Anime. Naruto. Sasuke & Sakura That's our forum way! |
--- Ne-am gândit să ne facem o nouă (re)introducere în categoria de Ești nou? Prezintă-te. Dacă te-ai mai prezentat în trecut, caută vechiul topic și fă-o din nou tot acolo. ---
|
|
| Autor | Mesaj |
---|
Eclipsă Chūnin
Sex : Varsta : 25 Localizare : toata lumea vrea sa stie unde Nr. mesaje : 520 Puncte : 554 Reputatie : 25 Hobby-uri : patinaj, inot, dans
| Subiect: Amintiri din armata Mier 31 Aug 2011, 16:53 | |
| Amintiri din armata PROLOG
Aparuse invaluit in lumina si speranta plutea necontenit in jurul lui.Parea sa fie salvarea. S-a lasat inselata crezand ca el a salvat-o de la pieire cand defapt el avea sa o ucida. A pacalit-o lingusind-o asa cum doar el stia, ca mai apoi sa se incovoaie in jurul ei precum o vipera si sa o stranga pana o lasa fara vlaga. Chiar cand crezuse ca a fost salvata de moarte, diavolul i s-a aratat sub chip uman. El a invatat-o sa urasca imbiband-o in veninul lui. A facut-o sa sufere doar pentru a se distra, insa a facut-o sa-si formeze o personalitate puternica. El i-a dat puterea sufocand-o in fiecare zi.
Copilul din ea murise prea devreme. In ziua in care mama ei se stine lua cu ea si copilul acela care stia doar sa zambeasca indiferent de ce se intampla. Insa acum era alta persoana. A inceput sa-si inabuse sentimentele ignorand durerea provocata de rana adanca ce o lasase mama sa in urma ei. Singurul lucru ramas de la ea. Asta si amintirea acelei zile negre sau mai bine zis sangeroasa.
Acel diavol nu o mai putuse manipula atatd e usor din ziua in care facuse acea greseala, ziua in care sangele patase fiecare centimetru al podelei din camera ei. Putea vedea starvu, insa nu putea face nimic. Murise doar din cauza ei. A murit aparand-o si demanstrandu-i ca o iubeste. Dar ea nu a putut face nimic ca sa o ajute. S-a lasat tintuita la podea de teama ce o teroriza. Era manjita din cap pana in picioare de sangele ce devenise un ocean nesfarsit. Sangele mamei ei! Inima din pieptul femeii incetase sa bata demult, insa nu dadu drumul manutei firave a fiicei ei, parca vrand sa o protejese de ceea ce urma. Dar nu putea. Si mama ei suferise la fel de mult. Dar se aveau una pe alta. Insa acum cine avea sa o mai mangaie dupa ce acel monstru o batea fara mila? Simplu – nimeni!
Se spune ca ranile inimii sunt mereu cele mai durerose si le ia cel mai mult timp sa se vindece. Puteau si sa n-o faca. Puteau ramane acolo, sangerand pe vecie. Erau o amintire a zilelor in care erai doar un nimic. Insa asta avea sa se schimbe. Moartea mamei ei nu fusese in zadar. In clipa in acre ea se duse vazu adevarul. Vazu calea ce trebuiau urmata. Trebuia sa faca sacrificii si sa renunte la multe, printre care fericirea ei, insa avea sa merite caci la final se va pleca peste starvul lui si va incepe sa rada.
Ranile ce i le provoca el erau incomparabile cu cea ce se formase in ziua mortii mamei ei. Aceea era o rana adevarata. In comparatie cu ea, restul erau doar...simple zgarieturi.
Capitolul I. Reintoarcerea
De obicei povestea vietii unui om sau a mai multora este asemanata cu o calatorie. Ei bine, calatoria noastra incepe de la un baiat de 18 ani ce traieste intr-un sat prafuit de timpul prea lung in care a dus razboaie crancene. Era un satuc de langa Tokyo, Japonia. Nu era prea multa bogatie acolo. Case mici, insa destul de bune pentru locuitorii saraci ai satului Konoha. Strazile nu erau asfaltate, insa era un lucru care era mereu prezent in acest sat si cu care se putea mandri: Muntele Hokage. Pe acest munte erau sculptate capetele tuturor oamenilor ce fusesera indrumatorii Konohai, adica cei cinci Hokage. De alungul istoriei ei au pastrat pacea si armonia in acest loc, desigur neputand evita razboaiele ce amernintau de dinafara. Un hogake trebuia sa fie un exemplu pentru ceilalti oameni, sa-si iubeasca satul si supusi, sa fie intelept, intelegator si sa aiba calitati de lider. Multi visau sa devina un asemenea om, insa unul dintre acestia iesea in evidenta deoarece respecta proverbul japonez ,,Sufletele tari au vointa, pe cand cele slabe doar dorinta.,, Fata de ceilalti, el nu spunea doar ca vrea, ci se lupta pentru a ajunge Hokage. Acesta era cel mai mare vis al lui, iar numele sau era Naruto Uzumaki. Era un ninja!
Era o zi calduroasa. O zi numai buna pentru a te relaxa, insa nimeni nu avea timp de asa ceva, un bun exemplu fiind baiatul blond ce venea din josul dealului ostenit, gata gata sa se prabuseasca. Tocmai isi terminase antrenamentul. Era evident ca isi terminase toate fortele. Isi tara picioarele dupa ele si parca deveneau din ce in ce mai grele. Bratele ranite ii atarnau inerte pe langa corp, balanganindu-se pe langa picioare. Pleoapele lui aproape ca se inchideau, parca dorind sa ascunda ochii lui de culoarea celui mai limpede ocean. Era o minune ca nu pica jos. Mergea parca teleghidat. Se opri in fata unuei case simple, cu trei camere, o usa alba si cinci geamuri. Impinse usa cu piciorul si intra in pima camera. Mai merse cativa pasi, dupa cae se prabusi pe salteaua moale a unui pat. Se afunda in el precum in nisip miscator, insa era mult mai afundat in ganduri. Privea tavanul si nu se mai misca.
,,Din nou sunt in camera asta pierzand timpul aiurea. Cum pot sa treaca cateva ore atat de incet. Eu nu am timp de pierdut! Trebuie sa ma antrenez cat mai mult fiindca am atatea de facut si trebuie sa fiu mai pregatit. Sasuke trebuie adus pe calea cea buna, cea de intoarcere spre Konoha, trebuie sa-i ajut pe juniori, i-am promis lui Kakashi-Sensei ca voi invata tehnica aia noua in maxim 7 zile, bunica Tsunade are nevoie sa-i fac un raport despre noile mele tehnici, de ce naiba i-o trebui asta? Atatea pe capul meu. Insa trebuie sa le fac fiindca vreau sa ajung Hokage.
Ah, mi-e asa de dor de Sakura, de Sasuke, de fosta echipa 7 si de tot ceea ce a ramas in trecut. Imi e dor de zilele apuse din care au mai ramas doar amintiri. Tot ce a fost frumos a ramas in urma mea. De ce? De ce a plecat Sasuke? De ce echipa 7 nu mai e? De ce... Nu! Nu mai pot sa-mi pun intrebari prostesti! Ce a fost a fost si nu poate fi schimbat! Adevarul este unul singur! Sasuke a plecat de bunavoie acum 3 ani la Orochimaru. Imi aduc aminte cate de greu mi-a fost si de toate incercarile mele de a-l aduce inapoi. Toate incercarile care au esuat! Insa si astea raman in trecut. Poate ca e mai bine ca totul sa ramana in trecut, tot ce s-a intamplat acum 3 ani. Aproape totul! Il voi aduce pe Sasuke inapoi cu orice pret! Imi pare rau doar pentru ca ea nu mai este langa mine sa-mi spuna o vorba buna. A fost o mare pierdere. Nu am s-o uit pe acea femeie niciodata. Miss Haruno va ramane pe veci cu noi. Dar ea a plecat si eu nu mai pot face nimic. Hmm...Oare cine o fi la usa?,,
La usa se auzira cateva batai scurte. Insa Naruto nu se sinchisi nici macar sa-si mute privirea de la tavan. Gandurile lui erau atat de profunde.... se gandea la ,,Miss Haruno,, pe numele ei, Sakura. Era afundat in acele ganduri. Oare de ce vroia sa redeschida rani atat de vechi? La ce ii folosea? Parea sa fie atat de important acest lucru. Parca ar fi vrut sa fle de ce facuse acel lucru... insa nu avu timp deoarece pe usa intra cineva cu viteza unui uragan ,,turbat,,. In cateva clipe ajunsese langa Naruto si un nor de praf se ridica in urma lui precum ceata. Naruto intoarse capul spre fata lui Konohamaru pe care se observa prea usor iritarea. Il citea ca pe o carte deschisa. Ii puse mana pe cap si ii ciufuli paru zambindu-i amuzat de situatie. Se ridica si o lua la fuga. Acesta era felul in care doamna Hokage il anunta ca are nevoie de el. Chiar se intreba stupefiat ce i-ar mai trebui acum. Doar de curand indeplinise lispa aia fara capat de ordine. Acum vroia sa ii dea alta? Nu, nu era stilul ei. Stia ca are nevoie de odiha. Despre o noua misiune nici nu se pune problema. Daca era vorba de diferite greseli ea obisnuia sa-i arunce in fata un antrenament dur si asta era tot. Oare despre ce era vorba? Spera sa fie cat mai direcata ca sa place acasa si sa traga un pui de somn. Nu stia despre ce era vorba, insa era foarte curios, chiar daca n-ar recunoaste asta nici in ruptul capului. Drumul i se paru mai lung ca niciodata, probabil din cauza curiozitatii lui. ,, Nu e bine, curiosii mor repede!,, isi spuse el in gand. Intra pe geamul biroului doamnei Hokage si o gasi stand ca de obicei, in spatele biroului, pe acel scaun vechi. Mereu era acolo. Statea ca o fantoma doar pe acel scaun si privea tot ce se intampla in biroul ei ca si cum privea un film. Un film despre viata ei si a altor mii de oameni care au trecut pe acolo. Isi tina coatele pe masa si privea in gol cu ochii obostiti si incadrati de niste cearcane uriase. -Pentru ce m-ai chemat, bunic-o? ea nu mai baga in seama apelativul ce in alte zile o facea sa izbucneasca si sa strige la el. Facu un semn, chemand spre cineva, insa in locul unde ar fi trebuit sa fie cineva era doar intuneric.
Insa din coltul acela intunecat al incaperii se ivi un picior de om, iar apoi restul corpului bine lucrat. La inceput Naruto nu banui nimic. Prima oara ii vazu doar corpul, insa cand ajunse la lumina vazu un chip de barbat ce i se paru cunoscut. Inca nu isi daduse seama pentru ca el era atatd e schimbat si era normal sa nu se astepte la asta. Tsunade chicoti usor vazand ca e nu stie cine sta in fata lui. Lui Naruto ii erau cunoscuti acei ochi uriasi, de culoarea valului noptii. Putea privi adanc in ei, insa inca nu facu legatura. Oare ce ii lua asa de mult? Ii analiza detaliile fetei, forma, si frizura. Par brunet, mai lung decat al lui, ciufulit si facut tepi la spate. Statu pe ganduri putin timp, insa apoi spuse cu vocea stinsa, parca nefiind sigur. Ochii i se facura mari in timp ce cuvintele ii ieseau pe gura:
-Tu...Dar cum se poate...Visez oare?... Nu! Tu esti, Sasuke! Te-ai intors! Nu-mi vine sa cred!
Ceea ce il induse in eroare pe Naruto fu zabetul larg si calduros al vechiului sau prieten. Cu acel zambet pe fata parea diferit. Nici nu se gandi ca asta ar fi scopul bunicii.
-Ma bucur sa te revad, Naruto! spuse Sasuke cu o voce calda si blanda. A trecut prea mult timp! Dar... Unde este Sakura? Imediat ce pronunta numele fetei Naruto isi muta privirea, evitand-o pe a lui. Trecura cateva secunde in care nimeni nu scoase o vorba. Parea ca Naruto evita sa-i dea raspunsul. Stia ca il va face sa sufere, insa si el trebuie sa accepte adevarul asa cum facusera cu totii. Era greu sa pronunti acele cuvinte nenorocite pe care nici macar el nu vroia sa le auda, dare ra nevoit. Ce putea sa faca? Trebuia ca si el sa stie adevarul. Dupa ce isi facu putin curaj isi drese vocea ca sa nu se simta faptul ca mai avea putin si izbucnea in plans.
-Sakura...ea...ei bine, cum sa iti spun? in ochii baiatului se observara licarirea a doua lacrimi cristaline, insa cu un efort considerabil le retinu si continua. Vezi tu Sasuke, ea este moarta. S-a sinucis la cateva luni dupa ce tu ai plecat. A fost distrusa. Antrenamentele bunicii au fost prea dure, tatal ei ii statea pe cap, insa o iubea si avea cateva probleme dificile. Te-a iubit prea mult. Maine te voi duce la mormantul ei, daca vrei si tu.
Sasuke nu parea sa creada asa ceva, insa acele sclipiri ale lacrimilor lui Naruto ii dadura de inteles ca este adevarat. Ii veanea sa planga. De ce? De ce plecase? La ea nu se gandise? Acestea erau singurele cuvinte pe care le repeta neincetat in minte. Insa nu avu timp sa reactioneze in alt mod caci cineva vroia sa le vorbeasca.
Doamna Hokage tusii fals ca sa le atraga atentia. Imediat ce reusii s atraga cele doua perechi de ochi asupra ei le dadu o veste cam neplacuta. Sasuke trebuia sa-si ispaseasca pedeapsa fiindca tradase satul. Il pusese sa aleaga intre armata si marina. El fara sa stea pe ganduri ii spuse ca uraste armata asa ca alege marina.
-Bine, atunci armata sa fie! spuse doamna Tsunade.
-Bunicut-o, cred ca nu ai auzit bine! spuse NarutoEsti chiar atat de proasta? Sasuke a venit aici cu ganduri de pace si tu te comporti ca o nerecunoscatoare ce esti! Si nu mai sta asa ca o sa-ti iasa sanii pe decolteu! Depravat-o!
-Naruto, in vocea Hokage-ului se simti un tremur de furie turbata, fa-ti si tu bagajele! Maine la ora 4 dimineata plecati amandoi la armata! Si o sa ma asigur sa nu ai o sedere prea usoara acolo! Acum iesi! tipa ea.
Pe fetele celor doi prieteni era prezenta acum uimirea pe langa tristete, o fantoma a trecutului ce nu poate fi indepartata nici amenintata.Ceva ce fusese atat de frumos se transformase in ceea ce era acum, astfel incat ambii baieti aveau de facut bagajele pentru a merge la armata. Dar nu avea sa se termine aici. Acesta era doar inceputul. Asemenea surprize aveau sa tot gaseasca de acum incolo, incepand chiar cu ziua ce urma. Aceste surprize de care se vor tot lovi se numesc secrete. Si erau in forma de lant. Erau legate una de alta, iar capatul acestui lant al secretelor nu exista, fiindca fiecare inel reprezenta un secret si acolo unde se duceau ei secretele erau imprastiate precum aerul. Multe asemenea lucruri aveau sa le stea in cale de la inceput pana cand...
Ultima editare efectuata de catre Demetria in Mier 07 Sept 2011, 11:02, editata de 2 ori |
| | | dydy Chūnin
Sex : Varsta : 26 Localizare : undeva prin Romania acebook : Dyy Dya Nr. mesaje : 871 Puncte : 986 Reputatie : 40 Hobby-uri : ♥Music ♥
| Subiect: Re: Amintiri din armata Mier 31 Aug 2011, 17:27 | |
| Cum,de ce? de ce e sakura moerta?vreau nextul! |
| | | .allii. Genin
Sex : Varsta : 27 Localizare : in my fantasy world Nr. mesaje : 375 Puncte : 406 Reputatie : 28 Stare de spirit : de la foarte bine in susXD
| Subiect: Re: Amintiri din armata Mier 31 Aug 2011, 18:14 | |
| Saku moarta ? Oricum , este foarte interesanta ideea . Armata ? Asta chiar nu am mai vazut . Asteptam nextul dragele mele si sunt sigura ca ne veti surprinde . |
| | | Eclipsă Chūnin
Sex : Varsta : 25 Localizare : toata lumea vrea sa stie unde Nr. mesaje : 520 Puncte : 554 Reputatie : 25 Hobby-uri : patinaj, inot, dans
| Subiect: Re: Amintiri din armata Joi 01 Sept 2011, 10:30 | |
| Nici nu va imaginati voi ce va asteapta. Dar in fine, v-am spus asta tocmai ca sa va creasca putin interesul si curiozitatea! |
| | | /Agata\ Genin
Sex : Varsta : 24 Localizare : Oriunde doresti Nr. mesaje : 250 Puncte : 269 Reputatie : 20 Stare de spirit : Depinde
| Subiect: Re: Amintiri din armata Mar 06 Sept 2011, 12:15 | |
| Capitolul 2. Surprize, surprize Cu greu veni si cea dea doua zi. Pentru unii timpul trecea mai incet, iar pentru altii trecea mai repede. Depinde cum priveai lucrurile. Macar o data in viata fiecare om ar trebui sa asculte si natura, sa se linisteasca si sa se gandeasca ca mereu e o noua sansa, totul se poate rezolva, dar doar daca ai rabdare. Insa existau si unii care traiau viata din plin, iar cel mai bun exemplu e ..... Naruto. Pe muntele Hokage, mai precis in biroul doamnei Tsunade, aceasta le tinea un discurs, de toata frumusetea si care deja tinea de ceva timp, despre cum trebuie sa se poarte, pentru ca o puteau face de ras si nu vroiati sa stiti cum face Tsunade cand ii iesi din cuvant. - Deci sper ca ati inteles ca daca faceti si cea mai mica greseala va trimit sa faceti munca in folosul comunitatii, clar? - Nu fi caraghioasa, bunicuto, ce-am putea face?spunand asta Naruto sa intors si din greseala a spart vaza preferata a lui Tsunade, cea de la mama ei. Femeia simti cum sangele incepe sa-i fiarba in vene din cauza nervilor. Nu mai stia cum sa se stapaneasca. Il venea sa-l arunce pe Naruto in cusca leilor. Era vaza de la mama ei, ce Dumnezeu! Se ridica de pe scaun cu greu si corpul ii vibra din cauza nervilor. Nu stia cat de prost trebuie sa fi ca sa poti sa o dai in bara de doua ori la rand. Intinse mana si il apuca pe Naruto de o ureche, iar lui Sasuke ii spuse sa il urmeze. Avea de gand sa-i faca zile fripte lui Naruto in acel loc pentru ca sparse acea vaza. Of, cat de mult te puteai atasa de un obiect fara sentimente. In timp ce mergea bunica Tsunade se gandea sa vorbeasca cu comandantul armatei sa ii dea lui Naruto cel mai dur antrenament. Si era evident ca nu va fi unul usor, avand in vedere faptul ca comandantul fusese elevul ei. Ajunsesera afara, pe varful muntelui Hokage. Tsunade il tot tara pe Naruto dupa ea, netinand cont de scuzele si de rugamintile jalnice ale acestuia. Cobora niste trepte, care erau cam bizare. Erau bizare deoarece lui Sasuke i se paru ca atunci cand venisera spre biroul lui Tsunade nu se aflau acolo. Coborasera pana cand treptele se terminara in fata unei pesteri. Era tare straniu, oare unde avea de gand sa-i duca bunica? Spera doar ca varsta nu o innebunise. Doar Naruto putea face asta. La un momentdat ea se opri si ii dadu drumul lui Naruto. El ofta usurat si isi freca urechea, care era mai rosie decat sucul de rosii. El vru sa plece, insa doua pietre uriase ii blocara drumul. Sasuke era putin nedumerit, iar Naruto se agita de colo colo ca un nebun. Bunica avea degand sa faca ceva, dar ce? Deodata pamantul de sub picioarele lor se cutremura bucati din acesta cazand in gol. Fiecare incerca sa se apere fiindca, pietricele mici ii loveau din toate directiile, ba din fata ba din spate. Dupa ce se opri si ,,ploaia de pietricele'' lucrurile se mai linistira, dar cei trei nu erau de gasit. A am uitat sa va zic si ei au picat in groapa. Unde au picat nici ei nu stiu, cel putin baietii pentru ca Tsunade cand vazu in ce pozitie a aterizat Naruto a considerat ca si-a luat revansa. Si pana la urma cine n-ar rade cand ar vedea ca Naruto avea capul infipt in pamant precum un strut si restul corpului afara. Dadea din maini si din picioare vrand sa iasa de acolo. Tsunade gandi ca poate a fost un pic cam dura, insa vaza era de neinlocuit si nu avea cum sa se termine asa, inca nici nu au ajuns la partea interesanta! Il puse pe Sasuke sa il scoata din pamant pana nu moare asfixiat. El indeplineste sarcina si cum statea el pe jos vazu usa unui lift. Nu prea stia ce cauta ala acolo, credea ca au cazut din intamplare acolo si ca o sa moara ascultand-o pe baba Tsunade cum isi striga iubitul pe nume. Tipic femeiesc. Insa nu fu tocmai asa. Cele doua pietre uriase se trasera la o parte si lumina orbitoare navali parca turbata in locul unde se aflau cei trei.Cand vazura ce aveau in fata au facut ochii cat cepele si albira la fata. Tsunade spuse doar ,,Bun venit la Armata!,,. In fata lor era baza armatei si chiar nu se asteptau sa arate asa. Se asteptau sa gaseasca niste casute in paragina, aproape de a se darama si mancare infecta, insa au ajuns intr-o alta lume. Pe jos era gresie alba, iar pe pereti era pusa faianta de aceeasi culoare imaculata. Se uitau ca matele-n caledar. Cei drept, aveau si ce vedea. Totul era diferit, fata de micutul satuc Konoha. Aici exista totul, aici era adevaratul sat. Putea veea barbati si femei in halate albe, unii cu ochelari, alti cu hartoage in maini, unii care lucrau in laboratorul de dupa peretele de sticla. Erau si soldati. Se pare ca aici gradele erau marcate prin insigne, fiindca toata lumea avea cate una. Soldatii erau pusi sa testeze tot felul de echipamente si se luptau singuri. Dar, Tsunade le explica ca acei oameni care ,,se bat cu aerul,, testau noul aparat de lupte holografice facute de comandantul armatei. Le mai povesti despre el putin, apoi o tanara domnisoara le iesi inainte cu niste foi in mana. Cei doi baieti reusira sa citeasca pe ecusonul ei ,,Hinamori,,. Insa numele de famili nu apucara sa vada pentru ca ea s-a intors cu spatele. Mai vazura doar un ,,H,, care probabil era prima litera a numelui ei de familie. Dar era asa de ciudata. Semana intocmai cu cineva, o persoan pe care o cunoscusera amandoi baietii si chiar si Tsunade, insa avea ochii albastri, deci nu putea fi ea. Purta o fustita in carouri rosii, cu dantela neagra, o pereche de ciorapi de aceeasi culoare, o pereche de adidasi crem, cu talpa neagra. Avea pe ea un maieu alb cu decolteu in forma de ,,V,, si peste o jacheta fara maneci, din panza roz, lunga. Parul ei era rozaliu, prins intr-o coada pe o parte, iar ochii ei erau de culoarea marii. -Buna! Voi trebuie sa fi-ti Naruto Uzumaki si Sasuke Uchiha, al doilea. fata chicoti usor. Chiar daca baietii nu inteesesera de ce o aprobara. Veniti cu mine, va voi duce la comandant! In cealalta parte a cladirii armatei se afla biroul comandantului. Cum intrai in incapere puteai spune cu usurinta ca e un mic colt de rai, datorita minutiozitatii cu care era lucrat fiecare obiect. Peretii erau ,,pictati'' in mai multe nuante de galben si rosu, care se potriveau de minune cu parchetul de culoarea vaniliei. In birou se mai aflau toate obiectele necesare: un birou din lemn de stejar care se afla in mijlocul incaperii, pe birou un leptop si alete maruntaie, peretele din stanga biroului se afla o plasma, iar peretele din spatele biroului era tot din sticla cu vederea spre interiorul cladirii. In tot acest timp comandantul discuta cu o persoana apropiata lui despre noii inrolati. Comandantul vorbea cu un barbat, care avea in jur de 21 de ani, par albastru, tuns scurt si ochii albastrii, precum cerul. Purta o bluza neagra si o jacheta albastra cu gluga si blanita neagra si o pereche de blugi negri. In picioare purta niste adidasi normali, de culoare alba cu dungi albastre. Se pare ca Naruto si Sasuke vor avea o mare surpriza. Hinamori ii conducea pe cei doi prin armata, dandu-le tot felul de informatii si prezentandu-le cladirea. Nimeni n-ar fi crezut ca era din armata, fiindca topaia de colo colo ca o caprita si radea odata la 5 minute. Doar ea parea sa nu stie unde se afla. Toata lumea de aici era serioasa si-si vedea de treaba, doar ea le facea turul bazei. Era ciudat locul acesta. De ce trebuia sa fie neaparat sub muntele Hokage? Ce era asa de secret aici? De ce nu avea voie lumea sa stie nimic despre locul acesta. Ciudat, foarte ciudat. Locul asta avea un lucru, un secret ce trebuia sa ramana asa cum este si acum. Dar despre ce este vorba? Sasuke si Naruto simteau ca este legat de unul din tre oamenii astia care ii inconjoara. Defapt, era vorba de cel din varf, de comandant. Dar ce putea fi? Hinamori le spuse sa vina dupa ea deoarece vor merge la comandant. Ea impinse o usa mare, dubla, sculptata si cei doi intrara dupa ea. Vazura. Ambii facura niste mutrite ca la Tom si Jerry. Nu puteau sa creada asa ceva. Era prea...ciudat. Statea pe o canapea alba, imaculata, cu un picior peste celalalt, in lumina orbitoare a becurilor. Era....imposibil.... Singurul lucru care era diferit, era culoarea ochilor. Avea ochii albastrii. Era aceeasi persoana. Statea in aceeasi camera cu ei si era real. Nici cei doi baieti nu mai stiau ce sa creada. Era prea mult. Suspiciunile, intrebarile si disperarea misunau neincetat in capetele celor doi. Nu mai intelegeau nimic. Teoretic era imposibil, insa practic....era la cativa metri de ei. Cum se intamplase asta? Ce vrea sa insemne? Adica....Nimic. Nici Naruto si nici Sasuke nu puteau gasi o explicatie destul de logica pentru asta. Dar parca nu era aceeasi persoana. Ochii cei albastri emanau o raceala mai mare decat putea cea pe care o arunca Sasuke in trecut tuturor. Era prea mult. De ce tacea? De ce nu spunea nimic si doar ii privea cu raceala? Parca simteau gerul ce era aruncat asupra lor din acele priviri. Nu, era doar un vis. In curand ceasul avea sa sune,ei o sa se trezeasca si tot acest infern avea sa dispara odata pentru tot deauna. Acea liniste ii consuma. Nu mai rezistau! Trebuiau sa spuna ceva pana cand nu innebuneau si erau dusi undeva, unde nimeni nu ii va mai gasi vreodata si le vor putrezi oasele. Ambii baietii deschisera gura si vura sa spuna ceva, insa parca i sepuse ceva in gat. Un nod care nu il lasa sa vorbeasca si mai ca le rupea gatul. Incercara acelasi lucru si a doua oara, iar atunci... Scuzati intarzierea, sper ca o sa va placa si suspansul inca mai ramane , deci doar in capitolul urmator o sa stiti la cine se uitau baietii. |
| | | .allii. Genin
Sex : Varsta : 27 Localizare : in my fantasy world Nr. mesaje : 375 Puncte : 406 Reputatie : 28 Stare de spirit : de la foarte bine in susXD
| Subiect: Re: Amintiri din armata Mar 06 Sept 2011, 12:29 | |
| Cine este ??? Am eu o vaga idee ,dar nu prea stiu ce sa cred ... Vreau next urgent , alli este curioasa |
| | | Eclipsă Chūnin
Sex : Varsta : 25 Localizare : toata lumea vrea sa stie unde Nr. mesaje : 520 Puncte : 554 Reputatie : 25 Hobby-uri : patinaj, inot, dans
| Subiect: Re: Amintiri din armata Mar 06 Sept 2011, 12:31 | |
|
Ultima editare efectuata de catre Demetria in Mier 07 Sept 2011, 11:03, editata de 1 ori |
| | | Vizitato Vizitator
| Subiect: Re: Amintiri din armata Mar 06 Sept 2011, 13:44 | |
| hey. Frumoase poze dar mult mai frumos ficul. unde este next-ul? Ma anunti si pe mine cand il pui te rog frumos? |
| | | Eclipsă Chūnin
Sex : Varsta : 25 Localizare : toata lumea vrea sa stie unde Nr. mesaje : 520 Puncte : 554 Reputatie : 25 Hobby-uri : patinaj, inot, dans
| Subiect: Re: Amintiri din armata Mar 06 Sept 2011, 14:26 | |
| Nicio problema. Promit sa te anunt! |
| | | Cassis Genin
Sex : Varsta : 25 Localizare : ♥♥♥Inauntrul subconstientului tau♥♥♥ Nr. mesaje : 265 Puncte : 280 Reputatie : 10 Hobby-uri : Ascult muzica in majoritatea timpului... Stare de spirit : Crazy dar nu prea♥♥♥♥♥♥
| Subiect: Re: Amintiri din armata Sam 26 Noi 2011, 17:00 | |
| Hey!!! Super marfa ficul!!! Dar stiri ce nu vad eu??? NEXT-UL!!!! Unde este??/ Oricum puteti sa ma anuntati cand il puneti??? |
| | | Crissu.♥ S-Class
Merite deosebite : Sex : Varsta : 26 Localizare : Nici eu nu mai stiu Nr. mesaje : 5281 Puncte : 5552 Reputatie : 107 Hobby-uri : tenis cu piciorul... Stare de spirit : Ca in prima zi dupa divort...
| Subiect: Re: Amintiri din armata Sam 26 Noi 2011, 17:25 | |
| Hei , te rog pune nextul il astept cu ardoare acea persoana era sakura ? nu-mi place suspansul anunta-ma si pe mine cand pui continuarea bafta si pupici |
| | | Ayumi Uchiha Academy Student
Sex : Varsta : 26 Nr. mesaje : 29 Puncte : 29 Reputatie : 2 Stare de spirit : Indragostita!
| Subiect: Re: Amintiri din armata Sam 26 Noi 2011, 18:12 | |
| Fetelor mor! Ce e cu suspansul asta?! Vreeti sa dau in crize?! Veniti repede cu next! Si de ati sinucis-o pe Sakura?! Adica de ce ati omorat-o?! Next cat mai repede! PS: Daca se poate, va rog sa ma anuntati si pe mine cand postati. |
| | | Elly. Guardian Ninja
Sex : Varsta : 26 Localizare : Bucureşti. <3 Nr. mesaje : 2298 Puncte : 2572 Reputatie : 212
| Subiect: Re: Amintiri din armata Sam 26 Noi 2011, 18:44 | |
| Off suspansul asta Imi place foarte mult ideea originala a ficului ^.^ Nextul cat mai repede te rog :o3. Te pup |
| | | Eclipsă Chūnin
Sex : Varsta : 25 Localizare : toata lumea vrea sa stie unde Nr. mesaje : 520 Puncte : 554 Reputatie : 25 Hobby-uri : patinaj, inot, dans
| Subiect: Re: Amintiri din armata Lun 28 Noi 2011, 19:58 | |
| Si noi am vrea sa punem nextul fetelor, insa nu prea avem timp cu scoala asta nenorocita! Deci ar fi bine sa va dati mana in semn de pace cu suspansul pentru ca nextul nu apare prea curand. Ne pare sincer rau, insa chiar nu gasim timp si dupa cm am observat si eu si Soho avem programul foarte foarte incarcat, iar weekendurile mele nu sunt niciodata libere. Sper ca v-am lamurit de ce nu o sa aveti inca urmatorul capitol. |
| | | Crystal Legend
Merite deosebite :
Sex : Varsta : 28 Nr. mesaje : 5170 Puncte : 8264 Reputatie : 1725
| Subiect: Re: Amintiri din armata Vin 30 Dec 2011, 15:25 | |
| Acest fic merge la FanFicuri blocate din cauza inactivitatii. Cand va veti hotari sa va reapucati de el, va rog sa anuntati un admin, moderator sau critic pentru a vi-l debloca.
|
| | | Continut sponsorizat
| Subiect: Re: Amintiri din armata | |
| |
| | | |
| Permisiunile acestui forum: | Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
| |
| |
| |
|