Super
Vreau next-ul
Si sasuke sa orbeasca?NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU
Cum sa-l lasi sa fie orb.
Hai cu next-ul ca mor aici

Stati mey ati inteles gresit inca nu e orb... nici eu nu as suporta chestia asta. Am scris acolo ca era "aproape orb". O sa incerc eu sa-l vindec nu stiu ce o sa iasa =))

phiu...ce bine/....
acum sper ca o sa pui nextu sa vedem ce se intampla

imi place mult ficul tau.
Si eu imi doream o continoare mai frumoasa de la episodul 212 incolo, dar nu a fost sa fie....e asta e.Macar ne bucuram de ea in ficul tau.
adu repede nextul.
Pupici

Hai ma!!!!!pune nextul ala,te rog tare tare tare!!!Nu stii ce rau e sa astepti,e groaznic! pune nextu,daca nu merg la tine la Buzau!!!!!!!!!!!!!!!!1

Imi pare rau ca nu am postat ieri next-ul, dar m-am concentrat oe celalalt fic. Sper sa ma revansez cat de cat, dar ca de obicei las mainile sa vorbeasca pentru ca in capul meu nu nici o idee fixa.......Va anunt de pe acum ca acest capitol e putin inspaimantator.... Hai ca incep :)

Capitolul 7 : Creatura iadului

Eram pur si simplu socata. Studiasem Sharinganul pentru am da seama daca am vreo sansa sa il inving, am citit undeva ca daca folosesti nu stiu ce forma a lui, incepe sa ti se ia lumina. Nu intelegeam ce inseamna asta, dar acum mai bine nu aflam.
E clar ca nu exista nici un remediu naturist. De fapt nu stiu nici o tehnica interzisa care sa-l ajute. Totusi desi ar trebui, nu pot sa-l las sa se chinuie asa. Am vazut multe rani si boli la viata mea, iar inima mi se sfasie usor cand ii vad pe nefericiti. Nu doresc ca Sasuke sa devina asa, chiar daca poate vazand ca nu mai are putere se va opri din a distruge Konoha. Insa cred ca ura si razbunarea l-ar distruge si mai mult. E clar, pentru a-l aduce pe Sasuke inapoi trebuie sa-l vindec. Dar cum? Stateam si incercam sa-mi amintesc ce imi spuse o data Tsunade-sama.

****FlashBack*****

Cerul era intunecat, iar campul de lupta era plin de sange. Mii de vise distruse, mii de oameni facuti faramite. Ochii au inceput sa mi se zbata, ma uit la sensei si vad ca ea este foarte calma.
- Sakura, mai este cineva intreg pe aici?
- Nu doamna, este ingrozitor! Dar totusi nu sunt din satul nostru, de ce am venit pana aici?
- Pentru ca am auzit din surse nesigure ca Tara Apelor are de gand sa ne atace. Si nu inteleg de ce s-a dus lupta asta. Speram sa gasesc pe cineva intreg din care puteam extrage cateva informatii. Ofteaza, dupa care continua. Sakura, tu stii ca Tara Apelor are un renume prost din cauza lui Mizukage. Tehnicile interzise pe care le folosesc sunt extrem de periculoase. Nu putem sa lasam ninja nostrii sa se apropie prea mult de cadavre si pentru ca sunt in apropierea satului mai bine scapam definitiv de nefericitii astia. Acum te rog sa pleci!
- De ce? Vreau sa raman! Nu aveti incredere in mine?
Imi intoarce o privire plina de severitate, asa ca ma hotarasc sa plec. Vad in treacat semnele pe care le-a facut. Erau destul de ciudate, dar pentru ca mi-a placut forma lor, mi s-au intiparit in minte. Eram cam la 2 kilometri si am auzit ceva ce pur si simplu mi-a dat fiori. Niste urlete atat de ingrozitoare, imi intorc capul cu teama, sperand ca Tsunade-sama sa fie bine si observ o chakra neagra ca intunericul din sufletul miilor de ninja doborati. Un raset sinistru pune stapanire, dar ala nici raset nu se putea numi. Mai degraba un raget de placere, iar linistea se lasa din nou.

**** End Flashback****

Studiasem cate ceva despre semnele care le vazusem atunci. Doar despre unul am aflat cateva informatii. Se numea "Dorinta", nu stiam prea sigur ce inseamna insa daca indeplinea dorinte, sau pur si simplu daca ceea ce am auzit atunci controla viata, moartea si timpul eu zic ca m-ar putea ajuta.
Ies din barlogul ursoaicei. Cerul se intuneca, semn ca va veni o ploaie, iar copaci nu erau in jur. Asa ca ma asez in centru si fac primul semn. Era putin incalcit degetele standu-mi intr-o pozitie nu prea comoda. Deodata simt cum chakra mea este devorata rapid. Il fac pe al 2-lea. Simt cum corpul nu mai reactiona la comenzi si niste litere ciudate incepusera sa se scrie pe mine cu sange.
Ce fel de jutsu este asta? Imi era atat de frica, doream sa ma opresc dar nu ma puteam controla asa ca am continuat cu al 3-lea semn, pe care il studiasem"Dorinta", atunci inima incepuse sa imi bata puternic, si in urmatorul moment zici ca o sulita trecuse prin ea. Scot sange pe gura. Acesta incepe sa se imprastie intr-un cerc sinistru cu niste grafeme pe care nu puteam sa le citesc. In final fac si ultimul semn. Un urlet asurzitor se zbatea in mine. Pielea a inceput sa se transforme intr-un lichid cleios, capul zici ca imi era rupt in 2, iar o chakra intunecata incepea sa ma controleze.
E de rau, se pare ca semnul asta nu e pentru oricine. Eu nu sunt destul de puternica sa il controlez. Dar nu pot sa-l las sa puna stapanire pe mine, incerc sa ma ridic si sa nu iau in seama ca aproape ramaneam fara piele, oase, iar sangele siroia ca o cascada. Imi venea sa plang, dar nu imi dadeam seama daca mai aveam ochi sau gura, dupa care simt cum ma ridic de la pamant. Jos imi ramasese trupul, sau mai bine zis parti din el. Simtam cum ma duceam spre cer... stai ca nu vroiam sa mor. Se intampla prea repede, nu puteam sa ma opresc. Oare chiar mureami? In momentul acela nici nu mai stiam de ce invocasem .... dar de fapt ce era? om, animal?.
Incerc sa ma controlez si strig cat ma tin plamanii la figurat vorbind ca nu mai aveam plamani.
- EU RAMAN AICI! Si tu idiotenie vino aici, ca sa-ti vad mutra hidoasa!!!
Auzisem pentru a 2a oara, acel raset infiorator, care cum am mai spus mai bine se numea geamat sau orice altceva. Totul se intuneca. Ma simt prinsa intr-o cusca, care era destul de ciudata, facuta din litere care se incolaceau in jurul meu si ma amenintau. Literele alea nu erau normale, cred ca fiecare exprima moartea, suferinta, durerea... oricum, nimic bun.
In fata mea era un foc, mov si din iel iesea cea mai inspaimantatoare creatura pe care o vazusem. Parul il avea zbarlit, lung, tepos si alb. Arata ca un mort, avea o piele spalacita si lasata. Niste ochi in forma de stea rosie facuta din sageti, si un ranjet ce ii ajungea pana la urechi cu niste colti infioratori ce se rasteau la mine. Corpul nu imi dau seama ce era.... un val inchis pe care erau desenati fel de fel de oameni chinuiti il acoperea.
Vocea lui mortala si de groaza... ca un ecou ingrozitor puse stapanire pe mine:
- Mai chemat ca sa te folosesti de puterea mea, nu ai fost in stare sa ma stapanesti asa ca acum tu esti la comanda mea. Sufletul tau este acum al meu. Pot sa te eliberez sau nu, asta depinde numai de tine. Imaginea se schimba....aparusem pe un camp insangerat, dar totusi luminat.
In fata mea apareau 3 de mine. Una era la mijloc si cred ca simboliza trupul meu. Una era in partea stanga si pe ea scria "Vie" si una era in partea dreapta si pe ea scria "Moarta". In mana aveam un buchet de flori. Se aude vocea creaturii care spune. Daca vrei sa traiesti gandeste-te la sufletul tau daca e curat sau nu, gandeste-te la faptele tale. Gandeste-te la ce insemni. Pamblica mova din mana celei din mijloc. Indreapt-o catre una din celelalte doua si oferai buchetul de flori. Sa nu crezi ca eu voi sta doar sa privesc. Nenumarate ganduri amare te vor bantui facandu-te sa te sinucizi.....
Eram atat de speriata, nu doream sa mor. Cautam o minune... vroiam sa cred ca e un cosmar. O Doamne, ai mila de mine. Nu stiu ce s-a intamplat. Ganduri negre ma bantuiau, exact cum spusese. Indrept pamblica spre cea moarta. Nu doream, dar stiam ca nu am cum sa mint. Facusem mai multe fapte rele decat bune. Asta gandeam. Facusem un pacat imens ce nu putea fi iertat.... Incepusem sa plang ca un copil. Nu doream sa ofer buchetul. In acel moment acesta incepu sa se zbata, parca vrand sa scape de mine. Eu urlam si ii spuneam sa ramana pe loc. Il prinsesem in brate, dar el se tragea puternic, de o data simt cum imi iese din maini iar eu cad la pamant, ma uit la buchet. Acesta statea in mana celei vii. Am inceput sa vars mii de lacrimi si sa multumesc Domnului, nu stiu cum se intamplase, dar eram atat de fericita, scapasem de o soarta atat de cruda. Dintr-o data revin in cusca cu litere, iar creatura din foc se uita mirata la mine.
- Copilo, nu stiu ce s-a intamplat. Vointa ta era a mea, dar se pare ca buchetul a ales singur. Insa eu nu fac regulile, doar prezint faptele. Ai scapat, iar acum eu trebuie sa ma supun. Spune, ce vrei de la mine?
Ce vreau de la el? Nu imi mai aminteam. Lacrimile inca curgeau, iar sufletul se simtea usurat? Chiar ce vroiam de la el? Pentru ce trecusem prin acest masacru? Pentru cine? Si atunci mi-am amintit. Pentru el, pentru ca era prietenul meu, pentru ca ma salvase, pentru ca a avut grija de mine chiar daca a vrut sa ma ucida. PENTRU CA IL IUBESC, dar ca pe un frate. Da, doar ca pe un frate... este familia mea si nu o sa-l las sa se zbata in amar.
- Vreau sa redai lumina unei persoane care a folosit Sharinganul.
Acesta incepe sa rada zgomotos. Oooo ce-mi place de voi muritorilor. Cereti lucruri pe care nu ar trebui sa le faceti. Incalcati regulile puterii, incalcati pretul pe care ar trebui sa-l platiti. Eu o s-o fac, dar te anunt, chinul lui poate se va sfarsi, dar al tau de abia acum incepe!
- Ce vrei sa spui? teama ma cuprindea din noi.... ce mai facusem de data asta??
Daca vrei ca ochii lui sa revina la normal, iar puterea lui sa creasca, atunci tu va trebui sa-mi dai sufletul tau. Un pact cu creatura iadului, cand vei muri, vei ajunge la mine. Eu te voi chinui si iti vei dori sa iesi din flacarile eterne, iti vei dori ca niciodata sa nu fi spus da.
Imi tot repetam in gand, el este familia mea... Ajunsesem pana aici. Un pact cu creatura iadului, de asta eram pregatita. Stiam ca imi va cere ceva in schimb chiar daca asta e prea mult. Gandurile acelea negre pe care mi le-a introdus in camp se regaseau si in momentu asta. Nu imi puteam aduce aminte de nici o fapta buna pe care o facusem. Doar persoanele care le-am ucis sau le-am ranit. Eram sigura ca oricum trebuia sa ajung in iad... deci nu aveam de ce sa ma impotrivesc.... eram slaba. Vocea mea aproape sfarsita incepu sa se auda:
- Acc....
Dar nu putusem sa termin cuvantul ca vad cum o lumina dulce ca cea a soarelui imi inunda sufletul.... aud zbieraturile creaturii care se afunda in acel foc si pe mine cum ma eliberez de grafeme si zbor spre ceva frumos.
Dintr-o data ma trezesc pe jos... sau mai bine zis in bratele cuiva. Incep sa plang ca o nebuna si il strang puternic pe Sasuke care se vedea ca era obosit de-a binelea.
- Ce incercai sa faci? Nu esti in toate mintile. Arteniz nu e o papusica cu care sa te joci, SA NU MAI FACI ASA CEVA NICIODATA!
Glasul lui bland si protector imi inunda urechile. Se vedea ca fusese foarte speriat si ingrijorat pentru mine. Ma simteam atat de bine stiindu-l langa mine. Simtind caldura lui si bratele sale puternice ce ma linisteau. Vroiam ca acea clipa sa nu se sfarseasca niciodata!!!

App. faza aia cu cele trei din campul acela, fusese un cosmar care il avusesem de curand. Nu vreti sa stiti cum am zbierat si cat am plans in visul ala. Dar totusi ma bucur ca buchetul a ajuns in mana celei vii. Bine in visul meu nu aparuse creatura asta. Pur si simplu ma aflam acolo, da tot a fost inspaimantator

Vreau vreau next k nu mai pot de curiozitate sa vad ce ne-a mai pregatit casorul tau

1...urat cosmar..zau
2...superb capitol
si....[tobele va rroooog]
3...Pune NEXTUL REPEJOR

wow
ce tare a fost capitolul
Deci mor de curiozitate.
hai cu next-ul te rog

☆Rose☆ imi place mult ideea ta. nu vorbesti deloc mult. de fapt chiar ma ajuti, imi place mult cand imi dati idei pentru ca asta ma face sa vreau sa scriu mai mult.
Scuze k nu am mai postat nextu da mi s-a stricat calculatorul. acum sunt la o prietena deci nu pot sa-l postez... offf si mai incepe si scoala. dar o sa ma straduiesc sa-l repar repede.
Va iubesc si pupacesc pe toti *:*

Doamne am ramas ceva de genu` ''Sasuke nu ramane orb, Sakura nu muri'' Vai cred ca si acum imi bate inima mai sa-mi iasa din piept. Scupma mea a fost absolut minunat. Imi pare ra ca am intarziat, da mneah.. Vai adu repede nextu ca fac crizee. Doamne ce fic! Il ador! Si sa sti ca imi pare rau ca ai avut acel cosmar, insa pana la urma a fost bun la ceva...

Spor la scris si muuulte idei!

Helo?Unde e nextul ala? vrei sa-mi comand de ziua mea sicriul?Caci cred ca aia voi face daca nu pui nextul

buna sumpo , imi place foarte mult ficul tau , dar cand pui next-ul la celalalt ??
Oricum , baga turbo in tine si pune nextu !

Imi place mult ficul tau.
pune repede next-ul.

Hey all. Dupa cum stiti mi s-a stricat calculatorul. Mda... o duc cam greu, dar totusi incerc sa postez nexturi cum apuc.
Vreau insa sa mentionez ceva. Eu nu am de gand sa schimb scenariul serialului. Ficul care il scriu acum este o paranteza prin care incerc sa bag niste momente cu astia 2. Adica din 2002 si pana acum nu am vazut inca ceva de genu intre ei. Am bagat putin amuzament, adrenalina, tristete si cred ca e momentul sa mai bag si ceva romantic. Nu stiu inca ce o sa iasa, asa ca hai sa descoperim impreuna.


Capitolul 8 : Care este raspunsul?


"- Ce incercai sa faci? Nu esti in toate mintile. Arteniz nu e o papusica cu care sa te joci, SA NU MAI FACI ASA CEVA NICIODATA!"
Sunetul vocii lui blande ma facea sa uit de urletele si nebunia prin care am trecut.
- Eu doar.... am vrut sa te ajut.....
- Cum adica ai vrut sa ma ajuti? Ce putea fi atat de important incat sa nu pot sa-l obtin singur si sa trebuiasca sa te sacrifici tu? Ce idiotenie ti-o mai fi trecut prin cap? SPUNE!
Se rastise destul de tare, ma simteam fara vlaga, pur si simplu ma facea idioata pe fata. I-am raspuns in soapta, deoarece nu mai aveam nici o putere.
- Lumina!
Facuse niste ochi cat cepele de mari. Dintr-o data vocea lui protectoare se transformase intr-una indiferenta si plina de ura. Ma arunca din bratele lui si imi spune cu scarba...
- Sakura, eu pot obtine orice putere vreau, cand vreau si unde vreau. Sa-mi oferi tu mie lumina... incepe sa rada isteric.... nu am nevoie de compasiunea ta. Nu am nevoie de nimic de la tine, defapt nu am nevoie de tine.
Isi concentreaza o cantitate mare de chakra si se apropie de mine. Este nebun. Adica de data asta ce mai facusem? Acum inteleg, este un insensibil si rautacios si egoist si orgolios si inca alte defecte, dar sa vrea sa ma ucida dupa ce eu am incercat sa il salvez? Era prea culmea!!!
Ma ridic repede si il pleznesc peste fata. O vrea el sa para puternic, dar defapt, nu prea vede deci nu prea poate sa se apere.
- Sasuke, intreci limitele. Am spus ca te voi ajuta sa devii mai puternic. Nu imi pasa ce crezi tu, eu sunt prietena ta si chiar daca vrei sa accepti sau nu sunt si familia ta. Nu ai de ce sa razi, poate nu sunt o Uchiha, dar daca tu consideri ca familia ta sunt doar rudele tale, atunci inteleg de ce ura asta monstruasa inca zace in tine.
- Ca sa te anunt. Cand am zis ca mergem in Konoha, am minitit. Mergeam la Madara ca sa-mi implanteze ochii lui Itachi. Cum am mai spus nu am nevoie de puterea ta, compasiunea ta sau orice altceva.....
- Atunci, eu ce caut aici?
La intrebarea asta eram sigura ca nici unul dintre noi nu are raspunsul. Cum s-a ajuns la asta? Era prea greu de inteles. Inca credeam ca este un vis, ca este o noapte foarte lunga in care visele controleaza spatiul si timpul.
Norii devenisera albi si pufosi. Pasarile zglobii faceau tumbe pe cerul albastru-senin, iar crengile copacilor se leganau agale in bataia vantului. Iarba de un verde crud ce ne inconjura avea un miros proaspat si imbietor. Dupa un timp observ cum ursoaiaca se intoarce incetisor cu puii ei in barlog, iar unul dintre ursuleti, banuiesc ca cel care a scos limba la mine, ma privea cu mila. De ce oare? Simtea si el durerea care imi era sadita in suflet? Imi vedea si el chipul obosit de atatea ganduri? Auzea si el strigatele disperate ale inimii? Ursulet, ursulet, spune-mi tu de ce sunt eu aici?....
Ochii incepeau sa se inchida, iar lacrimile mari sa se stranga in coltul lor. Eram cu gura putin cascata.... si cu capul spre..... spre necunoscut. Nu asteptam sa imi dea un raspuns, de fapt doream sa taca si sa lase lucrurile sa mearga mai departe. Adica toate clipele pe care le-am petrecut de cand ne-am intalnit parca nu erau reale. Eu nu stiam cum sa-mi fac un iubit. Nu stiam cum sa ma comport, pentru ca la un ninja lucrurile astea inutile erau pe locul 2. Vroiam doar sa mi se implineasca o dorinta.... oare puteam sa dau timpul inapoi? Exista vreun jutsu care sa ma ajute sa fac asta. Mi-as dori sa ma teleportez in momentul in care Itachi asasina clanul. Dar chiar daca o faceam, ce-as fi rezolvat? De oprit nu puteam sa-l opresc. Pentru ca era ordin de la Hokage. Sa ii fac sa se razgandeasca pe cei din Uchiha cu privire la preluarea, nici atat. Mai ramanea solutia sa-i spun lui Sasuke adevarul despre fratele sau. Oare cum ar fi reactionat? Oare daca stia s-ar mai fi razbunat pe clan? Dar Itachi l-ar fi respins cand acesta s-ar fi dus la el in cautare de raspunsuri si de ura? Sasuke e un OZN. Mai bine stau in banca mea si nu ma mai gandesc la lucruri fara sens....
Trezita la realitate ma uit in jur si observ ca acesta disparuse. Imi intorc privirea in toate directiile, dar degeaba. Ma cuprinsese teama si singuratatea. Ma simteam a nimanui, nici nu mai aveam curajul sa mai fug dupa el... ce s-ar fi intamplat pe urma? Cand ma gandesc ca la inceput vroiam sa il omor, iar cu o ora in urma vroiam sa-l fac mai puternic. Sunt o aiurita care nu poate sa-si stapaneasaca sentimentele. Dar trebuia sa las ca povestea sa se termine asa? Eu ratacita printr-o padure, iar el pregatindu-se sa macelareasca un sat intreg?
In acel moment am simtit cum corpul meu fragil face cunostinta cu pamantul rece. Nu mai aveam putere nici sa ma tin pe picioare. CE SLABA SUNT!!! Acum voi fugi in sat sa ma rog de Naruto sa-l aduca inapoi, ca cica eu am facut tot ce am putut. LASOOO! NU ESTI BUNA DE NIMIC!
Oftez prelung si astept ziua de maine, sau cel putin momentul cand imi voi reveni. Dar deodata o umbra misterioasa blocheaza contactul meu cu soarele bland. Era clar ca era el... dar firele mele imprastiate pe chipul blajin ma opreau din a distinge expresia pe care o avea pe fata. Sasuke se apropie de mine, le indeparteaza, ma ia in brate, imi saruta usor fruntea, dupa care se aseaza langa mine uitandu-se spre cer. Eu la randul meu ma uit la el, ii ating usor parul, il sarut pe obraz, dupa care ma intorc cu chipul catre nori.
Nu ma intrebati cum de s-a intamplat asta. Oricum vorbele mai rau incurcau lucrurile decat le descurcau. In momentul acela nu mai simteam nimic. Pur simplu gesturile erau singurul mod prin care puteam exprima cat de cat ce se intampla.
Privirea imi era indreptata catre un nor mare care semana cu doi adolescenti ce radeau intinsi pe iarba tinandu-se de mana si uitandu-se spre cer. E hai ca asta era putin culmea, erau exact in aceeasi pozitie in care eram eu cu Sasuke. Deoadata simt cum mana lui calda o acopera pe a mea si o strange duios, eu ii raspund impletindu-mi degetele mele cu ale lui, dupa care il privesc destul de uimita.
Intre noi parca se crease o legatura foarte fragila dar in acelasi timp puternica. Speram ca nimeni sa nu incerce sa o rupa, sau sa o atinga pentru ca daca o va face simteam ca va fi distrusa pe veci. Sentimentele imi erau amestecate intr-un vartej ciudat din mijlocul inimii mele. Poate visam, sau poate eram intr-o alta iluzie de a lui. Incep sa ma ciupesc, dar realizez ca totul e real. Intr-un moment ca asta tot ce poti simtii este detasarea de catre real. Timpul parca se oprise in loc, orele treceau dar soarele era exact in acceasi pozitie. Nu ma puteam misca, eram toata rece ca o stanca, dar mainile noastre emanau destula caldura incat frigul sa nu se poata face simtit.
Dar visul imi este distrus in momentul in care acesta se desprinde din stransoarea mea. Ma ridic si ma uit in ochii lui abisali....splendoarea lor se contopea cu stralucirea verzulie din ochii mei creandu-se parca o scanteie a sperantelor. Totusi o lume a idealistilor ar distruge realitatea, cateodata visele prea multe te imbolnavesc si te trezesti ca nu mai constientizezi de ceea ce e in jurul tau. Acum trebuia sa ma trezesc..... deci glasul meu putin ragusit imi va da semnalul.....
- Ce s-a intamplat? Na ca am spus-o, chiar vroiam sa stiu, dar curiozitatea a omorat pisica asa ca mai bine limitez si eu intrebarile....
- Nu stiu! Am facut ce am simtit. Pentru prima data am lasat ca alte sentimente inafara de ura si razbunare sa ma controleze.
- Sasuke mamica... te simti bine? Ai cumva febra.... OMG chiar reusisem sa topesc macar pentru cateva ore gheata din sufletul lui. Naruto, toata lumea...... am facut si eu ceva bine, in sfarsit!
El incepuse sa zambeasca dar eu chiar radiam de fericire.
- Dar tu de ce ai facut asta? se aude vocea lui suava.
- Pentru ca....acum esti aici cu mine!
Altceva chiar ca nu stiam ce sa raspund, observ cum apusul de soare incepea sa puna stapanire peste intreaga natura. Acum eram ghemuiti unul langa altul si priveam acea splendoare. Va mai aduceti aminte cand am spus ca mi-as fi dorit ca sa privim acel apus de soare in ziua in care am hotarat sa merg cu el? Ei bine nu ma asteptam sa se implineasca.... dar cine spune ca visele nu pot sa devina realitate? Poate daca lupti din tot sufletul pentru ele, li se va face si lor mila de tine si poate v-or zice ca e timpul pentru o schimbare!
Perfectionistii nu obtin niciodata ceva perfect, pentru ca la ei perfectiunea este ceva supranatural. Dar pentru o ghinionista ca mine, clipa aceasta mi se parea perfectiunea intruchipata in chipul Fecioarei Sfinte. In acel moment chiar simteam cum toata teroarea si supararea din mine dispareau.... era asa de bine pana cand o durere insuportabila incepu sa-si faca aparitia.
M-a tinut asa vreo ora incontinuu dar nu doream sa-l fac sa se ingrijoreze si pe Sasuke. Simteam cum o putere necunoscuta incepea sa se cuibareasca in mine, dar nu ca sa ma raneasca ci ca sa mi se supuna. Hai ca era culmea... unii deveneau mai puternici prin antrenamente si lupte, iar eu prin clipe romantice si pasionale alaturi de cei pe care ii iubesc. Poate pana la urma eram o persoana speciala, poate eram stapana universului meu, iar ghinionul si tristetea erau masca perfectiunii mele...... Da sigur, incepusem sa ma gandesc la atatea ca nici eu nu mai intelegeam ce spun... iar capul ma durea din ce in ce mai tare.....


In timp ce Sakura zacea pe jos si Sasuke disparuse.......

Sasuke pov :

- Tinere Uchiha, nu ne-am vazut de mult. Deci tu esti cheia prin care fata s-a eliberat din blestemul meu. Trebuie sa recunosc ca ai devenit mult mai puternic.
Vocea lui incerca sa para sinistra, dar pentru mine era doar o jucarie ce nu trebuia atinsa deoarece pe ea scria "DEFECT". Totusi cu genul asta de jucarii e mult mai palpitant sa te joci, deoarece ascund secrete pe care perfectiunea nici nu le-ar putea visa.
- Arteniz, ti-ai ales prost victima pe ziua de azi. Te sfatuiesc sa o lasi in pace. Tine minte ca inca imi esti dator de cand te-am scapat din mainile lui Orochimaru.
- Eu nu uit nimic, Sasuke. Totusi fata m-a convocat pe mine. Durerea prin care va trece este pentru toata viata, s-a jucat cu focul si s-a ars, eu nu pot sa o ajut in nici un fel.
Cuvintele lui ca si prostia pe care o facuse fata asta ma enervasera la culme. Simteam cum chakra mea devenea din ce in ce mai malefica...
- Mmmmm.... puterea asta e cu totul speciala. Aroma pe care tu o emani m-ar face sa renunt la cate 1000 de suflete numai ca sa o savurez. Eu nu pot face nimic pentru ea, tu esti cel care o poate ajuta si asta pentru ca toate gandurile ei te contin pe tine. Daca reusesti sa o separi de toata durerea provocata de jutsul meu, eu voi deveni supusul ei. Si nu are rost sa mai intrebi cum un baiat o poate face pe o fata sa infloreasca.... daca stii la ce ma refer. Acum scuza-ma simt cum cineva ma cheama. Vreau sa ma distrez. Ne mai vedem noi, Sasuke!
Rasul lui sacaitor disparu in focul acela insangerat. Nu prea imi convenise ceea ce ma pusese creatura asta sa fac, dar nesuferita asta mica care imi dadea numai batai de cap, incasase o lovitura destul de grava din cauza mea chiar daca nu isi dadea seama. Trebuia sa repar cumva lucrurile, desi nu eram intr-o dispozitie foarte buna si inca nu intelegeam care putea sa fie viitoarea mea miscare.
Ma teleportez inapoi in lumea reala si o vad cum zace pe pamant. Acum ori niciodata! Si cine stie poate nu ma voi simti chiar atat de rau.....


Asta am reusit sa scornesc pana acum... nu e prea lung da nici prea scurt, pe cine mint e scurt da nah :)). Si daca mai aveti idei pe mine nu ma deranjeaza deloc, ba chiar o sa incerc sa va multumesc cum pot :)

Prima la comm

Pai, ce pot spune? Il ador, e super tare ficu` si adu rpede nextu` te rog dulce ca o savarina!

Sa ai sporr la scris si multe idei!