Bagajele sunt aproape gata. Ma simt de parca viata mea reincepe, ca o pasare pheonix ce renaste din propria cenusa. Dupa atatia ani ma intorc la parinti. Sunt Sakura, o fata de 16 cu parul roz, lung si ingrijit. Ochii mei mari si verzi exprima veselie si blandete. Cum spune matusica ''Si cel mai hain animal s-ar imblanzi pe loc uitandu-se in ochii tai.'' Sunt o fire visatoare si vesela care vede numai ce e bine. Romantica, astept dragostea adevarata. Il astept pe cel ce imi este prezis de ceruri, cel cu care imi voi intemeia o familie. Sufletul pereche.
De cand m-am nascut a fost o cearta intre familia mea, Haruno si familia Uzumaki pentru ca atunci cand m-am nascut s-a aflat ca sunt fiica capului familiei Uzumaki. Ca sa nu sufar mama a hotarat sa ma trimita la tara, la matusa Rosalie pe cand tocmai implineam 12 ani. De curand am primit o scrisoare de la mama cum ca razboiul dintre cele 2 familii sa sfarsit, capul familiei Uzumaki murind de o boala la plamani si lasandu-si toate sperantele in fiul sau, Naruto.
Nu am mai stat pe ganduri, imediat am inceput sa imi impachetez gandindu-ma cum va fi sa imi revad parintii. Sa locuiesc in casa unde m-am nascut din nou, dupa atata timp. Sper ca ma voi obisnui repede cu viata de oras si din nou cu luxul si bogatia.
Chiar in momentul in care a sosit soferul personal cu limuzina interminabila am realizat cat de dor imi va fi de satucul acesta uitat de lume, de aerul proaspat si de matusica. Imi va fi dor chiar si de noroaiele de pe drum.
-Sakura, stai ! striga prietena mea cea mai buna, Hinata
Pot spune ca seamana foarte mult cu mine mental, dar aproape deloc fizic. Cu exceptia privirii blande pe care o avem amandoua.
Am reusit cu chiu cu vai sa o iau si pe ea cu mine la oras. Cum i-am convins parintii? Le-am spus ca va veni cu mine la unul dintre cele mai bune licee si au acceptat fara sa mai stea pe ganduri.
Asa ca iatane pe amandoua in minunata limuzina ce se inpodmoleste la fiecare secunda in baltile cu noroi.
Eu privesc inainte cu capul sus ca si cand as privi spre viitor. Viitorul ce ma asteapta acolo, in marele oras unde nu am mai fost de mult.
Soarele mare si cald venea cu mine. Toto venea si el, alergand dupa limuzina nevrand sa ma paraseasca. I-am fost cea mai buna prietena 4 ani. Ii dau din zbor un sarut si ma intorc spre Hinata. Vesela si speriata se schimonosea in cele mai caraghioase feluri.
La inceput ti se pare o fire retrasa si rusinoasa dara daca ajungi sa o cunosti iti vei da seama ca este mult mai mult.
De fiecare data cand ii iesea ceva sau spunea cate ceva amuzant ii spuneam printre hohote de ras ''Mai, tu esti o mina de aur.''
Atunci se inrosea pentru cateva secunde si incepea sa rade la fel de tare ca mine.
-Cum e la oras? ma intrebat intr-un final
Aceasta intrebare m-a lasat cu gura cascata. ''Cum e la oras?''. Pai...adevarul e ca....
-Nu mai stiu ! ii raspund facand o fata pe care Hinata a considerat-o foarte caraghioasa. A ras atat de tare incat usa sa deschis si prietena mea a cazut pe spate cu tot cu bagaje. La inceput m-am speriat foarte tare dar cand vad ca nu a patit nimic incep sa rad.
-Haide sa urcam inapoi ! ii spun ajutand-o sa se ridice
-Nu, nu domnisoarelor, am ajuns ! imi spune soferul luandu-ne bagajele si intrand in casa, sau mai bine zis viloaia din fata noastra.
Gu gurile cascate, eu si Hinata ne uitam la casa mai mai sa ne rupem gatul la ce inalta era.
-Sa intram? o intrebam din cand in cand
Ea imi raspundea ca ''da'' desi niciuna nu facea vreun pas inainte. Pana la urma am reusit sa intram impinse de la spate de batrana mea servitoare, Kimiko.
-Dar intrati odata gasculitelor ! ne-a spus tragandu-ne dupa ea cu o putere de barbat in ciuda varstei sale.
Aproape ca am uitat cum arata casa mea. Imi pare ca am intrat intr-o casa straina unde nu indraznesti nici sa respir ca sa nu deranjezi ceva.
-Mica mea floricica ! o aud pe mama inaintand cu bratele deschise pe scarile interminabile.
Cand ajunge in dreptul meu gafaia de-abinelea dar i-am raspuns la inbratisare prezentandui-o pe Hinata pe care as imbratisat-o imediat. Abia puteam sa ma abtin sa nu izbucnesc in ras.
Kimiko ne-=a condus la camera nostra care se afla la al treilea etaj. O camera super mare cu 2 paturi imense, 4 dulapuri, 3 calculatoare si 2 laptopuri si cate si mai cate lucruri scumpe. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma uit pe geam. Camera mea avea vedere perfecta la camera vecinului meu cel tanar din familia Uzumaki cea ce m-a surprins. Statea intins in pat in maieu si in boxer ascultand muzica la casti.
L-am lasat in lumea lui si am pornit imediat o bataie zdravana cu pernele. Deja am reusit sa spargem o vaza scumpa din Corsica. In cateva saptamani vom da foc la casa.
-La masa domnisoarelor ! o aud pe Kimiko strigandu-ne de la parter.
Acest cuvant ''domnisoara'' ma scoate din minti. Desi trebuie sa ma obisnuiesc pentru ca asa mi se va zice de acum inainte.
Am coborat la masa unde am mancat la repeseala. Amndoua vroiam sa vizitam orasul.
Dupa ce am terminat am urcat sus unde ne-am schimbat in haine elegante dar totusi comode.
Eu mi-am luat o rochita roz stransa in talie iar Hinata una mov, exact ca a mea. Fara machiaj si fara nu stiu ce fel de accesorii.
Coborand scarile amandoua gafaiam ca si alergatorii dupa un lung maraton.
-Cred ca am slabit vreo 3 kilograme ! mi-a spus Hinata cand in sfarsit am terminat de coborat
-Mdea...eu cred ca 6 ! ii spun oftand
Iesim pe usa si ne uitam in departare.
Miliarde de lumini de toate culorile erau aprinse in intreg orasul. Amandoua am tipat de bucurie.
-Ce faceti fetele? ne intreaba cineva venind din spatele nostru
Era blondul acela pe care il vazusem mai devreme in chiloti la geam, acum imbracat cu haine super scumpe numai din piele.
-Um...ne cunoastem? il intreb uitandu-ma cand la el cand la Hinata care a lasat privirea in jos inrosindu-se
Cred ca ii place de tip !!! Mdea..adevarul e ca nu e chiar urat....adica chiar e dragut...
-Fuck, am uitat sa ma prezint...Naruto Uzumaki, vecinul vostru ! spune facand o plecaciune ceea ce ma facut sa izbucnesc in ras.
-Eu sunt Sakura si ea e prietena mea, Hinata ! ii spun dandu-i un cot in umar si facand-o sa tresara
-Um...incantata ! spune rosie ca racul
-Incantat ! spune zambind siret. Nu cred ca stiti orasul, v-ar placea sa mergem la un club?
Am rams socata. Si nu numai eu, Hinata era chiar uluita.
-Nu cred ca... incerc sa spun fiind intrerupta
-Atunci in parc, ne vedem aici peste o ora, pa ! ne spune fugind in casa
Stam 5 minute uitandu-ne una la alta si incepem sa radem. Intram in casa urcand din nou scarile acelea chinuitoare. E clar, nu o sa am niciodata nevoie de sala de fitness locuind intr-o asemenea casa.
-Deci....cu ce ne imbracam? o intreb pe Hinata trantindu-ma in pat
Ea sa asezat pe marginea patului ei cu mainele impreunate in poala si uitandu-se la mine. Ce...?
Scot haine din dulap pentru amandoua spunandu-i pe un ton nervos dar glumet ca la imbracat nu o ajut.
Pentru mine am ales o pereche de blugi lungi inchisi la culoare si un maieu rosu cu un semn mare chinezesc negru ce imi scotea formele in evidenta.
Hinatei i-am ales o pereche de blugi 3 sferturi si un maieu mov ( ca de obicei, exact ca al meu).
Asa imbracate am asteptat sa treaca o ora uitandu-ne la Tv, si acesta urias. Cea mai performanta plazma de pe Glob cred.
Nici nu s-a terminat bine filmul ca ma si trezesc cu o piatra in geam. Aruncata de insusi Mister Aroganta.
Am iesit grabite din casa, de data asta cu liftul cata de plimbare.
-Si unde mai exact e parcul asta? il intreb pe Naruto cand il vad
Acesta imi arata cu degetul in departare unde luminele scplipeau cel mai tare. Un parc de distractii??!! Perfect, exact ce imi trebuia, deabia am mancat deci e clar ca o sa vomit.
Acolo am ajuns repede dandune in toate ciudateniile, unele de care nici nu stiam ca existe. Ca sa isi aratae bunatatea, sau mai explicit, sa arate ca are bani, Naruto a platit tot.
-Hinaat, te duci sa iei 3 sucuri? o intreb vesela
-Sigur ! imi spune
Aflandu-am singura cu Naruto am simtit ca incep sa ma inrosesc? Oare imi place de tipul asta?
-Sakura...te plac ! imi spune in linistea noptii
Raman masca. Tresar ca arsa si ma intorc spre el. Nu i se citea pe fata nici un sentiment. Cred ca e obisnuit cu astfel de declaratii.
Am lasat capul in jos spunand aproape in soapta.
-Si eu !
Atunci Naruto m-a sarutat. In acel moment se intorcea si Hinaat care a scapat sucurile din mana vazandu-ne.
Oare el sa fie? Oare el sa fie sufletul meu pereche?
----Mai multe veti afla in capitolul urmator. Astpet comentarii. Pupici !!!---------