~Capitolul 5.~
Vazandu-l pe brunet cum se uita, Sakura se intoarse si privirea ei se izbise de cea a unei fete foarte frumoase. Parul ei era saten si scurt, ochii erau mari si albastri. Era absolut superba insa ceea ce o deranja pe rozalie era expresia de pe fata fetei.
- Sasuke ? Pe bune ? Ai ajuns sa te intalnesti cu tipe precum ea ? spuse satena razand
- Fabiana ? reusi Sasuke sa spuna, cu greu.
Sakura se intoarse spre Sasuke si ridica o spranceana. Se uita la el ciudat. Brunetul nu stia daca era gelozie sau pur si simplu confuzie.
- Sakura, stai. Iti pot explica. Adica, ea este fosta mea prietena si chiar nu stiu ce...dar nu apuca sa termine pentru ca Sakura ridica mana dreapta in semn ca nu vroia sa mai auda nimic.
- Nu conteaza, lasa. Vad ca ai treaba, eu nu am ce cauta aici. Am plecat. spuse Sakura dupa care facu stanga imprejur, plecand.
Sasuke a vrut sa se ia de Fabiana, sa-i ceara explicatii insa cand s-a intors si satena se facuse nevazuta. Bietul brunet, suparat si iritat se aseza inapoi pe banca din spatele sau. Se gandea ce-i va spune Sakurei, dar nici macar nu avea de ce sa fie geloasa pentru ca ei doi nu erau impreuna. Acum, cum putea sa-i explice ceea ce s-a intamplat ?
" Probabil ea crede ca am chemat-o aici ca sa o fac de ras. Probabil crede ca am chemat-o pe Fabiana ca sa imi bat joc de ea. Dar nu e asa, chiar nu e asa. Si Fabiana unde a disparut ? Hmpf, halal intalnire mai ai si tu Sasuke. " isi spuse brunetul in gand.Sakura se afla acum acasa. Statea intinsa in pat, privirea fiindu-i atintita spre tavan. Se gandea la ceea ce se intamplase in ultimele saptamani. La ceea ce se intamplase cu asa zisa fosta prietena a lui Sasuke si cu el. Ii placea cand era singura, asa putea sa dea frau liber sentimentelor. Se simtea libera.
A constatat ca in ultimul timp nu s-a mai gandit la raposatul ei prieten. Dadea mai multa importanta certurilor cu Sasuke si in special lui. Nu era zi fara sa-l intalneasca sau fara sa se certe cu el. Iar ei se pare ca-i displacea acest lucru. Stia ca simte ceva pentru el, dar putea fi oare iubire ? Nu, cu siguranta nu caci ea stia ca inima ei nu mai putea iubi. Dar oare avea dreptate ? Sau doar se insela in aceasta privinta ? Si daca nu simtea iubire pentru el ?
Simtea nevoia de a vorbi cu el, dar nici nu isi permitea ca dupa ceea ce s-a intamplat sa se injoseasca din nou in fata lui. Sa se faca iar de ras. Nu ar fi suportat. In fond, daca tot ce simtea pentru el era ura ? Sau daca nici macar asta ? Cum putea sa-l priveasca dupa in ochi ? Sau sa mai vorbeasca cu el ?
Isi scutura capul incercand sa nu se mai gandeasca la asta. Un ciocanit usor se auzi, iar ea nu murmura decat un " Intra ! ". In camera isi facu aparitia mama acesteia care o privea bland. Intra si cu pasi marunti se indrepta catre ea.
- Scumpo, as vrea sa te pregatesti. Diseara vom lua cina cu familia Uchiha. ii spune aceasta dupa care dadu sa plece.
- Mama ? Crezi ca as putea sa ma lipsesc ? intreba fata vizibil iritata de vestea pe care tocmai o primise.
- Nu se poate, draga mea. ii raspunse doamna Haruno. Tatal tau i-a promis domnului Uchiha ca tu si sora ta nu veti lipsi. Asa ca vreau ca intr-o ora sa fi gata. Sora ta deja se pregateste. continua aceasta dupa care iese din camera.
" De ce mie ? " gandi fata punandu-si perna in cap. Dupa doua minute in care isi dadu seama ca nu are alta alternativa se dadu jos din pat si cu pasi lenti se indrepta spre baie. La contactul cu gresia rece, pielea rozaliei sa facu ca de gaina.
Dadu drumul la apa si se baga in cada. Dupa vreo douazeci de minute iesi din baie. Isi usca parul si se indrepta spre dulap. Isi alese o perche de blugi, mulati de culoare bej. O bluza alba, mulata si simpla si o geaca de piele, maro. Se imbraca repede, cu toate ca nu-i ardea de nimic. Se incalta cu o pereche de cizme cu toc, tot maro apoi se mai aranja putin dupa care se aseza pe pat asteptand.
Picaturile de ploaie se izbeau de geamul camerei. Fata isi indrepta mana spre frunte, lovind-o usor.
" Ploua ? Perfect, asta imi mai lipsea " isi spuse ea in gand. Se ridica si se apropia de geam lipindu-si mana de acesta, ca si cum ar fi vrut sa simta picaturile reci cum se izbesc de corpul ei. Sunetul ploii nu era tocmai placut. Parca ar fi vrut sa ii aduca fetei vesti intunecate. Iar peisajul, oh, dar era asa de trist sa vezi cum vantul spulbera orice in calea lui. Cum rupe mandrele frunze din copaci si le obliga parca sa danseze in haotica dezlantuire a naturii, ce parca era mai furioasa ca niciodata. Se parea ca vara se va termina si ii lasa drum liber sclipitoarei toamne ce isi astepta cu nerabdare randul.
Da, randul ca sa iasa triumfatoare in fata oamenilor, demonstrandu-si capacitatile, oferindu-le peisaje de neuitat.
Sakura nu ar fi vrut sa isi ia privirea de la minunatul peisaj, insa simti o mana calda pe umarul ei si se intoarse la foc automat avand o expresie pe fata ce o facu pe Deira sa rada. Ii facu semn spre usa. Sakura nu avu nevoie de mai mult ca sa isi dea seama ca trebuiau sa plece chiar daca afara ploua. Asa ca o urma pe sora ei in liniste, cu pasi marunti. Cobora jos, se uita in jur si nu vazu pe nimeni asa ca isi lua gentuta si iesi afara urcand alatur de Deira in masina familiei. Isi saluta parintii dupa care se lasa linistea.
Dupa zece minute ajung in fata vilei Uchiha. Nu era departe dar au fost nevoiti sa mearga mai incet pentru a nu face accident, caci ploua destul de tare. Sakurei nu-i convenea deloc situatia dar nu-i bai, se descurca ea cumva. Sa-l suporte pe morocanosul domn Uchiha si complicata doamna Haruno pentru ea nu era o dificultate. Dar ca sa-l suporte pe chipesul Sasuke era, si inca cum.
- Tata ? intreba Deira reusind sa o faca pe Sakura sa tresare si sa se trezeasca din " lumea ei "
- Da, draga mea ? raspunse acesta
- De ce sunt mai multe masini aici ? Credeam ca doar noi vom cina cu familia Uchiha. intreba Sakura, luandu-i vorba surori sale.
- Au, am uitat sa iti spun ca familia Hyuuga si familia Uzumaki sunt de asemenea aici ? intreba, zambind, doamna Haruno iesind din masina.
Sakura era mult mai linistita acum. Hinata ii era pe plac, se intelegea foarte bine cu ea. Acum se aflau in fata usi. Tatal fetelor apasa pe butonul soneriei, asteptand. Cel care le deschise a fost chiar Sasuke.
" Doamnee !! Cer prea mult daca te rog ca numai o zi sa nu il vad ? " se fastaci ea in gand.- Hei, tu ! Ai de gand sa intri sau ramai acolo ? intreba Sasuke facand-o pe Sakura sa tresara.
Aceasta se uita urat la el si intra in casa. Brunetul a condus-o pana in camera de zi, unde se afla Hinata alaturi de Naruto. Se parea ca parintii lor vor lua cina in alta camera si vor discuta despre afaceri.
Bruneta a sarit de gatul Sakurei reusind sa o dezechilibreze putin. Ii sopti discret
- Sakura ! O Doamne ce bine ca ai venit. Credeam ca am sa mor daca mai stateam mult cu ei doi.
Fata a inceput sa rada inducandu-i pe baieti in eroare, dar nu dadu prea multa importanta la asta si se aseza pe canapea, langa Hinata.
- Va fi o noapte lunga. ii sopti brunetul lui Naruto. Acesta aproband fericit..