine din stransoarea mainii sale si alerga pana la usa principala a casei, deschizand-o. Intra intr-un hol luminat si, facandu-i cu mana blondului, omuletul disparu.

Dezorientat era cuvantul ce-l descria cel mai bine. Habar nu avea ce tocmai se petrecuse, dar nici ca vroia sa isi dea seama. Facu stanga-mprejur si o lua la pas pe aceleasi stradute pe care ajunsese in acel loc. Intr-un final avea sa i se faca frig si, probabil, sa se intoarca de unde plecase. Pana atunci insa, avea sa faca niste ingeri in zapada.