Capitolul 1.

When you try to love,
There will be that someone that will make you regret
You wanted to do it.

Pov. Sakura

Conduc cu 320 km/h pe strazile aglomerate ale New York-ului. Vantul imi risipea parul meu rozaliu pe toata fata, impiedicandu-ma parca sa mai vad pe unde merg. Esarfa mea de la gat se desfasura incet, dar nu o bagam in seama. Trebuie sa ajung cat mai repede si o biata esarfa nu ma va impiedica sa imi duc la capat misiunea. Ochii mei verzi ca algele marii treceau ageri de la o persoana la alta, analizand-o din cap pana in picioare. Semaforul din colt indica culoarea aceia enervanta ce te obliga sa incetinesti, pentru a lasa si pe altii sa treaca, rosu…

Apas cu piciorul frana, oprindu-ma in scurt timp. Bateam cu degetele in capota, nervii mei citindu-se usor pe fata mea alba lipsita de imperfectiuni. La dracu’ si cu traficul asta enervant. O injuratura de toata frumusetea imi scapa printre buzele mele date cu un gloss stralucitor si roz, care parca determina semaforul sa se schimbe in culoarea mult asteptata. Fara sa mai stau pe ganduri apas de data asta acceleratia, masina incepand sa goneasca din nou cu o viteza mare. Un politist ma vede si imi face semn cu mana sa trag pe dreapta. Ce au Doamne toti cu mine astazi?

Eu ca o fata ascultatoare, fac in tocmai. Opresc motorul si cu un gest scurt imi dau ochelarii de soare jos. Fata politistului incepe incet sa se intunece, ochii lui acum fiind speriati. Nu inteleg care e faza cu oamenii astia din ziua de astazi, parca au innebunit cu toti. Daca s-ar da un premiu pentru cel mai han******t om din lume, politistul asta sigur l-ar castiga fara nici-o discutie.

-Ma scuzati domnisoara Haruno, dar nu am stiut ca sunteti dumneavoastra la volan! imi spune el dintr-o suflare.

-Dispari! ii spun eu cu vechiul meu ton superior.

Pornesc din nou motorul, de data asta parca gonind cu si mai mare viteza. Radio-ul se auzea in surdina, fapt care ma enerva la culme. Ajung intr-o intersectie, unde fac rapid la dreapta fara sa mai astept ca semaforul sa se faca verde. Deja eram in intarziere, deci nu mai aveam timp de joaca. Opresc masina si deschid portiera, dandu-ma jos cu rapiditate. Ma apropii de masina distrusa si incep sa o analizez. Doctorii si politistii se vanturau pe aici, facandu-ma sa ma enervez. Da, stiu, am o problema grava cu enervatul.

-Karin, adu-mi raportul! strig eu catre una dintre fetele ce stateau pe langa mine.

In cateva secunde, o roscata cu ochelari imi inmaneaza un dosar spunandu-mi ca acolo sunt toate informatiile stranse de la locul accidentului. Rasuflu usurata ca macar o persoana imi asculta oridinile astazi si isi face treaba cum trebuie. Din cauza asta imi place mie roscata. Deschid prima pagina a dosarului si incep sa citesc fiecare rand. Deci avem un decedat si un ranit. Lucrurile se vor complica putin…

Ma indrept usor catre portiera masinii si o deschid. Inauntru nu mai era nimeni. Ma uit atent in jur si vad ca pe o hartiuta mica scrie: “Te iubesc, Sasuke!”. Imi pun manusile mele speciale si iau hartiuta in mana. O pun intr-o pungulita si o infasor bine, apoi i-o dau roscatei, spunandu-i sa o duca la laborator pentru analize. Dupa ce fata pleaca, incep sa o strig pe mama mea, Tsunade, o femeie in varsta dar care arata de 30 de ani, blonda cu ochii albastri, si ii spun sa ma conduca la cele doua victime.

-Ai auzit, nu-i asa? A murit o fata… Era frumoasa! imi spune ea in drum catre ambulanta.
-Era… Celalant pacient este stabil sau au aparut complicatii? intreb eu.
-E stabil, momentan. Insa situatia se poate schimba foarte usor. Are cateva rani la cap si la piept, dar e bine, se va face bine! imi spune.

Mama mea este cel mai bun medic din spitalul central, iar eu sunt cea mai buna politista din oras. Pot spune ca ne completam intr-un fel. Mereu am putut conta pe ea. Mi-a fost si mama, si prietena, si sora. Eu n-am avut pe nimeni, decat pe ea. In copilarie, eram o ciudata, sau cel putin asa ma caracterizau toti, mai putin ea. Mereu a stiut sa ma-n pace, chiar si atunci cand credeam ca nu mai e nici o sansa. O iubesc pentru toate cate a facut si face pentru mine. Este mama perfecta pe care orice copil si-ar dori-o mai mult sau mai putin. E perfecta asa cum eu si nu as schimba nimic la ea.

-Aici sunt…

Vocea ei ma trezeste din visare, facandu-ma sa cobor cu picioarele pe pamant. Ochii mei acum sunt atintiti catre cele doua victime ce stau intinse pe un pat din ambulanta. Ma apropii de fata ce din pacate nu a supravietuit impactului si ii pun mana pe fata. O imagine imi apare in minte cu mine fiind in locul ei, o imagine ce ma inspaimanta. Eram la fel de neajutorata ca si ea, la fel de neinsufletita si la fel de neputincioasa pentru a ma mai intoarce inapoi. O lacrima imi aluneca usor printre pleoape, facandu-ma sa imi retrag mana de pe chipul fetei, imaginea disparand instantaneu, ca si cand nu as fi vazuto niciodata.

Ce a fost asta? De ce mi-a aparut acea imagine in minte? Cert e ca era atat de crud sa te vezi fara viata, zacand cu ochii inchisi pentru totdeauna, pe un pat de spital. Lumea care trece pe langa tine, fiind veseli, dar tu stand tot acolo, cersind inca cateva secunde de viata, apoi putand sa te odihnesti pentru tot deauna, fara nimeni. Nu as vrea sa ajung niciodata intr-o asemenea situatie, desi stiu ca o data si o data tuturor ne va veni randul, chiar daca vrem, chiar daca nu. Imi sterg lacrima ce mi-a curs adineauri pe obraz, si cu greu incerc sa zambesc pentru a ma convinge ca sunt bine. Dar nu, nu sunt bine, nu stiu daca voi mai fi bine vre-o data...

Va urma…

Eu una sper sa va placa. Astept cel putin 4 comm-uri pentru next! Acum pozele:

Sakura:



Karin:



Tsunade:

Merci scumpete pentru comm, Niki!
Vreau si alte pareri dragilor, ca sa stiu daca il continui sau nu.
Deci, toate comm-urile sunt bine venite...

Deci oameni buni , di sa fie dati un amarat de com fiindca ficul este superb!!
MEsaje de dincolo? tare:X:X ce iubesc serialu ala:X
dar ficul e mai tare , Sakura e foarte frumoasa si atitudinea ei , cred ca e sormea:))
NExtul si please sa ma anunti , :*

Am revenit cu next-uletzul, special pentru voi. Nu stiu cat de reusit este, pentru ca nu prea am astazi inspiratie, insa sper sa fi iesit ceva. Spor la citit!





Capitolul 2

A new friend, new conversations. I want to know more about you!

Sakura’s Point of View

Dupa doua saptamani…

-Imi pare rau pentru Hinata. Bine macar ca tu esti bine! ii spuneam eu brunetului.

Sasuke, caci acesta este numele lui, m-a invitat la o cafenea dupa program. Am fost fericita ca s-a insanatosit atat de repede. Sincer, as fi crezut ca o sa ii ia mai mult timp ca sa se puna pe picioare, insa este in forma. Astazi l-am externat si cred ca am facut un lucru bun. Pe parcursul acestor doua saptamani m-am imprietenit cu el. Este cu un an mai mare de cat mine. Chiar este de treaba!

Am aflat ca movalia care din pacate nu a supravietuit accidentului era iubita lui. Imi pare rau ca a trebuit sa i se intample asta. Eu nu mi-as putea imagina viata fara Zack, iubitul meu, pe care il iubesc atat de mult. Are parul saten, ochii lui fiind de un albastru pur. Il iubesc atat de mult, intot de-a una a stiut sa ma faca sa zambesc cand eram trista, oferindu-mi o imbratisare dulce si o sarutare. Si acum imi aduc aminte ziua in care ne-am cunoscut, ce-a m-ai perfecta zi din viata mea…

FlashBack

O zi ploioasa de toamna, cu un cer innorat. Totul era atat de trist, de pustiu, in cat te trimitea intr-o senzatie de moleseala deplina. Zambetul meu era sters, iar ochii mei treceau de la chipul unei persoane la alta. Toti erau melancolici si tristi, exact ca si starea vremii. Ma opresc pe o banca a parcului central, admirand natura ruginita. Totul era vestejit si intr-un mod ciudat, atractiv. Frunze rosi si galbene zburau prin vant, jucand ultimul lor dans. De ce?

Un baiat saten se apropie de mine cu mainile in buzunar. Ii admiram chipul angelic, lipsit de imperfectiune. Zambetul sau era fermecator, scotandu-si la iveala dintii sai albi ca neaua. Buzele sale ma obligau sa le sarut, iar parul sau ma obliga sa il mangai seara de seara. Ma intreaba daca se poate aseza langa mine pe banca. Am dat din cap aprobator la foc automat. Mi-a multumit, asezandu-se langa mine in doar doua secunde.

Din greseala, mana lui a picat peste a mea, simtindu-i caldura. Ne-am tras amandoi mainile repede, uitandu-ne unul in ochii celuilalt. Inima mea galopa pe un norisor pufos si roz, iar mintea mea imi repeta incontinuu ca il iubesc. Macar o data in viata cele doua erau de acord. Am ramas asa ceva timp, insa dupa mine doar doua secunde. As fi putut ramane asa toata viata, sa-i vad chipul la nesfarsit, nu m-ar fi deranjat. Sa mor aici, in bratele lui.

La un moment dat, m-a intrebat cum ma cheama. Rosisem, ma pierdusem complet in timp si in spatiu. Incercam sa-i raspund, insa ma balbaiam. Intr-un final reusisem sa-i raspund. Din nou zambise, innebunindu-ma de tot. Avea efectul asta asupra tuturor fetelor? Oricum, un baiat ca el sigur avea iubita. I-am dat aceiasi intrebare formulata mie acum cateva secunde. Zack, off… Ce nume frumos!

M-a invitat la o plimbare prin parc. Aleeile mi se pareau nepopulate. Simteam ca pe pamant sunt doar eu si el, doar noi! Era perfect, in fiecare moment simtind ca renasc de o mie de ori. Niciodata nu mai simtisem asa ceva, dar imi placea acest sentiment. Imi placea sa ma innebuneasca, sa simt ca sunt euforica. Este ca un drog pentru mine, un viciu. Am nevoie de el, cersesc sarutarile lui, cersesc imbratisarile lui, il vreau pe el, e singuru lucru pe care mi-l mai doresc acum!

End of FlashBack

Din acel moment am petrecut fiecare zi impreuna. Totul a inceput de la o prietenie simpla si acum… Visul mi s-a implinit. Acum suntem impreuna. A fost singurul lucru pe care mi-l doresc si inca este. Doamne, dupa atata timp, inca ma innebuneste cu gesturile si mangaierile sale. Stie sa scoata fata cu capul pe umeri din mine si sa lase in urma fata disperata dupa dragostea lui. Asta sunt…

-Sakura…

To be continued…

Sper sa va placa! Pozele capitolului:

Zack:



Numele adevarat a lui Zack este Genesis Crisis Core si face parte din Final Fantasy.

Pe data viitoare!

Hello, Hello! Am ajuns si eu cu next-uletzul dupa un million de ani… Scuzati-ma! Ei bine, multumesc pentru comm-uri, numai ele m-au facut sa scriu acest next pentru ca eu sinceeer, nu prea am inspiratie ! Spor la citit… Ascultati aceasta melodie:





Capitolul 4

Maybe a new friend would be perfect for me. I'll spend my time and outside the home.

Sakura’s Point of View

Stateam intinsa pe patul moale. Tavanul alb parea mai interesant decat niciodata. Imi petreceam pur si simplu timpul meu pretios din viata uitandu-ma pe pereti. Viata mea trecea ca o ploaie usoara de vara, iar eu nici macar nu incercam sa fug din calea ei. Muream de plictiseala, nu mint, insa nu prea vad ce alt lucru mai funny as putea face. Imi intind mana dupa telecomanda de pe noptiera, ajungand intr-un final la ea. Incep sa butonez nepasatoare printre miile de canale neinteresante ce mi se prezentau in cateva fractiuni de secunda. E chiar atat de greu sa-ti traiesti viata ?

Un mic zambet badjocoritor imi aluneca printre buze, gandindu-ma la mica mea zi libera. In sfarsit, dupa o mie de ani, am si eu o zi libera, dar noooo ! Intru eu in actiune, Sakura in sus, Sakua in joc. Cate planuri mi-am facut si eu pentru astazi ! Sa ma mai duc si eu la shopping cu cineva, la cinema, la un restaurant. Si uite-ma tot aici, pe pat, mititica de mine, amarata, a nimanui ! Un alt zambet dispretuitor imi scapa. Si uite ce voi face astazi ! Ma ridic nepasatoare din pat, incepand sa merg. Si merg asa, sapte ani, dau ture de casa, habar nu am unde o sa ma opresc, sau cand… Mai bine la spitalu’ 9, nebuno !

M-am trantit pe canapeaua din living, deschizand a doua oara pe ziua de astazi televizorul. Ok, asta voi face astazi, ma voi muta dintr-un pat in altul pana o sa ma plictisesc, apoi ma culc. Simplu ! Al treilea zambet badjocoritor… Cat o sa mai fac asta ? Nu stiu ! Si ma ridic din nou, de data aceasta cautandu-mi telefonul. Poate va intrebati unde-i Zack ? Pai, e o poveste complicata cum el munceste astazi. Complicat, nu ? Si uite un al patrulea zambet… Deja am inceput sa detest treaba asta. Gasesc intr-un sfarsit acel telefon nen**oc*t, dupa 1000 de ani. Formez un numar usor, apoi il duc catre ureche, asteptand ca o voce cunoscuta sa-mi raspunda.

***

-Da, sigur, voi fi acolo ! La ora 17 :00, ok ? Bine, si eu te pup !

Inchid telefonul, aruncandu-l pe canapea. Arunc o privire catre ceas, observand ca este abia ora trei dupa-amiaza. Atat timp am stat eu degeaba? Noo! Fug repede catre baie, dand drumul la apa sa curga in cada. Astept cinci minute pana se umple cat de cat, apoi ma arunc linistita in spuma cu miros de cirese ce te facea sa adormi. Apa calduta ma invalea ca o patura pufoasa, iar spuma ma alinta. Iau gelul de dus de pe o mica masuta de langa cada, incepand sa imi masez picioarele mele lungi si subtiti. Apoi fac acelas lucru cu tot trupul meu subtire, cu forme generoase. Mai zabovesc putin in apa, pana vad ca deja se facuse ora patru, deci era timpul sa ma clatesc.

Ies din baie cu un prosop infasurat grijuliu in jurul taliei mele. Deschid usile dulapului meu mare, scotand o rochita portocalie foarte draguta, dintr-un material fin si delicat. Ma imbrac intr-un timp destul de scurt, apoi imi intind cu grija pe buze gloss-ul meu roz, scotandu-mi in evidenta buzele mele mari si rotunde. Cobor scarile vilei noastre, a mea si a lui Zack, apoi ies pe usa inchizand-o in urma mea. Ajunsese-m la fix, deoarece il vad in departare pe brunetul de ier si masina sa sport, un Ferrari negru decapotabil.

Ajuns in fata mea, deschid portiera din dreapta, salutandu-l si sarutandu-l pe ambii obraji. Un zambet dulce ii aluneca pe chip, facandu-mi cu ochiul. Ii zambesc si eu, apoi simt cum apasa acceleratia, masina gonind pe strazile orasului. Prin radio auzeam melodia lui Carly Rae Jepsen-Call me maybe. Imi place aceasta melodie, insa nu am timp sa ma bucur de ea pana la capat, caci Sasuke ma anunta ca am ajuns. Unde? In parcul central. Ne-am hotarat sa facem o plimbare, iar apoi sa mergem la un restaurant sa servim cina.

Brunetul imi spune sa nu cobor, apoi iese repede afara, fugin pe partea mea, deschizandu-mi usa. Cand am coborat mi-a spus un „Domnisoara, sunteti superba in aceasta seara de vara!” pe un ton de 1800. Am chicotit in liniste, insa se pare ca am fost auzita, deoarece si brunetul a facut acelas gest. Am continuat sa mergem pe aleile linistite, admirand natura atat de frumoasa. Copacii ce isi miscau frunzele verzi in bataia vantului, fluturasi ce zburau de ici-colo. Copii ce lasau cate o bucatica mica de paine pentru vrabiute. As vrea ca acest tablou sa dureze la nesfarsit.

Imi incolacesc mana in jurul bratului lui Sasuke, continuand sa povestim despre diferite lucruri din viata noastra. Aflasem ca la sapte ani a suferit moartea tatalui sau, lucru care l-a facut sa fie trist un an intreg, insa si-a revenit in cele din urma, realizand ca viata are obstacolele sale. Ne-am asezat pe o banca, zambind unul altuia. In prezenta lui ma simteam asa de bine, ca si cand as fi putut sa-i spun orice, pentru ca nu m-ar fi judecat. Imi pare bine ca am asa un prieten, deoarece obijnuiam sa fiu mai mereu singura, lucru care nu imi placea deloc. Mi-am asezat usor capul pe umarul sau, privind cerul senin si soarele ce cobora usor la orizont. Flacari rosii si galbene pluteau pe bolta cereasca, incercand sa sfasie acel albastru pur.

Totul era fermecator, incat nu iti mai venea sa pleci vreodata de aici. Am inchis ochii pentru cateva secunde, imaginandu-mi acelas peisaj, insa peste 20 de ani. Eu, batrana, pe aceasta banca, alaturi de brunet. Copii nostri alergand si tipand diferite cuvinte. Era superb… Insa, imaginea se stergea incetul cu incetul, in minte aparandu-mi o alta imaginea. Eu, pe marginea unui bloc, vrand sa ma arunc. De ce? Am scuturat capul de cateva ori, incercand sa imi alung aceasta imagine ciudata. Ce legatura avea asta cu ceia ce vazusem inainte? Am deschis ochii resemnata, auzind telefonul cum suna. Zack!

Am vorbit cateva minute, inchizand telefonul la sfarsitul convorbiri, cu o oarecare tristete. Mi-am intors chipul palid catre Sasuke, privindu-l adanc in ochi. Ma pierdeam usor in abisul sau, simtind ca ma adancesc si mai mult cu fiecare secunda in care-i priveam. El, la randul sau, se uita intrebator la mine, analizandu-ma. Am incercat sa-i spun ceva, insa nu vroiam sa stric acest moment. Nu vroiam sa o fac, asa ca nu am facut-o. Am mai stat cateva minute cu privirea atintita catre el, dupa care, cu o voce plina de regret, i-am spus:

-Imi pare rau, trebuie sa plec!

To be continued….

Pozele:

Rochia Sakurei:



Ferrari-ul lui Sasuke:



Pe data viitoare! :*

Cand ai uh de gand sa aduci next-ul?ha? cat de repede sper...adica nu mai am rabdare
Ma poti anunta de urmatorul capitol?
Mercy anticipat te pwp dulce spor la scris si la idei