Bring me To life...

Subiect: Re: Bring me To life... Mier 07 Sept 2011, 13:55

Mda... am ajuns a treia ... la naiba ..
Ma rog.. :x nextul absolut superb :x..
Hai repejor cu continuarea ca te mananc de nu
Eha.. critica nu am ce sa dau =)) e foarte bine. Gata ca te-am laudat destul
Adu nextul >:)
Ceau

Subiect: Re: Bring me To life... Mier 07 Sept 2011, 19:56

Hey hey!
Deci, sunt suparata pe tine. De ce nu m`ai anuntat? in fine, nu conteaza..
Deci, sa vedem..Imi place cum scri, imi place capitolul si chiar sunt curioasa cum va reactiona Sakura: va nega, va fugi, va fi nervoasa? Sunt curioasa.
Deci, ai face bine sa aduci nextul! Si mai anunta`ma si pe mine..
Losty te pupa!

Subiect: Re: Bring me To life... Joi 08 Sept 2011, 00:04

Hey ador ficul asta. scri foarte frumos in love

astept nextul a hug

Kida te pupaceste kiss

Subiect: Re: Bring me To life... Joi 08 Sept 2011, 14:17

Kyaaa!!! :)) Deci te bat, te omor cu fulgi cu tot mai!! :))

Nu te speria, asa ii intampin mai pa toti... :D

So, ador nextul, este mult prea tare si mi-a captat atentia...

Imi place cum scrii, parca as fi hipnotizata... @-)...

Astept cu nerabdare nextul...

Spor la scris si multe idei...

Te-am pupacit dulce... :love

choco^^

Subiect: Re: Bring me To life... Joi 08 Sept 2011, 14:32

Hey.... imi cer mii de scuze ca am pierdut un capitol, dar e vina ta ca nu m-ai anuntat

In fine... eu tot nu realizez ca un baiat poate sa scrie atat de frumos, pe bune... Esti cumva la profil bazat pe romana sau ceva de genu ...

Oricum nu e treaba mea, nu vreau sa te deranjez....

Astept nextul cu nerabdare, pentru ca soarecele si pisica sunt fata in fata si vreau sa vad care pe care

Te pupic si astept nextul, pe care sper sa nu-l mai pierd kiss

Subiect: Re: Bring me To life... Joi 08 Sept 2011, 18:12

Ma bucur mult ca va place fic-ul...in comcluzie, v-am adus next-ul si sper sa va placa. Le multumesc tuturor celor care imi citesc fic-ul, iar acest capitol vine cu dedicatie pentru toti. Ja ne!

Capitolul 4: Suspiciuni partea a II-a

Sakura P.O.V.

O liniște apăsătoare, o atmosferă tensionată și un spațiu închis. Cât pot urî eu biblioteca, dar la nevoie mă duc oriunde, oricând. Trebuie să găsesc acea persoană, dar nu pentru a o omorî. Nu! Nu am de gând să o ascult pe scorpia aia. Voi face ce trebuie, o voi distruge pentru tot ce a făcut, iar acea persoană trebuie să mă ajute. Off... aici nu găsesc nimic, doar niște informații inutile.

Aud niște pași în bibliotecă ce se îndreaptă spre mine, apoi vocea acelei persoane. Mă întreabă politicos dacă e liber locul de langă mine, iar eu încă afundată în lectură îi răspund afirmativ. Se așează pe acel scaun, inconfortabil după părerea mea, și începe să caute o anumită carte printre cele de pe masă.

Eu îmi văd în continuare de lectura mea, dar este în zadar. Aici nu voi găsi absolut nimic. Dar unde? De unde pot afla mai multe informații ce m-ar putea ajuta? Scorpia aia nu mi-a dat nici un indiciu. Mda... eu trebuie să fac totul și ea să stea degeaba, ca de obicei. Stai tu liniștită că vei dispărea cât de curând. Îți promit!

Mă uit la persoana de lângă mine și răman plăcut surprinsă. Un băiat brunet, cu ochii negrii ca tăciunele și cu o privire îngândurată. Îl văd cum începe să devină neliniștit, de pe fruntea lui scurgându-se mici picături de traspirație. Ce e cu el? De ce se poartă așa?

Îi pun o mână pe umăr, iar el tresare ușor speriat. Îl întreb ce a pățit, dar îmi spune că e bine și iese ca o vijelie din bibliotecă. Hmm... ciudat băiat. Oare ce o fi cu el? Sau mai important, ce o fi cu mine? Eu niciodată nu m-am ingrijorat de nimeni și nimic. Nu mi-a păsat de nimeni, deoarece știu că nu pot avea încredere în acele ființe numite oameni. Ei știu doar să mintă, să rănească și să facă rău oricui le iese în cale.

Îmi întorc din nou privirea spre carte, dar... pe cine păcălesc? Nu voi găsi nimic aici. Îmi pierd timpul aiurea. Închid acea carte oftând mai mult pentru mine și ies din bibliotecă mergând spre o destinație necunoscută. Nici măcar nu știu unde voi sta. Nu știu ce voi face în continuare, cum voi găsi acea persoană.

Merg pe străzile întortocheate ale orașului încercând să mă gândesc la un plan. Off ... nu știu ce să fac, cum să-l găsesc. Nu am nici un indiciu, nimic de care să mă leg. Chestia asta e grea și nu îmi place. Nu pot găsi informații nicăieri. Nu știu unde să mai caut. Nu am nici o idee și să verific fiecare persoană din oraș ar fi banal, prostesc.

Mă chinui să gasesc niște soluții, dar în zadar. Nu știu ce să fac, unde să mă duc, cu cine să vorbesc. Nu cunosc pe nimeni, cu excepția acelui brunet. Dar... de ce mi-am amintit de el? De ce tocmai de el? De ce nu de acea bibliotecară, sau mai știu eu... Oricum, de ce tocmai de el mi-am amintit? Ce are așa special?

Merg tot înainte și mă gandesc la o soluție, dar e imposibil de găsit. Nu am nici un indiciu, nimic ce m-ar putea ajuta. Începe să mă scoată din sărite aceasta misiune idioată. Nu-mi vine să cred că am acceptat, dar e singura mea șansă să o distrug pe ea odată pentru totdeauna.

Intru într-un parc și mă așez pe o bancă. Nu știu de ce, dar am un presentiment bun. Simt că ceva ce îmi va schimba viața, în bine, are să apară. Mă întreb de ce mă gandesc la asta. De ce eu? Se presupune că trebuie să fiu o ființă necruțatoare, să ucid cu sânge rece oameni nevinovați, care s-au născut speciali, deși poate nu-și doresc asta, așa cum nici eu nu mi-am dorit să fiu ceea ce sunt, dar nu am încotro, nu am apțiuni. Singura mea scăpare este să o distrug pe ea și pentru asta am nevoie de puterile acelei persoane.

Mă ridic de pe banca rece și încep să mă plimb din nou pe străzile orașului. Mda... ce altceva aș putea face? Nu cunosc pe nimeni și nici nu știu cum mă voi descurca. Poate pe parcurs va apărea ceva bun în calea mea. Poate voi reuși să gasesc acea persoană și totul va merge de la sine.

Vreau să fac stânga pe langă o clădire, dar din senin ceva sau cineva apare în fața mea. Ridic capul curioasă să aflu identitatea acelei persoane, dar rămân surprinsă să-l văd pe acel brunet din bibliotecă.

Ne privim pentru câteva secunde în ochi, apoi îmi spune ceva ce m-a uimit. Ce vrea de la mine? De ce vrea să vorbească tocmai cu mine? Oare este ceva legat de felul în care s-a purtat la bibliotecă? Pe de o parte sunt curioasă să aflu ce vrea să-mi spună brunetul, dar pe de altă parte... dacă e periculos? Nu știu ce să fac, este o decizie grea.

Subiect: Re: Bring me To life... Joi 08 Sept 2011, 18:17

Primaa!

Mersi Gaby de anunt!

Deci, a fost foarte tare ca ai povestit si din persectiva Sakurei. Mi`a placut mult.
Nu am vazut nici o greseala, dar nici n`am stat sa le caut
Deci, hai cu nextul ca chiar sunt curioasa: ce vor vorbi cei doi?

Ei bine, pana atunci, Losty te pupa! Byeee

Subiect: Re: Bring me To life... Joi 08 Sept 2011, 18:20

Deci capitolul e genial, il ador.
Vrei sa ne tii in suspans...abia asteptam sa vad ce vor vorbi cei doi, dar se pare ca trebuie sa mai asteptam:))
Imi place mult cum descrii sentimentele, ma faci sa simt ca fac parte din acest fic. Doua persoane ma impresioneaza cu descrierea, iar tu esti unul din ele.
Ok...cam atat...Spor la scris si te pup dulce.

Subiect: Re: Bring me To life... Joi 08 Sept 2011, 18:21

In sfarsit nextul in love

E superb, e nemaipomenit in love

il ador si astept cu nerabdare nextul a hug

Te pupacesc foarte doolce kiss

Subiect: Re: Bring me To life... Joi 08 Sept 2011, 18:28

Iii, ce dragut, ai pus nextul :))

Imi place mult de tot cum scrii, dar cred ca deja stii asta, nu-i asa? :))

Oricum, ficul acesta este foarte frumos...

Astept cu nerabdare nextul...

Spor la scris si multe idei...

Te-am pupacit dulce...

choco^^

Subiect: Re: Bring me To life... Joi 08 Sept 2011, 18:58

Un nou next, se pare ca tu ai 4 si eu 3, insa nu pt. mult timp ... adik nush, k nu am chef de scris .. Revin la fic, ai avut tot ce iti trebuie, descriere, naratiune si cu suspanul la sfarsit. Tipic Gabi. : ]]
Pai ce pot sa zic decat ca astept next-ul si sper sa lasi suspanul la oparte : ]]

Kiss and Hug !

P.S. Mai intra si tu pe mess ! : ]]

Subiect: Re: Bring me To life... Joi 08 Sept 2011, 20:04

Hey hey. Vad ca ai pus nextul
Foarte frumos. Sunt curioasa cum va fi inainte ;))
Hai cu nextul ..

Subiect: Re: Bring me To life... Sam 10 Sept 2011, 18:45

Yey... se pare ca desi am intarziat, am reusit sa dau comm la capitolul asta ce m-a lasat in suspans
Abia astept sa vad ce ii va zice Sasuke si felul in care va reactiona ea...
Nu mai are rost sa te laud, pentru ca ti-am zis deja de vreo 2 ori ca scrii minunat si daca nu te-ai saturat iti mai zic o data: " Ficul asta e fantastic, esti un artist innascut si nu pot sa cred ca ai o imaginatie asa de bogata".
Astept nextul cu sufletul la gura...
Pupici si spor la scris si la idei

Subiect: Re: Bring me To life... Sam 10 Sept 2011, 20:08

Hey am trecut si eu pe aici i sa
Vreeaaau sa iti spun ca imi place ficul tau
La nebunie
Este foarte frumos conturat, are un aspect placut
Te rugam repejor next!

Subiect: Re: Bring me To life... Lun 12 Sept 2011, 20:00

Hey hey...am ajuns si eu cu inca un capitol...sper sa va placa si va anunt ca acest capitol le este dedicat lui Losty, Gaby, Alessia, iubirea mea si nu in ultimul rand lui Deez.

Capitolul 5: Începe coșmarul

Sasuke P.O.V.

Ochii ei par fericiți, dar și triști. Bucuroși, dar și speriați. Atâtea sentimente în ochii unei fete, atât de intense încât le pot percepe. Ochii ei verzi, chipul ei destul de palid, totul mă face să vreau să o privesc la nesfârșit. Frumusețea ei e rară, gingășia ei e inexistentă pe acest Pământ, totul la ea e diferit, special. Ea e speciala, e... pură.

Ne uităm unul în ochii celuilalt, fără să spunem nimic. Un val de tăcere se așterne peste noi, facându-mă să mă simt oarecum stânjenit. Aștept un răspuns, un cuvânt din partea ei, dar nimic. Nu face absolut nimic decât să mă privească îngândurată. Oare la ce se gândește? Ce este în mintea ei în acest moment?

O văd cum deschide gura să spună ceva, iar în următoarele momente vocea ei cristalină ajunge la urechile mele. A acceptat! Îi voi dovedi lui Itachi că nu este rea, sau mai știu eu ce, așa cum crede el.
O invit să mergem la un local pentru a putea discuta liniștiți, dar refuză și îmi spune că mai bine mergem în parc. Nu prea îmi pasă unde vorbim, atâta timp cât aflu ceva despre puterile mele.
Mergem unul langă altul, fără să spunem nimic. Tăcerea pune din nou stăpânire pe noi, iar eu dau frâu liber gândurior.

Oare e bine ce fac? Dacă Itachi avea dreptate? Dacă va vrea să-mi facă rău? Nu știu nimic despre ea, dar inima mea îmi spune să am încredere. Niciodată nu mi-am urmat inima. Dacă ar fi după ea, aș fi mort de mult.
Nu observ cum trece timpul, iar in câteva minute ajungem în parc. Ne așezăm liniștiși pe o bancă, iar emoțiile pun stăpânire pe mine. Oare fac bine că vorbesc cu ea? Oare va fi bine că află? O sumedenie de gânduri îmi trec prin minte în momentul ăsta. Oare e bine ce fac? Oare se va supăra Itachi? Oare, are și iar oare. M-am săturat să fac totul după reguli, să nu ies din cuvântul fratelui meu. Odată în viață să fac ceea ce mi se pare mie că e mai bine.

Mă uit la acea fată, pe care acum constat că nici măcar numele nu îl știu, și observ că este la fel de îngândurată ca și mine. Oare la ce se gândește în momentul ăsta. Oare la mine? Sau la nimicuri, așa cum fac și eu?
Îi spun numele meu, îndreptând mâna spre ea pentru a face cunoștință, apoi aștept răspunsul ei.

- Sakura Haruno, încântată! Îmi spune aceasta cu un zâmbet blând pe față, ce putea topi gheața din inima oricui. Nu cred că ar fi bine să o iau prea direct, așa că o întreb pur și simplu de ce citea la bibliotecă o carte despre oameni cu puteri mistice. O urmă de îngrijorare îi apare pe chip, după care lasă privirea în pământ, spunandu-mi că nu îmi poate spune.

De ce? Ce este atât de important încât să nu pot afla? De ce este un secret faptul că citea o carte? Încerc să o conving să-mi spună, dar nu reușesc. Nu știu ce să mai fac, ce să-i spun ca să o conving să-mi spună ceea ce vreau să aud. Îi spun că dacă îmi spune o voi ajuta cu tot ce depinde de mine să-și rezolve problema. Expresia de pe fața ei se transformă din ăngrijorată, în una nervoasă. Cred că tocmai am dat de belea...

- Cum poți spune că mă poți ajuta când nici măcar nu știi despre ce e vorba? Cum poți minți într-un asemenea hal, cum? Țipă ea la mine, ridicându-se în picioare și dorind să plece.
Nu o voi lăsa! Trebuie să aflu cu orice preț ce este cu ea. de ce îmi spune Itachi să stau departe de ea.
În următorul moment o prind de mână și o întorc cu fața la mine. Distanța dintre nou era mica, aproape inexistentă. Îi puteam simții respirația caldă pe gâtul meu, dându-mi o senzație plăcută.

Îi șoptesc la ureche că nu am vrut să o supăr, dar am nevoie neapărat de această informație, de ea depinde viața mea. Îi pot citi uimirea cu ușurință, ceea ce mă amuza, într-un fel. Mă întreabă cu vocea joasă dacă eu sunt. Nu înțeleg la ce se referă. Cine sunt eu? De unde mă cunooaște? Sau poate că mă căuta? Nu pot găsi un raspuns la întrebarea pe care mi-a pus-o.

- Tu! Tu ești cel pe care îl caut, nu? Tu ai puterea! Îmi spune cu un zâmbet uriaș pe față.

Acum e rândul meu să fiu uimit. De unde știe ea că eu am puteri? De ce mă caută? Nu mai înțeleg nimic. În următoarea clipă îmi aduc aminte ce mi-a spus Itachi. Cineva e pe urmele mele. Nu! Nu ea! De ce am vorbit cu ea? M-am dus la o moarte sigură. Mi-am ascultat inima și ce am obținut? Nimic. Frica nu întărziee să apară, insoțită de un sentiment de neliniște. Nu știu ce să fac în acest moment. Să țip? Să fug? Pur și simplu nu știu ce să fac, nu am nici un plan, nimic.

Subiect: Re: Bring me To life... Lun 12 Sept 2011, 20:03

Helăuu!
Deez is here !
Deci, incep cu inceputul: a fost ffoarte frumos pentru ca stii si tu, descrierea e superba, naratiunea la fel, dialogul nu-i sec, ma lasi mereu cu gura cascata etc.
Pai, sunt curioasa ce va urma.
Kiss and Hug !

Subiect: Re: Bring me To life... Lun 12 Sept 2011, 20:07

Ehh...Deez mi-o iei mereu inainte :))
Asta e, daca nu-mi misc fundul...:))
Asa, in primul rand...mersi de dedicatie, si mie mie tare dor de tine :x
In al doilea rand, capitolul mi-a placut foarte mult, nu ma asteptam la aceasta reactie din partea Sakurei si nici nu-mi vine sa cred ca lui Sasu ii e frica de ea...
Ok, cam atat...astept next si te pup dooolce

Subiect: Re: Bring me To life... Lun 12 Sept 2011, 20:09

Bun..sunt si eu prezenta. Cum as putea sa lipsesc eu?
Deci, first: Multumesc pentru P.M.
Second: Multumesc pentru dedicatie
Si ultimul: Ador capitolul...:x
Si tuatia dintre Sasuke si Sakura e tot mai tensionata. vezi sa schimbi asta ca daca nu
Hai ca glumesc. ;]]
Deci, vi cu nextul mai repede, da?
Losty te pupa!

Subiect: Re: Bring me To life... Lun 12 Sept 2011, 20:12

Yey.... ai adus nextul si ms ca m-ai anuntat.

Ca de fiecare data splendid... ador ceea ce faci....

Deci s-au intalnit si vad ca in curand isi vor uni fortele pentru a distruge raul...

Abia astept sa vad care va fi strategia lor....

Pupici! Si spor la scris si la idei

Subiect: Re: Bring me To life... Lun 12 Sept 2011, 20:45

Genial fic nene XD
Imi place extrem de mult enorm chiar
Deci pur si simplu il adooororororor
Vreau repejor next!

Subiect: Re: Bring me To life... Mar 13 Sept 2011, 20:25

mai repezor cu nextu ca nu mai rezist happy2

ador ficul tau...deci astept urmatorul capitol sad

Subiect: Re: Bring me To life... Mar 13 Sept 2011, 20:52

Intarzierea asta, n-am ce-i face...

Sa stii ca imi place mult de tot acest capitol si sunt chiar curioasa ce va face Sasuke...

Astept cu nerabdare nextul...

Spor la scris si multe idei...

Te-am pupacit dulce..

choco^^

Subiect: Re: Bring me To life... Mar 20 Sept 2011, 14:52

Supeer next in love

Iti ador ficul a hug

Data viitoare anunta-ma si pe mine heh

Kida te pupaceste doolce kiss

Subiect: Re: Bring me To life... Dum 25 Sept 2011, 19:58

Heiii...imi pare rau de intarziere, dar nu am avut posibilitatea sa scriu....Acum ca am gasit putin timp liber m-am gandit sa mai postez cate ceva...nu am avut inspiratie asa ca va spun de pe acum ca e jalnic...promit sa ma revansez data viitoare...ca sa nu o mai lungesc...lectura placuta...voi pune next cand voi avea timp:))
Aaaa...sa nu uit...capitolul e dedicat lui Deez, Alessia kiss

si Losty (dedicatie speciala) si bineinteles tuturor celor care imi citesc ficul si le place

Capitolul 6: Accepți sau totul ia sfârșit

Sasuke P.O.V.

Nu știu ce să fac, cum să reacționez. Dacă vrea să mă omoare aici și acum? Dacă vrea să mă captureze? Nu știu ce are de gând să facă, nu știu ce ar trebui să fac eu. Mintea mea e înghețată, inima îmi bate cu putere, iar respirația e din ce in ce mai greoaie.

- Sasuke, ești bine? O aud cum mă strigă destul de îngrijorată, dar nu mă pot mișca. Pur și simplu am înghețat. Corpul meu nu-mi răspunde la comenzi. Vreau să o iau la fugă, dar nu pot. Poate nici nu vreau. Aș vrea să aflu ce vrea de la mine, de ce e atât de bucuroasă că m-a găsit. Chiar atât de mult depinde puterea mea de viața ei? Nu pot găsi un raspuns singur. Trebuie să o întreb, dar cuvintele nu vor să iasă pe gură.

- Ac... acum că m... m-ai găs...it, ce ai de gând să... să-mi faci? Atât am putut scoate pe gură. Cuvintele îmi stau în gât, iar corpul meu tremură încontinuu. Am ajuns să ma sperii de o fată. Bravo Sasuke! Felicitări! Dar totuși cum să nu-mi fie frică de ea? Mă poate ucide în orice secundă.

- La ce te referi? Nu înteleg, de ce te porți de parcă aș vrea să-ți fac rău? Ești speriat, îngrozit. De ce? Ce ți-am făcut încât să te porți așa cu mine? Îi aud vocea, îi văd chipul, iar în inima mea încolțește un nou sentiment, vinovăția. Am făcut-o să plângă. De ce? De ce am fost atât de prost încât să fac asta, să cred că vrea să-mi facă rău?

Îmi cer scuze și încerc să o calmez, iar apoi îi spun tot ce mi-a spus Itachi, cum că cineva e pe urmele mele. Cu fiecare cuvânt rostit de mine, uimirea de pe chipul ei se intensifică. Mă întreb dacă este chiar ea cea trimisă să mă omoare. Nu știu ce să cred, trebuie sa aflu mai multe, mult mai multe. Nu vreau să o supăr. Nu mai înțeleg nimic. De ce îmi pasă de ea? De ce vreau să o văd zâmbind? De ce atunci când o văd plângând mă simt ca ultimul om de pe Pământ? Noi sentimente își fac loc în inima mea, iar eu nu le înțeleg rostul.

După ce reușesc să termin de istorisit tot ceea ce mi-a spus Itachi mă uit la ea și aștept un răspuns. Mă întreb ce se va întâmpla în continuare. Ce are de gând să facă? Ce voi face eu?

Vocea ei cristalină mă trezește din visare. Îmi ridic privirea spre chipul ei și observ că uimirea din ochii ei nu a dispărut. Îmi spune pe un ton jos că fratele meu are dreptate, că ea e cea trimisă pentru a mă elimina.
În acea clipă credeam că voi face infarct. Cum am putut fi atât de prost? M-am dus la o moarte sigură doar din curiozitate. De ce nu l-am ascultat pe Itachi? De ce a trebuit să o caut și să vorbesc cu ea? Poate că dacă nu făceam asta nici nu mă găsea.
Frica pune din nou stăpânire pe mine, făcându-mă pentru a doua oară să îngheț. Nu mai puteam reacționa în nici un fel. Aici îmi e sfârșitul? Voi muri de mâna unei fete? Chiar dacă aș putea riposta nu aș face-o. De ce? De ce pun viața ei înainte de a mea? De ce o protejez pe ea în loc să încerc să-mi salvez viața?

Revin la realitate când o aud oftând, apoi un zâmbet gingaș îi apare pe chip. Ce e cu fata asta? Pare atât de inocentă, de fragilă. Cum ar putea să-mi facă ceva? Totul la ea îmi pare atât de special, de firav. Cum ar putea această ființă să facă rău cuiva? Cum?

În clipa următoare mai să cad de pe bancă atunci când o aud. Nu-mi vine să cred! Mi-am pus viața în joc, am ieșit din cuvântul fratelui meu și am câștigat. Nu știu ce să spun, cum să reacționez. Să mă bucur? Îmi vine să sar în sus de fericire. Până la urmă am avut dreptate. Nu îmi va face rău și nici eu nu trebuie să o rănesc.

- Sasuke! Revin-o la realitate! Nu te bucura atât de repede. Ordinul meu este să te omor, dar nu o fac pentru că vreau să o distrug pe cea care m-a pus să te vânez. Știu că e ciudat, dar tu ai puterea să o distrugi, să o oprești să mai rănească și alți oameni nevinovați. Să-i ia de lîngă familiile lor.
Cuvintele ei mă lasă mut. Eu am atâta putere încât să distrug răul? Câte secrete voi mai afla? Câte lucruri mi-a ascuns Itachi până acum? De ce nu mi-a spus un lucru atât de important? Am nevoie de niște explicații, să-mi spună de ce mi-a ascuns toate astea.

Mă uit la ea, apoi o iau de mână și încep să alerg cu ea pe stradă. Știu că e riscant, dar trebuie să fac asta. Trebuie să aflu mai multe, să găsesc niște răspunsuri.

Subiect: Re: Bring me To life... Dum 25 Sept 2011, 19:58

Buna buna! >;dd<
Ooo ai venit in sfarsit cu continuarea! Am crezut ca ai uitat de ea! sad

Bun, deci, multumesc din suflet pentru dedicatie! kiss

Cica "speciala" ;)) Ei, oricum, multumesc ^^ Esti un dulce!
Bun, capitolul este superb! Ce bine ca Sakura nu vrea sa`l omoare pe Sasuke. Le sta prea bine impreuna! happy

Asa, deci, in concluzie, hai cu nextul!

Losty te kiiiss! dap !