Capitolul 2

In urmatorul moment o ceata deasa se formeaza in jurul nostru. Nu prea parea sa fie ceata, nici fum… era un gaz ciudat, pe care nu l-am vazut pana acum. Avea o culoarea verde si mirosul era asemanator cu cel al mucegaiului. Mama ma tine strans de mana si imi spune sa raman linistit. Sa raman linistit? Scena asta e demn de un film de groaza.

-Mama trebuie sa plecam de aici cat mai repede! Ii zic mamei in timp ce ma uit ingrijorat la Itachi si la tata.

-Nu putem Sasuke, eu si tatal tau trebuie sa ne supunem ei sau altfel veti muri si voi.

Ea?Cine e ea? Nu inteleg nimic… sunt total pe langa subiect. Am atatea intrebari dar cui sa I le pun? Tata vine langa mine si Itachi si ne spune ca trebuie sa placem de aici inainte sa ne prinda ea. Scos din pepeni Itachi intreaba nervos cine e ,,ea’’ .

-,,Ea’’ sunt eu! Spune o voce feminine care se auzea din acea ceata urat mirositoare. Se apropie mai mult si mai mult pana cand distanta pana la ea era doar de patru metri. Al dr*cu ce bunaciune era! Prima oara can vad asa frumusete si este un dusman. Avea parul lung si roz, ciudata culoare zic eu. Ochii ei verzi se uitau la mine cu ura, déjà mi se face si pielea de gaina. Corpul ei super dotat era acoperita de o rochie stil gothic de culoare rosie si cu dantela neagra.

-Imi pare rau domnisoara! Au ajuns aici din greseala! Imi pare rau va rog nu ne pedepsiti!

Sa ne pedepseasca? Si de ce sa o faca, cine e ea? E cumva regina Angliei si eu nu stiu? La acest gand ma apuca rasu si cu greu ma abtin. Fata asta, femeie, zombie sau ce o fii se apropie de mine iar la auzul cuvintelor ei pana si respiratia mi se opreste.

-Tu vei fii noua mea jucarie ! spune rozalia pe un ton sensual.

-Ju..jucarie? zice mama balbaind.

Eu sa fiu jucarie? D ace..am fata de jucarie? Adica stiu ca sunt frumos si fetele lesina dupa mine la fel de repede cum inghetata se topeste la caldura dar sa fiu jucarie? Imi revin din visare cand fata isi pune man ape gatul meu si incepe sa-l stranga incet incet pana cand abia mai puteam respire.
-Te-as putea ucide pe loc dar…ceva imi spune ca ma voi distra bine cu tine.

-De unde stii ca vreau sa fiu jucaria ta? O intreb nervos pe rozalie. Aceasta incepe sa rada si imi spune ca nu e dupa placul meu si daca nu voi devein jucaria ei atunci familia mea nu v-a mai apuca ziua de maine. Vorbele ei ma faceau sa imi inghit limba…pur si simplu era o finta care te facea sa te sperii chiar si de umbra ei. Ochii ei erau plini de venin, gata sa te ucida daca nu faci pe placul ei. Nu pot sa cred ca in acest corp minunat se poate ascunde un inger negru, un blestem. Aceasta femeie nu cred ca poate iubi, nu cred ca a facut-o vreodata. E doar o copie infidela a iadului, iar eu trebuie sa ii fac jocul altfel familia mea v-a muri, dar oare se v-a termina acest joc vreodata? Oare voi putea trai din nou in lumea oamenilor, unde nu exista alte creaturi ciudate, unde sunt doar eu si familia mea. Femeia asta e rea, trebuie sa ii cunosc punctul slab si sa-mi salvez familia cu orice pret!

-Bine, fie...voi deveni jucaria ta.

Pe fata ei apare un zambet siret si imi spune ca eu si Itachi sa o urmarim. Ma uiti cu neincredere la parintii mei iar tata da aprobator din cap semn sa fac cum imi spune ea. In timp ce inaintam observ la indepartare un castel care in orice moment se putea prabusi. Geamurile erau sparte, peretii erau crapati. Sasuke, ti-ai semnat sentinta la moarte!