Buna dragilor. Deci, dupa cum am promis, am scris si eu un fan-fic. E SasuSaku, si tot ce pot spune este ca sper sa va placa. Vreau sa imi spuneti parerile voastre, si astept critici. So, lectura placuta!

Capitolul 1: Misiunea

Sasuke P.O.V.:

- Ai inteles, Uchiha? striga seful meu cat de tare il tineau plamanii, in timp ce ma strefelea cu privirea, si pentru a se face si mai bine auzit, batu cu pumnul in biroul sau negru de stejar. Am incredintat din cap nepasator, si am iesit din incapere, fara a mai avea chef sa-i comentez. De obicei, nu-l lasam sa vorbeasca asa cu mine, din moment ce eram cel mai bun spion pe care il avea. Cine se crede, ma rog? Buricul pamantului? Oi avea eu doar douazeci si opt de ani, fata de el care avea aproape cincizeci si trei, dar totusi, asta nu ii da dreptul sa mi se adreseze ca si unui gunoi, pentru ca pot sa-i sparg fata in orice moment. Acum vroiam doar cateva momente de liniste, asa ca am grabit pasul pe coridoarele sediului. Am ajuns intr-un final la iesire, si am zbughit-o spre masina mea, un BMW m3, urcandu-ma si accelerand in tromba. Nu-mi pasa daca faceam un accident sau daca primeam o amenda. Acum aveam doar nevoie de liniste sa ma gandesc la ce aveam de facut in continuare.

Copacii zburau pe langa mine cu mare viteza, la fel si gandurile mele. Nu stiam de ce sunt atat de stresat, dar stiam un singur lucru: ca daca nu voi reusi sa imi duc la bun sfarsit misiunea, totul se va termina pentru mine. Cativa picuri de sudoare mi se scurgeau pe tampla la acest gand. Nu suportam sa fiu in starea asta, si totusi, era numai vina mea pentru ca ajunsesem aici. Trebuia sa refuz totul de la inceput, dar acum stiu ca e prea tarziu si nu pot da inapoi. Ahh! Imi venea sa crap de nervi, si se pare ca singurul pe care ma puteam descarca era volanul masinii mele. Ce prost sunt! Dau in gropi de prost ce sunt, si mi-e ciuda pentru ca m-am lasat intimidat de cuvintele spuse de seful meu.

Ajung intr-un final acasa si opresc masina pe aleea din fata, apoi ma indrept spre usa de la intrare, in timp ce inchideam masina, apasand pe butonul de la cheie. Nu aveam cea mai selecta casa, dar o locuinta cu doua etaje, living imens, doua bai si o bucatarie era suficient pentru mine si fratele meu mai mare, Itachi. Acesta semana izbitor de mult cu mine, doar ca eu eram mai bine facut decat el, parul sau negru era mai lung si prins intr-o coada la spate, iar ochii mei aveau o culoare mai inchisa de negru. Ai lui erau mai stersi decat ai mei si mult mai inexpresivi. Lucreaza in marea majoritate a timpului la o agentie de publicitate si nu prea am timp sa discut cu el, dar ne intelegem bine de cele mai mult ori. Stiu, e ciudat ca la varsta mea sa locuiesc cu fratele meu, dar parintii nostri ne-au dat libertate totala. Intotdeauna la noi in casa erau certuri, pana in ziua in care a venit divortul. Am ramas cu tata o vreme, pana cand el a decis ca nu mai vrea sa aiba grija de noi, atunci eu avand doar saiseprezece ani iar Itachi, saptesprezece. Ne-a dat bani sa ne cumparam o casa si sa locuim singuri, si asa am facut.

Ne-am intretinut singuri si la fel facem si in ziua de azi, desi pana acum ar trebui sa avem pe cineva amandoi. Oricum, fetele nu erau scopul meu. Niciodata nu mi-au placut in mod special, si nu am ajuns sa ma indragostesc de una. Consideram ca dragostea era o slabiciune, si nu imi permiteam sa fiu slab, desi Itachi imi povestise despre dragoste. El iubise foarte mult o blonda pe nume Kira. Imi descrisese foarte detaliat- in noptile in care aveam liber de la serviciu amandoi- cum fiecare particica din corpul tau tanjeste dupa atingerea, dupa sarutul ei. Pentru mine in schimb, erau doar aventuri de o noapte sau doua, iar in liceu ajunsesem chiar sa castig titlul de cel mai afemeiat baiat, dar nu-mi pasa. Nu aveam sa ma opresc cu asta decat atunci cand voi gasi persoana potrivita pentru mine, si pana atunci mai aveam de asteptat ceva vreme.

Intru in casa, lasandu-mi adidasii la intrare, si vazand ca Itachi nu este nicaieri, urc rapid scarile spre camera mea. Intru ca un fulger pe usa, si ma trantesc in patul meu de doua pesoane cu lenjerie albastra, punandu-mi o perna peste fata. Facusem o mare prostie ca acceptasem misiunea, desi practic nu aveam de ales. Probabil va intrebati de ce sunt atat de suparat in legatura cu aceasta misiune despre care va tot vorbesc. Pai sa vedeti, sunt un spion expert in misiuni de exterminare, si lucrez la o agentie secreta, care este insarcinata cu bunastarea orasului meu, Pheonix. Nimeni nu stie de noi, dar suntem mult mai eficienti decat jandarmii.

Dupa cum spuneam, am primit astazi o misiune foarte importanta pentru mine si pentru cariera mea: trebuie sa ma infiltrez intr-o Universitate, si sa descopar cauza disparitiilor unor studenti de acolo. Universitatea aceasta fiind faimoasa pentru ca acolo invatau multi copii de bogatasi, iar directorul scolii era unul dintre cei mai influenti oameni din societatea politica a tarii. Eu trebuie de fapt, sa ma dau drept un student nou, cu sase ani mai tanar decat sunt, sa merg la ore, ceea ce nu imi face foarte mare placere deoarece niciodata nu am adorat scoala, desi invatam cel mai bine din clasa, si sa supraveghez pe rand fiecare individ suspect de acolo. Oamenii care au rapit elevii, erau foarte periculosi deoarece fetele, pentru ca numai fete erau rapite de obicei, erau gasite dupa o saptamana, in fata usii casei lor, moarte si cu diferite afectiuni pe corp. Au fost multi care au incercat sa descopere cine si de ce le-au rapit pe bietele fete, de doua saptamani incoace, dar toti au disparut fara urma.

Asa ca eu trebuie acum sa-mi fac frumos bagajelul, sa ma mut intr-un apartament din apropierea Universitatii, deoarece nu imi permiteam sa il pun in pericol pe Itachi daca ceva nu merge bine, sa-mi cumpar cartile si sa-mi iau orarul, iar apoi sa sper ca nu voi avea aceeasi soarta ca si ceilalti. "Ce tot vorbesti Sasuke? Tu esti vestitul spion care a omorat multi si importanti criminali, si acum un tip care se ia de fete sa te sperie? Fii serios!" imi striga disperat subconstientul meu, incercand sa ma imbarbateze putin. Era adevarat. Nici nu mai tineam cont de oamenii pe care ii omorasem, sau cat de importanti criminali fusesera ei. Daca ma gandesc bine, nu-mi pasa ce se intampla cu mine. Imi doream doar sa se sfarseasca toata povestea asta cu bine.

Imi iau perna de pe cap si ma indrept spre baie, cu pasi marunti si cu intentia de a ma relaxa putin si de a-mi goli mintea de toate gandurile care ma framantau. Imi las tricoul si blugii cu care fusesem imbracat in cosul de rufe, si ma indrept spre oglinda pentru a ma analiza putin. Cearcanele movalii se lungeau sub ochii mei negrii ca smoala, pielea-mi era ingrozitor de alba, adica mai mult ca de obicei, iar parul meu negru si facut in tepi la spate, era acum intr-o dezordine totala. Da, aratam ingrozitor de neingrijit. Nu-mi statea in fire, dar astazi fusesem foarte stresat. Intru rapid in cabina de dus si dau drumul la apa, lasandu-mi gandurile la o parte si relaxandu-ma. Trebuia sa ma gandesc la o strategie pentru ca fara ea eram mort de-a binelea. Ies din dus si imi infasor un prosop in jurul mijlocului, iar apoi ma indrept spre camera mea cu gandul de a incepe sa-mi impachetez lucrurile.



Sakura P.O.V.:

Stau linistita la catedra, citind ziarul in timp ce studentii mei scriau un test. Ceea ce nu stiau ei, era ca de fapt eu eram cu ochii pe ei, vazand daca ei copiaza sau nu. In ziarul meu era facuta o gaura aproape imperceptibila dar prin care puteam observa toata clasa. Ii prevenisem sa nu incerce ceva de genul, dar se pare ca nu ma ascultau deloc. Chiar daca aveam deabea douazeci si patru de ani, desi aratam putin mai batrana din cauza fustei pana deasupra genunchilor si a sacoului de stofa neagra pe care le purtam, si dupa parerea tuturor eram prea tanara pentru postul de profesoara de literatura la o asemenea Universitate vestita, fusesem si eu studenta, si stiam tot ce vroiau sa faca ei inainte ca sa se gandeasca macar sa faca. O fi ei copii de bani gata, dar la mine in clasa eu fac regulile. Totusi, nimeni nu avea dreptul sa ma subestimeze in legatura cu modul meu de predare, chiar daca eram mai putin severa, nu suportam un lucuru: trisatul si minciuna.

Absolvisem cu cea mai mare medie facultatea si trebuia sa imi gasesc un job pe moment, pentru ca aveam nevoie de bani pentru a ma intretine. Parintii mei, fiind plecati in Europa, in expeditii, pentru ca erau amandoi arheologi. Ma sunau cam de doua ori pe saptamana cand aveau timp, dar ne vedeam foarte rar. Totusi, nu ma suparam. Aveam un apartament cu trei camere in centrul orasului, si tot ce-mi trebuia, deci nu aveam ce sa le critic. Intotdeauna m-au iubit, dar au fost atat de ocupati, incat nu aveau timp de mine aporape deloc.

Imi dau o suvita de par rozalie dupa ureche si las ziarul jos uitandu-ma la ceasul asezat la incheietura mainii mele stangi, si observand cu stupoare ca mai erau doua minute si se suna de pauza, ma ridic incet de pe scaunul de la catedra, picioarele acestuia facand un zgomot asurzitor in linistea care se lasase. Ma indrept spre tabla neagra care se intindea in fata mea, iau creta, si incep sa scriu doua titluri de carti care trebuiau citite de studentii mei pe data viitoare. Dupa ce termin, ma scutur instinctiv pe maini pentru a-mi inlatura praful de creta care imi albise degetele, si ma indrept spre clasa, luandu-le lucrarile deoarece nu aveam timp sa stau in pauza. Treceam pe la fiecare, stiind deja daca a copiat sau nu, si pe masura ce studentii se vedeau fara lucrare in fata, o luau la goana spre iesirea din sala.

Nu mai aveam chef de nimic dupa o asemenea zi obositoare. Cu ei aveam ultima ora, apoi trebuia sa ma duc acasa si sa-mi fac putina curatenie deoarece o invitasem pe Hinata la mine, prietena mea din copilarie, o fata frumoasa si inteligenta, cu parul lung si negru, si cu ochii lila care emanau intotdeauna caldura si dragoste. Imi fusese intotdeauna alaturi, si acum in sfarsit aveam sa ne intalnim. Nu o mai vazusem de cand plecase in Germania pentru a studia pictura, si ieri seara ma sunase sa ma invite la o cafea in oras, dar ii spusesem ca nu am chef sa ies si ca ar fi mai bine sa ne vedem la mine acasa.

Dupa ce am adunat toate lucrarile si m-am vazut singura in sala de clasa, pufnesc zgomotos si ma asez intr-una din bancile mai apropiate de mine, sprijinindu-mi fruntea cu palma mainii mele drepte. Serviciul asta intr-adevar ca ma obosea, si noaptea trecuta nu dormisem aproape deloc deoarece trebuia sa corectez doua randuri de lucrari. Nu-mi placea sa le las pe ziua urmatoare, deoarece asa se strangeau mai multe. Ma uit putin in gol si realizez ca trebuia sa ma grabesc, iar eu ce faceam? Pierdeam vremea, visand la feti frumosi de pe pereti. Ma ridic incet de pe scaun, balanganindu-ma putin, si ma indrept spre catedra. Indes lucrarile in geanta si parasesc sala de clasa, inchizand usa dupa mine. Nu-mi placea sa fiu presata de timp dar uneori trebuie sa ma grabesc si eu.

Ajung in parcarea scolii. Era goala, fara nici macar o pasare sa cante, sau picior de om sa umble. Se auzea doar vantul ce trecea nesimtit pe langa mine, parca incercand sa-mi spuna un mesaj pe calea aerului. Tocurile mele sunau incontrolabil pe trotuarul rece, facandu-ma sa realizez ca eram de-a dreptul singura. Din nou singura. Inaintez rapid spre iesirea din parcare, desi eram extenuata si picioarele ma dureau ingrozitor, dar cand sa plec de pe teritoriul parcarii, aud niste zgomote venind de la o masina neagra parcata cu cativa metri distanta de mine...

_____________________________________________

Buun, aici este primul capitol. Scuzati eventualele greseli si sper ca nu v-ati plictisit pana l-ati citit. Va astept parerile.

Lova ya' all!

Este super ficul tau ideea este originala chiar imi place primul capitolul sper sa nu dureze mult sa pui nextul bye bye

Pff
Buna draga mea
Ti-am citit ficu si m-am hotarat sa-ti zic parerea mea...
Pai... in primul rand imi place ca ai capitolul lung
De asemenea nu am observat nici o greseala de tastare
Iar ideea nu pot spune ca e originala sau nu. Ramane de vazut.
Imi place lasi spatiu intre paragrafe deoarece asa e mult mai usor pentru cititor sa urmareasca randurile.
Acum... sa fiu sincera mi se inchideau ochii cand am citit capitolul...
Sunt niste fraze de incepatori in acest capitol...
Nu-ti face griji... apreciez mult faptul ca nu l-ai prezentat pe Sasuke din primul paragraf sa stii
Iar pe Sakura nici macar atat.
Fiind primu tau fic - cred, nu? - ai timp sa inveti
Pai c-am asta a fost...
Astept next cu imbunatatiri
Te pup Zbye

Ai un fic super. O ideea cu gaura prin ziar este grozava, dar sper k profesorii sa-ti nu-ti viziteze ficul k am belit-o la teste. stii eu ma mai uit in dreapta sa vad dak colegul meu are scrisul si mai ale raspunsurile asezate corect . vreau next sa vad ce se va mai intampla

Ador ficul si imi place ca am ce citi la el adica faci capitolele lungi si asta ma bucura.Sper sa pui cat mai repede nextul pentru ca mor de nerabdare sa aflu ce se intampla pupici si spor la scris

Il ador,ador ador.
Imi place ca ai capitolul lung.
Deci next-ul!

Este super ficul tau am asteptat atat dar a meritat si mersi ca m-ai anuntat ca ai pus nextul pentru ca nu pute-am sa lipsesc eu cu un com pe la acest capitol.

Mersi muuuuuuuuuuuuuuult de tot k ai adus nextul k de nu inebuneam aici . sunt super curioasa cn sunt criminalii aia care rapesc studente. abia astept nextul

Hei, draga! Ti-am citit ficul si mi-a placut. Ideea pana acum mi se pare ca seamana putin cu ideea unui alt fic, insa nu pot sa-ti spun pana nu mai citesc vreo cateva capitole. Si acum intrebarea de zece puncte: cand vine next-ul?

Hello scumpa mea.....
"Vanzatoare enervanta. Auzi, sa platesc dublu pentru cartea de gramatica pentru ca i-am indoit coperta. Helo tanti! Tot eu o cumpar" ----> Nu vrei sa stii cat am ras Deci ma tineam de burta. Saracu Sasuke si vanzatoarea, taximetristu, usa toate aveau ceva cu el
Deci intr-un cuvant FANTASTIC. OMG deja m-a luat cu calduri numa cand ma gandesc ce capitole misto o sa urmeze. Astea sunt prea tari, iar restul vine de la sine... sunt in culmea extazului. Iti ador ficul si felul in care descrii , ideea mi se pare sooper originala. Sasuke se da drept stundent si o intalneste pe Sakura la facultate. L-ai bagat si pe Naruto ceea ce ma face sa ma bucur si mai mult.
Sper sa ma anunti cand pui nextu .... Te pupic doolce si abia astept sa vad la ce te mai duce cap'sorul ala minunat.

Hey iubire
Scuze ca am intarziat cu comm-ul insa sa stii ca ti-am citit capitolul
Deci sa stii ca-mi place mult
Este lung, are descriere - de toate felurile - si ideea nu am mai intalnit-o pana acum...
Pai.. astept next-ul repede
Te pup Zbye

hai te roooooooooooooooooooog pune next

Pfff....
Vreau nextu
Cand il pui?
TE baaat
Hai cu el
Te pup Zbye