Imi place :3 . E pe gustul meu ( ador actiunea , aventura , supranatural si multe altele =)) in general mai toate genurile , mai putin thriller si horror [ ma trec fiorii , putin horror merge dar nu foarte exagerat ca ma sperii si distrug tot ce-mi iese in cale :3 ] ) 
 . Ideea ...hm... nu stiu de ce dar parca mi se pare cunoscuta ( ma rog ... cine stie ... mintea mea e prea confuza cand vine vorba de amintiri :)) ) Pana acum pot sa zic ca o sa urmaresc aceasta poveste ca sunt sigura ca o sa fie mult mai interesanta decat la inceput ( nu ca nu mi-a placut inceputul , dar pot sa spun ca prologul m-a fermecat si dupa ce am terminat de citit am fost ceva gen : " Trebuie sa aflu de ce vrea sa ucida copilul !! TREBUIE !! " si " Mor !! Prea tare !! " -_- lol , iar incep cu aberatiile mele :))    ( sper ca nu te deranjeaza   ) as putea sa palavragesc ceva despre capitole si prolog , dar pana atunci sa nu uiti sa-mi trimiti mesaj pe privat cand postezi urmatorul capitol :3 Bravo boss ! Sper sa ma surprinzi ( intr-un mod placut , bineinteles ). 

Kyaaa !! :'( M-au trecut putin firorii , dar tot smecher ramane :3 chiar daca a fost o scena infricosatoare ( s-au poate imaginatia mea e prea dezvoltata B| clar asta trebuie sa fie motivul -_- ) Stiu ca am zis ... ca o s-o citesc diseara ... dar nu m-am putut abtine :'(((  e prea tare , imi place prea mult , apropo ... daca iau un 5 la Geografie , nu e vina mea :)) e vina ta ca mi-ai atras atentia cu povestea ta .... Firar !! :@ Te urasc !! Mai mult decat harta fizica a Americii de Sud -_- sunt moarta ... dar a meritat :)) chiar daca o sa ma stranga de gat profa  :'( ... Imi ramai dator cu un capitol si mai bun (y) B| ( nu ca nu mi-a placut , dar a fost cam scurt =)) ) 
P.S. : Sa nu uiti de anunt :3 
Spor la scris !

Hmm.... cam scurt :3 :)) vreau sa citesc mai mult . Hai ca incepe sa devina foarte interesant . Sunt curioasa sa vad ce-ti mai trece prin cap :)) . Intr-adevar ... " Cand scrii primul fic , de abia pe la capitolele 5-8 se vede ca incepi sa intelegi cum sta treaba " . Chiar nu am ce sa zic .... partea super buna e ca se poate observa o diferenta dintre capitolul anterior si capitolul 7 . Se vede ca te-ai chinuit ceva . :3 Continua sa avansezi . Devine din ce in ce mai interesant !!! Imi place !!! Vreau next !! :D

Well ma bucur ca iti place si sper ca acest capitol sa iti incante ochii :D

Capitolul VIII Doi copii diferiti
 
 Totul incepea sa revina la normal in al doilea semestru cand au venit doi copii transferati din alt liceu. Unda aceea de energie nu se mai facu simtita deloc inca de la inceputul anului scolar, iar cosmarurile incetasera. Ceea ce ma facu pe mine sa ma ingrijorez era faptul ca cei doi copii se stiau inca de dinainte de a veni aici deoarece aflasem ca ei urmasera doua scoli generale diferite si de asemenea venisera amandoi din doua licee diferite. Afland ca ei doi vroiau sa  faca o scamatorie am iesit din clasa si m-am ascuns intr-un colt pe care il descoperise Zack, colegul meu de banca. Ascuns acolo puteam vedea usa clasei mele si nimeni nu ma putea vedea.
 Asteptand in coltul acela iesi si unul dintre ei din clasa. Baiatul acesta avea pielea de o culoare inchisa si un par negru ca noaptea. Pustiul, care mai tarziu aflasem ca il cheama Marcus, inchise clasa si isi ridica mainile deasupra ei incantand ceva intr-o limba necunoscuta mie, creand astfel un fum verde care avea ca scop sa inchida clasa probabil.
-Sa va vad acuma, fraierilor, spuse Marcus razand si ducandu-se sa caute pe cineva.
Uitandu-ma dupa el am vazut ca Marcus se intalnise la parter cu celalalt nou venit care tocmai crease fumul acela verde.
-Asta a fost ultima clasa? Intreba celalat.
-Da, James si se pare ca pustiul nu-i aici. Ce facem acuma?
-Simplu, ii raspunse James. Distrugem scoala!
Auzind aceste cuvinte am iesit din ascunzatoarea mea si am inceput sa le vorbesc:
-Hey! Ce credeti ca faceti aici?
Cei doi se uitara la mine speriati pentru o secunda si incepura sa se uite insistent la mine.
-Crezi ca el e? Intreba Marcus.
-Nu stiu. Nu pot sa ii vad culoarea.
-Atunci sa il omoram, spuse Marcus si isi crea o sulita mare ce avea o funda albastra legata de varf. James facu acelasi lucru si isi crea o sulita cu o funda rosie legata de varf, iar in clipa urmatoarea amandoi ma atacasera in acelasi timp facandu-ma sa creez un scut albastru care le oprira atacul pentru cateva clipe.
-EL E!!! Strigara amandoi in acelasi timp, iar in timp ce strigau am oprit scutul si l-am lovit pe James in stomac cu piciorul reusind sa il imping cativa metri mai in spate. Tot in acel moment am reusit sa ii dau lui Marcus in pumn si sa il fac sa cada in genunchi de durere.
 Creandu-mi doua pumnale am reusit sa parez sulita lui James care se apropia incet in spatele meu. Facand o intoarcere rapida si parandu-i sulita, i-am dat un picior in fata facandu-l sa lesine.
 In tot acest timp Marcus, nervos la culme isi transorma sulita intr-o sabie si incepu sa isi mareasca viteza de atac, reusind astfel sa ma taie in zona abdomenului. Viteza lui era foarte mare si de abia cand incepuse sa dea semne de oboseala am inceput sa il lovesc si facand o rotire in aer l-am lovit pe Marcus in tampla, dar acesta nici nu dadu semne ca a simtit ceva. Asa ca am mai incercat o data sa il lovesc si acelasi rezultat. Marcus nici nu simtise vreo lovitura in tampla lui. Ba mai mult. Acesta se enerva din cauza loviturilor mele, iar o spirala albastra isi facu aparitia in jurul lui. Din cate puteam vedea Marcus se transforma deoarece unda lui de energie devenea din ce in ce mai mare si mai infricosatoare.
 Dupa cateva minute spirala disparu, iar in locul lui Marcus aparu o creatura cu par negru ca noaptea de Halloween, ochi rosii ca rubinul si era imbracata in niste haine albastre ca imi dadeau senzatia ca vad in ele valurile marii. Iar in spatele lui tronau maret doua aripi uriase si negre. Uitadu-ma mai atent la ele am vazut ca aripile erau formate dintr-un tip ciudat de oase. Oasele mai mari erau folosite pe post de suport pentru oasele mai mici care erau menite sa ajute la zburat.
 In momentul in care Marcus isi terminase metamorfoza acesta incepuse sa scoata tepuse uriase din podeaua liceului si sa arunce cu ele dupa mine. Eu am reusit sa le distrug creand o sabie ascutita pe care o roteam de fiecare data cand arunca pietre dupa mine. Gandindu-ma cum as putea sa il omor, am vazut ca James incepuse sa isi revina in simtiri. Singura mea speranta acum era sa ajung la etajul trei. In momentul in care Marcus arunca cu o tepusa de piatra spre mine, eu am distrus-o si am creat un fum negru care se facu simtit peste tot, dandu-mi astfel sansa sa ajung pe scarile care ma duceau la etaj, dar se pare ca soarta imi era potrivnica deoarece creaturi ce semanau cu niste paianjeni se aflau pe scari. Gandindu-ma cum sa fac, mi-am pus puterea in picioare si am sarit pana la capatul lor de sus.
Reusind in cele din urma sa ajung la etajul trei prin sarituri,  m-am rugat ca planul sa mearga. Asteptandu-l pe Marcus in mijlocul holului mi-am dat seama ca ceva nu era in regula. Marcus trebuia sa fie deja aici.
-Te uitai dupa mine? Se auzi vocea lui din spatele meu si ma apuca de guler si ma arunca foarte tare in perete. Ridicandu-ma cu chiu cu vai in picioare am vazut ca si James era acolo. Sperand in ultima clipa ca planul meu sa functioneze mi-am intins mana dreapta spre tavan facandu-l sa cada peste ei. James se ferise la timp dar Marcus ramase prins sub acele pietre si nu mai putea scapa pentru moment. Lovindu-l pe James in fata acesta intra prin peretele care ducea spre laboratorul de fizica, iar eu reusind sa il injunghii pe Marcus cu o sabie, am vazut ca trupul acestuia era patruns de un foc violet ce dura cateva minute. Uitandu-ma la James cat de nervos era o spirala rosie se facu prezenta, iar James incepu sa se metamorfozeze si el la randul lui.
 Cateva minute mai tarziu spirala rosie disparu facand loc unei creature cu pielea alba si imbracata in rosu. Ochii ii erau de culoarea sangelui, iar parul ii devenise o flacara. In acel moment mai multe lucruri se intamplara deodata. In primul rand James fusese atat de rapid incat nici nu am avut timp sa reactionez cand acesta aparu dintr-o data si ma arunca prin gaura facuta in acoperisul liceului. Apoi tot la fel de rapid James ma lovea si ma arunca in toate directiile neavand sansa de a reactiona. Asa ca in cele din urma cand am cazut la pamant am inceput sa imi ticluiesc  un alt plan. Trebuie sa faci ceva, se auzi in acel moment vocea din capul meu care ma ajutase de doua ori mai inainte. Trebuie sa faci ceva urgent si anume sa ma lasi pe mine sa ma lupt cu el. Acceptand aceasta propunere am simtit dintr-o data cum corpul meu fusese acaparat de o putere cu totul noua, iar toate miscarile mele erau controlate de acel ceva sau cineva. Creandu-mi o sabie am pornit cu o viteza uriasa dupa el. James era socat cand vazu cat de repede ajunsesem si il impinsesem cu piciorul in aer,  lovindu-l de fiecare data din aer si impingandul in celelalte directii. In cele din urma cand demonul se indrepta spre acoperisul liceului, cel care ma controla crea o bata ascutita din lemn cu care l-am lovit pe James atat de tare incat nici nu il mai puteam vedea pentru cateva secunde, urmand ca in urmatoarea secunda sa apar deasupra lui in inaltul cerului si sa il injunghii cu o sabie pe care o creasem cumva dintr-o data.
  Aparand brusc pe acoperisul liceului am vazut ca trupul lui James devenise o flacara rosie care vroia sa se razbune pentru ceea ce i s-a intamplat. Dupa ce flacara disparu, am cazut dintr-o data in genunchi pentru a imi reveni complet dupa aceasta lupta, iar in secunda urmatoare m-am ridicat si am rupt sigiliile tuturor usilor pe care Marcus si James le blocasera. Dupa ce i-am trimis pe toti acasa, am vazut ca singurii care mai ramasesera in tot liceul acela erau Zack ,Oliver si Martin, trei colegi din clasa mea care vroiau sa stie ce mi s-a intamplat de eram murdar si aveam taietura aceea urata pe abdomen, iar singurul lucru pe care li-l puteam spune fara sa ii mint pe cei mai buni prieteni ai mei a fost faptul urmator:
-Nu va pot spune inca tot ceea ce s-a intamplat pentru ca nu a sosit inca timpul. Tot ce va pot spune este faptul ca acum suntem cu totii in siguranta…deocamdata, dupa care le-am intors spatele si am plecat usor spre casa fara sa mai astept reactia lor la vorbele mele.
 Deabia ce facusem ceva pasi cand un triunghi albastru inscriptionat cu rune aparu in fata mea. Intorcandu-ma in stanga aparu acelasi lucru, la fel si in dreapta mea. Eram inconjurat de o piramida ce nu ma lasa sa plec din scoala aceea. Intorcandu-ma spre colegii mei am observat cu surprindere ca ei erau cei care facusera acele triunghiuri magice.

-Scuze, pustiule dar inca nu poti pleca, incepu Zack sa vorbeasca pe un ton putin amuzat si ironic in acelasi timp. Cred ca ai de dat niste explicatii privitoare la ce tocmai s-a intamplat.

Wow !! La fel de interesant ca intotdeauna . Imi place ! Mie cel putin imi place . Oy !!! Ar trebui si ca ceilalti sa treaca pe la fic-ul tau . :3
 Firar !! Ai bagat suspans !!! Apropo ... ochii mei sunt foarte incantati ;) :))

Capitolul IX-Multe secrete
 
-Cred ca iti bati joc de mine, incepusem sa vorbesc pe un ton agitat cand am vazut ca Zack, Oliver si Martin aveau puteri magice.
-Ohohoho nici pe departe, imi zise Zack din ce in ce mai amuzat. Stiu foarte bine ca tu esti cel pe care tot incearca tata sa il convinga sa intre in asociatie si mai stiu  si ca tot tu ai fost in spatele atacului de azi noapte…
-Stai ce? Il intrerupsem eu deodata. Ce atac si unde?
-Deci te prefaci ca nu stii??? Ma intreba Oliver pe un ton agitat.
-Ce sa stiu? Ii raspunsesem pe acelasi ton. Si acum daca ma scuzati vreau sa ma duc acasa pentru ca am avut o zi grea.
-Nu pleci pana nu ne dai explicatii, incepu Zack sa urle dintr-o data la mine.
-Am spus ca vreau sa ma duc acasa, am inceput sa vorbesc pe un ton usor enervat in timp imaginea din fata mea se incetosa, iar eu iesisem cu usurinta din piramida.
 Zack devenise speriat si la fel si Oliver. Numai Martin ramasese calm si sigur pe sine dandu-mi un sentiment de siguranta. Intorcandu-mi spatele la ei mi s-a parut cum il aud pe Zack spunand ceva ciudat:
-Cred ca tata o sa fie destul de incantat sa afle ca ai reusit sa iesi asa usor din Cusca Diavolului.
Gandindu-ma cum sa ajung mai repede acasa m-am trezit dintr-o data chiar in fata casei mele. Asta fusese ciudat. Probabil ca ma teleportasem si nu fusesem atent cand am facut-o. In orice caz in momentul in care am intrat in casa am vazut ca Edwin ma astepta in hol. Vazandu-ma in halul ala nici nu a mai indraznit sa ma intrebe ce si cum s-a intamplat. Nu pusese nici o intrebare, ci pur si simplu isi puse mana pe abdomenul meu si imi vindeca rana pe care mi-o facuse Marcus nu cu mult timp in urma si de-abia dupa ce ma  schimbasem si facusem o baie ma intreba Edwin ce s-a intamplat.
 Apucandu-ma sa ii povestesc lui Edwin tot ce se intamplase inca de la lupta si pana la aparitia mea in fata casei, mi-am dat seama ca o intrebare sau mai multe ramasesera nespuse.
-De ce ma asteptai in hol la ora asta?
-Pentru ca am simtit doua unde de energie diferite in doar o singura ora si ma temeam ca nu cumva sa fie din liceul tau, iar acum cand am auzit asta cred ca de la cei doi veneau undele acelea.
-Si ai cumva idee cine este tatal lui Zack? Ca vad ca se lauda mult si bine, continuasem eu sa vorbesc de parca nu fusesem niciodata interrupt.
-Cred ca am o vaga idee, dar nu sunt complet sigur. Iar acum ca s-a terminat cred ca trebuie sa ma apuc de facut ceva de mancare. Apropo vezi ca te-a sunat mama ta.
 Aproape si uitasem ca mai toti din familie cu exceptia lui Edwin au plecat sa lucreze in strainatate. Uitandu-ma in telefon am vazut ca am primit iar acelasi mesaj de la ea in care ma intreba ce mai fac si daca am intrat deja in vreo belea. De raspuns nu i-am raspuns decat a doua zi pentru ca eram deja mort de oboseala.
 A doua zi totul decurse bine in ciuda faptului ca elevii puneau intrebari legate de faptul ca a cazut acoperisul de la etajul trei, iar din podea lipseau bune parti din ea. Fiecare incepuse deja sa isi formeze teorii: Unii ziceau ca ne-au invadat extraterestrii si ca au inceput sa exploateze subsolul scolii (daca exista). Altii ziceau ca a fost in agent secret care cauta o arma secreta prin podeaua scolii si dupa aceea a fugit pe acoperis. Frate, dar  nu a auzit nimeni sunetul armelor sau nu m-a vazut nimeni taiat cand am deschis usa? Adica cat de idiot sa fii sa nu auzi asa ceva?
 Calmandu-ma putin am vazut ca Zack cu Martin si cu Oliver stateau intr-un colt si vorbeau intre ei susotind. Indreptandu-ma spre ei m-am gandit la vorbele lui Zack si anume ca eu am fost in spatele unui atac de acum doua seri. Nu pricepeam deloc ce atac si unde. Asa ca in momentul in care am ajuns in dreptul lor i-am intrebat daca vor sa vina sa ne plimbam prin parc ca sa vorbim mai liber si mai…deschis unul fata de celalalt.
-Si uite asa s-a intamplat totul, le spusesem dupa ce terminasem de povestit lupta mea cu James si Marcus.
-Deci daca tu nu ai fost…atunci cine? Intreba Martin.
-Trebuie sa fie cineva din interior si de incredere daca a reusit sa intre atat de usor in Asociatie si sa fure relicva, spuse Zack ganditor.
-Stai stai stai. Ce relicva? Se auzi dintr-o data vocea mea care deveni speriata dintr-o data.
 Zack auzindu-mi intrebarea se apropie de urechea mea si imi sopti doar trei cuvinte timp in care un intuneric se lasa deasupra mea, iar cand acesta se indeparta lumina reveni la normal, iar Zack incepu sa imi povesteasca despre relicva disparuta.
-Inima lui Hamaliel. Legenda spune ca in timpul luptei Hamaliel si-a conservat spiritul intr-o anumita relicva pentru a putea lupta mereu printr-un fel sau altul impotriva lui Alastor. Tatal meu si Asociatia cred ca in aceasta inima zace sufletul lui Hamaliel si ca doar cel care se naste si moare de doua ori o poate distruge. Lucru imposibil desigur, dar nu si neadevarat deoarece cineva a furat-o acum si planuieste sa incheie povestea asta….
-Si tu crezi ca eu am furat-o?
-Asta am crezut pana ti-am cercetat amintirea zilei in care s-a comis atacul. Se pare ca nu esti tu si de asemenea se pare ca mai ai o intrebare inainte sa plecam cu totii spre casele noastre.
-Da, ii raspunsesem dintr-o data rapid. Cine e tatal tau?

-Credeam ca ti-ai dat deja seama, imi raspunsese zambind. E Alucard van Hellsing.

.... Miau !!!! >.< Suspansul asta ... m-ai lasat cu ochii in soare :P lasa ca te bat eu , nu stiu cum dar o voi face :)) Deci .... legat de capitol .... cam scurt :))) sincer -_- . Oy ! Puteai si tu sa mai lungesti putin :)) dar nu-i nimic ...te iert ... doar de data asta . Ne mai vedem ! :) ^.^

Capitolul X-Unda de energie
 
 Auzind acele cuvinte iesind din gura lui Zack, mirarea mea crescuse peste masura. Zack arata ca un pusti normal cu ochi caprui si par saten si in ciuda faptului ca era destul de slabut el totusi putea sa se faca remarcat cu foarte mare usurinta prin vocea lui. Oliver in schimb era un tip mai musculos si mai plin de sine cu ochii verzi si patrunzatori, iar Martin era mai pe la mijloc deoarece nu era nici prea slab dar nici prea musculos.
-Vrei sa spui ca…
-Dap. Alucard van Hellsing, presedintele Asociatiei celor Blestemati, este tatal meu, imi intrerupsese Zack intrebarea. Si acum cred ca a venit timpul sa plecam cu totii spre casele noastre.
-Asa cred, ii spusesem pe un ton incet cand o unda de energie se facu simtita. Era chiar aceeasi unda pe care o simtisem la inceputul anului. Uitandu-ma la colegii mei, am observat ca fetele lor se incetosau, iar peste cateva minute ma aflam iar in acea padure unde am asistat la discutia dintre Natasha si acel barabat cu care discutase ea, dar de data aceasta ceva era diferit. De data aceasta tortele de pe peretii pesterii erau stinse. Am incercat sa ma apropii de pestera, dar nu puteam. Ceva ma tinea pe loc. Uitandu-ma in jos groaza isi facu loc in inima mea deoarece obiectul care ma tinea nu era un obiect. Era o persoana sau mai bine zis mana unei persoane care ma trase cu rapiditate intr-un tufis cand si-a dat seama ca i-am observat mana.
 Speriat de bombe m-am uitat la fata celui care tocmai ma trasese. Era o fata. O fata cu o fata atat de frumoasa incat cu greu o puteam numi inger. Avea ochii albastrii de culoarea celei mai clare ape vazute vreodata, iar fata ei era incadrata de un par saten drept si frumos aranjat. Dintr-o data nu mai simtisem deloc groaza, ci iubire pentru ea deoarece nu puteai fi furios pe o asemenea faptura frumoasa. De abia dupa douazeci de secunde mi-am dat seama ca imi adresase o intrebare.
-Poftim? Scuze, dar nu fusesem atent.
-Te-am intrebat ce cauti aici si cum ai reusit sa ajungi asa repede in locul asta? Isi repeat ea intrebarea pe un ton de-a dreptul angelic.
-Asta ma intreb si eu, incepusem eu sa ii explic dintr-o data. Acum douazeci de secunde eram cu prietenii mei si discutam despre un jaf si acum sunt aici. Unde suntem? Intrebasem eu rapid si plin de speranta.
-Suntem in locul in care Mastema este tinut captiv, imi zise rapid uitandu-se in stanga si in dreapta. Stii nu ar trebui sa ne aflam aici. Daca se afla ca am fost aici atunci s-a zis cu capetele noastre.
-Cine sau ce este Mastema? Imi continuasem eu sirul de intrebari sperand ca poate reusesc sa ii dau de capat locului astuia.
-Mastema este o creatura inaripata care se zice ca daca apare in visele tale atunci esti ca si mort pentru el. A fost inchis aici secole si ani la randul si se zvoneste ca cineva a reusit sa intre in pestera si sa il elibereze.
 Auzind cuvintele ei, m-am intrebat daca nu cumva Mastema si Thanatos sunt una si aceeasi persoana. Tocmai cand vroiam sa o intreb asta am vazut ca imaginea se incetoseaza. Nu vroiam sa plec. Vroiam sa mai stau putin si sa mai vorbesc cu ea.
-Ce se intampla? Se auzi vocea ei de undeva din neant.
-Ma duc inapoi de unde am venit, dar inainte sa dispar spune-mi rogu-te numele tau, incepusem sa urlu crezand ca nu ma mai poate auzi, iar peste cateva minute am auzit cel mai frumos nume din toata lumea.
-Abigail Smith…
-Pe unde ei umblat? Ma intreba Zack cand ajunsesem iar in lumea mea. Am crezut ca ai plecat de tot acasa si dupa o ora de asteptat am vazut ca ai aparut iar in fata noastra…
-Cum adica o ora? Am fost plecat doar cinci minute, ii spusesem eu si am inceput dintr-o data sa ii explic intalnirea mea cu Abigail. Zack se inalbi la fata cand auzi de Mastema si dintr-o data se teleporta, iar ceva din interiorul meu imi spusese sa plec acasa ca nu mai am nimic de vazut aici. Asa ca m-am teleportat si eu direct in camera mea ca sa dau de alta belea. Se pare ca Edwin ma asteptase acolo de ceva timp ca sa imi spuna ca am intarziat si ca pana la urma trebuie sa avem grija la faptul ca Zack este fiul lui Alucard.
-De unde stii asta?
-Ti-am zis ca am banuit cine era, dar nu eram sigur si azi am aflat, imi spuse el refuzand sa imi mai dea ceva detalii legat de felul in care a aflat totul.
 
Ma aflam iar in fata usii lui Thanatos, iar de data aceasta simteam furie cand am deschis usa si am vazut bestia pe muntele acela de cadavre. I-am zis ca planul lui a esuat, iar pustiul inca este in viata si ca a scapat doar cu o zgarietura. Am inceput sa il amenint ca nu ii voi mai da nimic daca nu gaseste o solutie sa il omoare pe copil.
 Thanatos in schimb era calm si tot ce putu sa imi spuna era faptul urmator:
-Planul meu a decurs perfect. Acum stiu de ce este in stare baiatul si ce ii poate pielea si stiu destul de bine cine il poate omori, imi spuse acesta in timp ce isi intinse mana dreapta si plina de solzi negri facand ca unul din ziduri sa se deschida, iar din el iesise o unda de energie care ma facu sa tremur si sa cad in genunchi.
-Da…asta ar putea sa mearga, i-am zis respirand din ce in ce mai greu auzind in acelasi timp si rasul malefic al lui Thanatos. Era un ras ragusit ce imi baga groaza in suflet. Era de parca nu mai rasese de mult timp, iar cand se opri din ras ochii lui rosii se atintira asupra mea si un sentiment de frica pusese stapanire pe mine reusind sa ma trezeasca din somn in momentul in care Edwin intra in camera mea sa ma anunte ca cina este gata. Uitandu-se ciudat la mine ma intreba daca sunt bine si tot ce i-am putut spune era faptul ca am avut un cosmar, urmand ca in clipa urmatoare sa simt cum unda de energie se facu simtita.
 In minutul in care unda aparu, Edwin se panica pentru o secunda si se scuza spunandu-mi ca a uitat sa stinga aragazul. Unda disparu la fel de repede precum aparuse, lucru ce ma facu sa ma ingrijorez putin.
Zilele trecura foarte repede, iar unda de energie nu se mai facu simtita deloc inca de la ultimul cosmar. Asta pana intr-o marti din mijlocul lui Mai cand dadeam teza la mate. Tocmai incercam sa rezolv o problema cand unda se facu simtita mult mai puternic ca in celelalte dati. Prinvind pe geam inspre directia din care venea puterea aceea, mi-am mutat rapid ochii la Zack, care se afla in stanga mea, si am observat ca si el se uita pe geam inspre directia din care venea energia aceea imensa. Uitandu-ma in stanga am vazut acelasi lucru si la Oliver. Si acelasi lucru era si in cazul lui Martin. Toti patru ne uitam pe geam intrebandu-ne cine este demonul din spatele ei.
-Ochii in lucrarea ta, George, imi zisese profa cand ma uitasem la Zack sa il intreb ceva.
 Tocmai ma gandeam la o solutie cand vocea lui Martin se facu auzita in capul meu.
-Baieti, ati simtit asta?
-Mdaa…cu totii am simtit-o, Martin, se auzi vocea lui Oliver.
-De fapt eu am simtit-o inca de acum cateva zile cand George a disparut pe neasteptate, zise Zack.
-Baieti, unda asta este inca de la inceputul anului, le zisesem eu si incepusem sa le povestesc pe scurt tot ce se intamplase atunci.
-Pai hai sa terminam mai repede si sa plecam acasa sa punem la punct un plan, spuse Zack.
-Nu pot pleca. Trebuie sa termin exercitiul asta cu inductia ca sa pot pleca, le spusesem eu pe un ton trist.
-Tu de-abia la ala esti? Ma certa Martin rapid si imi spuse ce aveam nevoie si dand tezele noastre cu un ranjet ciudat pe buze am auzit-o pe profa zicand ca o sa luam nota  unu daca am copiat cumva.
 Mergand cat de repede puteam spre casa, am observat ca unda de energie devenea din ce in ce mai puternica, iar in momentul in care pusesem piciorul pe pragul usii unda era atat de puternica incat pentru moment ma facu sa cad din picioare. Noroc cu Oliver langa mine care ma prinsese foarte rapid. Intrand in casa ochii mi se inchisesera deja si nu mai suportam unda aceea.

Visam ca ma aflam pe un camp, iar acolo era Abigail. Era mai frumoasa decat inainte. Ea imi spusese sa o iau de mana si eu am ascultat-o, iar scena se schimba. Acum ma aflam in fata lacului, iar acolo era tipul pedofil care se uita la mine cu mult interes.
-Aaaaa deci te-ai hotarat sa vii inapoi? Imi spuse el pe un ton fericit. Ia aseaza-te tu acum frumos in genunchi sa iti dau o recompensa. Ascultandu-l m-am asezat in genunchi si am inchis ochii asteptand sa primesc rasplata lui. Cand i-am deschis iar scena se schimba doar ca de data aceasta eram in oras, iar Thanatos era acolo pe un munte nou format din cadavre. Creatura inaripata tinea in mana stanga capul lui Edwin si cu dreapta il felie foarte usor. Uitandu-se la mine imi spuse zambind cu sangele pe buze:
-Tu urmezi! Se auzi vocea lui trezindu-ma deodata din somn transpirat si decis totodata ce sa fac cu unda? Schimbandu-ma de haine am sarit pe geam si am luat-o la goana spre sursa care provoca o asemenea energie. Desi vroiam sa zbor, mi-am zis ca mai bine raman asa ca sa nu ma poata vedea cineva, iar in momentul in care ajunsesem la cateva strazi distanta de creatura care avea asemenea putere, un turn gigantic roz isi facu aparitia in locul unde se presupunea ca ar fi demonul respectiv.
Peste cateva minute am reusit sa ajung pana acolo. Cred ca ar fi bine sa te odihnesti mai intai, se auzi vocea care ma ghidase pana acum si ma salvase de la lupta cu James si Marcus. Ascultandu-i sfatul m-am asezat in fata undei si mi-am odihnit puterile chiar daca unda de energie ma facea sa ma simt aiurea si speriat.
 De abia peste cateva minute m-am ridicat in picioare si am vazut ca turnul roz din fata mea avea un fel de deschizatura alba. Apropiindu-ma de ea, am observant ca avea forma unei usi. Gandindu-ma la ce voi gasi acolo si la Abigail am intrat prin acea deschizatura direct intr-un intuneric din care nu aveam probabil cum sa ies in viata.

Gata ... am ajuns in sfarsit . Deci ... ma bucur ca l-ai facut mai lung si ... imi vine sa te strang de gat in acelasi timp, dar asta nu conteaza :D Pe bune ... nu stiu ce sa mai zic ... faza cu fata cu ochii albastrii, par saten ... stiu de unde ai luat-o :3 de fapt ma asteptam la asta :))) Ok. Mai vorbim! :) Sa ma anunti de next!

Sper ca acet capitol sa iti bucure ochii, Andra :D

Capitolul XI-In care incepe adevarata poveste

Am intrat cu pasi inceti si am constatat ca inauntrul turnului mov era intuneric total. Si se adancise si mai mult pe masura ce poarta din spatele meu se inchidea cu viteza vantului.
-In sfarsit ai sosit, baiete, se auzi un glas dulce de femeie. Credeam ca nu mai vii odata si ca va trebui sa distrug orasul asta pentru a te gasi.
-Cine esti? O intrebasem extrem de surprins.
-Cine sunt? Cine sunt eu? Ha! De parca n-ai sti.
-Ei bine chiar nu stiu, i-am zis-o taios.
-Ei bine daca nu stii, afli, incepuse sa zica. EU SUNT MOARTEA TA, incepu in urmatoarea secunda sa urle si sa ma faca sa simt o taietura la nivelul umarului stang.
Incercand sa imi creez un glob de lumina, am constatat cu surprindere ca nu puteam. Ceva imi bloca puterile.
-Mai baiete, incepu ea sa rada, tu nu ti-ai dat seama ca nu poti sa iti omori moartea? Ma intreba pe un ton ironic, dupa care ma facu sa simt o taietura pe umarul drept.
Concentrandu-ma si mai tare, am vazut ca un firicel de lumina aparu in mana mea, dar disparu si acesta cand femeia ma taiase pe abdomen, exact in acelasi loc in care o facuse si Marcus in urma cu cateva luni.
-Vai! Incepu ea sa se vaite. Dar credeam ca esti puternic si inteligent daca ai reusit sa ii invingi pe Marcus si James, continua cu vocea ei mieroasa, dar se pare ca M-AM INSELAT, incepu iar sa urle si sa ma cioparteasca in diferite locuri. TREBUIA SA MORI ATUNCI CAND TE-AI INTALNIT CU ALASTOR IN SEARA ACEEA. TREBUIA SA MORI ATUNCI CAND TE-AI LUPTAT CU JAMES SI MARCUS. SPERAM SA TE OMOARE UNDA MEA, DAR VAD CA NU ARE EFECT. De data aceasta deveni isterica si se opri pentru moment din ciopartit, timp in care m-am gandit la pumnalul meu si la o tactica de lupta: "Femeia e isterica si nu ma lasa sa creez o vraja care sa o invinga. Dar daca nu creez o vraja ofensiva, ci una defensiva? Atunci as putea sa o surprind cateva secunde si sa o atac sau sa fac lumina in tot timpul asta. Ar fi o idee buna, dar daca se asteapta sa fac una ca asta si sa gasesca un punct slab din care sa poata scapa basma curata si sa ma omoare. Totusi sa incercam si sa vedem ce va iesi."
Am inceput sa imi pun planul in aplicare si am creat un scut in jurul meu. Inauntrul acestuia am creat o lumina, extrem de mica la cum mergeau toate pe aici. Un zgomot de pumnal se facu auzit in partea exterioara a scutului. In sfarsit, am oprit scutul si am aruncat globul de luimina in aer reusind astfel sa imi vad, intr-un final, inamicul invizibil. Agatata de un perete era un trup de femeie, acoperit de solzi de peste, din cate banuiam, pe un trup urias si hidos de paianjen. Speriat de ceea ce vedeam, am constatat ca nu avea deloc par in cap. Ceea ce se presupunea de fapt a fi par era un intuneric care ar fi omorat pe oricine l-ar fi atins. Femeia-paianjen avea in mana doua pumnale, pline de sangele meu.
-Deci ai reusit sa iti vezi moartea, zise ea razand. Cum ti se pare? E frumoasa?
-Sincer sa fiu mai bine m-as lasa omorat de un camion plin cu insecticid, pentru orice eventualitate. Stii tu,in cazul in care un paianjen sau un vierme ar vrea sa imi roada corpul.
Femeia, nervoasa de ultima mea replica, isi arunca pumnalele in mine, ramanand profund uimita cand a vazut cat de usor le-am respins.
-Tu chiar crezi ca ma poti invinge? ma intreba razand.
-Nu cred. Stiu.
-Ei bine atunci lasa-ma sa te informez ca ai picat testul nostru de supravietuire, ma anunta o alta voce de femeie ce aparu din senin in spatele meu. Intorcandu-ma rapid am reusit sa o lovesc cu pumnul in piept urmand ca in urmatoarea secunda sa fiu lovit de cealalta femeie, care ma facu sa imi pierd concentrarea si sa imi sting si sfera de lumina, ramanand astfel in dezavantaj. Stand concentrat alte cateva minute, am reusit cu greu sa imi creez un pumnal in mana stanga si unul in mana dreapta. Odata create m-am gandit ca daca una dintre ele este in fata si cealalta in spate atunci trebuie sa imi dau seama care va fi prima care ma va ataca. Instinctiv atacand orbeste in fata am simtit o lama care ma taie pe spate.Facand asta inca o data si primind din nou acelasi rezultat, am gasit o cale de a invinge macar una dintre cele doua femei-paianjen. Atacand pentru a treia oara in fata ma intorc dupa cateva secunde reusind sa parez pumnalul uneia dintre femei. Creatura cu corp de paianjen incepu sa ma atace din ce in ce mai rapid si din ce in ce mai puternic. Stiti in intuneric vazul si auzul se amplifica asa ca am reusit sa le simt macar pumnalele. Eu aparandu-ma, am reusit sa o simt pe cealalta coborand, asa ca i-am parat pumnalele cu arma din mana mea stanga. Dandu-i un picior, in burta cred, femeii cu care ma luptam initial, m-am ocupat de femeia-paianjen care avea pumnalele inclestate de arma mea. De data aceasta eu am fost cel ce lovea din ce in ce mai rapid. Cand am observat ca deja incepuse sa oboseasca, era prea tarziu. Femeia pe care o lovisem in burta aruncase o panza lipicioasa pe spatele meu, iar din fata mai veni inca una. Panzele se infasurara im jurul corpului meu atat de tare incat nici nu stiam ce puteam sa fac acum ca sa scap de chestia asta. Ramanand cu pumnalele in mana, mi-am sacrificat si ultimul strop de putere pe care il mai aveam in vederea crearii unui foc care sa poata arde panza. Am simtit o caldura binevoitoare si plasele incepura sa cada una cate una. Intr-un final au cazut toate panzele care ma acopereau. Cele doua femei au devenit speriate si s-au catarat pe peretii laterali ai turnului. Acum nu mai puteau sa ma invinga. Focul care ardea panzele de paianjen era mic, dar indeajuns de bun incat sa le pot vedea.
-De ce nu coborati, fetelor. Va este teama de baiatul cu insecicidul?
Femeia care ma atacase prima oara pe la spate, nervoasa pe aluzia facuta de mine, se indrepta spre mine si ateriza la un metru departare de mine, cu pumnalele pline de sange in maini. Uitandu-ma mai de aproape am vazut ca ea avea doua perechi de ochi rosii ca sangele de pe pumnalele ei. Femeia se indrepta spre mine. Eu m-am dat mai inapoi si am incercat sa gasesc o tactica cu care sa o pot invinge. Femeia mai facu un pas. Eu m-am dat inca o data inapoi. Am tot repetat procesul, pana cand am fost incoltit. Ea incepu sa rada, pe un ton putin speriat, lucru ce ma facu sa devin mai increzator. Am setat, ochiometric tinta si am aruncat pumnalul din mana dreapta in ea. Pumnalul zbura foarte tare si ii lovi teasta din plin. Creatura incepu sa urle. Cealalta care urmarea cu interes lupta a coborat spre ea, dar prea tarziu. Am alergat spre femeia ranita si i-am luat pumnalul din fata. Am vazut ca sangele ei era verde. Nepasandu-mi de asta, i-am infipt acelasi pumnal in piept de data aceasta. Urletul ei era unul foarte strident si infiorator. Pentru moment chiar credeam ca nu se va mai opri ,iar in urmatoarea secunda, strigatul se opri urmand ca picioarele femeii din fata mea sa se lase in jos. Lasandu-mi pumnalul acolo, m-am indreptat spre cealalta femeie, care intepenise de-a dreptul cand a vazut ce am facut.
-Randul tau, i-am spus eu cand imi mutam pumnalul in mana dreapta.
Femeia, inca speriata nu spusese nici un cuvant. Tot ce putu sa faca era sa vina spre mine si sa ma atace cu putere. Aparandu-ma de atacurile ei, am inceput sa ii zambesc cand am vazut-o ca atacurile ei au devenit din ce in ce mai lente. Femeia speriata de mine, incerca sa se dea un pas inapoi, dar eu am fost mai rapid. Cu o miscare isteata, am reusit sa ii infig celalalt pumnal in piept. Am auzit inca un urlet teribil,iar creatura paianjen din fata mea era in sfarsit invinsa cand tipatul inceta. Mandru de ceea ce realizasem, am reusit doar sa indrug cateva cuvinte, nu imi amintesc exact, dar cred ca era ceva in genul" In sfarsit am reusit sa scap de unda", urmand ca in urmatoarea secunda sa inchid ochii si sa cad din picioare de oboseala.

Dupa un timp indelungat,am deschis ochii si am vazut luminile albe de deasupra mea.
-Sa stinga careva lumina, zisesem pe un ton obosit si clipind cu greu. Sa o stinga careva.
Vazand ca nu primesc nici un raspuns, am incercat sa ma uit imprejur si am vazut ca nu ma mai aflam in camera mea. Nu! acum eram intr-un spital dupa cat de alb si curat era locul. M-am intrebat cum am ajuns aici si raspunsul imi venise aproape instantaneu in minte. M-am luptat cu acele femei si le-am invins. Fusese noroc chior. Daca nu as mai fi avut putere sa creez focul sau daca nu ar fi aruncat deloc panzele, probabil ca as fi fost si acum in interiorul turnului, luptandu-ma cu ele. M-am uitat mai atent in camera si am vazut in patul de alaturi un pusti care se uita in tavan. Simtindu-ma, s-a intors usor spre mine si m-a intrebat ce s-a intamplat cu mine de am atat de multe bandaje pe mine.
-Nu m-ai crede daca ti-as spune. Dar tie?
-Tot nu m-ai crede daca ti-as zice, imi raspunse.
-Crede-ma ca am auzit si am vazut destule ciudatenii la viata mea incat sa cred ca nimic nu mai e anormal pe lumea asta.
-Ok! Iti zic daca imi zici si tu.
-S-a facut, i-am zis gasind o scuza convenabila in tot acest timp.
Baiatul oftand imi zise pur si simplu:
-M-a calcat o masina, zise si schita un zambet. Acum tu.
-M-ai crede daca ti-as spune ca m-am luptat cu doua femei paianjen care m-au taiat pe tot corpul?
Baiatul mi-a zis ca nu.
-Ei bine atunci pe mine au cazut o multime de cioburi de la un geam spart si ma mir ca inca mai sunt viu.
-Nu-i adevarat, ma contrazise pustiul. Cand doctorii au venit sa te puna in pat au zis ca te-au gasit in zona saracacioasa a orasului. Deci nu ai cum sa fi taiat daca ai fost gasit in acea zona, imi zise baiatul pe un ton rece. Deci cum ai ajuns aici?
-Ti-am zis deja, i-am raspuns pe un ton din ce in ce mai enervat.
-Nu e adevarat, ce nu vrei sa intelegi ca asta e cea mai tampita minciuna din lume? Incepu sa urle deodata facand doctorii sa intre in camera si sa il sedeze cu morfina. Ne vom mai intalni noi intr-o buna zi, imi spuse pe un ton din ce in ce mai somnoros. Si iti jur ca atunci cand ne vom intalni, nu vei scapa deloc basma curata. Oooo...nu vei...scapa...si adormise.
Cateva minute mai tarziu am fost mutat in alta camera, iar de data aceasta nu mai aveam nici un coleg de camera din fericire. Gandindu-ma la ce s-a intamplat in turn am realizat un lucru. Daca din cauza femeilor-paianjen am ajuns in spital, atunci trebuie sa ma antrenez din plin pe cont propriu sau voi avea sanse extrem de mari sa mor in urmatoarea lupta. Trei ore mai tarziu s-a auzit un ciocanit in usa.
-Da?
-George ai un vizitator, ma anunta asistenta.
-Ziceti-i va rog sa intre, i-am raspuns vazand ca in urmatorul minut pe usa camerei de spital intra Edwin foarte agitat.
-George ce s-a intamplat? Si de unde doamne iarta-ma ai taieturile alea? Mi-a zis doctorul ca pe tot corpul aveai taieturi destul de mari cand te-au gasit si ca erau atat de apropiate una de cealalta incat nu au putut sa iti puna copci de teama ca puteau gresi in unele locuri asa ca ti-au pus bandaje peste toate ranile urate. Ce s-a intamplat?
-Edwin...nu pot sa iti zic cu voce tare, am inceput eu in soapta. Sunt camere de filmat de jur imprejurul meu si nu iti pot zice decat daca te apropii sa iti soptesc la ureche. Edwin ascultandu-mi sfatul se apropie de mine si isi puse urechea foarte aproape de mine. Facandu-mi mainile caus in jurul gurii am inceput sa ii povestesc ce s-a intamplat inauntrul turnului si cum am reusit sa le inving pe cele doua femei paianjen. Edwin nu spuse nimic in tot acest timp, iar cand am terminat povestea mi-a zis pur si simplu:
-Ai dat de belea, stii bine.Ti-am interzis sa te duci acolo pana cand am fi dscoperit ce te-ar fi asteptat acolo. Dar tu nu, te-ai dus fara sa te gandesti la consecinte, ma certa el. Ei bine ai noroc ca ai scapat de acolo, dar gandeste-te ca data viitoare sunt sanse extrem de mari ca norocul tau sa devina ghinion.
-Multumesc, Edwin pentru sfaturi, i-am zis.
-N-ai pentru ce,pustiule, mi-a zis si s-a indreptat spre usa.
-Edwin?
-Da?
-Nimic, i-am zis gandindu-ma la faptul ca deja l-am stresat prea mult.


O luna mai tarziu am fost externat. O luna pentru ca nu le-am zis doctorilor de unde aveam taieturile. O luna pentru ca ma vindecasem rapid spre mirarea tuturor. O luna pentru ca vedeam bestia de fiecare data cand ma trezeam si incepeam sa urlu. O luna fara vizite din partea lui Edwin sau a prietenilor mei,ca pedeapsa pentru ce am facut. Mergand spre casa am inceput iar sa ma gandesc intens la faptul ca demonii aceia nu ma atacasera din motive personale. Daca ii trimisese cineva pe toti sa ma omoare? Daca visele mele legate de creatura fusesera reale in tot acest timp? Si daca au fost atunci cum se face ca am reusit sa intru in mintea celui care privea creatura plin de interes? Nereusind sa gasesc un raspuns cat de cat logic m-am indreptat spre casa. Am reusit sa ajung in sfarsit dupa vreo sase ore. Doamne, dar departe mai era si spitalul asta. Am deschis usa si am vazut ca nu era nimeni in casa.
-Aaaaa....anybody home? am intrebat cu accentul meu americanesc. Neprimind nici un raspuns m-am dus in bucatarie gandindu-ma ca poate sunt la masa. Nu era nimeni. Mancarea era pe aragaz si deabia facuta din cate se parea, dar nu era nimeni in acea incapere. Putin mirat mi-am scos o farfurie din dulap si mi-am pus putina mancare.
-Hmmm...ceva nu e in regula,am zis cu voce tare cand am luat prima inghititura.Mai intai si mai intai mancarea asta e oribila,am continuat.Iar apoi unde sunt cu totii?Mi-am scos telefonul si l-am sunat pe Edwin.
-Da,George?
-Unde esti?
-Mai am putin si vin acasa, imi zise pe un ton ocupat.Am fost pana la magazin sa fac ceva cumparaturi, mi-a zis.O nu! Daca Edwin chiar e la cumparaturi inseamna ca s-a intamplat ceva nasol. Tu cum te mai simti?
-Bine, tocmai ce am fost si eu externat si ma indrept spre casa, i-am raspuns si am sesizat in urmatorul moment ca Edwin inchisese telefonul.
Decis sa il astept, m-am intors la mancarea mea oribila si am inceput sa o savurez, gandindu-ma ca era mai buna decat cea de la spital. Cinci minute mai tarziu, am auzit usa de la intrare deschizandu-se si vocea lui Edwin se facu imediat auzita.
-Da,Diana. Exact cum ai auzit. George a fost externat si era in drum spre casa cand m-a sunat, asa ca m-am dus spre spital sa il iau si nu l-am gasit deloc, l-am vazut intrand in bucatarie. Pofta buna, George. Nu nu are cum sa fie deja... Scuze, Diana,dar trebuie sa inchid. Se pare ca George era in bucatarie. Da. Asa voi face. O zi buna in continuare, zise Edwin si inchise telefonul. Mirat de aceasta conversatie l-am intrebat pe Edwin ce se intamplase,iar acesta in loc sa imi raspunda ma imbatisa de pe scaunul pe care stateam si imi ura bun venit acasa. Dupa ce ma imbratisa indeajuns l-am intrebat unde erau Zack si ceilalti.
-Au plecat, imi raspunse pe loc.
-Unde?
-Acasa. Dupa ce unda de energie a disparut si ei te-au cautat si te-au gasit acolo, s-au dus acasa sa se odihneasca. 
-Inteleg, ii zisesem cand se facu auzit un ciocanit in usa. 
Usurat de vestile aduse, am deschis usa, iar in fata ei se afla Alastor imbracat intr-un costum alb. Alastor cu acei ochi albastri care ma paralizara instantaneu. "Edwin”, strigasem in gand. “E aici! Edwin, ajuta-ma". Nu lipsise mult timp ca Edwin si aruncase o galeata cu apa peste mine si inamicul meu de moarte.De ce n-a atacat, va intrebati? Pai pentru ca eu eram in tocul usii si daca il ataca pe Fidias, ma ataca si pe mine in acelasi timp. Distragandu-i atentia lui Fidias, am reusit sa scap de paralizie si i-am dat un picior in piept care il arunca cinci metri mai in spate.
-Deci in sfarsit ne vedem si pe lumina, baiete. Bucura-te,ca asta va fi ultimul soare pe care il vei vedea, mi-a zis si a inceput sa rada in hohote. Mi-am creat o coasa cu care eram deja obisnuit sa lupt si l-am atacat. In momentul in care lama coasei il lovi, el se multumi doar sa sara in aer. M-am uitat la el si l-am vazut cum isi intinde palmele facute cupa spre mine. Din ele au iesit tepi luminosi care erau cat pe aci sa ma loveasca daca Edwin nu crea un scut care sa ma pazeasca de tepii aceia. Alastor, foarte relaxat s-a uitat la Edwin, iar in secunda urmatoare era in fata lui. Acesta i-a dat doar un pumn in burta si un picior tampla care l-a facut pe Edwin sa se roteasca cativa metri mai incolo lasandu-l lat, dupa care Fidias se uita la mine si isi crea iar tepii luminosi. Mi-am rotit coasa si am reusit sa ii distrug atacul.
-Hmmm se pare ca ai fost invatat bine, dar nu la fel de bine ca mine, mi-a zis si a aparut dintr-o data in fata mea. In secunda urmatoare am simtit un pumn in locul in care fusesem deja taiat de doua ori pana acum si un picior in piept care ma aunca in gardul vecinilor. Vecinii iesira alarmati si cand m-au vazut ridicandu-ma cu coasa in mana s-au hotarat sa sune la politie.
-NU! le-am zis uitandu-ma la Alastor cum isi crease o arma. Nu sunati la politie ca atunci sunt mort, am continuat in timp ce am parat o lovitura de-a sabiei sale pline de ura. Nu vei scapa basma curata, Alastor, l-am avertizat.
-Pentru mine esti ca si mort, imi spuse in timp ce continua sa zambeasca si incepu sa ma loveasca din ce in ce mai rapid cu sabia. Neputand tine pasul, mi-am transformat rapid coasa intr-o sabie si am inceput sa ii parez loviturile. Trecusera deja cinci minute si parca nu mai obosea, obosind eu in schimb. Enervat, am inceput sa dau si eu cateva lovituri, parate cu usurinta de sabia lui. Demonul parea in culmea fericirii cand imi evita prima lovitura.
-Ce s-a intamplat? Ma intreba. Nu mai poti rezista? Si incepu sa rada in hohote. Din ce in ce mai stresat, am incercat sa ma calmez. Transfomandu-mi sabia in pumnale, am inceput sa il atac rapid, dar acesta parea ca stiu ce am de gand sa fac. Nu intelegeam. Cum putea sa imi pareze toate loviturile cu usurinta si sa nu aibe nici macar o zgarietura? Armele ni se incrucisara iar din ele incepura sa iasa scantei.
-ALASTOOOOR! urlasem si impinsesem pumnalele spre el, reusind cumva sa imi misc pumnalul din mana dreapta si sa ii tai costumul in zona abdomenului, facandu-l sa se dea mai in spate.
-Hmmm...nu e rau...pentru un incepator, mi-a zis pe un ton usor impresionat.
-Cum adica incepator?
-Adica pentru un initiat din cadrul Asociatiei, imi zise. Sau nu ai primit scrisoarea? Nu, nu e asta. De primit vad ca ai primit-o. Atunci inseamna ca nu ai confirmat-o deloc asa e?
-Nu te priveste pe tine daca am confirmat-o sau nu, i-am raspuns eu socat. De unde stia de scrisoare?
-Nu ai confirmat-o se vede, zise pe un ton batjocoritor. Daca era sa o confirmi acum eram prins in lanturi de Asociatie. Si cu acestea Alastor isi ridicase sabia cu varful indreptat spre cer si incepu sa o roteasca usor. Din sabie aparura pale mici de vant care se marira pe masura ce isi rotea sabia. Cateva secunde mai tarziu din sabia rotita se creara vartejuri. Atacandu-ma de la distanta aceea, vartejurile fura eliberate dand nastere unei tornade pe care nu puteam deloc sa o blochez. Am auzit urletul vecinilor mei si usa casei lor inchizandu-se. M-am concentrat si am creat un scut, tornada mi-a lovit scutul disparand dupa cinci minute. Oprindu-mi scutul, m-am uitat in directia in care Alastor se aflase cu cateva minute mai inainte. Acum nu mai era. Singurul lucru care atesta existenta lui erau urmele lasate de tepii luminosi. M-am uitat mai atent si am observat ce dezastru am putut lasa in urma luptei mele ridicole cu Alastor. Mai intai m-am dus si l-am lasat pe Edwin in camera lui. Apoi m-am intors in curtea vecinilor si am aranjat-o la fel de frumos cum au facut-o ei. Dupa care m-am dus la ei si le-am sters memoria si i-am facut practic sa creada ca totul a fost doar un vis. Revenind totul la normal m-am dus in camera mea, dar nu inainte de a le da un mesaj lui Zack,Martin si Oliver in care sa le spun sa intre direct fara sa mai bata. Le-am mai spus si faptul ca eram prea obosit de la atata luptat si tot ce puteam face era sa trag un pui de somn.Le-am dat acces liber in toate camerele numai in cea a lui Edwin si a bunicului nu aveau nevoie. Cei trei m-au sunat inapoi sa imi adreseze aceeasi intrebare: Ce lupta? Iar eu prea obosit le-am raspuns ca le spun cand imi revin, adica dupa un pui de somn.

Hmm... cu ce ar trebuii sa incep ? Pai in primul rand mi s-a parut interseant . Imi place , totusi lupta cu Alastor , serios ? Atat de slab e George?( ok , asta a sunat ciudat , intelegi tu la ce ma refer si nu o lua in nume de rau )  Preferam sa tina un pic mai mult , un pic de tot , dar alegerea e a autorului asa ca nu ma bag . In al doilea rand a fost tare lupta cu femeile paianjen , de asemenea a stat cam mult George in spital ( ok ... cred ca nu o sa mai folosesc numele personajului principal , suna ciudat ) 
In concluzie mi-a placut si astept sa ma anunti de next .

Nu George e slab, Andra ci Alastor e foarte puternic pentru ca daca iti amintesti bine cei doi nu au apucat deloc sa se lupte. Anyway sper sa iti placa capitolul acesta :D

  Partea a doua-Asociatia celor Blestemati




Capitolul I-Revedere
 
Era ultima zi de scoala cand directoarea tinu un discurs total diferit fata de ceilalti ani,dupa parerea celor mari.
-Dragi elevi astazi e ziua cand ne luam ramas bun de la unii elevi si le uram bun venit altora care sunt sigura ca vor fi la fel de puternici ca cei care i-au precedat, zise uitandu-se dintr-o data in directia mea. Tinand cont de evenimentul petrecut in luna Ianuarie as dori sa va spun ca in ciuda faptului ca tavanul scolii a fost daramat in urma acelui cutremur noi tot am reusit sa ducem la bun sfarsit orele de curs celor de la etajul 3 si de la parter. Si tot tinand cont de evenimentul acesta si inca cateva
as dori sa chem in biroul meu pe elevul din al treilea rand din stanga mea pentru a discuta in particular.
-Care elev? Se trezi unul din dreapta mea sa intrebe.
-Cel cu tricoul verde care sta sprijinit de zid.
O vai! Ala eram eu. Eu purtam un tricou verde. Eu eram in randul al treilea si eu eram sprijinit de zid. Ce facusem oare de am ajuns sa ma cheme directoarea in biroul ei?
 Initial mi-am amintit de ce a spus ea legat de evenimentul din ianuarie, dar care erau celelalte? Nu cred ca avea legaturacu ce s-a intamplat luna trecuta,ca nu stiau decat cateva persoane de lupta mea cu Surorile Paianjen, nu? Asa ca am incercat sa imi amintesc ce facusem in scurtul timp in care am revenit la scoala dupa ce am fost externat. Inchizand ochii, m-am concentrat asupra imaginilor vizuale care faceau parte din amintirile mele.


 Trei imagini se conturasera in fata mea. Prima era cea in care am daramat tavanul de la etajul trei peste Marcus, reusind sa il distrug atunci odata pentru totdeauna. A doua era cea in care femeia paianjen imi tot reprosa faptul ca trebuia sa mor cand m-am intalnit cu Alastor, cu James si Marcus. Si a treia, dar nu cea din urma, era cosmarul pe care l-am avut seara trecuta. Am visat iar bestia, doar ca de data aceasta era inapoi in pestera si dormea. Uitandu-ma mai atent la el, am observat printre aripile care il inconjurau ca un cocon, ca parea complet linistitor felul in care dormea pe acel munte facut din cadavrele decapitate ale oamenilor. Din cate puteam deduce, se parea ca bestia dormea cu genunchii ridicati si capul asezat pe mainile puse pe genunchi pe post de perna. Dintr-o data am auzit o trosnitura, iar aripile bestiei s-au deschis in urmatoarea secunda. Creatura,intinzandu-si mainile casca si se uita la mine ciudat si intr-un mod surprinzator plin de interes.
-Iarasi tu?
 I-am raspuns ca da si ca planul lui a esuat. Pustiul inca era viu.
-Nu e adevarat, imi spuse. Acum e exact unde vreau eu sa fie.
 L-am intrebat ce vrea sa spuna cu asta, dar s-a multumit sa zica doar atat:
-Daca pustiul a ajuns in spital in urma luptei, gandestete cum va fi cand voi trimite o creatura magica extrem de puternica dupa el.
 I-am zis ca pustiul poate deja sa ucida un dragon fara sa se fi chinuie macar.
-Un dragon e un dragon, dar daca trimiti ceva mai fatal, cum ar fi o fantoma, atunci va pieri cu siguranta.
 I-am cerut sa trimita ceva mai puternic dupa el de indata ce va putea.
-Bine, dar mai intai rasplata mea.
 Mi-am intins mainile, iar oamenii decapitati si-au primit capetele inapoi, facand bestia sa zambeasca forte multumitor.

 
 Negasind nici un lucru ciudat in afara tavanului daramat am observat ca tot liceul se uita ciudat la mine. Am inceput sa inaintez, iar cand am ajuns langa directoare am vazut un ranjet malefic pe fata ei.
 Cinci minute mai tarziu eram in biroul ei si ma pregateam sa o intreb ce am facut de am ajuns aici, cand am vazut-o cum inchide usa cu cheia si murmura o incantatie in momentul in care testa clanta sa vada daca e inchisa bine.
-Presupun ca te intrebi de ce te-am adus aici nu-i asa? Ma intreba in clipa in care se aseza pe scaunul ei.
-Pai cam da.
-Ei bine trebuie sa stii ca eu sunt un membru important al Asociatiei celor Blestemati. Deci prin urmare sarcina mea este sa te conving sa alegi intre a arde scrisoarea primita vara trecuta sau a semna contractul urmator, zise in timp ce imi intinse o foaie mica pe care erau scrise frumos urmatoarele cuvinte:
 
 
 
 
 
 Citind de cateva ori acel presupus formular, m-am gandit sa il ard, dar nu am facut-o asa ca l-a rupt in mii de bucatele.
-Noroc ca am anticipat aceasta situate, mi-a zis in timp ce scotea o alta foaie de sub birou pe care mi-o inmana. Nu te las sa pleci pana nu semnezi.
-Si daca nu vreau?
-Atunci,trebuie sa recurg ori la violenta ori la santaj, oricare ai alege, tot afla lumea ce esti tu cu adevarat.
-Si cum crezi ca voi semna un contract prin care accept fara sa fiu obligat sau santajat? I-am zis in timp ce am scos telefonul si am dat pe recorder, prefacandu-ma mirat in acelasi timp mirat si tastand un mesaj la nimereala.
-Tu chiar ma crezi atat de proasta? Chiar crezi ca nu stiu ce pui la cale? Ma intreba in momentul in care mi-am bagat telefonul inapoi in buzunar. Stiu totul despre tine. Stiu cu cine te-ai luptat pana acum, stiu ce ati vorbit la toate intrunirile inca de cand ai primit scrisoarea, incepu ea pe un ton iritat. Fii atent, daca nu nu accepti in clipa asta si nu semnezi, atunci le voi arata tuturor de ce esti in stare si atunci va trebui sa te ascunzi pana vei muri sau vei fi uitat de toti si toate.
-Da, asta sau voi suporta consecintele pana ma va ruga Alucard in persoana sa ma alatur ca sa ii pot spune nu in fata, mi-a scapat dintr-o data.
-Prostule, habar n-ai despre ce vorbesti acolo. Semneaza!
-Nu, i-am zis calm.
-Semneaza!
-Nu, i-am zis tot la fel de calm.
-Semneaza odata, zise plina de furie.
-Nu si nu va ramane, i-am zs si m-am ridicat de pe scaun.
  M-am indreptat spre usa si am constatat ca era inchisa. Uitasem ca incuiase usa cu cheia si probabil ca si acel farmec avea rolul lui in inchiderea usii.
-Ti-am zis ca nu pleci pana nu semnezi, imi spuse directoarea din spatele meu.
-Si eu ti-am zis ca nu o fac, i-am replicat in timp ce am creat o sfera rosie care topi clanta la propriu si imi permise sa ies din biroul directoarei.
 Ajuns langa prietenii mei, i-am rugat sa mergem acasa ca trebuie sa vorbim. Intrand in metrou mi-am conectat castile la telefon si i-am pus sa asculte conversatia avuta in biroul directoarei. Ce trei erau surprinsi si tot ce au putut sa imi zica a fost ca nu e de bine. Daca au ascultat tot ce s-a discutat pana acum inseamna ca au aflat si despre existenta lui Martin si Oliver si de faptul ca ei au puteri magice. In sfarsit am ajuns acasa si tocmai ma indreptam spre camera lui Edwin cand am auzit zgomote ciudate venind din camera bunicului. Speriat ca cineva a intrat in casa mi-am creat un pumnal si m-am indreptat spre camera bunicului. Ridicandu-mi piciorul drept am spart  usa complet lasand o gramada de praf in urma ei. Cand praful se mai lasa am vazut ca sase siluete aveau armele scoase. Printre ele era Edwin care isi crease o sabie argintie si bunicul care isi tinea in maini, coasa lui maiestuoasa. Ceilalti patru erau niste copii de varsa mea. Doi baieti si doua fete. Cei patru copii aveau pumnale exact ca ale mele doar ca acestea aveau incrustate pe lama literele N, S, E, V. Uitandu-ma mai atent am vazut ca toata familia era inapoi acasa. Fericit de aceasta revedere singurul lucru pe care l-am facut era sa lesin.
 Cateva minute mai tarziu cand mi-am revenit, i-am imbratisat pe toti cei din preajma mea inclusiv pe cei patru copii pe care nu ii cunosteam deloc. Alte cateva minute mai taziu le-am spus ce se intamplase in interiorul undei precum si intamplarea din spital. Peste un sfert de ora mai tarziu am ajuns in sfarsit la partea in care eram in biroul directoarei si ca sa fac o pauza le-am aratat inregistrarea facuta.
 Bunicul enervat la culme se hotari sa ia legatura cu Alucard si sa o distruga pe directoare dupa aceea, dar eu il oprisem din a face aceste doua lucruri spunand urmatoarele:
-Las-o bunicule ca am adus-o unde vroiam.
-Si anume?
-Ea nervoasa o sa incerce sa il convinga pe Alucard sa vina aici sa discute personal cu mine, zisesem. Asa ca ma voi lupta cu el pentru locul meu din Asociatie.
-Nu te lupta cu el. Ti-am zis deja ca e foarte puternic si ca nici bunica ta nu a reusit sa il invinga.
-Are dreptate, zise unul din copii. A te bate cu van Hellsing e ca si cum te-ai bate cu moartea, adica nu ai sanse deloc sa invingi, ci in schimb sa mori cu rusine.
-Poate ca asa o fi, dar cineva trebuie sa stie...
-Care este stilul lui de lupta? Ma completa una dintre fete. Regret copile, dar toti cei care au luptat cu el sunt morti, iar cei care au privit luptele lui li s-a sters memoria. Inclusiv cea a bunicului tau si numai daca cineva il va omori, atunci isi vor recupera amintirile. Acum poti sa vii in centru te rog? Ma intreba pe un ton care imi placu foarte mult.
-Ok...i-am zis si m-am dus in centrul cercului creat din fotolii.
 In secunda urmatoare am observat ca cei patru copii m-au inconjurat si incepeau sa vorbeasca unul cu altul de parca eram invizibil.
-Credeti ca el este? Spuse fata care ma ruga sa vin in centrul cercului.
-Nu stiu exact. Nu stiu de ce, dar nu pot sa ii vad sufletul deloc, zise baiatul din fata mea.
-Eu cred ca el este, zise cealalta fata care se afla  in stanga mea.
-Pai atunci hai sa indeplinim Profetia si sa il antrenam daca tot suntem aici, zise baiatul din spatele meu. Si acum ca am aflat cine este el cu adevarat ar cam trebui sa ne prezentam. Eu sunt Kai, iar acestia sunt prietenii mei: Daniel, Valerie si Susan. In lumea magica suntem cunoscuti ca Oamenii Nordului, Sudului, Estului si Vestului.
-Deci voi sunteti de fapt adevaratul motiv pentru care a plecat familia mea.
-Exact, zise Valerie pe un ton vesel. Si acum cand stim toti patru ca tu esti cel de care zice Profetia e timpul sa iti incepi antrenamentele. Intrebari?
-Da. Ce e cu aceasta profetie?
 Copii nu au mai stat pe ganduri si si-au intins mainile spre mine, iar in urmatoarea secunda o voce se facu auzita in capul meu. Cuvintele spuse de aceasta voce luau forma unei poezii care suna cam asa:
 
Cand demonul va aparea,
Doar un baiat il va putea vedea
In pestera lui plina de moarte si cadavre
Unde va muri de cateva ori pana il va bate
 
El va fi singurul care va ramane in picioare
Si tot el va fi cel care va muri
Odata cu cel mai mare dusman,
Profetia indeplinita exact va fi
Si de nimeni impiedicata nu va fi
 
 Auzind profetia am simtit ca lesin in urmatoarea clipa, dar am rezistat. Eram de-a dreptul socat ce am aflat cu doar cateva secunde inainte si va spun dragi prieteni ca si acum cand va scriu aceste cuvinte simt cum descoperirea aceasta ma face sa lesin. In orce caz sa revenim la subiect.
 Copiii uitandu-se la mine m-au intrebat daca sunt bine. Probabil ca ma inalbisem deja la fata. Raspunzandu-le ca sunt cat se poate de bine, am observat ca Susan se uita foarte suspicios la mine de parca stia deja ce se intamplase. Indreptandu-ma spre cel mai apropiat fotoliu m-a asezat linistit si mi-am tras sufletul. Ma simteam de parca alergase 200 de km la un maraton pe care l-as fi pierdut cu siguranta. Cand am inceput sa ma simt mai bine mi-am cerut scuze si m-am dus in camera mea sa reflectez asupra celor intamplate.
-Maine vreau sa fi in curtea din spate pentru antrenamentele tale la ora 9 fix, l-am auzit pe bunicul atentionandu-ma.
 Am ajuns in camera mea si mi-am pus castile in urechi. Punand melodia"Ploile nu vin" de la Alternosfera am incercat sa ma gandesc la cele intamplate azi, dar nereusind sa imi ordonez gandurile am inchis ochii si o imagine se contura in fata mea. Vazand iar creatura m-am temut putin, dar vazundu-ma imi zambi si imi zise ca planul e aproape gata. Fericit am inceput sa sar de bucurie.
-Stai linistit ca planul asta e mai bun decat celalalt.
 Inca in culmea fericirii i-am umplut pestera cu atat de multe capete umane, cat se poata satura de el o viata intreaga. Demonul zambind si salivand imi spuse sa il las in pace sa isi savureze masa de seara.
 
 In momentul in care Thanatos imi ceru sa il las in pace un bufnit se facu auzit prin castile mele. Am deschis rapid ochii si mi-am dat jos castile. Ce? Deja era noua dimineata? Dar e imposibil sa dorm atat de mult. Ascultand mai bine am auzit dintr-o data vocea bunicului urland si o bufnitura. Apoi vocea lui Edwin intreband ce face atacatorul aici. Dumnezeule cine era ala sau aia de a reusit sa intre in casa si cum de il sau o cunostea Edwin? De abia ce imi pusesem ultima intrebare cand atacatorul il impinse pe Edwin prin usa camerei mele lovindu-l astfel de peretele de langa patul meu. In fata usii era un barbat cu pielea alba ca laptele si cu un par rosu ca cel mai arzator foc din Iad vazut vreodata, iar ochii sai erau atat de verzi incat ma simteam de parca eram pe o pajiste frumoasa si plina de calm.  Mi se parea cunoscut, dar cum? Si tot incercand sa imi aduc aminte mi-am dat seama cine era. Era chiar Alucard van Hellsing
-Deci ai vrut sa ne batem, pustiule? Ma intreba cu o voce ragusita si cu un zambet batjocoritor pe fata. Nu ai auzit pana acum cat de puternic sunt?
-Sincer sa fiu nu imi pasa, i-am raspuns pe acelasi ton in timp ce mi-am creat o sabie. Daca ma vrei atunci trebuie sa ma invingi, i-am mai zis sarind din pat in acelasi timp. Acesta fusese atat de rapid incat chiar nu mi-am dat seama cand a reusit sa isi creeze o sabie, sa o pareze pe a mea si sa ma arunce drept in podea tinandu-mi sabia in zona gatului.
-Vai vai vai si eu care creadeam ca esti mai puternic de atat imi spuse el zambind. Oricum ar fi se stia rezultatul. Si acum sa mergem ca avem multa treaba de facut, continua el luandu-si sabia de la gatul meu.
 Ascultandu-i sfatul m-am ridicat in picioare si am inceput sa merg usor in urma lui. Se pare ca in cele din urma am fost prea increzut sa cred ca pot sa il inving pe Alucard. Am coborat incet scarile si am vazut ca cei patru noi prieten erau intinsi pe ele. Jos in capul lor era intins bunicul iar ceva mai incolo ceilalti membri rezemati frumos de perete. Uitandu-ma la usa am vazut ca era deja deschisa. Am iesit impreuna cu Alucard pe ea iar dupa ce facusem cativa metri m-am uitat in spate sa imi iau adio odata pentru totdeauna de la casa in care am locuit atatia ani precum si de la cei pe care i-am iubit si au locuit si vor locui mereu in casa aceea. “Poate ca ii voi mai vedea o data”, imi spusesem in gand in timp ce Alucard imi spusese ca pot sa aleg daca vin de bunavoie sau nu cu el in Asociatie.

-Ai castigat pe drept si eu nu pot sa imi incalc cuvantul deci acum nu am de ales decat sa vin cu tine in Asociatie, i-am spus pe un ton trist gandindu-ma la decizia pe care am facut-o.

Vezi !!! Ti-am zis eu! !! Baiatul e prea slab :)) . Acum daca ma contrazici esti culmea. Putea totusi sa reziste putin mai mult in fata lui Alucard

Finally am reusit sa ajung si cu nextul...hope to enjoy it

Capitolul II Disparitia
 
 Am deschis brusc ochii si am vazut tavanul negru din camera in care ma aflam. La inceput nu stiam unde ma aflu si peste cateva secunde mi-am dat seama ca ma aflam in Asociatie. Alucard ma invinsese, iar mie nu imi venea sa cred nici acum dupa atata timp ca el ma invinsese asa de usor.
 Mi-am intors capul in dreapta si l-am vazut pe cel care statea in patul de alaturi. Era un baiat cu par blond si ochi maronii de culoarea ciocolatei si cu buze carnoase. Numele lui era Gregory si era singurul din toata Asociatia asta care statea de vorba cu mine. Ceilalti se temeau de mine ca i-as fi putut termina definitiv.
Ma uitam la el cand am observat ca el era treaz de mult timp. Ochii ii straluceau in bezna noptii, iar cu o voce putin molesita ma intreba cine era Abigail de ii tot strigam numele in somn si vroiam sa se intoarca inapoi la mine. Ma uitam la el neincrezator si am incercat sa imi dau seama cand i-am strigat numele in somn cand mi-am adus aminte de motivul pentru care ma trezisem. Avusesem un vis frumos care se termina ca un cosmar. Visasem ca Abigail ma vizitase in propria camera, iar ochii ei albastrii pareau ca straluceau in acel intuneric din camera mea. Incerca sa imi spuna ceva, dar nu reusi. Ceva o trase inapoi in intuneric, dar nu inainte ca ea sa ma ia de mana sis a ma traga si pe mine in acelasi timp.
 Simteam cum timpul si spatiul nu mai contau deloc. Simteam cum pluteam intunericul etern pana in clipa in care am cazut pe ceva moale. Era iarba. Ma aflam iar in acea padure in care am intalnit-o pe Abigail si am aflat de faptul ca cineva il eliberase pe Thannatos/Mastema. Ma uitam in ochii ei si m-am simtit golit de orice fel de energie. Eram in al noualea cer cand ea ma intreba speriata ce caut eu aici.
-Cum adica ce caut eu aici? Intrebarea e ce cauti tu aici si cum ai aparut in camera mea? Am intrebat-o agitat.
 Abigail se uita pur si simplu la mine si incerca sa ma intrebe daca ma simt bine cand un urlet infiorator iesi din pestera demonului inaripat. Era un urlet puternic si plin de forta care ma facu sa tremur din toate incheieturile. Abby incepu sa tipe, dar asta nu ma opri din tremurat. In cele din urma mi-am luat inima in dinti m-am ridicat in picioare si am incercat sa provoc creatura. Ma saturasem sa fiu vanat asa ca mai bine ma luptam cu ea si terminam povestea.
 Am creat o unda puternica de energie in speranta ca va reduce demonul la tacere si asa a fost. Urletul inceta pe data, urmand ca sunetul unor pasi sa se faca auziti din pestera. Nu imi venea sa cred ca am facut asta. Nu imi venea sa cred ca am provocat demonul sa iasa afara din pestera. M-am uitat in spate si am vazut-o pe draguta de Abigail stand speriata in spatele unui tufis. I-am zis sa nu se sperie in momentul in care Thannatos iesi din pestera.
 Ma uitam plin de groaza la fata acelui demon si cand mi-am zis ca se va termina totul am capatat mai mult curaj. Am creat un foc albastru in mana dreapta si l-am aruncat spre demon foarte rapid, dar degeaba. Acesta para cu viteza unui fulger si lansa din mana sa neagra o unda argintie care facuse un crater in momentul in care se ciocni de trupul meu. In cele din urma mi-am intins mana spre el si mi-am concentrat toata puterea asupra unui foc magic. L-am lansat, iar din mana mea focul care iesi era atat de puternic incat arsese toti copacii din jurul acestuia.
 Pentru o secunda ma speriasem de propria mea putere, dar in cele din urma am reusit sa imi revin si sa vad ca bestia incornorata disparuse definitiv. Oare o invinsesem cu adevarat? Oare chiar se terminasera cosmarurile odata pentru totdeauna? Speram ca da, dar ceva din interiorul meu imi spunea ca nu.
 Mi-am intors privirea spre Abigail si am vazut-o speriata si trista. Probabil ca nu se astepta la asa ceva la fel cum nici eu nu ma asteptam ca aceasta sa urle in urmatoarea secunda si sa fuga de mine. M-am uitat la ea indurerat  si am incercat sa fug dupa ea in momentul in care imaginea se incetosa, iar eu ma trezisem din acel vis ciudat .
 I-am explicat pe scurt despre Abigail si despre cum am intalnit-o, dar nu i-am spus deloc despre visul meu de acum cateva minute. Gregory se uita la mine curios de parca stia ca mai era ceva de zis, dar am abandonat subiectul intrebandu-l de ce era treaz la ora aceea.
-Aaaah pai…era pentru ca te-am auzind strigand numele fetei, imi zise el rapid si se baga inapoi in pat in momentul in care se auzi un zgomot strident in camera noastra.
-Ce se intampla? Urla Gregory ca sa se faca auzit
-Nu stiu, dar nu cred ca e de bine, am strigat eu la randul meu.
Ne-am ridicat din pat si am iesit din camera intunecata speriati la culme. Am deschis usa din lemn de stejar si am vazut ca toata lumea alerga grabita de parca am fi atacati. Am incercat sa ii opresc pe unul din ei, dar nu am reusit sa o fac deoarece  fugeau si mai tare cum ma vedeau. Ce se intampla? De ce era atata agitatie. Am incercat sa ma misc prin acea multime de oameni si am reusit dupa un timp sa ajung in biroul directorului. Alucard se plimba de zor prin biroul lui simplu si sofisticat alcatuit dintr-un birou mare din lemn negru si un fotoliu in fata lui, iar de peretele din stanga era lipita o biblioteca imensa. Acesta se opri in momentul in care am intrat. Fata lui parea ingrijorata, iar verdele din ochii lui parea foarte speriat cand ma vazu.
-Ce s-a intamplat? L-am intrebat eu socat de felul in care se uita la mine.
-Zack a disparut.
-Poftim??? Scuzati, dar cred ca nu am auzit bine. Tocmai ati spus ca Zack a disparut?
-Da…imi zise el trist. Tocmai ce am fost sa il vad si am gasit casa devastate, iar pe sotia mea intinsa pe jos. Era…
Nu imi venea sa cred ce auzeam din gura lui. Zack disparuse, iar mama lui era moarta? Cum de s-a putut intampla asa ceva? Am iesit furios pe usa si am incercat sa ies din scoala cand Gregory ma opri sa imi spuna exact ceea ce imi spusese Alucard cu cateva clipe mai devreme.
-Trebuie sa te calmezi, imi zise el dupa ce ii povestisem ce imi spusese van Hellsing, o sa reusim noi cumva sa il gasim pe pusti.
 M-am uitat surprins la chipul colegului meu de camera si atunci am inteles ce vroia sa spuna. Trebuia sa sper ca Zack e in regula si ca voi primi semne de la el…sau de la cei care l-au rapit.
-Mdaa, i-am zis oftand. O sa fie in regula...