La fel de superb:x
Ei bine intr-un final ajung si eu pe aici, n-am mai trecut de mult si imi pare rau, insa am avut niste probleme. Oricum ficul asta e unul dintre preferatele mele. Mai ales ca(,) cu fiecare capitol devine si mai misterios si mai interesant. Abea astept next-ul sa aflu si ce se va intampla mai departe, m-ai facut foarte curioasa.
Spor la scris, my dear si sa ma anunti cand aduci next-ul !

Oh my god! Fara aer! Da`ti drumul la geam! XD
Imi place muult ficul tau Kiri draga ;x!
Carolina e chiar interesanta, putin ciudata faza cu sarutatul cu versisorul insa e interesant din ce in ce mai interesant!
Nu stii ce te poti astepta de la ea,s avedem ce idei mai ai prin cap'sor!
Ne vedem data viitoare! Poate ma anunti si pe mine !

Mmm ^^ pai am adus si next-ul. Ma bucur ca va place si imi pare rau ca am adus asa de tarziu acest capitol. Sper sa va placa. Astept pareri si critici :* !

Capitolul 5

Inima, inceteaza sa mai oftezi si spune-mi daca e bine ce fac. Spune-mi daca sa-i dau drumul sau sa-i las parfumul sa ma ameteasca. Arata-mi daca sufera sau zambeste, spune-mi daca merit sa traiesc sau nu. De ce taci? Asa ai facut mereu, am incetat sa uit ca mai existi insa de fiecare daca cand respir imi aduc aminte de tine si as vrea sa dispari. Chiar daca te urasc, nu pot trai fara tine, datorita tie trupul meu e acum imbratisat de el. Mereu ma intreb daca tu chiar tii la mine, asa cum o fac eu. Niciodata nu ti-am spus, niciodata nu am stiut de ce a trebuit sa fii tu in micutul meu corp si sa bati asa de tare, sa ma lasi sa ma emotionez la fiecare atingere si vorba, sa ma lasi sa cad si sa tac atunci cand nu trebuie. De asta existi tu, inima? Sa ma faci sa sufar? Atunci as vrea sa mori, insa tot nu as scapa de tine. Ceva ne leaga si daca as sti ce, as face orice sa dispari in flacarile iadului, sa te stranga Demonul de foc in mana si apoi sa cazi inerta printre frunzele verzui care te-ar trage in pamant pe vecie.
Mainile sale puternice isi faceau loc pe spatele meu in timp ce barbia lui imi atingea nasul. Ii simteam respiratia calda in frunte in timp ce cateva suvite din parul sau des ma gadilau. Era ciudat insa imi placea si nu stiam de ce. As fi vrut sa-i spun ca ma bucur ca a venit, as fi vrut sa-i spun de acel flautist insa am preferat sa tac. Oricum nu m-ar fi crezut. Poate ca nici eu nu as fi crezut daca nu as fi vazut cu ochii mei. Imi era teama, ma intrebam ce vrea de la mine, de ce doar pe mine ma urmarea acea fantoma. Corpul incepu sa imi tremure, fiind cuprins de un sentiment ciudat, un fior straniu isi facea loc iar asta ma nelinistea.

- Carolina, imi spui si mie ce cauti aici? Si de ce tremuri?

Parea nervos, dar de ce? Barbia ii tremura incontrolat in timp ce mana dreapta o avea lipita de frunte. Ochii sai nu mai erau la fel de negrii, pareau mai mult verzui. Am dat din cap, incercand sa-mi revin mai ales ca nu aveau cum sa se schimbe asa de brusc.
Nu stiam ce sa-i spun, nu puteam sa-i zic ca spiritul unui flautist care a murit acum multi ani, acum ma urmareste.

- Cautam o carte insa am uitat ca e la mine in camera. M-am speriat si putin din cauza intunericului, imi pare rau.

L-am impins, dorind sa ies cat mai repede afara. Aveam nevoie de aer curat, doream sa uit de ziua de azi, insa chiar era posibil? Cred ca Seth ma credea acum o nebuna insa speram sa nu-i spuna mamei care sigur m-ar trimite la un psihiatru. Am apasat pe clanta usor prafuita din metal, lasand usa sa se tranteasca in urma mea. Cerul era acoperit de o fasie intunecata in timp ce vantul batea din ce in ce mai tare. Luna parea taia cu o coasa, in timp ce in jurul ei, micutele stele o vegheau. Orologiul din varful cladirii vechi batu miezul noptii, sunetul sau infiorandu-ma. Paseam pe strada pavata cu pietre, in timp ce in jurul meu nu vedeam decat micile lumini care palpaiau, leganandu-se din cauza vantului crud. Imi era frica, mai ales ca nu eram decat eu pe strada. M-as fi dorit sa vad pe cineva cunoscut, insa nu puteam zari decat copacii imensi care incercau din rasputeri sa faca fata vantului.
Mi-am apropiat haina de trup, muscandu-mi buza de jos. Simteam cum cineva ma urmareste insa nu vedeam pe nimeni. Am oftat, ducandu-mi mana la tampla. Simteam cum inebunesc cum incetul cu incetul, nebuna din mine prinde viata si simte nevoia sa se hraneasca cu cat mai multe lucruri ciudate.
Imi era somn, ochii mi se inchideau incetul cu incetul cu incetul si vedea totul in ceata insa nu doream sa ma intorc acasa. Nu doream sa mai aud sunetul flautului si nici acea voce care ma speria. Continuam sa pasesc incet, lasand talpa de la pantofi sa striveasca iarba cruda. Nu stim unde ma indrept insa nu imi pasa.
Cerul era despicat de fulgerele inflacarate care il loveau fara mila in timp ce pamantul lumina din cand in cand. In jur nu se mai auzeau decat simplele batai datorate tunetului care se razbuna pe natura.

- Poti fugi, te poti ascunde insa tot nu vei putea scapa de melodia care iti v-a rasuna de fiecare data in minte cand te vei trezi dimineata. Mereu te v-a insoti, mereu te v-a face sa te simti inutila, lipsita de puteri, moarta.

Acea voce atat de cu cunoscuta imi rasuna in minte. In jur nu erau decat cateva luminite aprinse care se jucau cu micile scantei de lumina pe chipul meu speriat. Ma gandeam cum arata moartea. Oare e o femeie frumoasa care isi ascunde chipul cu mantaua ei intunecata sau e un demon cu o coasa in mana care imi spinteca trupul si imi strange inima intre degete pana sangerez?
Am simtit o mana care imi atinge umarul. Inima imi batea din ce in ce mai tare in timp ce creierul imi spunea ca e timpul sa fug, insa nu am facut-o. Mi-am intors capul, observand o silueta de fata care imi zambea. Era colega mea Katy, una dintre cele mai istete fete din liceu. Avand parintii bogati isi perimitea lectii suplimentare la diferite materii. Putin ciudata, daca ma intrebai pe mine. Ma intrebam ce cauta la ora asta afara. Mi-as fi dorit sa o intreb ce parere are despre fantome insa am preferat sa tac. Nu doream sa ma creada o nebuna si nici de cum sa o sperii. I-am zambit la randul meu, observand cum isi aranjeaza ochelarii maronii.

- Frumoasa seara de privit stelele. Sti? Uneori am senzatia ca mai lipsesc din ele si ca sunt aici pe Pamant, printre noi. Cred ca sunt spiritele celor care nu si-au gasit linistea. E trist, nu?

Replica ei ma uimi. Era prima data cand imi spunea astfel de lucruri, cand vocea ei care mereu tremura acum era calma, cu un usor aer de superioritate. Nu stiam ce sa ii raspund, doream sa plec de langa ea, sa uit de toti.

Sugoiii Kirii-chan! O.O
Decii parca esti scriitoare experta, ador e nuy stiu mai bine nu mai zic, ca ma voi bloca apoi n`o sa mai stiu ce sa zic si oo gogd ce greu e ! :))
Oricum mersi de anunt si sa stii ca te sustinem. Gambateee Kirii-chan ^.^

^. ^ Multumesc pentru commuri dragelor


Paseam din ce in ce mai apasat pe trotuarul pavat cu pietris, gandindu-ma la ce mi-a spus Katy. Poate ca si ea era o ciudata ca mine, o umbra care bantuia Pamantul noaptea si care ura ziua din cauza soarelui care ne provoca ochii sa sangereze. As fi vrut ca atunci sa-i adresez cat mai multe intrebari dar am preferat sa tac. Am oftat trecandu-mi mana dreapta prin par. Mi-am scos castile, lasand muzica sa imi rasune in urechi. ,, Sing death ''...ciudata melodie iar versurile ma faceau sa tremur. Continuam sa ma indrept spre casa prinvind in gol si lasand melodia sa imi transimita diferiti fiori in corp. Canta despre moarte, despre oamenii care isi doresc sa piara cat mai repede si despre sentimentul acela de regret care il ai atunci cand ii vezi pe cei dragi stand langa patul tau si plangand. Iar tu, nu simti, nu respiri ci doar ii vezi si nu poti sa le spui: ,, Sunt bine ''. Pur si simplu ii lasi sa planga pana intr-o zi cand nimeni nu isi mai aminteste de tine si uita sa vina la mormant, sa preseze pamantul cu genunchii si sa lase ca ofranda niste simple flori ofilite.
Nu mi-e frica de moarte, mi-e frica sa nu apuc sa scriu, sa dansez, sa simt inca o data basul care vibreaza alaturi de inima mea care incetul cu incetul o sa se opreasca sa ma mai tina in viata. Ma intreb ce ar regreta fiecare om dupa ce ar muri. Ca si-a parasit familia sau ca nu si-a indeplinit cel mai mare vis? Am inceput sa dau din cap dupa ritmul melodiei nepasandu-mi daca m-ar vedea cineva. Fiecare vers avea povestea lui, tristetea care te invaluia, fiecare vers iti provoca suferinta.
Viata...faci un pact cu ea, ii juri ca o vei iubi, ca te vei distra, ca vei suporta orice, ca te vei multumi cu zile ploiase si calde care vor trece cat mai repede insa ea te face sa suferi cat mai mult. Nu vrea decat sa vada cat rezisti, sa te enerveze iar tu nu poti face nimic. O asculti, esti papusa ei iar intr-un final aceasta te obliga sa faci un pact cu moartea. Cu cea care mereu te-a urmarit si a dorit sa te prinda, care a trait in fiecare moment alaturi de tine, care te-a facut sa mori in fiecare minut, sa crezi ca nu mai este nici o cale de intoarcere, te-a facut sa suferi, sa urasti insa ea nu te-a parasit niciodata dar viata da. Viata te-a vandut intr-un final si te-a daruit ei, te-a dat celui Rau. Poate de asta nu imi este frica. Poate ca de asta traiesc doar prin scris, imi dau sfaturi singura si nu ma bucur ca altii de orice lucru marunt. O ciudata in noapte, asta sunt.
Limba ceasului batea ora 3:00 iar mie nu imi era somn. Seara, orasul mi se pare mult mai fascinant insa vraja lui dispare incetul cu incetul la rasarirea mingii de foc. Ma indreptam cu pasi repezi spre casa, lasand doar un lung oftat sa se faca auzit. Am deschis usor usa nedorind sa trezesc pe cineva, insa l-am observat pe Seth care statea sprijinit de perete avand ochii inchisi.

- La ora asta se vine acasa? Tare mult mi-ar placea sa aud ce parere are matusa despre acest lucru.

Replica lui ma enerva la culme. De ce nu putea sa ma lase in pace? Chiar asa de mult isi dorea sa ma vada suferind? Il urasc, vreau sa plece cat mai repede insa se pare ca e cam imposibil. Am observat o silueta feminina care cobora scarile. Parul ei rosu asemeni focului era cam ciufulit iar corpul ei era acoperit cu o bucata subtire de material usor transparent. Am ridicat din spranceana intrebandu-ma cine este si ce cauta la mine in casa. Aceasta si-a presat buzele de obrazul brunetului lasand un contur destul de bine evidentiat de ruj pe pielea acestuia. Roscata isi aranja parul in timp ce Seth ma privea cu dispret.

- Si mai spuneai de mine, verisoare. Dar tu isi aduci toate ,, frumusetile '' aici. Ai impresia cumva ca e bordel? Arata-i acestei fete iesirea ca sa nu ii arat eu altceva si sa ii provoace moartea.

Am zambit in timp ce roscata ma privea cu ura. Incepu sa il sarute pe brunet in timp ce acesta isi infingea degetele in spatele ei. Ma enervau amandoi si imi parea rau ca trebuia sa plece doar ea si nu putea sa il i-a si pe scumpul meu verisor. Dupa cateva minute, Seth se indeparta putin spunandu-i roscatei ca e timpul sa plece. Tranti usa cu putere, intorcandu-se spre mine. Ma intrebam ce mai dorea acum.

- Chiar asa de mult te enerva prezenta ei sau doar erai geloasa? Dar nu e nimic, am un remediu si pentru tine. Daca vrei sa jucam dur asa vom face si crede-ma ca nu voi uita ca m-ai facut de ras in seara asta. Lucrurile nu vor ramane asa. Spuse acesta, apropiindu-se de mine. Isi lipi trupul de al meu, prinzandu-mi mainile la spate. Ma musca de gat, provocandu-mi o durere insuportabila. Acesta ma privi in ochi, presandu-si buzele de ale mele. Doream sa plec insa nu puteam asa ca i-am raspuns la sarut. In acel moment nu imi mai pasa daca e bine sau nu ce fac, nu imi pasa ca ma sarut cu verisorul meu. Ma simteam bine si doream sa nu se mai termine niciodata insa toate au un final. Acesta ma impinse usor, ranjind.

Nu imi venea sa cred ca din nou am facut asta. Acesta se folosise inca o data de mine dar nu intelegeam de ce face asta. Putea sa ma bata, sa tipe la mine insa el prefera sa ma sarute. Chiar asa de mult ma uraste incat sa vrea sa se joace cu sentimentele mele?

Astept pareri si critici !

Fic închis la cererea autoarei.