Capitolul 10:

Era ca un drog, iar de ce il inhalai mai mult, de ce organismul tau il cerea. Era clar ca se indragostise iremediabil si irevocabil de ea.

Tanara intra in apa calda, lasandu-si corpul sa se elibereze de gandurile ce nu ii dadeau pace. Era stresata de fiecare data cand se gandea la brunet.Era clar ca de mult timp nu ii mai era indiferent, ocupandu-si per drept locul in inima sa, insa toate lucrurile ii se invarteau in cap. Intrebari existentiale, ce ti le pui de mii si mi de ori..

Chiar imi doresc viata asta, cu adevarat? Ca multi altii isi pusese de multe ori aceasta intrebare

In doar cateva minute iesi din apa, stergandu-se pe corp si luand hainele primate de la brunet. Iesi din incapere vazandu-l pe Sasuke intins in pat. Privea absorbit tavanul. Poate mult prea absorbit. Se indrepta inspre pat, asezandu-se per o margine a sa, privindu-l atent pe brunet. Era atat de frumos, incat orice fata l-ar iubi, dar nu putea fi si cazul ei. Inima ei rece nu putea fi incalzita nici macar de un semenea baiat, sau poate ca lucrile se mai schimba si oamenii se mai inseala. Tanara se intinse langa el usor, urmandu-i exemplul. Tacerea este mult prea apasatoare, iar ea nu suporta asta. Ii conferea o stare de discomfort total:
-Sasuke, tu ce parere ai despre.., spuse rozalia inghitind in sec.
-Despre ce?, accentua brunetul.
-Despre dragoste, spuse intr-un final rozalia.
Brunetul o privi gales, afisand acel zambet specific lui, per care il adora.
-Dar de ce sa folosim cuvinte cand iti pot arata?, intreba el cu inocenta afisand un zambet complice de aceasta data
Sakura il privea intrebatoare. Brunetul se apropie de ea sarutand-o pasional. O ia in brate imbatandu-se cu acel parfum ce de fiecare data ii dadea fiori. Simtit pielea ei ca de catifea, mangaindu-i simturile.
-Arati superb Sakura, o complimenta brunetul.
-Multumesc, raspunse rozalia per acel ton specific feminine, care-ti da de inteles ca este incantata de interesul per care i-l arati dar ca totul se opreste aici aparent.
Se privira pret de cateva secunde in ochi, cuvintele fiind cu adevarat de prisos in acel moment magic. Totul disparu in jurul lor, ramand doar ei doi, si noaptea ce le era martora.
-Stii de mult timp vreau sa te intreb ceva, insa nu am gasit ocazia potrivita, spuse acesta capatand o noanta rozalie in obraji.
Sakura il privi curioasa astept sa ii se puna intrebarea, neavand nici cea mai mica idee despre ce este vorba.
-Sakura vroiam sa te intreb daca vrei sa fi iubita mea?, spuse brunetul privind-o profund in ochi.
Aceasta incremeni la auzul acestor cuvinte. Cum sa ii raspunda?! Nu avea nici cea mai mica idee cum sa reactioneze. Se ridica luand-o la fuga per scari. Se indrepta catre un loc neunoscut, unde poate reflecta la viata ei, la sentimentele ei, pana si la brunet. Se opri undeva sub un copac, asezandu-se jos si privind stelele. Era mult prea ingandurata. Se gandea cum va fi viata ei, daca chiar il iubeste pe Sasuke si daca chiar este pregatita sa inceapa o relatie, sa isi arunce mastile sis a fie ea. Ii era frica sa nu sufere, dar ea mereu era persoana care isi asuma orice risc.. Era comic cand te gandeai ca iubea sporturile extreme, simtea adrenalina la superlativ. Nu se temea de multe lucruri dar cand venea vorba de iubire, se ascundea unde vedea cu ochii..
In doar cateva minute langa ea se aseza brunetul. Privea stele pierdut, nestiind cum sa deschida o conversatie, daca sa deschida. Probabil ceea ce primise el era un refuz in toata regula, iar el defapt la asta se astepta. Nu putea spera ca ea sa il placa.
-Sasuke stii…..
________________________
Suspans... Pai o sa aflati in capitolul urmator ce se va intampla. Sper sa va placa:* va pup

Capitolul 11:
Probabil ceea ce primise el era un refuz in toata regula, iar el defapt la asta se astepta. Nu putea spera ca ea sa il placa.
-Sasuke sti...., insa nu apuca sa termine propozita ca brunetul o stranse in brate.
-Da-mi doar doua minute sa te mai pot tine pentru ultima data in brate, si promit ca voi disparea complet din viata ta, lasandu-te sa fi asa cum iti doresti tu, spuse el inhalandu-i parfumul ametitor.
Rozalia ramasese stupefiata. Nu stia cum sa reactioneze, sau defapt daca chiar vroia sa o lase in pace. Stia ca avea nevoie de el, ii promisese ca nu o va lasa niciodata singura, si acum ce facea?
-Dar.., spuse rozalia incercand sa isi alunge acea durere insuportabila resimtita de fiecare particica a corpului sau. Lua o gura de aer, ascunzandu-si sentimentele, dar pentru prima data erau mai puternice ca ea. O acaparasera in adevaratul cuvantului. Simtea un amalagam de sentimente, iar cuvintele i se invarteau in cap.
Brunetul nu scoase nici macar un sunet, insa se rezuma doar la a-si impregna mirosul, atingerile ei in inima. Stia ca prelungise momentul, de la acele doar doua minute, insa ii parea imposibil sa se dezlipeasca de corpul eu firav, si tot odata puternic. Printr-un efort ce parea aproape supraomenesc, ii dadu drumul, plecand pe propriul sau drum. Inainta pe alee, tinandu-si capul in sus spre cer. Se gandea cum va fi deacum inainte insa asta nu avea rost. Se spune ca trebuie sa traiesti prezentul, iar actiunile prezentului pot schimba viitorul. VItorul lui capata alte noante si sensuri, insa pentru el erau total necunoscute, si triste. Viata fara ea nu mai putea fi colorata, ci doar in niste noante tomnatice , ce te invaluiau si iti accentau suferinta, dar pana la urma nici asta nu parea sa conteze, cand persoana iubita nu e langa tine , si pare sa nu aiba nici macar un sentiment pentru tine.
Vocea ei suava inecata de aceasta data in lacrimi, il facu sa intepeneasca:
-Dar mi-ai promis ca nu ma vei parasi. Ai zis ca vei fi aici cu mine mereu. De ce imi faci asta? De ce imi faceti toti asta?
Se simtea murdar. Ii promisese asta, doar ca nu s-a gandit niciodata ca viata ar putea lua asemenea introsaturi. Nu stia cum putea sa ii explice, doar ca defpat lucrurile nu mai aveau vreo explicatie. Uneori doar le simti.
-Unele lucruri nu pot fi explicate. Ti-am promis si asa va fi. Voi fi mereu langa tine cand vei avea nevoie, cel putin in sufletul tau, daca vei dori sa ma pastrezi.., ii spuse el per un ton trist, o lacrima cazandu-i pe obraz.
Se intoarse sa plece, insa picioarele ii se inmuiasara, inima o luase la goanna. Simturile lui nu mai raspundeau comenzilor, iar acel simplu lucru schimba viitorul:
-Te rog nu pleca! Te iubesc si vreau sa fiu cu tine, tipa Sakura la el.
Alerga punandu-se in fata lui. Il privi adanc in ochii sai negri, ce o priveau neicrezatori, speriati, insa totodata cu o dulceata ametitoare. Ii atinse fata cu un deget, tremurand amandoi, o data cu acea atingere fina. Se pierdeau intr-un univers al lor, ce cuvintele erau de prisos, ce atingerile erau intense.
Brunetul se apropie de ea, atingandu-I delicat buzele. Totul se transforma intr-un sarut, pasional, Sasuke stragand-o la piept per rozalie, in dorinta de a nu o pierde. Parea ca trebuia sa o tine pe loc, cand defapt el era cel care era pe punctul de a pleca.
Rozalia rupse sarutul, strangandu-l in brate, lacrimile cazandu-i per obraji:
-Imi pare rau ca mi-a trebuit atat de mult timp sa-mi dau seama de asta. Imi pare rau ca te-am facut sa suferi, imi pare rau…., spuse rozalia fara sa respire, insa nu apuca sat ermine caci din nou tanarul o saruta dorindu-si sa nu mai auda asta.
O iubea mult prea mult, pentru a conta ce si de ce. Vroia doar sa fie cu ea, iar acum ca tocmai ii marturisise ca il iubeste, ii era indeajuns, fara sa auda scuze. Mai bine mai tarziu decat niciodata, iar exact asta gandea brunetul acum.
Tanara era mult prea euforica. Era acaparata de un sentiment special, ce il adora. Se simtea iubita, protejata. Nu vroia sa se desparta de Sasuke, nici acum si nici altcandva.
Tanjea dupa un final fericit din povesti neterminate. Povestea lor de amor deabea incepuse, capatand contur si culori. Se aflau intr-unul dintre acele finaluri fericite de basm, ce anuntau un nou inceput, o noua viata probabil plina de iubire.
Sasuke o prinde pe Sakura de mana incepand sa fuga cu ea. Radeau si alergau per iarba precum doi copii mici. Brunetul se opri brusc, tragand-o pe rozalie in bratele sale:
-Te iubesc si asta nu va putea schimba nimeni, tipa el parca dorindu-si ca intreaga natura sa afla asta.
-Si eu te iubesc mai mult decat orice pe acceasta lume si nimeni nu va putea sa schimbe asta, tipa si ea la randul sau.
S-au asezat pe iarba privind stelele si luna ce le fusesera martori tacuti la iubirea lor. Acesta putea fi numit cu usurinta un final fericit din viata a doi tineri ce se iubeau si pretuiau prezentul, desi visau la viitor.

-The End-

_______________________
Va multumesc ca m-ai citit fic-ul. Sper sincer sa va fi placut...si na acesta este un presupus final. Inca nu stiu sigur..poate vin si cu un sezon 2 dar sa vedem. Pana una alta:* va pup:X:X Si va multumesc ca ati citit acest fic.