Asta e o poveste trista pe care am facut-o gandindu-ma la cea mai buna prietena care ieri m-a tradat. Majoritatea lucrurilor s-au intamplat in viata mea dar nu si ultima parte. Deci sper sa va placa.


Cea mai mare greseala a vietii mele




Te intreb… Ti-a fost vreodata mila de mine? De ce m-ai tradat in felul acesta? Siroaie de lacrimi imi acopera obrajii . M-ai lasat in agonie, suferinta si durere. M-ai distrus pe interior. Imi amintesc ultimele tale cuvinte inainte sa pleci: “Esti foarte usor de folosit! Cred ca-ti dai seama ca am fost prietene doar pentru ca ai bani! “ si ai fugit.

Sunt goala pe dinauntru. Ceva… disperarea ma roade asteptand sa ma pierd in nebunie si sa tip: “Gata!! Imi este de ajuns!”. Dar, decat sa-ti cer scuze mai bine ma obisnuiesc cu durerea care mi-a distrus psihicul. Poate ca am cazut… Nu! Tu m-ai impins sa cad astfel incat sa poti urca mai repede. Tu mi-ai distrus increderea. Tu mi-ai conturat agonia prefacandu-te a fi cea mai buna prietena a mea. Ei bine… lumea s-a schimbat… eu m-am schimbat. Increderea, bunatatea, fericirea, toate acestea s-au transformat in ura, dorinta de razbunare, invidie.

Din cauza ta mi-am lasat adevaratul meu prieten in urma. Nu… gresesc . E vina mea. E vina mea ca am avut incredere in tine. De cat timp te-ai prefacut a fi prietena mea? Zece ani. Offf! Multi ani irositi pe …nimic. Chiar si cand te-ai mutat la implinirea primului an de pretenie si eu am facut acelasi lucru. Daca iti spun acum cine e adevaratul meu prieten o sa razi, o sa te prapadesti de ras.

Adevaratul meu prieten a fost cainele meu. Nu… Mai de graba a fost fratele meu. Nu mai am drepturi de stapana asupra lui. Pe amicul meu il chema Max. Cand m-am mutat alaturi de tine mi-am lasat cea mai draga fiinta in vechea casa cu noii lui stapani.

El se nascuse in acelasi timp cu mine, in acelasi an, in aceeasi zi. Cand mi-am dat seama de prefacatoria ta m-am intors in vechea casa pentru am lua fratele. Noii stapani ai casei mi-au spus ca in ziua in care am plecat cu taxi-ul la gara el ne urmarise. In acel moment eram devastate crezand ca Max fusese pierdut. M-am dus la fantana de langa gara. Credeam ca-l voi gasi acolo dar n-a fost sa fie. Eu eram cunoscuta prin acel loc deoarece ma duceam des sa cumpar mancare. Am intrebat vanzatorii care il cunoasteau pe Max daca l-au mai vazut pe aici. Am ramas socata cand le-am auzit raspunsul:

-De cand ai plecat Max a stat la acesta fantana in fiecare zi, in fiecare noapte asteptand sa te intorci cu bratele deschise.

Atunci mi-am dat seama ca asa ar proceda un adevarat prieten, ca el ma asteptase pe fantana timp de noua ani si am mai aflat ca… el murise cu o zi inainte sa ajung eu acolo. Vanzatorul mi-a spus ca Max a fost pus pe prima pagina a ziarului datorita loialitatii lui. In acea zi in care eu vorbeam cu vanzatorul aveau loc funerariile. Am fugit intr-un suflet pana la cimitir. Localnicii care ii dasusera mancare timp de noua ani si il invitau la ei acasa, erau aici pentru a-si lua la revedere de la Max.

I-am rugat sa nu-l ingroape si le-am spus sa lase sicriul cu el pe pamant. Eu am inceput sa plang mai ceva ca acum. Lacrimile mele veneau din inima, ma simteam cu adevarat vinovata. Cu tipul multimea de oameni cu inima indurerata se avapora si ramasesem doar eu. M-am prabusit in genunchi si am luat sicriul in brate. Am stat acolo trei zile si trei nopti plangand si am putut pronunta doar trei cuvinte incontinuu:

-Imi pare rau…

In a patra zi de plans pe sicriul lui Max mi-am dat seama ca nu il mai puteam readuce la viata asa ca mintea mea a fost invadata de ura si dorinta de razbunarea imi ardea in vene. Fiecare om are o parte criminal care se dezvolta doar la cei destul de … distrusi. Atunci mi-am dat seama ca eu nu voi putea trai in aceeasi lume cu tine. Sangele meu criminal raspandea agonia in tot corpul. De aceea eu sunt acum in aceasta camera cu pereti patati de sange, cu podeaua parca fiind o mare rosie, cu o bata de baseball in mana plina de lichidul de culare focului si cu tine pe jos aproape moarta ascultandu-mi povestea. Acum eu astept sa mori ca sa pot sa ma asez pe un fotoliu confortabil si sa astept sa … mor … ca sa pot merge la Max. El e acum in Rai, sunt sigura. Dar probabil voi merge in Iad alaturi de tine, Camelia.



Lucrurile care nu au fost reale a fost partea in care Max a murit si partea in care am omorat-o pe Camelia.
Gandurile rele le-am pus pe o foaie si dupaia aici. Din sentimentele mele am creat o poveste. Nu stiu cat de buna sau de ... proasta e. Oricum astept pareri, crititci cu alte cuvinte comentarii.
Roxy va pupaceste!

mi-au dat lacrimile
e superba

Scumpo este asa de frumoasa si trista povestea
Nota 100
Chiar mi-au dat lacrimile

Vai am inceput sa plang
Tare frumos si trist.
O poveste splendida.

Hei Yo !

mda , te-ai inspirat din film , nu ? in fine scumpo , filmul ca filmul , dar e fumoasa povestea , in mare parte ne vorbesti de cel mai bun prieten al omului , minunata idee , cainele este intr-adevar un prieteni minunat , dar tu l-ai facut sa fie mult mai mult . Bravo scumpo , imi place . Asta , cred ca e un fel de One Shot . Deci scumpa , daca mai ai sentimente din astea de ura sau invidie nu-ti irosi inspiratie , scri-o pe foaie ! Okey , eu am zis ce aveam de spus .

Ja Na !