~Capitolul 1~ : ♫Imi plange inima de dorul tau♫


Stateam si priveam cerul, care era la fel de intunecat, de negru si pustiu ca inima mea. Mereu stau si ma gandesc oare unde esti si de ce ai plecat. Oare de ce nu m-ai luat cu tine? Se pare ca munca ta e mai importanta de cat mine. Mereu eu am fost pe locul doi. Nici nu mai stiu ce sa cred. A fost doar o joaca? Nu ti-a pasat de nimic? Mereu te-ai folosit de mine si abea acum imi dau seama. Ai scapat ca prin urechile acului de inchisoare sau mai bine zis de moarte si oare sti de ce? Pentru ca eu am facut in asa fel incat vina sa pice pe altcineva si sa te scap. Nici nu stiai asta. Dupa ce ti-am salvat pielea si ti-am fost fidela, te-am iubit si te-am lasat sa ma folosesti, dupa toate astea ai dat cu piciorul la o parte tot ce a fost intre noi. Oare te-ai mai gandit vreun pic la mine? Eu inca ma gandesc si dupa tot ce mi-ai facut inca te iubesc dar nu inteleg de ce si tare vreau sa te uit dar nu pot.

Ma ridic de pe fotoliu si intru in dormitor. Abea puteam sa merg. Am ajuns la marginea patului si am cazut in genunchi. Lacrimile mi-au invadat ohii si chipul care odinioara era luminat de fericire si radia de iubire , acum era negru suparat su plin de regrete. Plangeam amar in timp ce priveam poza cu tine de pe birou. Oare de ce nu am aruncat-o? Pentru ca nu vrei sa-l uiti imi raspund singura. Iau incet poza , o privesc pret de catea secunde apoi o pun intr-un sertar dupa care ma ridic de pe jos si imi sterg lacrimile. In seara asta trebuia sa merg la premierea filmului meu si trebuia sa fiu vesela. Ma indrept spre sifonier si scot rochia rosie care astepta de mult sa fie imbracata , apoi merg in baie pentru a ma aranja.
In cele din urma ies din baie si ma imbrac cu rochia, fac o pirueta in fata oglinzii apoi imi iau cateva accesorii care sa se potriveasca cu rochia dupa care cobor din camera. Telefonul din geata suna semn ca el ajunsese deja si ma astepta. Grabesc pasul si ies afara. O limuzina fabuloasa de culoare neagra ma astepta. Impresarul meu coboara si vine spre mine. Imi zambeste si imi complimenteaza tinuta apoi ma invita sa urc. Impresarul meu a fost candva un politist sau detectiv, oricum ce-o fi fost era un om important pentur ca lucra la politia din Toki. Si impresarul meu Masuda de asemenea imi aducea aminte de el. Lucrau amandoi la acelasi caz dar nimeni nu stia ca el era capul rautatilor, omul care trebuia prins. Si pentru ca lucra la acest caz putea sa se acopere ca nimeni sa nu stie ca de fapt el e seful. Totusi Masuda este un om inteligent si sa-a dat seama ca ceva nu este in regula si era gata gata sa-l prinda pe el in plin delict daca nu eram eu. L-am scapat pe satenul meu drag de inchisoare  fara ca el sa se gandeasca vre-o clipa ca l-am ajutat. Oricum acum nu mai conteaza caci s-a indepartat de mine, a plecat fara sa-mi spuna macar un amarat de "pa" sau macar " la revedere". Nici nu stiu unde s-a dus, precis n-a vrut sa stiu pentru ca m-as fi dus dupa el. Of ce om.

In cele din urma ajungem la destinatie si cobor din limuzina. Imediat am fost inconjurata de fani si de paparatzzi. Am stat sa fac cateva poze, le-am dat autografe fanilor apoi am intrat in sala. Am mai pierdut trei ore din viata mea aiurea pe acolo. Cand totul s-a terminat am mers acasa. Voiam sa-mi fac un dus cald, sa ma linistesc si sa uit de toate. Pana la urma ajung acasa desii impresarul si ceilalti colegi ai mei m-au rugat sa raman la petrecere am refuzat insinuand ca nu ma simt bine. Am urcat treptele pana la mine in camera , m-am dezbracat si am intrat in cada. Apa calda ma relaxa iar mirosul de trandafiri imi mangaia narile. Dupa ce m-am relaxat am iesit din baie si m-am trantit in pat. Dupa acea baie corpul imi era lipsit parca de viata, eram molesita si obosita. Nu voiam decat sa dorm bine insa cine stie daca aveam sa adorm. De mult timp aveam insomnii si nici pastilele nu ma ajutau sa adorm. Mereu imi aduceam aminte de el. Daca atipeam cateva secunde , el imi aparea in vis si ma trezeam apoi incepeam sa plang gandindu-ma toata noaptea la plecarea lui.


~In Londra~: ora 12 a.m

-Da-te jos de pe mine!!! Tu nu auzi? Da-te jos fat-o! Doamne esti nebuna! Daca am zis sa ma lasi atunci lasa-ma, n-am chef si nu-mi arde de nimic! Pricepi?
-Da nu ai chef si nu-ti arde de nimic de cand am ajuns aici. Nu te mai excit cumva sau cum?Te comporti tare urat cu mine si nu-mi place asta.
-Da ma rog, nici nu-mi pasa. Sti ceva : mia bine pleaca ca sa nu te omor. Si cheama-l pe Renji. Vreau sa vorbesc cu el. spun eu ridicandu-ma de pe canapea facandu-i semn brunetei s plece odata. Aceasta a plecat basomflata miscandu-se cat mai sexi pe tocurile alea cui de 10 cm.
Prietenul meu Renji apare imediat ce bruneta paraseste imcaperea. Hmm , cred ca iar asculta la usa. Vechi obicei pe care il are.
Acesta imi zambeste oarecum malefic si se tranteste pe canapea si incepe sa-mi tina iar discurcul lui patetic:
-Vai prietene, asta e a 1-2-3....a 25 oara cand o respingi. Cam cat crezi ca o sa stea dupa tine? Saraca fata nici nu sti ce injura si plangea in acelasi timp cand a venit sa ma cheme. Se pare ca inca ti-e gandul la blonda ta. Hmm, am dreptate? Normal ca am dreptate ,mereu e asa. Te cunosc mai bine decat te stii tu.
-Mai taci din gura Renji , ca nu-i asa. Nu-mi mai pasa de ea. Ce-a fost a fost, dar totul s-a terminat. Nici nu mai vreau sa aud de ea. Chiar vreau sa isi vada de viata ei si sa ma uite. E spre binele ei.

-Ahaa deci iar am dreptate. Frate ce bun sunt. Ai recunoscut singur ca o iubesti si ca ti-e dor de ea si ca ai pelcat doar ca sa o protejezi , am dreptae? Normal ca am , mereu am. Stiu ca nu vrei sa recunosti asta dar asa e, in aduncul sufletului tau plin de ganduri rele si macrabe exista un loc care plange dupa M..
-Taci! Ti-am zi sa nu-i spui pe nume. Nu vreau sa mai stiu nici cum o cheama. Off si ai dreptate. Urasc cand ai dreptate dar asa e. Chiar am iubit-o, dar m-am folosit ca un prost de ea. Sti o iubeam si n-o iubeam. Ciudat lucru. Cum sa zic doamne: cand eram eu cel normal parca o iubeam cu adevarat , dar cand eram eu cel "domnu criminal" nu-mi pasa de ea si o foloseam in scopurile mele malefice. Iti zic un lucru dar daca mai zici cuiva s-a zis cu tine. Mi-a fost tare greu sa plec  si sa o las acolo. As fi luat-o cu mine dar as fi pus-o in pericol si mai mult. Poate e mai bine sa lasam lucrurile asa, eu sa-mi vad de treburile mele si ea de filmele ei.
-Of of of. Nu-i bine ceea ce faci. Te distrugi si pe tine dar si pe ea. Hey dar sti unde sta si oricand te poti duce sa-i faci o vizita. Poate daca o revezi te mai vindeca de gandurile criminale pe care le ai. Ce zici? Defapt nici nu vreau sa aud un raspuns. Mergem la ea fie ca vrei fie ca nu. Te leg cu sfoara si te iau cu mine. Fa-ti bagajele  pana ma duc eu sa cumpar bilete. Iar daca vin si nu te-am gasit pregatit , te las in chiloti si te iau asa cu mine.
Imi spune Renji aceste lucruri incepand sa rada apoi pleaca. Ce nebun mai e doamne cate o data. De asta mi'e un prieten asa de bun.
M-am ridicat de pe scaun si am mers la mine in camera. Ehh acolo pe cine credeti ca am gasit? Pe bruneta vesnic nemultumita si batuta in cap. Zau ca fata asta e si mai  rasfatata si obsedata de cat a fost Mi...ea la inceput. Oare cum sa-i spun mai frumos ca plec si ca nu vreau s-o iau cu mine? Am tras aer in piept si am inceput sa-i insir fel si fel de minciuni iar  pana la urma ea s-a lasat convinsa ca merg cu o treaba foarte imortanta si periculoasa iar pe ea nu vreau s-o iau pentru siguranta ei. Ehh uneori femeile sunt asa usor de pacalit. Nu am eu norocul sa scap de ea ca tare mult as vrea.
In scurt timp s-a intors si Renji care m-a anuntat ca avionul nostru decola in mai putin de jumatate de ora.  Cand a intrat in camera m-a gasit intins in pat privind  tvanul. Aveam niste haine aruncate pe jos din dulap, era si o valiza pe unde pe covor da nimic nu era pregatit. Eram nehotarat. As fi vrut sa merg dar totodata credeam ca-i mai bine sa n-o revad. Of  de ce e asa greu uneori sa alegi ceaa ce e corect si bine?
Renji n-a mai stat pe ganduri si mi-a pus hainele intr-o valiza apoi si-a pregatit si el cateva lucruri dupa care  m-a luat pe sus si m-a dus la taxi. Da puteam sa merg si singur, daca stateam in pat asta nu insemna ca sunt mort. Am ajuns in cele din urma la aeroport si ne-am urcat in avion chiar inainte ca acesta sa decoleze.

Stateam rezemat cu capul de geam si priveam cerul gandindu-ma ce am sa-i spun cand o voi vedea. Nici nu stiu. Poate un "iarta-ma" sau " te-am lasat aici pentru siguranta ta". Voi vedea la locul si momentul potrivit ce trebuie sa spun. Sper numai ca n-a incercat sa se omoare sau ceva de genu ca nu stiu de ce as fi in stare daca ar face o nebunie. Gandul asta ma inspaimanda. A mai vrut  odata sa se arunce de pe pod cand a crezut ca sunt mort insa ii multumesc lui dumnezeu ca a vazut-o cineva si a oprit-o.
Timpul a trecut batand din palme si acum ma aflam pe aeroportul din Tokio. Prietenul meu Renji lua bagajele iar eu stateam si priveam  lucrurile din jur. Si acum imi aduc aminte ziua in care am plecat, atunci m-am certat rau cu ea si i-am vorbit urat.

~~~Flash-back~~~
Stateam in camera de hotel  si priveam pe geam. Toata camera era ravasita de haine iar telefonul suna in continuu. Toti ma asteptau la aeroport si trebuia sa ma grabesc altfel pierdeam zborul. Oftez sonor si incep sa-mi impachetez lucrurile, iar in scurt timp eram gata. Eram nervos din cauza plecarii si nu stiam ce sa fac, cum sa-i spun ca nu o pot lua cu mine. Aud usa cum se deschide si imediat imi dau seama ca era ea. Ascund valiza  sub pat si ma pun la calculator. Cu aceeasi rafinete si copilarie Misa intra in camera si sare pe mine salutandu-ma. Tocmai ce terminase filmarile si nu mai avea ce face. Trebuia sa inventez ceva pentru ca nu mai aveam mult timp. Imi suna iar telefonul si raspund rapid zicandu-le sa mai astepte. Misa curioasa m-a intrebat cine e iar eu  i-am raspuns pe un ton urat:
-Da ce conteaza cine e? Ce pui atatea intrebari? Erau Masuda si ceilalti. Trebuie sa ma duc sa vorbesc cu ei. Tu stai aici si gaseste-ti o ocupatie.
-De ce vorbesti asa urat cu mine? Sunt doar curioasa. Daca te duci atunci vin cu tine. Nu uita ca ai promis ca o sa petrecem mai mult timp impreuna.
-NU. Sti ceva uita tot ce-am zis. Uneori zic si tampenii ca sa nu-mi mai stai pe cap. Esti enervanta rau de tot. Lasa-ma in pace. Urasc ziua in care te-am intalnit si  tare as vrea sa dau timpul inapoi sa fac  ceva ca sa te evit, sa nu te mai intalnesc, insa nu-i posibil. Acum daca nu vrei sa-ti zic mai multe lasa-ma sa plec.
Ies din camera val vartej si  chem un taxi care sa ma duca la aeroport. Nu aveam nici un fel de remuscari ca am lasat-o plangand in camera. Era mult mai bine asa.
~~~End Flash-back~~~
Acum regret tot ce-am zis atunci. Simt cum cineva ma bate pe umar ceea ce ma face sa tresalt. Era Renji care ma anunta ca a luat bagajele si ca a chemat un taxi sa ne duca la un hotel. Am pornit in urma lui si am ajuns la destinatie. Nici nu  mai voiam sa cobor din masina cand am vazut la cel hotel ne-a cazat Renji. Era hotelul in care locuia si Misa. Si ca totul sa fie si mai spectaculos am nimerit intr-o camera chiar langa cea a Misei. Ceva mai rau de atat nu cred ca se putea intampla. Intru in camera si imi despachetez lucrurile, apoi impreuna cu Renji merg la receptie sa intreb daca Misa a ajuns insa nimeni nu voia sa-mi dea nici o infomatie zicand ca totul este confidential. Ehh si eu acum de unde stiam daca e sau nu acolo. Receptiile asta cu  regulile lor tampite ce ma enerveaza. Ma duc inapoi in camera si ma asez pe un fotoliu.

Misa:
Aud voci pe  hol si parca aud si vocea lui, dar nu putea fi el, nu avea ce sa caute aici. Ma ridic din pat si merg la usa. Nu se mai auzea nimic. Deschid usa si nu era nimeni. Doar cheia din clanta de la usa vecina s-a auzit cum se rasuceste , in rest nimic. Hmm credeam ca sunt singura care a inchiriat o camera la acest etaj. Probabil mai e cineva. Oricum atata timp cat nu e vre-un fan nebun care sa ma dea de gol e bine.
Era 4 dimineata si nu mai aveam somn asa ca ma hotarasc sa ma plimb. Imi iau pe mine o fusta scurta si neagra un maieu de aceeasi  culoare cu  ceva scris pe el de culoare rosie, imi iau si o geaca pe deasupra si accesori asortate apoi plec.
Nici nu stiam unde voiam sa merg. Nu era nimeni pe strada, doar cateva masini ce goneau nebune de colo-colo. Orice as fi facut gandul imi statea tot la el. Au trecut trei saptamani de cand a plecat si de atunci nu mai pot sa dorm. O cearta stupida apoi pleaca. Ma intreb daca avea planuit asta de mult? Numai el stie. Putea macar sa-si ia ramas bun dar cred ca nu a facut-o din cauza comportamentului  meu prost. Cu siguranta daca as fi auzit ca vrea sa plece fara mine nu l-as fi lasat si as fi mers dupa el. Hmm, ce copila poasta am fost.
Daca nici el nu ma mai vrea, atunci de ce sa nu-i indeplinesc dorinta. Ar fi vrut sa dea timpul inapoi ca sa nu ma intalneasca? Bine! Atunci am sa-i indeplinesc dorinta. Poate daca  dispar de tot si dintre cei vii atunci ma pot odhni si eu in  pace. Oricum nu cred ca ar veni macar sa-mi auca o floare la mormant. Ce mai conteaza. Eu fara el nu pot trai, el nu ma vrea. Nu am nimic de pierdut.
Si tocmai bine pentru a-mi sfarsi viata pe strada se zarea alta masina ce mergea cu viteza mare. Cu pasi marunti merg in mijlocul soselei si desii soferul clansona sa ma dau la o parte eu am ramas nemiscata. Stateam si-mi asteptam sfarsitul privind cerul. Lacrimile nu intarzie sa apara si de indata ce masina ma izbeste totul devine negru.

Inapoi la baieti:
-Hey prietene trezeste-te! Haide scoala! Trebuie sa vezi ceva la stiri!
-Ce e frate asa de important sa ma trezesti la : 5 dimineata?!! Ce devreme e! Asa zi ce-i asa de imortant la....
[ ce se auzea la televizor]- Doamnelor si domnilor va prezentam in direct doar la Sakura TV un accident grav ce a avut loc acum cateva minute. Vedeta noastra preferata Misa a avut un accident ingrozitor. O masina ce gonea cu peste 180 km/h a lovit-o din plin. Martori nu exista deci nu stim ce s-a intamplat cu exactitate. Chiar acum o ambulanta a venit sa ia victimele si sa le duca la spital. Paramedicii spun ca safoerul nu e grav ranit insa sansele ca Misa sa supravietuiasca sunt foarte mici. Chiar acum aceasta a ajuns la spital si este in sala de operatii. Sa speram ca se va face bine. Deocamdata acesta sunt toate informatiile pe care le avem.Nu schimbati programul. Imediat ce aflam mai multe va vom spune!
-Hai Renji ce mai stai! Misca la spital. Doamne nu pot sa cred! Stiam eu ca e in stare de orice! Eram sigur ca mai devreme sau mai tarziu  v-a face asa ceva! De ce Misa? De ce?

Ce capitol superb! Spectaculos, minunat, beautiful, de nota 11. Dar si foarte lung, credeam ca nu se mai termina. Chiar merita citit, deja astept next. Sa l pui repede, ti log! E frumos si ai avut cateva greseli. 3-4 capitole? Wow! Imi si imaginez finalul. Sakura TV? Misto!
Te pup dulce de tot! Sa nu uiti sa postezi continuarea!
Vreau sa fiu fana numarul 1 pentru acest fic. O ador pe Misa!