Conacul amurgului

Prolog

Dacă aş putea să şterg absolut orice urmă din mine care mă întoarce mereu la tine, şi dacă aş putea să te şterg pe tine pentru totdeauna de pe faţa pâmântului, dacă n-ai fi existat niciodată... Dacă n-aş fi avut suflet, tot ce ţine de mine ar fi bântuit acum între graniţele lumilor. "Sufletul ne este reflexia, trupul ne este umbra, iar ochii ne sunt oglinda minţii noastre.”

Capitolul I

Sakura's point of view

Plouă torenţial. Cerul întunecat cu tente roşiatice îşi răsfrânge lacrimile peste întreg oraşul. Vântul urlă asemeni unui lup la miezul nopţii, răspândind înfiorare prin toate cotloanele New Yorkului. În depărtare, luminiţe multicolore danseză prin negura apusului, străduindu-se parcă să înveselească acest macabru peisaj de sfârşit de toamnă. Arunc în neant o ultimă privire fugară, apoi mă îndepărtez de geam, afundându-mă din nou în gânduri. Părul meu rozaliu străluceşte vag la lumina slabă a unei lumânări care abia mai pâlpâie. În această parte a oraşului, curentul s-a întrerupt în mod subit, datorită furtunii neiertătoare de afară. Iau în mână două hârtii, studiindu-le. Doi bărbaţi... Doi fraţi : Sasuke şi Itachi Uchiha. Nişte simpli oameni, dar care stau în cale organizaţiei din care fac parte. Fiind doi spioni, au ajutat FBI-ul să ne localizeze sediul. Şobolani mizelabili... Ordinul şefului a fost să mâ infiltrez în organizaţia lor, apoi să-i extermin fără milă. Cu alte cuvinte, aceasta e ultima seară pe care o mai petrec în cuşca asta de animale unde am fost nevoită să vin. Desigur, îmi va fi greu să mă integrez printre agenţi şi spioni fără a atrage atenţia, dar sunt dispusă să ucid cu sânge rece pe toţi cei care îmi vor sta vreodată în cale. Încă mă gândesc de ce şeful m-a ales tocmai pe mine ca să duc la bun sfârşit această misiune. Sunt singura care o poate face ? Nu... Cu siguranţă nu e asta. Nu a vrut să-mi dea vreo explicaţie sau vreo poză cu cei doi barbaţi, doar datele lor personale care oricum nu mă ajută cu nimic. Tot ce sper e că voi termina cât mai repede misiunea asta ridicolă, ca să pot părăsi odată şi pentru totdeauna această organizaţie criminală şi să-mi pot găsi fratele mai mare, care a dispărut în urmă cu 3 ani. În cele din urmă, mă îmbrac cu uniforma FBI ce mi-a fost pusă la dispoziţie, apoi ies afară urcând în maşina care avea să mă ducă la agenţia spionilor din New York.

Sasuke's point of view

Privesc indiferent tabloul ce se înfăţişează dincolo de sticla incoloră a geamului. Picături de ploaie se preling încet de-a lungul frunzelor din pomi care parcă plâng la gândul că în curand, vor câdea din copaci. Crengile copacilor bat la uşa ferestrei într-un ritm alert, ghidate de şuieratul sinistru al furtunii. Probabil că şi în partea asta de oraş se va lua curentul, în curând. Pleoapele mi se îngreunează tot mai tare, până când se contopesc formând un dans al umbrelor, în lumina becului ce abia mai rezista furtunii. Hm, furtuna... O ploaie necruţătoare, exact ca în acea seară, acum aproximativ 3 ani...

Flashback

Picăturile de ploaie se strivesc zgomotos de parbrizul maşinii, iar farurile încep a nu mai face faţă presiunii aerului. Fulgerele care împăienjenesc cerul, tunetele care-mi zguduie până şi cel mai ascuns sentiment al sufletului, totul pare desprins dintr-un film. Un sentiment de nelinişte m-a cuprins încă de când am pus mâna pe volanul maşinii. Un sentiment care prevesteşte o crimă... Vizibilitatea devenea din ce în ce mai estompată, la fel şi riscul de a accidenta o maşină. Şoseaua părea a fi un patinuar al morţii, un viitor cimitir pentru şoferii neglijenţi. Dar eu, având experienta de a conduce în cele mai obraznice împrejurimi, sunt sigur că pot face faţă acestei provocări. Îmi încleştez mâinile pe volan, încercând să mă conving pe mine însumi că nimic rău nu are să se întâmple. Un kilometru... doi kilometri, trei, patru. Încă puţin Sasuke, aminteşte-ţi că tu şi Itachi sunteţi o echipă de spioni, nimeni nu poate muri într-un mod aşa jalnic. Pentru o secundă închid ochii răsuflâng uşurat.

End of flashback

Atunci s-a întâmplat... Am omorât un om nevinovat. Nu mi-am dat seama de viteza cu care conduceam, a fost prea târziu. După ce i s-a descoperit identitatea tipului, în ciuda faptului că rămăsese aproape desfigurat, s-a aflat că era un agent FBI. Din acea zi, un sentiment de ură a străbătut prin mine. Am omorât atâţia oameni, oameni vinovaţi de crimă, dar atunci, omorând un prieten, inima mi s-a trasformat în flori de gheaţă. Nici măcar Itachi, fratele meu, nu a putut să-mi readucă acea poftă de viaţă. Am fost nevoit să dau asta uitării, să-mi înghet sufletul la care cândva, cele mai frumoase domnişoare au râvnit. Au trecut trei ani de atunci, dar coşmarurile nu au dispărut. Chipul lui Sasori mă urmăreşte, îmi spune să fug departe de "amurg"... Niciodată nu mi-a spus cine este acest amurg, dar voi afla cu orice preţ şi-mi voi spăla într-un fel sau altul păcatul. Mâine ni se va alătura un nou agent şi sunt hotărât să-i investighez trecutul şi punând un verdict pe posibilul său viitor ca şi spion. Am un presentiment că acest "amurg" este pe cale să mă întâlnească.

Sper că nu am decăzut chiar aşa mult, n-am mai scris un fic de mult timp. Anyway, sper că v-a plăcut iar dacă nu, spuneţi-mi, vreau să ştiu cât mai multe păreri. kiss

Byby , nu iti face griji , acest capitol este minunat . Imi place foarte mult descrierea pe care o faci , este foarte frumoasa si minunata . Primul capitol etse uincantator si astept cu nerabdare sa vad ce ne-ai mai pregatit . Bafta la tastat si pupici . Te rog sa ma anunti si pe mine de next .

P.S: PRIMA !

Capitolul este pur si simplu fabulos si chiar imi place mult ca Sakura este asa rea si cruda.
Ma intreb cine este persoana pe care Sasuke a omorat-o acum 3 ani si daca nu cumva are legatura cu Sakura,dar aceste intrebari isi vor primi raspunsul in capitolele urmatoare.
Spor la scris si nu iti face griji ca inca stii sa faci capitole frumoase si reusite

~~EDIT:~~

Hey ^^
Am trecut si eu pe aici si ma observat un fic de-al tau
eu sincer nu am mai cititi nicunul scris de tine ...rusine
Dar acesta o sa fie primul
Deci ...ai o descriere superba ....uimitor de buna
Mi-a placut mult acest prim capitol
Abia astept sa vad ce o sa urmeze
Sper sa ma anunti si ep mien in legatura cu urmatorul capitol ...Cu cirescia deasura
ZBYE

Ioooooi!

Pai sa stii caci chiar ma intrebam cand o sa ne mai incanti cu unul dintre fic-urile tale superbe. in love

Pfoaii.. E.. e.. Fic ala Bibi. :>

Primul capitol. - Fooooarte tare. Descriere, actune, drama, suspans.. Ma omori. :)) Ce titluuuu! huh?

Ce descriere. huh?

Ideea imi place la nebunie. Sakura fata rea si Sasuke la fel. Ma intreb ce iti trece prin capsor, si cu ce ai de cand sa ne incanti data viitaore?! :X :x

Pune-te pe tastat ca deja eu mor de curiozitate si ma declar fan nr. 1 al acestui superb fic. :X jos palaria in fata

Te

si te

muult. Pa-pa! a hug

Hey,hey!

Ma bucur ca ai inceput un fic nou care intr'adevar este reusit,chiar daca are un singur capitol acum. Ideea este originala si mi'a placut cum ai descris personajele si cadrul intamplarilor. Succes in continuare, adu'ne next'ul cat mai repede!

Este un inceput foarte promitator:x
Povestesti foarte frumos si matur a hug

Subiect: Re: Conacul amurgului Lun 20 Aug 2012, 17:29

Fan Fic inchis pentru inactivitate.

Autoarea nu a mai postat din 1 Iunie. Suntem in 20 August.

Scuze Byby, dar stii cum vine politica.

Stii ce sa faci daca vrei s-al redeschizi.

Subiect: Re: Conacul amurgului Dum 16 Dec 2012, 14:14

Capitolul II

Sakura's point of view

Dinspre suprafaţa fumurie a geamului, mii de fiori îmi străbat tâmplele dându-mi senzaţia de îngheţ. Ochii? Închişi. Încerc să-mi amintesc un pasaj descriptiv dintr-o carte, pasaj care se potriveşte cu sufletul meu aparent împietrit. Nu mi-aş fi dorit vreodată să-mi imaginez ziua când eu şi fratele meu am fi despărţiţi. Totul este jalnic, iar ropotul ploii îmi amestecă dureros de tare gândurile. Aş da orice pentru o ultimă îmbrăţişare din partea lui, pentru o ultimă slovă şoptită de buzele lui, dar e mort. În ciuda faptului că nu cred în metafizic şi spiritual, mi-aş dori să fiu bântuită de către el în fiecare secundă a vieţii. Sufletul e mort, corpu-mi atârnă de-un fir de aţă, sau poate, de speranţă. Cât de infantil... Cu fiecare dimineaţă în care-mi trezesc ochii devin din ce în ce mai emoţionată la gândul că l-aş putea revedea, undeva, oriunde, împrejurul meu. Atât de crunt mă zgârie amintirea lui, a noastră, încât aş folosi orice pretext doar pentru a muri.

Dintr-o dată, firul ideilor se împrăştie, uitând, inevitabil, ce urma să-mi spun. Nu este timp de pierdut, dar am nevoie să merg la mormântul lui. Îmi rog şoferul să oprească unde trebuie, el aprobându-mi coordonatele întocmai. Acum, din nou, îmi îndrept atenţia spre ploaie. "Ea are întotdeauna ceva special şi plin de sens", îmi amintea Sasori pe când eram doar o fetiţă. Să alergi desculţ printre stropii mari de apă, să simţi atingerea lor rece pe faţă, să simţi mirosul de praf umed şi să sari în bălţile proaspăt apărute sunt senzaţii pe care de oricât de multe ori le-ai trăi, tot nu te saturi de ele, fiecare ocazie fiind unică, de poveste. Zâmbesc indecis şi confuz. M-a cuprins un sentiment de compasiune pentru cineva care suferă la fel de intens ca şi mine după Sasori.

- Hm, poate că ploaia e de vină, încep să repet involuntar, făcându-l pe şofer să se încrunte subtil.

Îl privesc sceptic cu coada ochilui atunci când mă anunţă că am ajuns. Îi mulţumesc, apoi cobor din maşină îndreptându-mă spre poarta cimitirului. Cam pustiu, oare unde... Oh, am uitat că nimeni nu vine pe o astfel de vreme la cimitir, în afară de mine. Îmi dau ochi peste cap, legănându-mă languros de-a lungul potecii, încercând să mă binedispun singură. Îmi trec prin minte toate momentele frumoase petrecute cu el şi, fără să bag de seamă, încep să chicotesc, apoi să râd în toată regula. Simultan, lacrimile îmi curgeau fără încetare pe obraji, amestecându-se cu ploaia. Trăiam două sentimente relativ opuse. Într-un moment de aduceri aminte, ochii mi se focalizează pe o siluetă zveltă, depărtată. Curioasă şi puţin temătoare, mă apropii ca şi când nu aş vedea pe nimeni, dar îndată realizez că necunoscutul stă în dreptul mormântului fratelui meu. Grăbesc vizibil pasul, nemaipăsâdu-mi că stopii de noroi se contopesc hainele mele. La câţiva metri de necunoscut mă încrunt fără un motiv plauzibil.

- Cine eşti şi ce vrei de la el?, l-am întrebat furioasă, de parcă el chiar ar fi fost în faţa noastră iar străinul era gata să-i facă ceva...
- Dar tu?

Şi-acum, tăcere. Nu ştiu dacă e bine să-mi dezvălui adevărata identitate spunând că Sasori este fratele meu, dar dacă nu spun ceva, dau de bănuit. În continuare, nu are nicio reacţie. Abia îi pot distinge ochii, din cauza părului brunet, acum ud. Fără a-mi răspunde, înaintează spre mormânt aşezând un buchet de trandafiri roşii, precum avea şi el părul. Un sentiment de teamă mă cuprinde. Sasori nu a avut alţi apropiaţi în afară de alţi agenţi.

- Sasuke Uchiha, ucigaşul acestui om, îmi răspunde într-un final, amuţindu-mă. Fără alte explicaţii, trece pe lânga mine dispărând după perdeuna de stropi reci.

Simt cum degetele unei mâini tremură, ochii se închid şi deschid involuntar iar lacrimile nu întârzie să apară. Aceasta este omul care mi-a răpit fratele şi mi-a întunecat viaţa, dar în acelaşi timp este şi omul pe care trebuie să îl omor. Stăpânindu-mi sughiţurile, îi şoptesc într-o inconştientă: "Am să te răzbun". Îndată ploaia se înteţeşte şi un fulger străbate bolta cerului. Alerg înapoi pe potecă, grăbindu-mă să ajung în cel mai scurt timp la ieşirea din cimitir. Prezenţa acestui bărbat m-a făcut să-mi fie terifiant de frică, după mult timp în care n-am mai cunoscut acest sentiment. După două minute în care ploaia s-a năpustit asupra mea, întru în maşină spunându-i şoferului să ajungă în cel mai scurt timp la destinaţia iniţială. Eu... nu voi fi în stare să îl omor pe acest om, dar îi voi arde sufletul precum mi l-a ars şi el, mie.

Cam asta a fost. N-am mai scris la un fic demult. Nu-mi dau seama cât de reuşit a ieşit capitolul ăsta, rămâne la latitudinea voastră.

Subiect: Re: Conacul amurgului Dum 16 Dec 2012, 14:29

În sfărşit dau şi eu peste un fic de al tău, Bianca şi, rămân absolut stupefiată ! Cum poţi să înşirui mii de gânduri ale personajelor chiar atât de bine ? M-a impresionat şi faptul că ideea este originală, chiar foarte .

Sakura, săraca, am simţit absolut tot ce a simţit şi ea pe parcurs ce citeam . Am trăit şi eu acele sentimente, la un mormânt, însă nu cel al surorii mele, ci a unui prieten foarte apropiat !

M-ai înduioşat, sweety, şi apropo, sper ca, când postezi următorul capitol să-mi trimiţi un mesaj privat..

Subiect: Re: Conacul amurgului Dum 16 Dec 2012, 14:37

Cred ca ultima intrebare a fost una retorica, din moment ce acest capitol a fost cum nu se poate mai plin de mister, invaluit intr-o racoare specifica stilului tau de a scrie. Mi-a placut mult, de fapt extrem de mult si am fost cu adevarat fericita cand am vazut ca ai postat un nou capitol. Chiar imi lipseau ficurile tale, iar aceasta revenire a fost binevenita, pentru mine cel putin. De descriere si naratiune, nu mai are niciun rost sa amintesc, deoarece stii prea bine cum sta treaba cu cele doua si le imbini armonios, creand un peisaj care se contureaza clar in mintea celui care citeste. Fiecare actiune este atat de reala, incat pur si simplu simt ca ma aflu acolo, in mijlocul necunoscutului, inconjurata de personaje.

Ce mi-a atras atentia in acest capitol a fost raspunsul lui Sasuke, chiar mi-a placut maniera ciudara, rece si directa de a spune acele cateva cuvinte care au declansat atatea emotii in sufletul Sakurei. In concluzie, spor la scris in continuare. Sper ca urmatorul capitol sa apara cat de curand. :) Daca vrei si poti, ma anunti si pe mine, te rog? Multumesc anticipat. Te pup. :*

Subiect: Re: Conacul amurgului Dum 16 Dec 2012, 14:42

Buna
Doamne ce fiori am avut cand el i-a sus sunt "ucigasul acestui om"...
Eu daca eram in situatia ei cred ca lesinam pe loc
A fost un capitol frumos
Chiar ca nu ai mai scris de ceva vreme...sper ca de acum sa postezi mai des
Astept sa aduci next-ul si sper sa ma anunti, te org
Te pwpacesc dulce rau de tot
Love Yukii

Bibi.

Ţi-am zis că odată şi odată voi trece pe la ficul tău, nu de alta, dar mă atrage modul tău de a gândi şi exprima. Nu-i de mirare, chiar am rămas plăcut suprinsă şi m-am simţit extrem de bine citind rândurile pe care le-ai scris, atât de profunde şi corecte gramatical, că tot îmi ştii şi obsesia.
Foarte interesantă idee, la început mă aşteptam să fie cu mafie şi FBI şi mare, mare, mare banalitate, nimic original sau iventiv. Ehh, se pare că m-am înşelat. Ai o idee foarte frumoasă şi chiar dacă am mai întâlnit cazuri în care Sakura se răzbună pe Sasuke pentru un anumit lucru, ficul tău mă atrage mai ales prin felul în care conturezi ideile atât de precis şi fără menajamente, retuşuri.
Vreau să citesc următorul capitol şi să descopăr o frumaosa dragoste ce s-ar putea infiripa între cei doi, destul de dificil aflându-se în astfel de circumstanţe. Vreau să văd ce vei face cu ficul pe viitor, cum va evoluat totul.
Dacă poţi când postezi următorul capitol să mă anunţi şi pe mine ar fi perfect, nu de alta, dar eu nu prea verific. ^^

Buna!
Am trecut si eu. Trebuie sa-ti marturisesc, titlul m-a atras de la inceput. Apoi descrierea a fost cea care m-a facut sa citesc, inconstienta de cele din urul meu, pana la finalul ceui de-al 2-lea capitol. Ai un fic invaluit in mister, cu o descriere de nota 20+ . Stiam ca nu voi regreta, mediat ce am vazut ca e scris de tine acest fic. Chiar daca nu ai mai sris de mult, eu zc ca te pricepi foarte bine. Ai face pe oricine sa iti citeasca creatiile. Sper sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol. Mult succes la scris!

Subiect: Re: Conacul amurgului Mar 02 Apr 2013, 21:07

Fanfic inchis din cauza inactivitatii.