CONTRA CRONOMETRU






Prolog :

Viata e ca un ceas. In momentul in care ceasul vietii a incetat sa bata atunci ne stingem parasind lumea celor vii. Uneori esti la limita si tot ceea ce conteaza e o secunda. O secunda... atat de putin conteaza o secunda in viata unui om incat acestia nici nu realizeaza ca a trecut, dar atunci cand viata ta depinde de acea secunda totul este diferit. Te zbati, te lupti ca acea ultima secunda care ti-a mai ramas sa treaca cat mai greu si sa nu iti expire timpul. Unii oameni nu pretuiesc viata asa cum ar trebui desi au tot timpul ca sa o faca, sunt prea grabiti ca sa se opreasca din munca lor pentru a admira natura, peisajele din lumea aceasta. Dar asa suntem noi ne bucuram de lucruri artificiale in loc sa ne bucuram de lucrurile care chiar conteaza cum ar fi : iubirea, bucuria si chiar tristetea. Viata e mereu roz doar pentru cei care nu stiu ceea ce inseamna viata in adevaratul sens al cuvantului pentru ca doar atunci cand ai iubit din tot sufletul, te-ai bucurat la primul fulg de nea si atunci cand ai suferit din cauza unei dezamagiri, doar atunci poti spune a ai trait si ai experimentat toate trairile sufletesti. Cand te afli in ghearele mortii ai da orice pentru a mai trai macar un minut, si in acel minut ai regreta totul, ai regreta faptul ca nu te-ai bucurat indeajuns. Cand viata devine un cronometru ai da orice pentru ca acesta sa nu arate 00:00



Cap 1:Rapirea

Negru. E singurul lucru ce vad acum. Nu pot distinge nimic. Totul este neclar. Sunt intr-o incapere neluminata si sunt legata la maini si la picioare de un scaun. Nu se aude nimic decat vantul ce bate puternic intrand in incapere pe un geam spart. In rest nimic altceva. Nici nu imi amintesc cum am ajuns aici si trebuie sa recunosc ca imi este foarte frica. Oare ce se va intampla cu mine? Cine mi-a facut asta? Si de ce? Intrebarile imi invadeaza mintea facandu-ma sa ma gandesc la cele mai sinistre lucruri. Mi-e frica, foarte frica, tremuram involuntar in timp ce respiratia mea se ingreuna din ce in ce mai mult. Vreau sa tip dar nu pot sa scot nici-un sunet de frica, parca corpul meu nu reactioneaza la stimulii creierului. Vreau sa ma eliberez din stransoare, dar in zadar e prea puternica si tot ceea ce reusesc sa fac e sa ma ranesc si mai mult.
Oare cum am ajuns aici? De ce nu imi amintesc nimic din tot ce s-a intamplat? Cred ca nemernicii aia care m-au rapit m-au drogat deoarece ma doare ingrozitor capul, iar corpul meu e amortit. Ce ma fac acum? Cum ies de aici? Cred ca nu exista sansa de scapare. E atat de liniste aici, oare unde sunt? Vantul se aude batand din ce in ce mai tare iar atmosfera era ca aceea dintr-un film horror. Se aud pasi venind din ce in ce mai aproape. O doamne oare ce o sa se intample cu mine? Mi-e din ce in ce mai frica,vreau ca toate acestea sa nu fi fost decat un vis, mai degraba un cosmar. Inchid ochii in speranta ca atunci cand ii voi deschide sa fiu in patul meu si nimic din toate astea sa nu se fi intamplat. Tresar la auzul scartaitului puternic semn ca usa s-a deschis iar pe ea a intrat cineva. Nu pot vedea nimic in bezna asta, dar simt cum acea persoana se apropie din ce in ce mai mult de mine simtindu-i respiratia calma. Inima mea batea cu putere parca vrand sa iasa din piept. Dintr-o data se aude un zgomot iar camera este brusc luminata de un bec

Am terminat inca un meci de fotball si desigur echipa noastra a iesit invingatoare, in concluzie liceul ar trebui sa se simta mandru de noi, am dat tot ce am avut mai bun dar a meritat tot efortul. Acum ma indrept cu baietii spre vestiare pentru a ne face un dus si pentru a ne schimba de echipamentul asta. Cum sunt capitan trebuie sa fiu ultimul care pleaca din sala de sport, deci mie imi revine sarcina de a incuia vestiarele si restul salilor. Off trebuie sa ii astept pe toti sa plece. Desigur ca Ryan, cel mai bun prieten al meu, intarzie din nou asa ca il grabesc putin.
- Ryan hai odata ca nu am tot timpul din lume ! Ii zic eu nervos. Acesta iese in sfarsit cu un zambet mare pe fata asa cum il are deobicei si incepe sa se scuze si sa vorbeasca intruna pana pleaca intr-un sfarsit. Pai se pare ca doar eu am mai ramas. Ma duc spre sala de sport care era imensa, imi iau o minge de fotball si incep sa ma atrenez de unul singur. Asta fac mereu, ma antrenez din greu pentru a devenii cel mai bun si asta imi ocupa tot timpul. Nu am timp de fete si nu am avut nici-o relatie serioasa si doar fete de-o noapte. Desigur ca este foarte greu sa te concentrezi asupra unui singur lucru si pierzi multe distractii, dar m-am obisnuit cu asta. Sunt intrerupt din gandurile mele de 6 baieti care intra pe usa salii de antrenament. Erau inalti si bine facuti si cred ca aveau in jur de vre-o 18-19 ani. Hmm ciudat nu ii cunosc, nu cred ca sunt din liceu.
- Cautati pe cineva? Ii interb eu nepasator.
- Sasuke Uchiha? intreaba unul dintre ei.
- Mda eu sunt. Deci ce vreti? Pe fetele lor apare cate un zambet apropiindu-se din ce in ce mai mult de mine. Oare ce mai vor si astia ?
- Avem un cadou pentru tine. Spune unul dintre ei, iar in clipa urmatoare ma trezesc cu un pumn in fata de la acesta cazand pe jos. Nici nu am avut timp sa constientizez ce se intampla si chiar la asta nu ma asteptam. Ma ridic vrand sa aflu ce se intampla si cine sunt acestia dar nici nu apuc sa deschid gura ca altul imi da un picior in abdomen. Incerc sa ma apar dar in zadar sunt prea multi, iar in urmatoarea clipa totul negru.

Ochii mei se obisnuiesc greu cu lumina, clipesc de mai multe ori si vad un barbat inalt, roscat in jur de vre-o 20 de ani. Ma uit in incapere, se pare ca era un depozit, erau lucruri aruncate peste tot si o dezordine de nedescris. Se pare ca nici-unul dintre noi nu zice nimic. Hmm... oare de ce? Oare el ma rapit ? Pe usa intra un baiat care nici nu se putea tine pe picioare si de aceea doi tipi il tineau de maini. Saracul de el era batut rau de tot. Cei doi il aseaza pe un scaun langa mine. Se lasa o liniste profunda care ma sperie. Ma asteptam sa imi zica ceva sa imi explice niste lucruri dar nimic era o liniste ca de mormant. Usa se deschide si din nou isi face aparitia acel sunet ingrozitor, iar in incapere intra un barbat mai in varsta. Din ce am auzit se pare ca el era seful si tot el a dat ordin sa ne rapeasca pe mine si pe acest tip care deabia mai respira. Nu puteam sa il vad foarte bine dar era plin de sange. Chiar daca nu il cunosteam mi s-a facut mila de el. Cred ca ar trebui sa imi fie mila si de mine deoarece eram in aceeasi situatie ca si el. Barbatul isi ia un scaun si se aseaza in fata noastra fara a zice nici-un cuvant, scotand din buzunar un obiect micut pe care il pune pe o masuta din dreapta mea. Il analizez mai bine si imi dau seama ca era un cronometru. Stai putin un cronometru?! Ce ciudat. Dar totusi nu indraznesc sa zic nimic doar stau si privesc cu frica pana cand acesta sparge tacerea si zice :
- Sakura, Sasuke .....

CONTRA CRONOMETRU




Cap 2: Cronometrul a inceput numaratoarea inversa

- Sakura, Sasuke ma bucur sa va vad. Va simtiti bine ? Zice acesta cu o urma de cinism in voce, dar macar a zis ceva, nu mai suportam linistea aceea care se lasase. Era un om mai in varsta si avea o masca care ii acoperea chipul semn ca nu vroia sa se prezinte. Nu stiam ce sa fac, acesta statea si se uita la noi parca analizandu-ne. Trebuie sa imi fac curaj si sa zic ceva. Inchid ochii si respir adanc.

- De ce ne-ai rapit ? il intreb scurt si la obiect, dar imediat ce am terminat de zis intrebarea m-a cuprins si mai rau frica regretand prostia pe care tocmai am facut-o.

- Cat curaj ! Ma uimesti ! Dar hai sa iti spun un lucru. Se ridica de pe scaun si se indreapta spre mine cu pasi marunti, imi ia fata intr-o mana si imi zice ca aici el da ordinele si tot el pune intrebarile asa ca sa tac d***u din gura ca altfel isi va pierde calmul, iar dupa aia trece la loc pe scaunul unde statea chiar in fata noastra. Ok daca inainte eram sperita acum sunt ingrozita nu puteam sa cred ca am ajuns aici, vroiam ca nimic din toate astea sa nu se fi intamplat. Oare ce vrea sa faca cu noi ? Aud din nou vocea aceea groasa care ma sperie si care imi da fiori pe sira spinarii.

- De acum in colo voi ve-ti lucra pentru mine, ve-ti face orice zic eu si ve-ti renunta la vietile voastre obisnuite. Eu voi fi seful vostru iar viata voastra imi va apartine. De acum voi sunteti ingerii mei pazitori. Zice acesta scurt si la obiect, se simtea sigur pe el nu ii era teama de nimic, era absolut convins ca noi vom accepta tot ce spune el.

- Cred ca... esti... nebun ! se aude vocea baiatului de langa mine pe care din cate am inteles il cheama Sasuke. O doamne de ce trebuia sa vorbeasca mai ales in conditiile in care era. Acum la enervat si mai mult pe tipul asta si cine stie ce ii va face sau cum va reactiona.

- Crezi ca sunt nebun ? Nu cred ca m-am facut bine inteles. Voi credeti ca eu glumesc ? Se rasteste acesta facandu-ma sa tresar si sa tremur din ce in ce mai tare. Ce e baiete nu ti-a ajuns bataia pe care ai primit-o si mai vrei inca una? Se pare ca angajatii lui l-au batut pe Sasuke si l-au adus in starea asta. Face un semn din deget iar in urmatorul moment unul dintre cei care pazeau usa vine langa Sasuke si ii da un pumn in abdomen incepand sa tuseasca. Face alt semn din deget, iar acesta se opreste si revine la pozitia initiala. Nu glumeste si asta e clar. Vrea sa ne transforme in marionetele lui, sa facem ce zice el, asa cum sunt sclavii astia ai lui care ar face orice pentru el. Ma intreb daca au un motiv intemeiat sau o fac pur si simplu din placere. Un gand infiorator imi trece prin minte, iar datorita acestui gand realizez ca viata mea e in pericol si nimeni nu stie ce se va intampla mai departe. Poate ca pana aici mi-a fost. Dar de ce ? Vreau sa stiu de ce eu ? Nu l-am mai vazut pe omul asta niciodata in viata mea si nu i-am facut nimic rau.

- Asculta-ti aici nu e nici-o gluma. Daca ma mai intrerupeti stiti ce se intampla. Din momentul acesta ati terminat cu vietile voastre obisnuite. O sa faceti tot ce spun eu.Poate va intrebati de ce ati face asta ? Pai este foarte simplu, nu numai vietile voastre sunt in joc, daca nu faceti ce spun eu, ci si familia voastra e implicata in asta. Daca gresiti ceva ei o sa plateasca foarte scump. Apropo de familiile voastre am uitat sa va spun ceva. De acum in colo nu ve-ti mai locui cu ei.

- Ce ?! Spun eu si Sasuke in cor.

- De ce nu ma lasati sa termin ce am de spus si apoi sa vorbiti ? Asa cum spuneam in momentul acesta probabil ca parintii vostri citesc un bilet de la voi in care scrie ca ii parasiti, plecati in alta tara pentru a trai independent departe de ei si le mai spuneti ca va ve-ti vedea peste 2 ani. Asta desigur daca voi vreti sa ii mai vedeti pentru ca va amintesc ca daca nu faceti ce zic eu nu ii ve-ti mai vedea niciodata.

- Nu, nu poti sa faci asta ! De ce ? De ce le-ai zis asta, nu e adevarat ce scrie in nenorocitu' ala de bilet sunt numai minciuni. Unde vom locui acum? Tip eu la el parca nepasandu-mi ce se va intampla cu mine. Tot ce mi-a spus m-a nelinistit si nu m-am mai putut controla. Lacrimile curg pe fata mea fina fara oprire asteptandu-ma la ce e mai rau.

- Pai papusa de acum in colo ve-ti locuii amandoi intr-o vila la marginea orasului. Nu prea e populata zona aceea deci sunteti in siguranta, nu o sa va recunoasca nimeni. Aici este adresa unde va ve-ti duce, si iti recomand sa nu mai plangi, nu imi plac plangaciosii. Ai inteles ? Lasa adresa pe masuta iar eu incerc sa ma calmez si sa imi stapanesc lacrimile care curgeau neincetat pe fata mea. De ce eu ? Nu vreau sa fac asta, dar daca fac ceva gresit familia mea o sa fie cea care o sa plateasca si daca ar pati ceva rau nu mi-as ierta-o niciodata. Ma uit la Sasuke, se pare ca si el ramasese socat dupa tot ce auzise de la maniacul asta. Cum poate sa ne faca asta ? Nici nu ne cunoastem si ne pune sa locuim amandoi. Simt ca nu mai suport, nu mai fac fata, e prea mult pentru mine.

- V-am lasat destul sa va ganditi ! Acum acceptati sa faceti tot ce zic eu ? Doamne ce intrebare, era sigur ca noi nu puteam sa spunem nu, avea totul calculat, fiecare pas, fiecare miscare, fiecare amanunt. Nu imi place ca trebuie sa fac asta dar pentru familia mea sunt in stare de orice.

- Eu... eu accept. Spun incercand sa par hotarata si sigura pe mine, dar nu eram. Imi vine sa plang dar ma abtin, nu trebuie sa fac ceva gresit. Acum imi indrept privirea spre Sasuke care trebuia sa dea si el raspunsul .

- Si eu. Spune acesta rece si dur. Se pare ca a acceptat. Ma intreb oare ce se va intampla cu noi.

- Perfect ! Acum nu mai e timp de explicatii, le ve-ti afla pe parcurs, daca rezistati desigur. Acum sa vorbim despre micul vostru prieten. Spune si ia micul obiect de pe masuta. De acum in colo ve-ti lucra contra cronometru.

- Ce ?! Zic eu si Sasuke in cor

- Nu m-ati lasat sa termin. Vreau sa vad daca va descurcati atunci cand sunteti presati de timp .

- Si daca nu ? Intreaba Sasuke serios cu aceeasi ura in voce .

- Pai in cazul asta pa-pa s-a zis cu voi ! In acest depozit este amplasata o bomba voi trebuie sa iesiti de aici cat mai repede si in plus trebuie sa iesiti impreuna. Ne-am inteles ? Stiu totul asa ca nu cumva sa ma pacaliti. Dupa ce zice toate astea apasa butonul de la cronometru.

- In 5 minute trebuie sa iesiti de aici. Succes ! Credeti-ma ve-ti avea nevoie !

CONTRA CRONOMETRU




Cap 3: Incepem o alta viata

- Succes ! Credeti-ma ve-ti avea nevoie !

- Nuu ! Stai nu poti sa pleci si sa ne lasi aici. Intoarce-te ! Strig eu, dar in zadar, a plecat, nici macar nu s-a uitat inapoi. Cum poate fi un om atat de crud, incat sa ne lase aici nepasandu-i ca putem muri. 5 minute, se pare ca doar atat mai avem. Nu, nu accept, nu vreau sa mor. Simt ca nu mi-am trait viata, si nu am profitat de ea la maxim, mai am multe lucruri de facut si nu vreau ca totul sa se incheie aici. Sunt disperata, nimeni nu ne poate salva, totul depinde doar de noi. Dar cum sa reusim singuri ? Eu sunt legata de scaunul acesta, iar Sasuke cred ca nici nu se poate misca. Dar nu accept sa mor. Trebuie sa lupt, daca iau atitudinea asta negativa sigur nu o sa reusesc sa fac nimic trebuie sa ma gandesc la ceva pozitiv si sa nu ma mai gandesc la cronometru deoarece o sa fiu si mai stresata si nu o sa imi iasa nimic bine. Trebuie sa uit ca sunt presata de timp, respir adanc, nu mai stau pe ganduri si ma uit prin incapere cu speranta de a gasi ceva cu care sa rup aceste franghii. Ma uit peste tot si... Bingo ! Am gasit. La cativa centimetri de masuta din dreapta mea se afla un briceag lasat neglijent pe jos. Ma gandesc daca era lasat intetionat sau chiar nu au observat ca era acolo. Eu nu pot ajunge la el deoarece sunt legata, dar Sasuke poate.

- Trebuie sa iesim de aici cat mai repede. Uite jos langa masuta asta e un briceag te duci il iei si tai sforile astea cu care sunt legata si apoi iesim de aici. Asa ca haide odata ca nu avem mult timp la dispozitie ! Spun eu, deoarece timpul se scurge repede si nu mai putem pierde nici-o secunda, dar se pare ca lui nici nu ii pasa de ce am zis eu adineauri, nici nu se streseaza ci dimpotriva, e calm si linistit. Urasc asta, urasc atitudinea lui atitudinea aia pesimista, te dai batut inainte sa incepi lupta.

- De ce as face asta ? Ce anume nu intelegi din faptul ca nu mai avem nici-o sansa ? Gata s-a zis cu noi si nu ma mai bate la cap ca nu am de gand sa fac absolut nimic, oricum vom muri asa ca de ce sa ma mai complic ? Imi raspunde acesta rece si dur. Am ramas masca la auzul cuvintelor care ieseau din gura lui. Se pare ca deja s-a resemnat ca vom muri aici. Dar totusi nu intelegeam, de ce era asa ? Chiar nu vroia sa mai traiasca. Stiu ca daca reusim sa scapam de aici nu ne vom duce langa familiile noastre, nu vom avea o viata normala si vom fi la mana maniacului asta, dar chiar si asa daca suntem optimisti reusim noi sa scapam si din asta. Gata in momentul asta sunt furioasa, nici nu aveam timp sa ne certam pe tema asta.

- Asculta aici ! Stiu ce simti, si eu sunt in aceeasi situatie ca si tine. Poate ca e prea mult pentru amandoi, dar nu poti gandi asa. Nu te obliga nimeni sa ma ajuti, nici nu ne cunoastem, dar eu nu am de gand sa stau cu mainile in san. Tu chiar vrei sa mori ? Te-ai gandit vreodata ca unii ar face orice ca sa traiasca ?

Aceasta incepe sa planga lacrimile avand drum liber sa se scurga pe fata ei, eram surprins de vorbele fetei care se pare ca era mai optimista decat mine. Dar era clar ca nu avem sanse de scapare si mai ales in asa de putin timp. Trebuie sa recunosc ca avea dreptate macar daca murim sa dam tot ce avem mai bun din noi ca sa iesim de aici. Parca vorbele ei m-au trezit la realitate, m-au trezit din visul in care traiam, dar ce sa fac ma doare tot corpul si deabia pot sa ma misc. Merita sa traiesc chiar daca nu o sa mai am viata de dinainte. Ma ridic cu greu de pe scaun, iar in urmatorul moment o durere ingrozitoare pune stapanire pe mine, ca si cum niste cutite s-ar infige in tot corpul meu. Deabia reusesc sa ma tin pe picioare, dar continui chiar daca durerea era insuportabila, trebuia sa ma lupt cu ea si sa nu o las sa ma invinga. Inca putin si ajung la briceag care era aruncat neglijent pe jos, il iau in mana iar apoi tai sforile cu care era legata Sakura eliberand-o din stransoare.

- Multumesc mult ! Se pare ca ti-ai revenit si esti mai optimist. Acum trebuie sa gasim o cale de a iesi de aici. Spune acesta incercand sa para increzatoare, dar stiam ca nu e, stiam ca ii era frica, si era ingrozita pe dinautru pentru ca asa ma simteam si eu chiar daca nu aratam asta. Se pare ca mai avem 3 minute in care mai putem face ceva. Eu tot cred nu avem nici-o sansa.

- Realizezi ca nu avem pe unde iesi. Totul este blocat. Ii zic eu serios in timp ce ma uitam peste tot incercand sa gasesc o iesire. O vad pe Sakura cum fuge spre usa apasand pe clanta.

- E incuiata. Zice ea dezamagita. Mda era si logic sa fie incuiata. La ce se gandeste fata asta ?

Brusc imi indrept privirea spre un gemulet mic spart, chiar daca era mic eu si Sakura puteam sa iesim pe acolo. Mai sunt 2 minute, cred ca pana la urma avem timp. Ma indrept cu greu spre geam, durerea e din ce in ce mai insuportabila. Ajung acolo si ma uit atent nu era mare distanta deci puteam sari fara probleme.

- Haide odata trebuie sa sarim ! ii zic eu. Eram din ce in ce mai nervos, stresul pune stapanire pe mine cu fiecare secunda trecuta.

Sunt din ce in ce mai nelinistita, mai avem doar un minut pentru a iesi de aici. Trebuie sa sarim pe geam, ma uit in jos si observ ca nu era o distanta chiar asa de mare. Ma uit la Sasuke si imi zice sa sar eu prima. Nu mai era timp deci trebuia sa fac asta cat mai repede, nici nu am mai stat pe ganduri, incet incet ma catar pe geam ca o pisica, si sar, iar in secunda urmatoare ma prabusec la pamant. Chiar daca distanta nu e atat de mare tot simt o durere in tot corpul, dar sunt bine. Acum e randul lui Sasuke sa sara, dar nu il mai vad la geam. O doamne oare unde s-o fi dus ? Ce mai face ? Nu mai avem timp de altceva. Puteam sa fug de acolo, sa plec, dar ceva imi zicea sa raman. Il vad in sfarsit pe Sasuke cum sare si se prabuseste la fel ca mine.

- Esti bine ? Il intreb eu alarmata in timp ce ma duc spre el si il ajut sa se ridice. De ce eram asa de ingrijorata pentru el ? Nici eu nu stiam, tot ce stiam e ca trebuia sa scapam amandoi din asta cu viata la ordinul ... Firar nici macar nu a avut bunul simt sa se prezinte . Ma rog asta trebuia sa fie motivul .

- Da, cred, acum hai sa fugim de aici inainte sa explodeze. Tipa el la mine iar in urmatorul moment o luam la fuga, nici sa fug nu mai puteam si se pare ca nici el nu mai putea dar ne chinuiam. Nu trebuia sa fim aproape de explozie. Am ajuns langa un copac mare si acolo am stat sa ne odihnim, dar in urmatoarea clipa se aude o bubuitura si un foc se aprinde. Eram departe deci nu mai avea cum sa ne afecteze, doar stateam si priveam uimiti de ''privelistea'' din fata noastra. Ma gandeam cum ar fi fost daca eram acolo in momentul asta. Nici nu vreau sa imi imaginez ca deja ma cuprind fiorii. Ma bucur ca am supravietuit desi cred ca o sa traim un calvar de acum in colo. Brusc imi aduc aminte de ceva si tresar ca arsa.

- O nu se poate ! Am uitat adresa in depozit ! Acum unde vom merge ? Ma uit la Sasuke care imi zice ca a luat-o el inainte sa sara. Rasuflu usurata desi nu prea aveam motive de fericire. Vroiam acasa, dar nu se putea, va trebui sa ma obisnuiesc cu ideea. Ma uit pe adresa si incerc sa descifrez unde trebuie sa mergem, nu imi dadeam seama deloc. Locul acesta era necunoscut pentru mine. Nici nu stiu cat e ceasul, dar cert este ca e noapte. Nu mai aveam timp de pierdut asa ca mergem sa cautam faimoasa vila unde trebuia sa stam. A zis ca e la marginea orasului deci trebuie sa fie prin apropiere, deoarece si depozitul era si el tot la marginea orasului. Cat de sinistru poate fi locul acesta, nu vezi nici-un om. Mergem si mergem, eram pe o straduta luminata de niste becuri, eu il tinem pe Sasuke si il ajutam deoarece nu mai putea sa mearga, ne mai impiedicam, iar oboseala incepe sa isi faca simtita prezenta. Oricine ne-ar vedea ar zice ca suntem doi betivi care merg pe strada, dar cred ca nimeni nu cunoaste adevarata poveste. Ajungem in sfarsit in fata unei vile imense, ma uit pe hartiuta si se pare ca aceasta va fi casa noastra de acum in colo. Ce urat suna ! Ma uit la Sasuke, iar in urmatorul moment ...

CONTRA CRONOMETRU




Cap 4: Noua casa

Ma uit la Sasuke, iar in urmatorul moment acesta pune mana pe clanta deschizand usa. Stateam ca doua statui si priveam in gol. Era intuneric bezna, nu vedeam nimic clar. Treabuia sa intram inauntru dar parca cineva ne tinea. Amandoi eram constienti de faptul ca daca intram acolo renuntam la tot ceea ce inseamna viata. In momentul acesta vroiam sa fug, sa plec unde vedeam cu ochii si sa fiu libera, dar asa ceva e imposibil. Vantul incepe sa adie din ce in ce mai tare, iar cerul cu mii si mii de stele incepe sa fie acoperit de nori negri. Un fior imi strabate tot corpul facandu-ma sa tremur involuntar. Era foarte frig asa ca ma decid sa intru. Ridic piciorul care imi tremura, nu stiu din ce motiv. Nu stiu daca de frica sau de frig. Adevarul este ca nu stiu nimic ...Absolut nimic. Nu stiu cum de am ajuns aici, nu stiu daca voi rezista. Singurul lucru pe care il stiu e ca viata mea e pusa in pericol non-stop, iar eu trebuie sa lupt ca sa ma salvez. Intru intr-un sfarsit, acelasi lucru facandu-l si Sasuke. Dintr-o data toate luminile se aprind de parca ar fi stiut ca suntem aici. Amandoi ramanem cu gurile cascate. Wow ! Totul era atat de frumos aranjat, iar spatiul era destul de mare. Ma asteptam ca tipul asta sa ne trimita sa stam intr-o casuta mica si modesta, dar era invers. Incep sa ma plimb inspectand fiecare coltisor, nevrand sa ma trezesc cu vre-o surpriza. Urc scarile si ajung sus unde dau de o gramada de camere. Oare care o fi a mea ? Merg si iar merg pe un hol lung care parca nu se mai termina. Pe o usa neagra era scris cu roz "Sakura" semn ca asta era camera mea. Eram sigura ! Avea totul pregatit ! Dar de ce s-a chinuit atat ? Doar pentru confortul nostru ? Ma rog, de ce sa imi mai bat capul cu intrebari fara raspuns. Intru in camera si nu mai sunt deloc surprinsa. Era o camera spatioasa, iar peretii erau vopsiti roz avand cateva stelute argintii pe ei. Un pat mare cu asternuturi de culoare mov si un dulap imens de culoare alba. Ma indrept spre el, deschizandu-l si dand de o gramada de haine care mai de care mai frumoase toate fiind pe gustul meu. Se pare ca tipul asta nu s-a uitat deloc la bani cand ne-a trimis aici. Ma indrept spre geam vrand sa observ peisajul. Si chiar era o priveliste minunata. Multi copaci si o gramada de flori colorate, erau bancute mici pe care puteai sa te asezi si sa admiri aceasta minunatie. Mai privesc putin pe fereastra apoi intru in baie deoarece tot ce vroiam acum era sa fac un dus si sa uit totul. Eram franta de oboseala si imi simteam corpul din ce in ce mai greu. Mergeam incet pe gresia rece ajungand in dreptul unei oglinzi. Ma privesc si parca nu ma recunosteam. Parul meu roz era ciufulit si acoperit de praf, iar ochii mei verzi ca iarba proaspata erau acum rosii. Aveam vanatai pe tot corpul care ma dureau ingrozitor. Las picaturile de apa sa imi invaluie corpul. Pentru prima data in ultimele 24 de ore ma simteam bine si relaxata. Mai stau treizeci de minute apoi ies din baie si ma indrept spre dulap. Imi iau lenjerie intima de culoare rosie si o rochita de noapte tot rosie, foarte scurta si transparenta prin care mi se vedeau formele mele mari si apetisante care puteau innebuni orice baiat. Ma pun in pat cu gandul sa adorm, dar ce credeti ca pot ? Ma gandesc intr-una la cele petrecute, la explozie. Daca ramaneam acolo ce se intampla cu noi ? Probabil ca acum deja eram la cinci metri sub pamanat. Ma rasucesc si pe o parte si pe alta, dar degeaba. Mai bine ma duc jos sa imi iau un pahar cu apa. Cobor scarile si ajung in bucatarie unde dau de Sasuke. Hmm... se pare ca nici el nu poate dormi.



Se uita la mine, iar apoi isi ia privirea repede, parca vrand sa ma evite. Oare ce are ? Poate e suparat pe mine ? Nu, nu are cum. Mai bine ii zic ceva.

- Ce faci nici tu nu poti sa dormi ? Il intreb afisand un zambet mic si fortat.

- Nu imi e somn. Imi spune acesta rece fara sa-si intoarca privirea spre mine. Vrea sa plece, dar nu o sa il las. Trebuie sa imi explice de ce se comporta asa cu mine.

- Sasuke, stai! Strig eu si il prind de brat vrand sa il intorc cu fata spre mine, dar acesta scoate un tipat scurt de durere si imi spune sa ii dau drumul. Il intreb ce a patit dar nu vrea sa imi raspunda. Il mai intreb o data, dar acesta pleca, lasandu-ma sa vorbesc singura. Nu pot sa cred ca imi face asta. Pai nici eu nu am de gand sa ma las asa de usor asa ca ma duc dupa el. Urc scarile in graba si ma indrept spre camera lui. Intru fara sa mai bat desi stiu ca nu este foarte bine ce am facut dar ce imi mai pasa. Intru si il vad cum se tine de brat, pe tricoul alb aparand niste pete rosii de sange.

- Ce ai patit ? Il intreb in timp ce ma apropii de el.

- Parca ti-am zis sa ma lasi in pace ! Esti atat de insistenta mereu ? Ma intreaba acesta, iar un mic zambet isi face aparitia pe fata mea.

- Ma lasi sa te ajut ? Acesta da aprobator din cap iar eu scotocesc peste tot prin baie pana gasesc o sticluta cu sprit si niste vata. Ma intorc si ii spun sa se dezbrace, iar acesta zambeste pervers uitandu-se incontinuu la mine si analizandu-ma cu privirea.

- Doar de tricou ! Spun eu punand accentul pe ultimul cuvant. Nu vreau sa se gandeasca la altceva. Desi dupa zambetul lui cred ca deja s-a gandit. Acesta isi da tricoul jos lasandu-si corpul bine facut la vedere. Pun putin spirt pe vata si incep sa ii curat taietura care era destul de adanca. Il intreb unde s-a ranit iar acesta imi spune ca intr-un ciob din geamul pe care am sarit. Off.. trebuia sa fie mai atent dar ce sa ii faci.

- Mai ai mult? Auu Sakura ma doare !

- Nu te mai plange ca o fata si suporta ! Ii zic eu rautacioas. Stiam ca il doare, dar asta e trebuie sa suporte, altfel o sa se infecteze si o sa fie si mai rau. Pun mai mult spirt si apas putin pentru a curata mai bine dar se pare ca nu a fost o idee prea buna deoarece acesta ma prinde de talie si ma arunca pe pat prinzandu-mi mainile deasupra capului, iar el punandu-se peste mine. Ma uitam in ochii lui negri, pierzandu-ma in acel abis intunecat. Ii puteam simti respiratia calda, in timp ce un fior imi patrunde in tot corpul, si din nou acel tremurat isi face aparitia. Dar in momentul acesta nu era nici de frica, nici de frig. Oare de ce tremuram ? Ce mi se intampla ? Cum nici-unul dintre noi nu spunea nimic m-am gandit sa sparg tacerea.

- Acum nu te mai doare bratul ? Il intreb eu sarcastica, iar acesta zambeste dulce. Nu am vazut zambetul asta la el pana acum si pot spune ca imi place cand zambeste asa. Nu imi dadusem seama pana acum dar era chiar dragut. In schimb comportamentul lui nu il inteleg. Ba e rece si distant cu mine nebagandu-ma in seama, ori e dulce si bland ca in momentul de fata.

- Acum nu mai esti asa tupeista ? Imi da replica sigur pe el, iar eu scot limba la el rautacios si ii zic sa se dea de pe mine. Acesta cedeaza si se ridica si incepem sa povestim despre noi, despre vietile noastre de dinainte si despre multe altele. Am aflat multe lucruri interesante despre el si cred ca o sa fim prieteni, e chiar de treaba cateodata. Mai stam de vorba, iar apoi decid sa ma duc la culcare. Era ora cinci dimineata si avusesem o noapte incarcata. Ajung la mine in camera, ma pun pe pat si adorm instantaneu gandindu-ma la cum o sa fie ziua de maine care credeam ca o sa fie o zi linistita, dar nici eu si nici Sasuke nu stiam ce ne asteapta...