Disclaimer: Nu detin nici un personaj, toate apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.(tin sa mentonez ca ideea nu este in totalitate a mea)


Ca sa nu o mai lungesc va urez lectura placuta:

Capitolul 1: Misiunea part 1



Toamna venea incet-incet intr-un mic satuc numit Konoha. Norii pufosi se plimbau pe cerul de azur. Frunzele copacilor deveneau din ce in ce mai aramii. Unele dintre ele cadeau pe pamant, formand un covor natural, multicolor.
La geamul unei case marisoare dar modeste statea ganditoare o fata cu parul roz ca florile ciresilor abia infloriti. Pielea ei alba se asorta perfect cu parul ei lung si matasos si cu ochi ei de culoare smaraldelor.
Numele acestei finite angelice este Sakura Haruno, o eleva la academia ninja. Este chiar cea mai buna eleva din scoala. Pe langa marele Sasuke Uchiha.
Sakura statea gaditoare la fereastra camerei sale. A doaua zi incepea scoala. Alte ore plictisitoare, alte antrenamente grele…dar cel mai rau…alte respingeri din partea lui Sasuke. Rozalia tinea la Sasuke mai mult ca la orice pe lumea asta. Dar el o respingea din ce in ce mai tare.
Trecuse de acum ceva timp de cand incepuse scoala. Sakura era din ce in ce mai indurerata din cauza ca tinea asa de mult la Sasuke iar lui parca nici nu ii pasa.

Kakashi sensei ii chemase pe membrii echipei 7, echipa sa, la o intalnire in urmatoarea dimineata la ora 5, deoarece avea sa ii anunte ceva foarte important. Membrii acestei echipe erau Sakura Haruno, despre care se spune in sat ca era floarea de cires, Sasuke Uchiha, un baiat foarte puternic si intelligent, cu parul negru si ochii mai negri decat intunericul noptii si Naruto Uzumaki, un baiat cu parul blond si ochii albastri, dar care nu era prea priceput, era cam repezit, dar foarte ambitios, cu capul in nori, gata sa te amuze oricand.
Kakashi era renumit in satul sau pentru ca intarzaia foarte mult si in alte sate ca un ninja copiator.
Ca de obicei, Kakashi intarzaia. Sasuke era la locul intalnirii primul, fiind punctual ca de obicei, Sakura a venit exact la ora 5, iar Naruto a mai intarzaiat 30 minute. Dar cei 3 au asteptat pana la ora 10 ca sa vina senseiul lor. Naruto a sarit cu gura pe el:
-Kakashi sensei, dumneavoastra stiti ce e aia ora 5? Sau ati crezut ca ora 5 inseamna ora 10??
-Nu va suparati, sensei, dar intr-un fel naruto are dreptate. Chiar trebuie mereu sa intarzaiati asa de mult? a intrebat Sakura pe un ton discret in timp ce ego-ul ei spunea “Cha!! Sa vezi, mosnege, ce bataie iti trageam daca nu erai senseiul meu!!!” nu mai avea mult si ego-ul acela exploda.
In tot acest timp, Sasuke statea calm sprijinit de un copac. Nu prea il interesa ca senseiul iarasi a intarzaiat asa de mult.
-Bun, zise Kakashi, hai sa terminam cu cearta si sa va zic ce am de spus. Trebuie sa va pregatiti de o noua misiune care va incepe maine. Va dura doar 3 zile. Trebuie sa cautam o floarea-de-colt aflata in varful unui munte catre care va voi conduce eu. Aceasta floare le trebuie medicilor pentru a o vindeca pe Tsunade-Sama de raceala pe care a luat-o si datorita careia ea se afla la spital. Va trebui sa ne luam 2 corturi cu noi, fiecare va veti aduce cate un sac de dormit si o patura in plus, in caz ca va va fi prea frig. Nelamuriri?
-Kakashi-Sensei, daca ne vom lua 2 corturi cu noi, inseamna ca vom dormi cate 2. cine va dormi cu cine? a intrebat finut Sakura.
-Voi decide acolo. Imi pare rau dar acum nu am timp, trebuie sa rezolv niste treburi. Pe maine!
-Pe maine! au spus Sakura si Naruto in acelasi timp, in timp ce sasuke a spus foarte plictisit “Ok. Pa”


Sper sa va placa

deci daca nu te superi eu voi fi dura:pune repede capitolul ca te pap

Aceste capitol este dedicat lui Dia si lui Piersicuta
deci fara alte chesti va urez:lectura placuta



Capitolul 2: Misiunea part 2




Veni si urmatoarea zi, in care cei 4 plecau la drum, asa ca elevii lui Kakashi erau dimineata in fata portilor satului, gata de plecare. Kakashi i-a surprins pe elevii sai, pentru ca de data aceasta nu a mai intarzaiat.
Au mers foarte mult prin padure, pana sa ajunga la poalele muntelui. Venise deja seara, impreuna cu luna si suratele ei, stelele. La apusul soarelui Kakashi a hotarat sa isi aseze tabara tocmai pe pajistea de la poalele muntelui pe care se afla acea floarea-de-colt speciala.
-Kakashi sensei, ati spus inainte de misiune ca veti hotari aici cine cu cine doarme. a spus Sakura un pic rusinata.
-Ah, corect! Era sa uit de asta! Multumesc ca miai adus aminte. Deci…un moment sa ma gandesc….
In tot acest timp ego-ul Sakurei spunea “Aah…de ce? Sunt in echipa cu doi baieti, si cu un mos….offf…sper sa ma puna cu sasuke macar!!”
-Ok, trebuie sa fim putin prudenti, asa ca eu voi dormi cu naruto, iar Sakura cu Sasuke.
In acest timp, ego-ul sakurei spunea “Cha!! Cine e cea mai tare?? O da, o da…o zi mai buna ca asta nu am mai avut, mai bine zis seara!!!!”
-Bine….ma duc sa ma plimb un pic…..spuse Sasuke pe tonul lui obisnuit de indiferent.
-Ok, dar ai grija sa nu intarzaii! a spus Kakashi grijuliu.
Sakura a mers in cortul ei sa pregateasca sacii de dormit. I-a aranjat cum a putut mai bine si mai frumos.
Peste 15 minute, Sasuke deja a ajuns inapoi in tabara. Sakura deja atipise in cort. Sasuke, nevrand sa o deranjeze, a pasit usor si s-a culcat si el. Nu trecuse mult timp de cand cei doi s-au culcat si niste zgomote ciudate se auzeau din cortul celorlalti. Sakura s-a trezit speriata si a iesit sa vada ce se intampla. A vazut ca Sasuke inca nu dormea, asa ca l-a intrebat usor:
-Sasuke, ce se aude?
-Astia doi sforaie pe rupte! a spus Sasuke printre chicoteli, in timp ce incepuse si Sakura sa se hilizeasca. Eu ma duc sa ma plimb putin. Vrei sa vii? a intrebato pe Sakura cu o voce mai calma decat oricand.
-Da, de ce nu? E mai bine decat sa ii ascult pe astia doi.
Cei doi au mers intr-un mica poiana din apropiere. Vantul incepuse sa fie destul de rece. Sakura nu avea decat o pijamaluta cu maneci si pantaloni trei sferturi. Incepuse sa tremure de frig. Sasuke a observat asta, si a luat-o in bratele lui calzi si puternice.
Pentru un moment, Sakura a ramas fara cuvinte, dar sa lasat mai moale in bratele brunetului. Voia sa profite cat mai mult de moment, stia ca nu se va mai intampla prea curand.
Dupa cateva minute, Sasuke ii dadu drumul Sakurei din brate.
-Sakura, trebuie sa te intreb ceva. De ce m-ai protejat mereu asa de mult?
-…Stii, eu intotdeauna am tinut enorm la tine si te-am iubit la fel de mult, nu ca alte fete care sunt indragostite numai de infatisarea ta. Eu mereu te-am iubit mai mult decat ca pe un frate…dar......am vazut ca ma indepartezi din ce in ce mai mult. a spus rozalia in timp ce lasa libera sa curga o lacrima fierbinte pe obrazul ei.
Sasuke, vazand reactia fetei, i-a spus
-Stii, trebuie sa iti spun ceva….

~Va urma!~
~Va urma!~



3 commuri si pun next




Va multumesc ca imi cititi ficul

iti dor fiku "NEXT" "NEXT"

meersi ca ni-ai dedicat nextu-l si nu cred ca e nevoie sa o spun deci doar o scriu:nextul redepe,puneti tstatura la lucru te rooog

Hei Andra.....am trecut si eu pe la ficul tau si am un mare-mic sfat....intr-un fic ...de exemplu la al tau ca la facut sasusaku...ii fain sa ne ti mult in suspans nu din al 2 al 3 capitol deja sai faci un cuplu ... ii plictisitor si neinteresant.....asteapta mult, ai indiferanta lui sasuke , poti so faci pe sakura sa astepte cat vrea, iar cand ai decis sai faci impreuna , bago pe karin sau ino intre ei si lasa ca cearta lor sa dureze muuuuuuuuuullllltttttt, ii mai fain asa....acum faci cum vrei!!! Mult succes la tastatul urmatorului capitol!!! NEXT

Salut scumpa, am trecut si eu pe aici cu multa intarziere! Asa, despre fic...

Este un inceput bunicel, dar ideea nu mi se pare deloc originala. Cred ca am mai citit vreo 20 de ficuri in care SAsuke sta cu Sakura ori in aceeasi camera, ori in acelasi cort. Diferenta este ca tu ai mai simbat un mic detaliu.

Acum despre descriere: iti lipseste cu desavarsire. Ma rog, nu asta e problema, mai bine le las pe fete sa comenteze, deoarece nu sant in masura sa critic; as avea ce critica, dar nu ma bag.

Ceea ce nu am inteles a fost ce varsta au personajele: Sakura, Sasuke si Naruto. Nu ai specificat si de data asta nu mi-am putut da seama. Cati ani au? 15, 16? Cati?



I fine, sper ca nu te-ai satuart si stai linistita ca si eu am fost un dezastru la primul capitol din primul meu fic!

Scuze ca a durat atata,va multumesc pentru sfaturi am sa incerc sa tin cont de ele,deci fara alte intreruperi va urez lectura placuta:

Capitolul 3 :numai vise si minciuni

Sasuke, vazand reactia fetei, i-a spus:
-Stii, trebuie sa iti spun ceva….eu mereu am tinut la tine enorm. Nu te-am respins. Doar ca, cu celelalte fete din academie pe capul meu, care sunt obsedate de mine, daca ar fi vazut ca eu ies cu tine undeva, tu nu ai mai fi avut viata buna aici. Intelegi?
-Inteleg perfect! spuse Sakura in timp ce lasa pe obrazul ei sa curga o lacrima fierbinte si cristalina.
Sasuke nu a mai stat la vorba si ii luase barbia fetei intre degetele lui fine si amandoi isi unira buzele moi intr-un sarut fierbinte si plin de iubire. Brunetul nu mai statu prea mult pe ganduri pana sa isi ia rozalia de mijloc si sa o mangaie cu tandrete pe solduri. Sakura era rosie toata, dar nu se lasa prada emotiilor si il lua pe Sasuke de gat si se juca cu parul lui negru si catifelat. Se simtea in al noualea cer: reusise sa ii fure inima celui care o avea pe a sa de multa vreme.

Trecuse cam o ora de cand cei doi isi impartaseau dragostea in inima padurii. Pe Sakura deja o luase somnul. La fel si pe Sasuke. Dar nu voia sa ii arate iubirii ei asta. Intr-un sfarsit Sakura nu mai putea sa ramana treaza.
-Sasuke, imi pare rau, dar nu mai pot sa raman treaza, sunt foarte obosita de la drum. Eu merg la culcare. Vrei sa vii?
-Desigur. Nu te voi lasa singura niciodata!
In ochii de onix ai brunetului, care de obicei emanau numai ura, indiferenta sau raceala, se putea citi o dargoste pura.
Sakura lasa capul in jos, ca suvitele rozalii de par sa ii ascunda roseata din obraji si zambetul de pe chipul ei angelic.
Pe drumul spre tabara, Sakura nu mai putu sa reziste si se prabusi pe pamantul moale. Sasuke s-a uitat intr-un suflet la ea si a observat, la lumina lunii, ca iubirea vietii lui era foarte palida. O lua in brate si s-a dus cu ea in tabara si il trezi, desi cu greu, pe Kakashi sensei, si ii spuse ca merge cu Sakura in sat, la doctori, sa vada ce a patit Sakura.
-Vino putin cu mine.
-Ce s-a intamplat?
-Iti place de ea, nu?
-Nu asta este important acum!
-Este chiar evident. O iubesti. Se vad in ochii tai teama si disperarea pe care o ai in suflet.
-Da, bine! Si??? Ai ceva impotriva??
-Nu. Nu am nimic impotriva. Doar ai grija de ea. stai langa ea, orice ar fi.
-Da. Bine. Dar ai grija sa nu afle nimeni asta sau o vei pati rau!
-Bina, bine. Nu trebuie sa te ambalezi asa. Ai grija!
Desi a avut de parcurs un drum lung pana in Konoha, Sasuke a mers cat a putut de repede numai ca Sakura sa se simta iar bine si sa se restabileasca pe picioarele ei.
-Ma ajuta si pe mine cineva aici????
-Da, ce s-a intamplat? spuse o doamna cu parul roscat-visiniu, cu ochi albastri si halat alb.
-Doamna doctor, Sakura, fata din bratele mele nu se simte bine deloc!
-De ce? Ce s-a intamplat? Trebuie sa imi spui tot inainte sa incep sa o examinez.
-Bine.
Sasuke lua o gura mare de aer si ii povesti totul pana la cel mai mic detaliu.
-…..si ne-am sarutat, iar apoi, ea a spus ca vrea sa se duca la culcare, ca nu mai poate sa stea treaza. Apoi, mergeam spre corturi si nu mai aveam mult de mers, iar ea pur si simplu s-a prabusit in fata mea! Va rog, va implor sa o insanatositi cat mai repede!
-Din cate mi-ai povestit, rezulta ca ea chiar te iubeste. Alimentatia ei nu a fost prea buna in ultima vreme, s-a deshidratat si a aparut o lipsa mare de vitamine in organism. Se va rezolva in seara asta!
Sasuke se lumina la fata ca si cum ar fi vazut o raza de soare dupa ani de intuneric.
-Doamna doctor! Pot sa va rog ceva?
-Depinde despre ce e vorba.
-Va rog, aveti grija sa nu afle nimeni de dragostea pe care i-o port Sakurei.
-Aaa, desigur! Stai linistit, secretul tau e pe maini sigure! Nu voi spune nimanui.
-Va multumesc mult!
-Nu ai pentru ce! Aa, si inca un lucru: sa ma chemi cand Sakura se va trezi.
-Desigur!

Trecu o vreme si Sasuke nu mai putu sta treaz, si adormi cu capul in poala Sakurei. Ea, se trezi la un moment dat, si il observa pe Sasuke dormind pe ea. Se gandi: “Oooo! Ce dragut este cand doarme!!”
Desi trecusera numai 3 minute de cand il observa pe Sasuke dormind asa dulce, rozalia nu se putu abtine si incepu sa il maingaie pe parul lui fin. Sasuke se trezi imediat si observa ca iubirea lui se trezi.
-Sakura!!! Te-ai sculat! Credeam ca nut e voi mai vedea! spuse brunetul imbratisand-o.
-Dar ce s-a intamplat? Unde sunt? Imi aminesc doar ca eram in misiune cu tine, si tu mi-ai spus adevarul, ca ma iubesti si ca tii la mine, apoi mergeam spre tabara sa ne culcam. Apoi, nu imi mai amintesc nimic….


Sakura:

Doamne, ce este in capul meu? Asta trebuie sa fi fost doar un vis. Sasuke? Sa ma sarute, sa imi spuna ca ma iubeste? Pe mine? Dar totusi....pe mine memoria nu ma inseala niciodata. Este adevarat!
...Realizand asta, nu ma pot controla si il strang pe Sasuke in brate din ce in ce mai tare. Nu il pot lasa. Simt cum bratele lui puternice se "gudura" pe langa corpul meu. Aud deodata niste batai in usa salonului. Off....de-as avea ceva la indemana sa arunc in cel care imi strica momentul cu Sasuke!!


Sasuke:

E adevarat. Totul e adevarat. Am gasit o fata care sa nu fie obsedata de mine, ea chiar ma iubeste! Numele aceste fiinte...este asa de melodios! Ma face sa simt...ca vreau sa zbor! Imi gasesc acum linistea in bratele ei, o pot tine aproape de mine. Cred ca nu o sa o mai las din brate prea curand! Aud un sunet strident, din spatele meu. Ii dau drumul iubirii mele din fortareata mea calcuroasa ce o inconjura si ma uit sa vad cine ne strica momentul, cine ne strica linistea. Vad ca este doctorita. Ii arunc oarecum o privire cam bosumflata, dupa care ma asez cuminte pe scaunul din salon.


Sper sa va placa

Super...:x
Deci chiar imi place.Sper ca dragostea asta sa dureze mult si bine.Spor la scris si multe idei. Te pup Duulce

Ja ne!

Deci.....nu m-ar deranja daca ar aparea ceva scena de gelozie intr-e cei doi,dar desigur asta e parerea mea si poti sa o iei in considerrare sau daca vrei nu,oricum eu astept nerabdatoare urmatorul capitol

hei buna iubita , frumos capitol , mi-a placut !
astpt nextul , repejor te rog
Ja Na !

Buna draga....am trecu si eu pe la ficul tau...si am sa-ti las un comentariu...
Ai mai postat cumva si in alta parte acest fic? Mi se pare cunoscut...ma rog...
Titlul, nu te supara ca-ti zic...mi se are putin prea simplu. Pe mine una m-a atras sa-ti citesc ficul dar totusi dupa parerea mea este prea simplu si a mai fost folosit si de alti.
Ideea....am vazut ca de la inceput ai mentionat ca nu este in totalitate a ta si bine ai facut. Oricum ideea este foarte folosita......la foarte multe ficuri vezi asa ceva...adica Sakura sta singura si ingandurata a doua zi se duce la scoala, urmatoarea zi Sasuke ii zice ca o iubeste...e folosita rau...

Cap 1...mi-a placut mult descrierea de inceput (daca e primul tau fic e chiar foarte bine) vad ac te-ai axat ceva pe descriere. Descrierea Sakurei a fost buna,complexa,insa descrierea ei este prea folosita...ea are mereu ''chipul acela angelic'', ''ochii ca doua smaralde''...''floarea de cires'' etc..intelegi? Trebuia sa vi cu ceva nou....insa mi-a placut cum ai combinat descrierea ei.....puteai sa te axezi si mai mult pe sentimentele ei...sa spui ce simte ea
Actiunea mi se pare cam grabita si asta deoarece ai mult dialog, capitolul este scurt si trebuia sa narezi mai mult.
Dialogul, in unele parti puteai sa-l inlocuiesti cu vorbirea indirecta,,, inca o data mi se pare putin cam mult.

Cap 2....pai e cam scurt..:D, are si mult dialog si iar ai narat putin. Trebuia sa descrii mai mult sentimentele Sakurei in momentul in care Sasuke a invitato afara....cum s-a simtea ea inauntrul ei sau cand Kakashi i-a spus ca o sa doarma cu Sasuke.
Si dialogul ala incearca sa-l folosesti mai putin...:d
Greseli de tastare nu am observat!

Cap 3...pai titlul nu i se potriveste, nu vad legatura titlului cu ce ai scris in capitolul 3..:-??
Si in acest capitol a fost iar mult dialog....trebuie sa-l scri sub forma indirecta,iar ai narat putin ai descriere tot putina..
Trebuie sa povestesti mai mult, cu atata dialog vei termina ficul peste max 5 capitole..Actiunea este foarte grabita....
Greseli de tastare am observat cateva sunt foarte putine.

Uite facand un fic sasusaku nu trebuia sa-i cuplezi atat de reede (vad ca ti s-a mai spus) trebuia sa faci asta peste cateva capitole sa pui mai multa actiune si abia dupa ce ei treceau cu adevarat prin ceva greu, atunci puteai sa-i faci un cuplu. Tu ai facut asta din prima si de aici??? Poate tu ai o idee buna, dar dezvolt-o mai mult...

Probabil ca comu asta te va supara....dar tu fiind icepatoare nu ai nevoie de ''oau imi place ficu tau vreau next'' (fara suparare la ceilalti)....iti trebuie si critica. Poate tu nu vezi ca-ti lipseste ceva....da poate noi da.

Daca iti las un com mai dur nu inseamna ca nu imi place ficul tau....

Ok...spor la scris in continuare !Multe ideii! Si sa ma anunti cand pui nextu!!!

Byee!!!

Hei dragilor am adus nextu si va multumesc din nou pentru sfaturi


Capitolul 4 Ce s-a intamplat chiar s-a intamplat???



-Dar ce s-a intamplat? Unde sunt? Imi aminesc doar ca eram in misiune cu tine, si tu mi-ai spus adevarul, ca ma iubesti si ca tii la mine, apoi mergeam spre tabara sa ne culcam. Apoi, nu imi mai amintesc nimic….
-Pai, ne indreptam spre tabara, iar tu te-ai prabusit din senin. Apoi eu te-am adus la spital sa se vada daca esti in ordine. spuse Sasuke in timp ce o tinea strans de mana.
-Dar acum ma simt foarte bine, Sasuke. Ce a spus doctorita? Pot sa merg acasa?
-Cand am vorbit cu ea, i-am povestit tot ce s-a intamplat aseara. Si a spus ca se va rezolva in seara asta.
-Bun, atunci ma duc sa ma schimb! spuse Sakura in timp ce dadea sa se ridice din pat, dar Sasuke o lua in brate, o puse inapoi pe pat si ii spuse sa il astepte acolo.
Sasuke se duse sa o cheme pe roscata. Fugi cat putu el de repede ca sa nu o faca pe Sakura sa astepte prea mult.
-Deci, cum te simti, Sakura? Esti bine?
-Da, doamna, ma simt perfect! Va rog, pot sa merg acum acasa?
-Desigur, dar numai dupa ce te examinez putin. Nu va dura mult. Acum da-ti putin bluza jos. Sasuke, poti te rog sa ne lasi putin singure?
-Da doamna. spuse Sasuke iesind din camera cu putina roseata in obraji.

Intre timp, in salon, doctorita ii verifica Sakurei respiratia, care era destul de normala.
Sasuke astepta cu nerabdare sa isi vada iar ingerul. Intr-un bun final Tsunade ii spuse ca poate sa intre in camera. El se duse direct la Sakura si o intreba daca poate pleca. Sakura nu ii raspunse, doar il saruta dulce si se ridica din pat, luandu-l in brate. Asta insemna ca da.
-Sakura, hai sa ne oprim la mine acasa. Sa mancam ceva. Casa mea e ceva mai aproape decat a ta. Ce spui? Vrei?
-Da, vreau. Plus ca, nu prea vreau sa merg la mine acasa. Nu am chef de intrebarile enervante a le parintilor mei despre misiuni.
-Ok.
...Si mersera impreuna imbratisati spre casa lui Sasuke.
Sakura era destul de obosita din cauza calmantelor administrate de cei de la spital. Nu mai putea sa mearga prea mult. Se prabusi in genunchi chiar cand mai aveau doar zece metri si intrau pe poarta casei lui Sasuke. Brunetul si-a dat seama imediat de ce se intampla, asa ca isi lua floarea de cires in brate si o duse pe canapeaua din sufragerie.
Rozalia ramasese destul de surprinsa, se astepta ca locuinta lui Sasuke sa fie mai diferita, nu asa de calduroasa si primitoare. Ea credea ca Sasuke locuieste intr-un spatiu ceva mai rece. Ii placea sa stea acolo mai mult decat la ea acasa.
-Vrei sa mancam ceva?
-Dsigur. Dar…nu prea stiu ce as vrea sa mananc….
-E in regula. Hai sa comandam ceva! Ok?
-Este perfect! nu ar strica niste pizza.

La un moment dat, Sakura se scula intr-un pat de spital. Neji, cel mai bun prieten al ei, era chiar langa patul ei si o veghea.
-Neji, ce s-a intamplat? Nu imi amintesc mai nimic…..spuse Sakura, incercand sa ascunda de el ceea ce stia si credea ca s-a intamplat intre ea si Sasuke.
-Bine ca te-ai trezit. Iti voi povesti totul. Dar mai intai, bea niste ceai, esti cam palida. Ai mai avut si un somn foarte agitat.
-Bine. spuse Sakura luand canita de langa noptiera ei din salon.
Neji i-a povestit totul. Ea defapt era in misiune cu echipa 7 si cu Kakashi sensei. Toti mersesera la culcare. Dimineata ea nu se mai scula deloc. Senseiul echipei invoca imediat un caine ninja care avea si abilitati medicale. El i-a descoperit o lipsa mare de vitamine in sange.
-Si Sasuke? Este bine, nu?
-Da, desi este si el aici in spital. A avut multe rani in urma unei lupte impotriva celor din satul sunetului. Dar acum este bine.
-Neji, te rog, ma poti duce la el? Eu tin nespus la el, cred ca stii si tu.
-Da, cum sa nu? Vino dupa mine...
Cei doi s-au dus in salonul lui Sasuke care se parea ca avea un somn cam agitat. Sakura isi intinse mainile deasupra lui. Ele se inconjurara de o cantitate modesta de chakra. Voia sa ii linisteaca lui Sasuke cat decat somnul.
-Sakura, ce faci? spuse Neji luand-o de mana.
-Vreau doar sa ii linistesc putin somnul. Nu suport sa il vad asa.
Sasuke, auzind mica disputa dintre cei doi, deschise cu greu pleoapele lui care acundeau niste ochi de onix, de care te puteai indragosti oricand.
-Hei, ce se intampla aici? Sakura, ce faci? Ar trebui sa fii in patul tau, odihnindu-te. spuse brunetul grijuliu, dar nu voia sa arate asta.
-Sasuke, imi pare rau ca te-am trezit, eu voiam doar sa iti linistesc somnul agitat. Imi pare rau. spuse rozalia si iesi din salon.
Dupa vreo doua zile, si Sakura, si Sasuke au fost externati din spital.
Rozalia a mers direct acasa si l-a sunat pe Neji.
-Alo?
-Alo, Neji! Salut, sunt Sakura. Poti veni peste 30 de minute pe la mine? Am nevoie de sfatul tau.
-Desigur, daca vrei, voi fi acolo in 15 minute.
-Perfect!
Neji ajunse la Sakura acasa putin mai devreme decat termenul stabilit.
-Haidem in camera mea. Trebuie sa iti zic totul mai pe lung. Nu pot sa te mint in legatrura cu ce stiu eu despre ce s-a intamplat in noaptea misiunii.

scuze daca am greseli de tastare le voi corecta mai tarziu

as vrea sa va rog sa imi dati critici dure


va multumesc ca imi cititi fiicul

Scumpo, nu ma intelege gresit, dar eu nu m-am prins de capitolul asta.Prima parte cum ca Sasuke o veghea pe Sakura la spital a fost ok.Apoi cei doi au mers acasa si de acolo pentru mine s-a rupt firul.Adica atunci cand Sakura s-a trezit la spital vegheata de Neji, a constatat ca era doar un vis, partea cu Sasuke?Sincer m-ai cam incurcat cu acest capitol.POate eu sunt mai grea de cap si nu mi-am dat seama ce vrei sa scri .Pe viitor incearca sa dai mai multe explicatii despre ceea ce se petrece, ca sa inteleaga si ce-i mai tutuluci (ca mine )...Asta a fost doar parerea mea.Sper ca nu te-am suparat.Oricum astept nextu` ca sa ma lamuresti si pe mine .Spor la scris!

Bye...Byee!

Hey....:d ai si venit cu nextuu vad....hmmm..bravooo...deci sa incepem...
La sfarsitul capitolului 3 ai spus ca doctorita tocmai intrase, iar pe la inceputul capitolului 4 ai spus ca Sasuke s-a dus sa o cheme pe roscata. Cand Sasuke a venit cu asistenta si in timp ce aceasta vorbea cu Sakura, am aflat ca defapt asistenta era Tsunade. Ai zis ceva de genu ''Tsunade i-a zis lui Sasuke sa intre'' sau ma rog da ceva de genu a fost. Ei de fapt nu plecasera in misiune pentru a lua o floare medicinala pentru Tsunade ca era bolnava? Cum se face ca tocmai Tsunade era asistenta? Discutam asta mai tarziu....

Din ''partea a doua'' a capitolului Sakura defapt se trezeste la spital cu Neji Ok...uite ce am inteles eu: Echipa 7 s-au dus intr-o misiune, in timpul acestei misiuni, Sakurei i s-a facut rau. Kakashi a hotarat sa o trimita in apoi in sat, in tot acest timp Sakura a visat toata povestea aceea cu Sasuke...etc etc, si cand s-a trezit de fapt era la spital ,neintamplandu-se nimic din ceea ce credea ea.

Deci se vede ca ai cam incurcat lucrurile pe aici, nu toata lumea o sa inteleaga. Eu asa am inteles pentru ca nu vad o alta varianta.

Sti ca ti-am spus si in comul trecut ca folosesti prea mult dialogul si aici ai facut la fel, descriere neavand deloc. Iar ai narat putin, tu probabil crezi ca e mai lung capitolul acesta dar de fapt nu e. E numai dialog. Devine plictisitor sa pui atat de mult dialog incerca-l sa-l eviti.

Greseli d tastare am observat cateva dar sunt foarte putine.

Bun...cam atat. Astept urmatorul capitol!!
Bafta la scris!!
Pa!!!

hey super ficu
astept NEXTU tbx scumpa




pwp dooooooooooooooooooolce si moooooolta bafta la scris

Scuze ca nu am mai postat de mult dar mai am inca 2 fiicurii....ma rog am adus nextuuu

CAPITOLUL 5-o mare dilema

Neji ajunse la Sakura acasa putin mai devreme decat termenul stabilit.
-Haidem in camera mea. Trebuie sa iti zic totul mai pe lung. Nu pot sa te mint in legatrura cu ce stiu eu despre ce s-a intamplat in noaptea misiunii.
…Si ii povesti tot ce stia ca s-a intamplat. Sarutul, dezvaluirile lor, totul.

Sakura:

Huh! ...Bine ca am avut curajul sa ii spun tot lui Neji. Bina ca nu mi-am irosit curajul si vremea! Desi suntem prieteni de la gradinita, de cand eram mici boboci de trandafir, iar acum am ajuns flori care si-au deschis petalele, si si-au ascuns spinii, ca arme secrete. Acum sunt un ninja. Un ninja care intr-o buna zi spera sa devina cunoscut, un ninja care doreste sa salveze si mai multe vieti. Neji imi este cel mai bun prieten, iar eu sint cea mai buna prietena a lui. Ups! Am uitat sa va povestesc despre el! Imi pare rau! Neji este un tip tare de treaba, misterios, cu parul lung, negru, cu cateva reflexii satene. Are ochii de un mov foarte deschis, datorita carora te poti inmuia foarte usor, daca isi arata partea lor blanda. Nici eu, dar nici el, nu ne-am imaginat vreodata ca va exista ceva intre noi. Fiecare are viata lui. Cand ne mai vorbin unul altuia, ne spunem cam totul. El, desi este de aceeasi varsta cu a mea, este mai trecut prin viata decat mine. Mereu imi da cele mai bune sfaturi.
Bine, acum i-am spus totul, ma inteb ce va spune…
-Deci tu spui ca asta stii ca s-a intamplat. Se poate sa fi fost adevarat, dar am o vaga idee ca nu. Am venit la spital imediat ce am aflat ca nu te simti prea bine, si am observat ca nu ai un somn chiar asa de linistit. Erai foarte agitata.
-Inteleg. Voi continua sa ma gandesc la varianta ta. Cred mai mult in ea. Iti multumesc mult, Neji! ii spun eu bunului meu prieten, dupa care el imi spune ca a primit un mesaj de la verisoara lui, Hinata, care spune ca are nevoie de ajutor. Hinata este si ea de asemenea cea mai buna prietena a mea. Ea seamana foarte mult cu verisorul ei. Are aceiasi ochi, dar parul il are violet foarte inchis cu reflexe albastre. Mereu prietena mea intra in incurcaturi pentru ca este cam prea timida si se blocheaza foarte usor, sau, din contra, ca este prea indrazneata cu baietii care o enerveaza.
Il conduc pe Neji la usa, dupa care merg in camera mea. Ma indrept ghidata de suflet catre balcon, si privesc catre livada cu ciresi, care acum era toata pictata numai in culori pastel. Eu mereu am detestat toamna, care mereu aduce o perioada mare de “moarte” plantelor, copacilor, dupa care se trezesc iar la viata, abia primavara. Incep sa nu ma mai inteleg pe mine insami. Pana acum uram sa traiesc toamna, dar acum, am o stare de spirit care ma face sa vreau sa stau mai mult sa privesc apusul.
Merg inapoi in camera mea, si imi caut prin dulap haine cu care sa merg la o mica plimbare. Imi iau primele haine pe care le gasesc ca se potrivesc, in care ma pot misca asa cum vreau. Imi pun pe mine un tricou rosu, fara maneci, iegari scurti, negri spre gri inchis, o fusta alba, despicata pe laterale, sandalele mele ninja, si cotierele albe, impreuna cu bentita mea rosie, cu semnul Konohai pe ea. Nu imi pasa cum arat, vreau doar sa ies din casa, sa merg intr-un loc linistit, sa-mi pot aduna mai usor gandurile. Nu mai am rabdare sa ies pe usa, asa ca sar direct de pe geam, prin pomii din fata camerei mele. Merg ghidata doar de suflet si picioare, gandurile mele fiind in alta parte, undeva departe. Ma opresc undeva, de unde pot vedea apusul dintr-o ipostaza foarte frumoasa. Ma asez pe o creanga mai solida, imi indrept privirea spre apus si ma pierd in gandurile mele. Ma gandesc, ma gandesc, pana vad o umbra care se cam apropie dintre muntii sub care urma sa dispara soarele. Nu mi-a mai pasat de nimic, continuam sa ma gandesc.
Se face putin mai frig, dar nu imi pasa de nimic. Ma retine de la gandurile mele doar sentimentul pe cre il am: ma simt privita.
Mai trece ceva timp, iar eu tot nu ma misc de pe acea creanga. Afara se face cam frig, asa ca incep sa tremur. Deodata simt pe cineva stand langa mine. Ma uit cu coada ochiului, si zaresc pe cineva cu par negru si ochi de onix. Clar este Sasuke. Ma intreb ce face aici.
-Sasuke, ce fa….
Dar nici nu termin de zis, ca simt cum imi pune pe spate o jacheta calduroasa. Eu raman paralizata de gestul lui. Tot ceea ce simt, sunt numai fluturi is stomac, jacheta lui Sasuke, si caldura din ochii lui Sasuke, care ma face sa ma simt in al 9-lea cer.
-Nu pot sa te las sa tremuri aici. Ce se intampla? Ai patit ceva? imi spune Sasuke si ma ia in brate. Pe moment, raman putin pierduta, dar imi revin usor.
-…Nu, nu am patit nimic. Sunt bine, Sasuke, multumesc de intrebare! Tu ce faci aici? Ce s-a intamplat?
-Nimic, ma gandeam doar la tine. Vin in 5 minute!
Eu raman pe creanga fara sa mai spun nimic. Privesc in gol. Parca nici macar o secunda nu a trecut, ca ma trezesc cu un buchet mare de trandafiri in brate si cu o mana puternica care ma inconjoara si ma tine de umar. Asa am stat noi doi toata noaptea pe acea creanga de copac.

Brusc, simt ca ma pierd. Nu mai am nimic in jur. Nu mai vad decat intuneric. Imi simt tot corpul amortit. Incep sa merg, sa caut ceva, sa sper. Incepe sa se vada o lumina alb-roze, palida, care din cand in cand trimitea cate o raza de lumina in sus. Ma uit deasupra mea si vad o imparatie de onix, pe care mai stralucesc niste puncte mici, albe. Aud o voce cunoscuta, care ma striga cu disperare. Nu mai stiu nimic, nu mai stiu cum ma cheama, cine sunt, dar apar in mintea mea mici sentimente, cu ajutorul carora imi mai aduc aminte de cate ceva din viata mea. Imi aduc aminte cum iubeam un baiat care ma trata mereu cu o raceala de nespus. Pe scurt, parca era un cub de gheata. Imi aduc aminte ce frumoasa era vocea lui. Era un sunet minunat, cristalin, dar rece, care ma linistea oricand, orice ar fi spus. Inaintez, nu stiu unde ma indrept. Ma misc fara sa vreau. Ma apropii din ce in ce mai mult de acea lumina roz. Zaresc pe cineva stand intins pe jos, care geme de durere. Vad ca este imbracat ca dupa o lupta, hainele lui fiind patate de sange. Acea persoana sta cu fata in jos. Nu pot sa ii vad chipul. Nu sunt sigura, dar majoritatea lucurilor pe care le vad la acea persoana imi sunt cunoscute. Aud o voce in sinea mea, se pare ca egoul meu vrea iar sa vorbim, sau sa ma enerveze macar.
-Ce vrei? intreb eu enervata de acea vizita tocmai acum.
-Esti idioata sau ce? Tu nu vezi ca Sasuke al tau zace pe jos si tu mergi aiurea pe unde ai tu chef?
-Poftim?? si fac instantaneu o fata de parca as fi cazut din luna. Cine? Sasuke al meu? Nu, nu, nu se poate! Si incep sa strig ca disperata.
-Nu mai tipa atat si treci la treaba! Ce crezi, ca Tsunade te-a acceptat ca eleva degeaba? Nu stii asa, aiurea jutsuri medicale, tu ce crezi??
-Ah, corect! Ai dreptate.
Brusc, incep sa fug cate Sasuke. Cu cat ma apropii mai mult, cu atat razele ce izvorau dinspre el se stingeau. Mi se parea mie sau era aceea chakra? Intuitia mea nu se insela. Daca Sasuke perdea toata chakra din corp, murea.
Maresc viteza mea la maxim. Ajung langa Sasuke si tot albul-roze a disparut. Nu pot sa cred. acum, am doar ramasite de-ale lui in fata mea. Chiar trebuia sa se intample?? De ce el? Nu mai suport durerea din sufletul meu si dau drumul la lacrimi. Scot un tipat de durere si constat ca ma aflu pe un pat. Nu era patul meu, salteaua era mai moale si comoda, iar patura era si mai pufoasa decat a mea. Nu pot sa vad nimic. Ochii mei sunt prea strans inchisi din cauza plansului. Chiar daca as vrea, nu pot sa ii mai deschid.
Incerc sa ma linistesc, sa imi spun ca totul a fost un vis, luand in seama patul moale pe are ma aflu. Cu greu, ma opresc din plans. Pot sa disting ce este prin jurul meu. Sunt intr-o camera albastra, cu mobilier alb. Nu pot sa imi dau seama unde sunt. Dar stiu sigur ca nu este casa mea. Ies precauta din camera unde ma aflu. Un hol modest, si acesta albastru. Stau si ma gandesc ca de obicei Sasuke poarta albastru. Sa fiu la el acasa? Nu cred, dar cine stie, poate…
Deodata, simt un miros frumos de mancare. Merg sfioasa catre “sursa” mirosului si il vad pe Sasuke ca gateste masa. Am ramas uluita de ce am vazut.
-Hahaha….marele Sasuke Uchiha sa gateasca?? Uau! Nu ma asteptam la asta!
-Offf! Chiar acum trebuia sa apari si tu? Ego stupid! dupa care egoul facu o fata bosumflata. Se pare ca nu prea ii placea criticile.

Merg cativa pasi si observ ca Sasuke se uita la mine cu coada ochiului si zambea aproape insesizabil.
-Sasuke? Ce se intampla? De ce sunt la tine acasa? Parca eram in padure, pe acea creanga…
Sasuke nu spune nimic, doar imi pune pe masa pregatita foarte frumos, o farfurie cu doua oua prajite si rosii.
-Am sa iti explic eu totul, dar mai intai mananca, ai nevoie de energie. imi spune acesta si isi pune si farfuria sa de mancare pe masa.
Incepem sa mancam impreuna. Eu sunt prea ingandurata ca sa mai simt cum trebuie gustul a ceea ce mananc. Brunetul ma trezeste din acea stare de gandire prea profunda.
-Deci, cum e micul dejun?
-Hmm? spun eu putin distrasa de la gandurile mele, in timp ce ma inec cu o rosie, iar Sasuke ma salveaza si ma bate usor pe spate.
-Fii mai atenta! Ai putea sa te ineci rau daca te mai gandesti asa de mult!
-Da, ai dreptate. Scuze...
-Vad ca esti cam distrasa. Ce s-a intamplat?
Raman incremenita. Ma uit putin cu coada ochiului la brunet. Ii vad ochii plini de caldura si blandete ai lui. Asta e o gluma sau ce? Asta nu poate fi adevarat: cubul de gheata numit Sasuke Uchiha sa fie ca o raza de soare ce bate lin asupra mea? Marog…dar nu dermin bine de gandit ca simt doua maini calde, puternice, care ma zdruncina usor si o voce duioasa care ma intreba daca sunt bine.
-Sunt in regula, doar ca putin confuza.
-La ce te referi?
-Pai…doar la faptul ca tu pana ieri-alaltaieri te comprtai cu mine ca un cub de gheata, iar acum, radiezi de viata. Nu te-am mai vazut asa. Esti sigur ca esti tu?
Sasuke zambeste usor baieteste si imi face semn sa vin catre sufragerie, o camera mare, cu canapele de piele de un albastru foarte inchis, aproape negru, mobilier de aceeasi culoare si un televizor mare asezat pe o vitrina ce stralucea de curatenie.
-Sasuke, te porti ciudat, nu mai esti tu, cel putin nu cel de aseara. spun eu cu o voce dura, desi in sufletul meu ma dadeam cu capul de tot ce aveam in cale pentru ca m-am purtat asa cu el. Cand ai de gand sa imi spui ce se petrece aici? vad ca nu ma cunosti prea bine. E timpul sa afli o parte din mine: eu urasc minciuna si ascunzisurile. Si urasc mai ales atitudinea pe care o ai tu acum! Inceteaza sa te mai ascunzi de mine atat si spune-mi adevarul acum! daca ceea ce se intampla in mintea mea era real, cred ca eu eram deja la spital de mult timp.
-Imi pare rau, voiam doar sa pastrez suspansul, nu credeam ca vei reactiona asa! Mai intai cred ca ar trebui sa te calmezi putin. spuse acesta redevenind serios.
Vazand obisnuita atitudine a lui, ma mai calmez putin si ma asez pe canapea alaturi de el. Pastram totusi o oarecare distanta. Nu voiam sa stau prea aproape de el.
Iau o gura mare de aer, sa ma calmez si mai mult.
-Bun, deci…ce se petrece? Cum de am ajuns acum la tine acasa?
-Poveste lunga…vrei cumva un pahar de suc?
-Deja exagerezi cu atitudinea asta. Iar! Spune mai repede sau plec acasa! spun eu in timp ce ma ridic de pe canapea, si ma indrept oarecum cu fata spre usa de la intrare.
De-abea acum imi dau seama ca am exagerat si eu putin. Defapt un pic mai mult. Ma indrept inapoi spre canapea, si nu ma asez, ci pur si simplu ma “arunc” pe ea. Imi pun palmele pe fata si fac o miscare ca si cum m-as sterge de apa pe fata.
-Sasuke, imi pare rau. Chiar nu stiu ce m-a apucat sa tip asa la tine. Sunt prea agitata. Faptul ca tii ascuns de mine faptul ca sunt aici acum, ma streseaza si mai mult. mai ales atitudinea ta. Iarta-ma. Am fost o idioata. Nu trebuia sa tip asa la tine.
Nu mai suport si las sa imi curga usor o lacrima pe obrazul meu fin. Imi dau drumul efectiv emotiilor.
Simt ca Sasuke se apropie de mine. Eu incep sa plang din ce in ce mai tare. Doua maini puternice si calde imi indeparteaza mainile de pe fata, si imi sterge usor lacrimile. Nu mai pot sa raman asa. Ma izbesc in bratele brunetului, si reusesc sa ii patez tricoul cu lacrimile mele. Acesta ma cuprinde cu o mana de talie si cu cealalta ma mangaie pe par. Desi plang, sunt in al noualea cer. Nu credeam ca voi ajunge aici, cel putin nu acum.
-Nu ai de ce sa te scuzi. Si eu imi ies din fire mai mereu. Acela este cubul de gheata al meu. spune Sasuke si simt cum ma strange si mai tare in brate.

Buna,as vrea sa rog un moderator sa imi inchida fiicul,multumesc anticipat