The song of a broken heart{winter dream}

Deci uitati un nou fic de la mine pentru voi spor la citit si astept comm-uri pup:

Capitolul 1:Oare e posibil?

Miranda:

Stau pe divanul ferestrei si privesc apusul frumosului soare,cu ochii umeziti de perlele incolore si fierbinti ce s-au prelins pe obrajii mei palizi.Ma tot gandesc la seara trecuta....Cum a putut face asa ceva?S-a logodit cu prietena mea pe care eu acum o consider o scorpie,Anastasia Crowbell.Lui i-am fost alaturi mereu de cand m-a salavt cand eram mica de acei vanatori,transformandu-ma pentru a supravietui intr-un vampir,si pana acum.I-am aratat mereu cat de mult tin la el si in fiecare zi sentimentele mele pentru el deveneau din ce in ce mai puternice incat in acesti 1634 de ani m-am indragostit de el!Cat de naiva pot fi?Nici nu-mi pot imagina ce se va intampla mai departe!Vreau doar ca totul sa se sfarseasca !Sa ma trezesc pe patul meu cu asternuturi din matase rosie si foarte pufoase si ca toate acestea sa fie doar un vis dar nu se poate asa ceva din pacate.....Of of Cristopher de ce a trebuit eu sa ma indragostesc de tine?De ce mi-a fost permis sa-i admir in fiecare zi ochii ca doua perle negre,si vantul alunecandu-i prin parul blond si lung pana la umeri?Ce cruda poate fi viata!Ma tot gandesc la el zi si noapte si nu ma pot opri.Imaginea lui imi invadeaza toate gandurile si in orice colt al camerei il vad pe el.Nu mai pot suporta!Este prea multa presiune pentru mine!Stie oare ca-l iubesc?Bineinteles ca stie!Doar eu i-am spus de atatea ori in trecut dar vad ca pentru el nu au contat deloc.Numai ca el ma vede ca pe o sora nu ca pe vreau eu sa ma vada...Dar oare asa este sau ma insel?Uite ca am fost naiva si nu m-am gandit sa-l intreb cand am avut ocazia!Acum totul este pierdut si este prea tarziu ca sa mai pot face ceva folositor!Lacrimile nu inceteaza sa cada pe decolteul rochiei mele rosii ce se asorta cu pielea mea neobisnuit de alba.Strang la piept medalionul in forma de luna pe care l-a primit de la el ca un cadou de bun venit acum multi multi ani si inca mai tin la el.Dau frau liberb lacrimilor din nou si simt cum ma prabusesc.Ma prind repede cu mana de pervaz si ma ridic in picioare privind din nou soarele ce se ducea la culcare.Oftez indelung si ma intind pe patul cu asternuturi de aceeasi culoare ca rochia mea.Imi dau cateva suvite la o parte de pe chipul meu si imi pun linistita capul pe pera moale.Capul mi se cufunda in materialul moale in timp ce inspiram parfumul de crini din el.Era asa de dulce!Ma ametea!Nu era asa de puternic ca parfumul lui de liliac dar totusi ma simteam ametita......Vai am uitat sa ma prezint cu toate gandurile mele!Sunt Miranda Bellsong si am 1843 de ani dar arat ca la 18.Am parul negru-albastrui si ochii ca doua perle de sticla albastra.Cand aveam in forma mea umana 16 ani am fost atacata de vanatorii lumii creaturilor magice,deoarece am aflat despre existenta lor.

~~~Flashback~~~

Nu-mi vine sa cred!Sunt incoltita de ei si ei au cutitele si sulitele pregatite sa-mi strapunga corpul!Ce pot face eu?Sunt doar un copil!Nu am puterea sa ma lupt cu asemenea creaturi despre care mama imi citea in povesti.Rochia mea albastra din saten era patata de sange pe alocuri,iar parul meu negru era desfacut si ciufulit,cocul facut de mama pierzandu-si frumusetea.Ochii mei priveau pierduti in gol si corpul meu legat cu sfori astepta sa-i vina sfarsitul.Chiar cand simteam ca mi-a venit sfarsitul.......

-Nu va atingeti de ea!striga o voce din spate si atunci mi-am ridicat privirea.L-am vazut!Un baiat ce parea sa aibe 17 ani statea pe balustrada balconului si ma privea sarcastic si pofticios.Camasa lui alba era descheiata la doi nasturi lasandu-i sa se vada corpul perfect,iar pantalonii negri si lungi ii se potriveau minunat.Parul blond era ravasit pe umeri,iar ochii negri stralueau in lumina lumanarilor......Era superb!

-Majestate!Aceasta fata ne-a aflat existenta si nu putem risca un razboi cu lumea oamenilor!Trebuie ucisa cat mai repede posibil!rosteste un alt demon din spate si intr-o clipa baiatul acela il ia de guler si il lipeste de perete.Ghearele sale patrunsera prin pielea gatului lui si il sugrumau pe loc.El era gratios in tot ce facea.In mai putin de un minut omul acela a murit.

-Mai are si altcineva de comentat?intreaba pe un ton sarcastic si o tacere de mormant se asternu peste multime.Atunci ne-am inteles!Nu va veti mai atinge de aceasta fata!Haide acum esti bine?ma intreaba in timp ce ma dezleaga la maini.Ii raspund afirmativ si ii multumesc dupa care ma ajuta sa ma ridic si ma roaga sa-l urmez.Iesim in holul mare si ma ia in brate sarind cu mine pana intr-o incapere unde ma asaza pe pat si aduce cateva servitoare cu rochii sa ma ajute sa ma schimb.Ma saruta pe frunte si imi spune ca de acum eu voi ramane aici cu el si voi trai in aceasta lume.Am aprobat mecanic din cap si el m-a sarutat pe frunte dupa care a plecat.........

~~~End flashback~~~

De atunci m-am atasat din ce in ce mai mult de el si am inceput sa ma indragostesc.Cand am fost si eu de acord la 18 ani m-a transformat intr-un vampir pentru a nu putea fi ucisa de ceilalti care inca imi purtau pica pentru natura mea umana.Atunci a aparut si Anastasia.Mi-a devenit rietena si la scurt timp am aflat de ce fusese ea adusa aici.Si anume sa devina sotia contelui Cristopher.Am inmarmurit la auzul acestor vorbe dar am tacut si am inghitt in sec mereu dar nu mai suport!Eu voi incerca chiar si acum cand s-au logodit sa-i arat cat de mult il iubesc dar intrebarea este......voi reusi?

Ochii mi se inchid incet incet si simt cum somnul ma cuprinde.Imi ra foame dar nu doream decat sangele lui.Mi-l dadea de cate ori ma vedea slabita dar in ultima vreme nu a mai venit pe la mine pentru ca Anastasia s-a asigurat ca il tine ocupat o vreme.Tinuta tot timpul in lacrimi si cu inima franta pornesc spre lumea viselor unde sper ca totul este mai bine si mult mai frumos decat in realitate.

Stiu ca este scurt dar mi-e somnic weekend placut si maine voi aduce nexturile si la celelalte ficuri ale mele.Va pup si astept commuri

Vaii cat imi place<3
Astept nextu`:x
Te`am pupat:*, spor la scris:X

am ajuns si eu pe aici....desigur mersi ca m-ai anuntat lough

fic nou...wow huh?

....fic cu vampiri dublu wow huh?

astept nextul!

Ieiii...E fain, prea mi`e sila de critica...las` ca vine choco acuma si iti zica:)) NexT!

deci ms mult pentru comm-uri si sa incepem :

Capitolul 2:Confuzia iubirii

De data asta din perpectiva autoarei:

Pe asternuturile moi din satin dormea Miranda cufundata intr-un somn adanc plin de vise.Dar cine a zis ca visele vor fi placute?Era putin tulburata de ceea ce visa cu toate ca nu se vedea acest lucru daca o priveai.Suvitele de par negru cadeau pe chipul ei palid,iar trasaturile ei frumoase inebuneau orice privire..Luna ii trimitea raze calde prin draperiile trase si noi din matase roz.Corpul ei statea pe un pat cu baldachin si se misca in ritmul respiratiei lente si regulate.In timp ce ea dormea,in camera domnea o liniste de mormant.Totul parca impietrise si nu mai dorea sa revina la viata.Timpul s-a oprit in loc si dimineata nu mai venea.Miranda dorea sa-si inece amarul si tristetea in noaptea viselor si intr-un somn nemaivazut.Inima ei franta batea regulat ,dar totusi trist si linistitor ca un cantec de vioara.Dar oare cine incerca sa distruga si sa deranjeze linistea aceea ca de copilarie?Pe coridorul lung din fata camerei Mirandei pasi mari si regulati se auzeau inaintand spre camera frumoasei adormite.Dintr-o data zgomotul pasilor se opri in fata usii si clanta din fier se deschise incet provocand un scartait aproape mut.Usa incepea sa se deschida din ce in ce mai mult si o silueta patrunse gratios inauntru.Inchise usile mari din lemn de brad in urma ei si le incuie.De ce nu se stie dar cert e ca avea de gand sa faca ceva...............Dar oare cine ar dori raul acestei fete nevinovate si ranite?Nu se stie dar sigur silueta nu are ceva bine de gand..........Sau are?Incet incet intra in lumina lunii lasandu-si parul blond sa-i iasa la iveala.Ochii albatri straluceau in lumina lunii iar pilea palida era aceentuata de hainele imparatesti pe care le purta.Se apropia de Miranda si se opri in fata ei privind-o bland.......Si-a imaginat ca nu este acolo dar ea dormea chiar pe patul acela chiar in aceasta postura.

-Christopher..........se auzi in tacerea de mormant glasul tinerei fete care inca mai dormea.O lacrima cristalina i se prelinse pe obrazul palid si uscat si ochii ramasesera inchisi.Silueta se dezvalui in lumina ferestrei si lasa sa se vada un corp masculin ce isi indrepta gratios si lent mana spre obrazul tinerei.Ii lua lacrima de pe obraz cu degetul aratator si lung si o duse la buzele sale,sarutand-o ca pe un dar primit de la o zeita.Lacrima se topi pe buzele sale si in cateva secunde nu mai ramase nimic din ea.Silueta se aseza langa Miranda si o privea bland mangaiand-o pe fata.Ii dadu la o parte suvitele de par negru si o privi inca odata apropiiandu-se de urechea ei.......

-Sunt aici Miranda............totul este bine.....spune si o ia in bratele sale incet ca sa nu o trezeasca.Christopher ii ia mana intr-a sa si o ridica gratios ,sarutand-o bland.Se ridica si el tinand-o in continuare in brate si se indreapta cu pasi apasati spre fereastra.Deschide geamul si paseste afara pe balconul spatios si larg.Trandafirii albastri se infasurau pe balustrada din marmura si o impodobeau cu frunzele lor crude si verzi.Merse cu Miranda pana la balustrada balconului si se urca pe ea.Sari jos pe pamant cu fata angelica in bratele sale,si pleca spre gradina.Pasii sai erau hotarati si mari,iar inima ii batea din ce in ce mai tare.Fantana se ivi dupa multe carari ,si se arata minunata si plina de gratie in susurul ei lin si cristalin.Langa fantana aparu o silueta subtire si feminina,ce era impodobita cu podoabe frumoase si cu o rochie din cele mai scumpe materiale.Parul blond si lung ii apara ingeritatea iar pielea fina si alba ii accentua frumusetea.Ochii ei inchisi se deschisesera incet la vederea baiatului ce o ducea pe Miranda.Baiatul trecu pe langa ea cu capul in jos si isi continua drumul pana cand glasul femeii il opri:

-Esti sigur de ceea ce vrei sa faci,Christopher?Stii ca daca faci asta Anastasia te va uri la fel ca tot regatul ei.......Spune femeia mutandu-si perlele albastre spre baiat.Bijuteriile sale sclipeau in lumina lunii si ii aratau vanitatea,iar blandetea din ochii sai te facea sa o asemeni cu un inger,dar din pacate nu era nici una si nici alta.Era si ea un copil al noptii,insetat de sange dar foarte bland.

-Nu imi pasa ce va crede Ana........Stii bine de ce m-am logodit cu ea nu-i asa,mama?Sau mai bine zis Lady Chrisella?raspune baiatul tulburat de sfatul mamei sale.Se intoarse catre mama sa si o lasa pe Miranda jos pe marginea fantanii.Lianele de langa fantana au inceput sa se ridice si sa se lege unele pe altele formand un leagan pentru Miranda.Doua liane au ridicat-o de pe jos si au pus-o gratios in leagan incepand sa se balanseze incet.Chrisella urmarea cu ochii ei mari si albastri miscarile lianelor ,in timp ce fiul ei se apropia incet de ea.Cand ajunse in dreptul ei,Christopher ii ridica barbia mamei sale si o saruta copilareste pe obraz.Isi lasa mana in jos si ingenunche in fata ei.Isi ridica capul si ii lua mana mamei sale intr-a sa.Isi apleca privirea spre ea si o saruta gales si bland pe pietrele pretioase ce acopereu degetul mijlociu,cu un material alb si cu voaluri albe.Ai incredere in mine,mama?o intreba ridicandu-si privirea si privind-o bland pe femeia care i-a dat viata.

-Dragul meu fiu nu m-am indoit niciodata de tine si nu stiu de ce as face-o acum.....Te intreb doar daca asta vrei sa faci?isi relua intrebarea femeia in timp ce ii ridica barbia baiatului cu doua degete si il forta sa se ridice.

-Nu cred sa fi fost mai sigur vreodata in viata mea de faptele mele.spune Christopher si o lua din nou pe Miranda in brate pasind in continuare pe potecile impadurite ale gradinii.

-Adio Christofer si ne vom revedea cand planul tau va da roade.........spuse femeia imbracata in alb si zambi sarcastic,indepartandu-se de fantana si mergand spre intrarea in palat.

Pe de alta parte Christopher o lua in partea opusa spre iesirea din imparatie.La portile mari din fier il astepta o trasura tapitata in stil persan.Ajuns in fata lor,portile s-au deschis provocand un scartait asurzitor.Christopher ieis din regat si inainta spre trasura.Un domn mascat si imbrcat in negru ii deschise portita la trasura si baiatul se urca cu Miranda,pe care o aseza incet si bland pe una din canapelele tapitate cu matase.

-Stii care este urmatoarea destinatie nu Hergraf?intreba baiatul pe vizitiu si acesta zambi sarcastic ridicandu-si incet palaria.

-Stapane,v-am dezamagit eu vreodata?Spre Palatul Intunecat!striga in asa fel incat sa nu fie auzit de garzile adormite si porni trasura catre urmatoarea destinatie............

Asta a fost dragilor o saptamana placuta si succes la scoala

Imi place, ce sa zic astept next!!:))

Ce frumos` ii>:D<
Astept nextuu`:x

deci nextul si ms pt comm-uri:

Capitolul 3:Carari intunecate

Perspectiva autoarei:

Trasura gonea pe cararile mari ,acoperite cu nisip ce duceau spre Padurea Neagra.Nimeni nu indraznea sa se apropie de locul acela.Toti se temeau de vampiri si de taramurile lor.Ziua se auzeau fosnete si tipete iar noaptea o liniste de nedescris se lasa peste brazii inalti si falnici.Copitele cailor se auzeau pe pamant provocand un sunet straniu dar placut.Vizitiul era cu ochii in patru ca nu cumva sa fie urmariti,iar costumul lui negru stralucea in noapte.Luna ii veghea la fiecare miscare si nu ii lasa sa fie descoperiti.Razele ei patrundeau prin perdeaua ferestrei si ii mangaiau fata lui Christopher ce privea multumit ,cu ochii lui rosii afara,peisajul mirific ce se inalta falnic in dreapta lui.In stanga lui,sprijinita pe umarul baiatului,dormea tanara Miranda,de o frumusete rara.Ploapele albe ascundeau doua perle albastre,iar pielea palida ii accentua trasaturile tinere.Rochia ei de matase se aseza perfect pe corpul ei si o facea sa para un inger.Parul negru si matasos ii statea ciufulit pe frunte si pe umerii gingasi si firavi.Christopher isi intoarse privirea spre ea si ii dadu suvitele negre de par de pe ochi.O privea bland gandindu-se la planul sau ,,maret,,.

Trasura se opri intr-un sfarsit la niste porti mari si negre din fier.Portile depasau douazeci de metri inaltime si stateau impunatoare in calea celor trei drumeti.Dincolo de porti se putea vedea un castel de patru ori mai mare decat ele.Culoarea lui intunecata,accentuata de maro si rosu era superba,dar tocmai de asta oamenii se temeau de el.Vizitiul cobori din trasura si porunci sa se deschida portile.Cu un scartait asurzitor portile s-au deschis incet si trasura porni din nou cu vizitiul la comanda.Poteca pavata cu pietre de munte sustinea greutatea trasurii si ii indemna sa mearga inainte spre portile mari dupa care se afla holul mare al castelului.Trasura se opri langa porti si vizitiul cobori,deschizand portita stapanului sau,care cobori cu Miranda in brate.Vantul ii adia printre suvitele blonde de par,iar ochii sai rosii priveau frumusetea palatului.Zambi sarcastic si usile castelului se deschisesera.Baiatul pasi inauntru urmat de patru servitori imbracati in robe negre si inainta pe holul lung,ce se termin cu mai multe scari ce se desparteau in doua,ducand catre doua aripi.Aripa de vest si cea de est.Scarile erau acoperite de un covor cusut in stil persan si cu modele din fire de aur.Christopher urca cu fata spre aripa de vest si ajunse la un hol lung.In capatul lui se vedea cu greu o usa alba cu modele albastre.Era camera Mirandei fara indoiala.Usile se deschisesera imediat ce baiatul ajunse in dreptul lor.Intra in camera iar usile se inchisesera la loc.Peretii erau de un lila cu modele elegante mov.Patul cu asternuturi negre se afla langa un perete,iar masuta de toaleta cu oglinda fix langa el.Baldachinul negru al patului dadea o nota de tristete camerei,asemeni draperiilor trase,ce dezveleau frumusetea lunii si a razelor sale.Christopher pasea cu grija pe podeaua din marmura alba cu modele rosii si o aseza pe Miranda pe patul mare si pufos.Corpul ei se cufunda in asternuturile negre si ii accentuau frumusetea.O inveli pana sub umeri si ii puse la gat un colier in forma de liliac rosu,ce stralucea si mai mult pe pielea ei.

-Regret ca ai suferit atat de mult pana acum.Si asta numai din cauza mea.............ii sopteste Christopher si se apropie mai mult de buzele ei.I le cuprinde cu ale lui intr-un sarut pasional.Ochii Mirandei se deschisesera cuprinzand o culoare rosiatica,asemeni ochilor lui Christopher.Cand a observat baiatul a rupt sarutul si a mangaiat-o pe frunte.

-Eu..........reuseste sa spuna Mira in timp ce ploapele ei se inchideau incet.Se cufunda inca odata intr-un somn adanc si incepe sa zambeasca trist.

Baiatul se ridica de pe pat si se indreapta spre usa ,iesind afara pe hol,si ducandu-se spre o destinatie necunoscuta.

Intre timp in camera Mirandei era o liniste subita.Fata nu dormea si era tulburata de acel sarut.Oare Christopher dorea sa se joace cu ea si cu sentimentele ei sau...........o iubea?Cand se gandi la aceste cuvinte inrosi in obraji si zambi cald.Se ridica cu greu din asternuturile moi si cu miscari gratioase se indrepta spre usa.Iesi pe holul larg si pasi sfioasa inainte,fiind atenta la fiecare pas.Cobori scarile cu pasi marunti si calculati si merse la usile mari ale castelului.Le deschise si merse afara unde dimineata rece se scula incet.Soarele se ivea de dupa orizont,iar noaptea pleca incet la culcare.Miranda pasea acum cu opincile ei rosii si fine cusute cu aur pe pietrele de munte tari si mari.Facea pasi si piruete gratioase de balet mergand pe varfuri cateodata pana ajunse la gradina.Portile erau deschise parca asteptand-o...........Intra in pasi de dans in ea si se plimba circa zece minute printre flori.Culese cateva si isi puse un trandafir in parul negru ca noaptea.Vazu dintr-o data un trandafir negru si isi aminti de Christopher.......,,Obisnuia sa ii culeaga.......erau preferatii lui.......,,Se gandea cu parere de rau Miranda si fara sa mai stea pe ganduri culese un boboc frumos si gingas si porni din nou in pasi de dans spre castel.Intra si merse in aripa de est unde stia ca se afla camera lui.Castelul acesta nu-i era strain.Ba chiar fusese adusa aici de cateva ori de Christopher.Veneau aici cand baiatul se simtea rau si avea nevoie de odihna sau cand dorea sa petreaca timp cu Miranda.Il daruise ei cand implinise 1000 de ani dar castelul era trecut pe numele lui.Merse ce merse pana la o usa mare si neagra.Fara sa mai stea pe ganduri,stranse trandafirul in mana,spinii acestuia strapungandu-i pielea si lasand sa se prelinga cateva picaturi de sange pe mana acesteia.Nu simtea nimic asa ca apasa cu grija pe clanta si intra fara teama in incapere.Acolo.................

asta este capitolul sper ca v-a placut si astept comm-uri multe circa doua sau trei chiar patru daca nu cer prea mult bye

Ce next` frumos draga mea>:D<
Imi place=p~

Astept nextu`:)

Din perspectiva mea, ppot sa zic ca`mi place! Nu sunt din comisie asa ca , deLL isi tine gura!!:D NEXT!

Fan fic inchis la cererea autoarei. ^^