Capitolul I.

Intuneric. Asta e tot ce pot vedea in jurul meu. Nicio lumina nu se mai vede la casele din jur, iar cerul e mai negru ca oricand. Pe alocuri, cate o steluta incerca sa mai lumineze infinitul abisal ce se asterne in fata ochilor mei. De cateva zile, sunt foarte tulburata, nu pot dormii noaptea... E la fel ca acum cinci ani cand Sasuke a plecat din sat. Simt, simt ca ceva grav urmeaza sa se intample si as da orice sa aflu, curiozitatea asta ma framanta.

Oftez si imi sprijn mainile de balustrada balconului privind lung strazile satului. Chiar daca a trecut atata timp, inca am speranta ca il voi vedea, macar si pentru cateva secunde. As putea renunta la el-nu ca l-as fi avut vreodata- , doar sa-l stiu bine si... as fi fericita si daca l-as vedea de la departare. Acum ca l-a ucis pe Itachi, nu inteleg ce-l impiedica sa se intoarca in sat. Bine... defapt, stiu ce-l impiedica. E un tradator, s-a aliat cu dusmanul, mai exact, cu Orichimaru si nu cred, defapt sunt sigura ca nu l-ar mai primi inapoi Tsunade. Cu toate asta, stiu ca multi m-ar crede nebuna, dar daca el mi-ar cere sa parasesc satul si sa ma alatur lui, l-as urma oriunde fara sa stau pe ganduri.

Cred ca daca i-as spune lui Tsunade ce gandesc eu acum, defapt, nu stiu ce mi-ar face, oricum, nimic de bine, asta-i clar. Dupa parerea mea, am devenit mai puternica si, daca si eu as trada satul, impreuna cu Sasuke am fi o amenintare mare pentru Konoha pentru ca, nu stiu de ce am impresia, dar din cate cred eu, Sasuke vrea sa distruga satul. Adica... sper sa ma insel, dar asa simt eu. N-am spus nimanui pana acum, pentru ca, nimeni nu m-ar crede si... sincera sa fiu, nici eu nu ma cred... Adica, ar fi ceva prostesc daca m-as baza pe simturile mele pentru o presupunere asa grava si... daca ar fi adevarat, nu stiu ce as face. Nu vreau ca Sasuke al meu sa fie ranit sau mai grav, ucis, dar nu vreau nici raul satului in care m-am nascut. Tot ce pot spera e sa nu se intample asta pentru ca, stiu ca as fi in stare sa trec de partea lui Sasuke si... nu vreau asta, insa intotdeuna la mine inima a fost mai puternica decat mintea, din pacate.

Oftez si ma las pagubasa. Prea multe ganduri ma obosesc, mai ales la ora asta. Imi pun mainile in dreptul tamplelor incepand sa le masez. Mai stau in jur de cinci minute dupa care intru in camera. Ma intind pe patul ce, azi mi se pare mai inconfortabil ca oricand si inchid ochii in speranta ca voi adormi. Intr-un final asta se intampla si ajung in lumea viselor, mai bine spus, a cosmarurilor. De cand Sasuke a plecat, n-am mai avut niciun vis frumos, doar cosmaruri.

A doua zi ma trezesc din cauza unor zgomote infernale venite de afara. Ma ridic buimaca din pat si ma apropii cu pasi mici de fereastra. Cand vad ce se intampla in sat, raman socata. Case devastate, oameni morti, sangele scurcandu-se din trupurile lor lasandu-i fara viata. Cum.. cine, cine a facut asta? De ce... nu m-a trezit si pe mine cineva? Cum am putut dormi in asa fel incat sa nu simt ca satul este atacat si... mai important; de ce nu au atacat si casa asta pentru ca, din cate vad, absolut toate cele din jur sunt absolut distruse? Cate intrebari pe care, daca voi sta toata ziua aici, nu le voi afla niciodata.

Dupa ce ma dezmeticesc, ma imbrac cu obisnuitele mele haine- nici nu stiu cum am reusit sa le iau la cat de grabita si agitata sunt- si ies in graba din casa. De aici, totul e si mai inspaimantator. Peste tot, absolut oriunde calci, sunt morti. Nu, nu pot crede asa ceva. Nu i se poate intampla asa ceva satului meu natal, nu, nu accept asta. Calc incet, ingrozita printre cadavre si uitandu-ma in jur, in stanga mea e, e Naruto. Fac ochii mari si ma apropii in fuga de el calcand peste ceilalti. Fata palida, ochii inchisi, o balta de sange inconjurandu-l. Nu, acesta nu poate fi Naruto. Nu, e puternic, el e... viitorul Hokage.

Cad in genunchi langa el in timp ce lacrimi imi brazdeaza obrajii reci. Imi pun capul pe pieptul lui si observ cu stupoare ca inima nu-i mai bate. Imi ridic capul ingrozita si il privesc dupa care il apuc de umeri incepand sa-l zgudui.

-Nu, Naruto spune-mi ca nu esti mort! Te rog... Naruto, nu ma lasa singura, daca tu nu esti, cine ma va mai apara, cine ma va mai iubi? Doar pe tine te mai am... Naruto...

Repet incontinuu numele sau incet, incet nemaiavand putere a-l zgudui. Mainile imi cad inerte pe langa corp.

Bravo Sakura! Nu te-ai schimbat deloc! Mai stii, mai stii ce s-a intamplat acum cativa ani? Atunci, la examenul chunin, da, atunci cand Sasuke a fost muscat de Orochimaru si ai fost atacata de acei ninja din Satul Sunet. La inceput nu ai facut nimic, insa dorinta de a-i apara pe cei dragi tie te-a ajutat sa lupti sa... iti tai parul, iar acum... parca spuneai ca ai devenit mai puternica, poate... fizic, dar psihic esti aceeasi. Aceeasi proasta care se lasa condsa de cei mai puternici. Nu meriti nimic... nu meriti ca cineva sa te iubeasca, nu meriti...

Nu, asta nu se va intampla din nou. Nu imi voi lasa prietenii sa moara, insa daca asta se va intampla, vreau sa ma numar si eu printre ei. Nu as putea traii stiind ca nu am facut nimic pentru a-i ajuta. Vreau sa le arat ca am devenit mai puternica, mult mai puternica decat acum cinci ani. Nu voi mai lasa pe nimeni sa ma subestimeze. Ii voi apara pe ei... pe cei care mereu au avut grija de mine chiar si cu pretul vietii. Oh, Lee, inca nu-mi vine sa cred ca ti-ai sacrificat viata doar pentru a ma salva pe mine. Mi-ai spus de atatea ori ca ma placi, insa nu au fost doar vorbe, mi-ai si demonstrat, iar tu, Naruto... De atea ori m-ai ajutat. Nu ti-as putea multumi niciodata pentru cate ai facut pentru mine, iar eu, eu mereu ti-am vorbit urat de parca as fi stiut totul, insa nu e adevarat. Mereu ai fost puternic dragul meu prieten si, nu doar puternic, ai avut si o inima de aur. Iti jur, iti jur ca te voi razbuna, iti jur... Naruto!

Acum, acum e timpul sa demonstrez si eu prietenilor mei ca tin la ei si ca as putea murii pentru dansii, ca si eu a-s putea sa-i apar cu pretul propriei vieti asa cum si altii au facut pentru mine.
Ma ridic in picioare dupa care sar in copacul din fata mea. Nu mai vreau sa vad oameni morti, niciodata nu am suportat asta. Eu, medic ninja sa va doameni morti stiind ca nu am putut sa-i ajut...

Sar din ce in ce mai repede pe crengile copacilor pana cand, in raza mea vizuala apar cativa ninja luptandu-se. Neji, Kakashi, TenTen si Sai lupta impotriva a trei oameni, adolescenti mai bine spus pentru ca, nu cred ca sunt mai mari ca mine. Acestia sunt doi baieti si o fata. Cea din urma are parul roscat si ochii maroni ascunsi sub o pereche de ochelari. Urmatorul e un baiat cu parul argintiu si ultimul fiind unul bine facut, pot spune ca mult prea bine facut fiind roscat, ca si fata.

Cu toate ca cei din satul nostru sunt printre cei mai puternici, abea le fac fata celor trei. Prima data, prin gand imi trece sa ii ajut si eu, insa renunt rapid la idee. Se vor descurca ei, poate are altcine nevoie de mine si... nu m-am inselat. Dupa ce mai alerg putin, aproape de iesirea din sat, Tsunade se lupta cu... S-sasuke? Nu, cum... el a atacat satul? Nu se poate asa ceva. Cineva sa-mi spuna ca nu e adevarat. Am avut dreptate, am simtit ca asta urma sa se intample si... poate ca daca ii spuneam si lui Tsunade asta... nu se ajungea la asa ceva.

Imi pare rau Doamna Hokage, Sensei, Naruto... v-am dezamagit pe toti! Nu merit sa fiu ninja si... nu pot sa ma apropii de cei doi sa o ajut pe blonda. Pur si simplu nu pot. Imi intorc capul din nou spre ei si vad cum femeia cade extenuata pe pamantul rece, iar cel de care am fost si inca sunt indragostita, se apropie amenintator de mult de ea. Nu, nu o puteam lasa de izbeliste, nu dupa cate a facut pentru mine. Trebuie sa fac ceva...


Pai,asca e primul capitol. Sper sa va placa la toti

Buna.
In primul rand vreau sa-ti urez bun venit si sa-ti faci multi prieteni, printre care si eu, daca vrei.
Acum...sa trecem la fic.
Ideea imi place si e originala, cel putin eu nu am intalnit-o.
Descriere ai, nu pot spune si dialogul e putin si nu e sec
In concluzie, mi-a placut foarte mult si astept urmatorul capitol, sa-mi fac o idee mai ampla.

Buna, scumpo!

Deci iti ador ficul...Imi place la nebunie.Te descurci excelent.Adu repede nextu` ca mor de nerabdare sa citesc.

Te pup duulce, iubita.. Atziee Boo

P.S. Bine ai venit pe forum...Sper sa-ti faci multi prieteni printre care si eu

Nu Piersicuta,nu e de pe alt forum,iar eu nu sunt Natasha;)
Si iubita,nu e de pe alt forum,e de la verisoara mea care scrie cand o apuca dracii:))

Next,iar Pierscuta,cuzele sunt acceptate


Capitolul 2




Sasuke se apropie din ce in ce mai mult de Tsunade avand sabia in mana dreapta pregatit sa ii dea lovitura finala conducatoarei satului. Nu, nu puteam lasa asta sa se intample. Trag aer in piept, dupa care ma apropii in viteza de cei doi si inainte ca brunetul sa reactioneze, o iau pe blonda in brate si o sprijin de un copac cat mai departe de cel ce odata a facut parte din acest sat. Ma intorc spre el, insa tresar cand il observ la aproximativ un metru departare de mine. Acesta ma priveste indiferent si... mai rece ca oricand, un strop de ura facandu-si simtita prezenta in ochii sai. Da, acel sentiment de dispret imi e acordat mie. Unul dintre motive fiind acela ca nu si-a dus, inca, planul la sfarsit; acela de a o omori pe Tsunade.

Ma dau cativa pasi in spate acum fiind la o distanta considerabila de el pentru a ma feri de urmatoarele mai mult ca sigure atacuri. Il privesc in ochi hotarata incercand cu toata fiinta mea sa opresc lacrimile ce insistau sa iasa la suprafata inundandu-mi oprajii ce acum au prins o culoare mai palida ca pana in acest moment. La inceput l-am inteles -oarecum- ca a plecat sa-si razbune clanul, sa-l ucida pe Itachi, dar acum, acum de ce ataca Konoha? Ce rau i-am facut? Acesta e satul sau, locul in care s-a nascut si unde are toate amintirile frumoase pentru ca, sunt sigura ca in copilarie, inainte ca parintii sai sa fie macelariti, a fost si el fericit si poate... si atunci cand a facut parte din echipa sapte a fost... poate nu fericit, dar s-a simtit bine cu noi. Defapt... cu Naruto si Kakashi pentru ca stiu, si am stiut intotdeuna ca nu ma iubea nici ca pe o colega. La altceva nici nu puteam spera, insa, cu toate astea eu am continuat si inca continui sa-l iubesc. De cate ori am incercat sa-mi reprim aceste sentimente, sa le ascund intr-un colt al inimii mele si sa uit de ele. Cu toate astea, niciun plan nu mi-a reusit. Inca sunt indragostita nebuneste de el chiar daca stiu ca acesta niciodata nu m-ar iubi, insa eu continui sa-mi fac iluzii. Ma urasc, ma urasc pentru faptul ca sunt asa de naiva. As vrea sa fiu asa rece, fara pic de sentimente, asa ca el. Poate in felul acesta n-as mai suferi.

Oftez cat pentru mine si revin cu picioarele pe pamant, insa prea tarziu. Sasuke se indreapta cu viteza spre mine cu nelipsita-i sabie in mana dreapta. Luata prin surprindere, abea reusesc sa ma feresc din fata atacului, insa tot m-am ales cu o rana adanca la bratul drept. Stiu, sunt constienta ca nu am nicio sansa impotriva lui mai ales acum ca a devenit asa de puternic, insa, sunt dispusa sa lupt chiar si cu pretul vietii. Trebuie sa fac si eu ceva pentru sat, pentru lady Tsunade. Ei nu-i trebuia mai mult de douazeci de minute pentru a se reface, doar e medic ninja si unul foarte bun. Tot ce trebuie eu sa fac, e sa trag de timp cat femeia sa se poata recupera pentru ca, sunt constienta ca singura nu-l pot invinge. Nici macar in vise nu mi-as putea imagina asa ceva. Dupa cum am mai spus, trebuie doar sa-l fac sa ma atace pana isi revine Hokagele. Sper doar sa nu-si dea seama de asta, insa... Sasuke e baiat destept, intotdeuna a fost cel mai inteligent din echipa si cel ce mereu era cel vigilent.

Strang din dinti si imi pun mana langa rana. Nu, nu o pot vindeca, nu vreau sa-mi consum chakra, nu cand ma lupt cu el. Trag aer in piept si ma indrept cu viteza spre el avand pumnul pregatit. Cand sunt destul de aproape, vad cum zambeste ironic in coltul gurii, ma apuca de brat si ma arunca cu putere in copacul din spatele meu facandu-ma sa scuip sange. Durerea e aproape insuportabila. Se pare ca nu mai tine la mine nici macar ca o colega de echipa, insa, intrebarea e; a tinut el vreodata la mine? Nu, bineinteles ca nu, insa eu tot nu am renuntat. Dupa ce el a plecat la Orochimaru, eu m-am antrenat cu Tsunade pentru ca am vrut sa devin mai puternica, se devin mai puternica pentru ca el sa ma observe. Inca aveam speranta ca se va intoarce in sat si totul va fi ca inainte. Insa... se pare ca m-am inselat amarnic.

Ma ridic cu greu in picioare si ma sprijin cu o mana de obiectul de care, acum cateva secunde m-am lovit. Daca dintr-o singura lovitura mi-a provocat asemenea rani, inseamna ca voi fi terminata in mai putin de doua minute. Da... poate am spus ca am devenit mai puternica, insa acum ca ma lupt cu el, puterea mea e infirma.

Imi ridic privirea asupra lui si vad cum se indreapta din nou spre femeie. Nu, nu pot lasa una ca asta sa se intample. Aceasta a avut grija de mine si m-a antrenat atatia ani. Trebuie sa-i arat ca tot ce a facut pentru mine nu a fost in zadar. Ca am avut, si inca am ce invata de la ea. Trag aer adanc in piept pentru a nu stiu cata oara si ma apropii in fuga de brunet. Oricat de repede as merge n-as putea ajunge la timp, acesta mai avea putin si ii strapungea corpul cu sabia sa.

Disperata, imi concentrez chakra in pumn si lovesc pamantul, acesta rupandu-se in doua si facandu-l pe baiat sa sara mai departe de ea. Oftez usurata, oarecum si ma pun in genunchi langa ea. Ma concentrez si mainile imi sunt invaluite de chakra verde. Le pun deasupra femeii si inchid ochii fiind concentrata. Imediat ce termin, o privesc pe Tsunade, aceasta incepand sa-si deschida ochii. Face o fata chinuita, si tocmai cand vrea sa spuna ceva, simt o durere insuportabila in spate. Pentru cateva secunde, respiratia mi se taie, dupa care, cu o forta aproape supra-omeneasca imi intorc capul si-l vad pe el, pe baiatul ce l-am iubit mereu. Are o privire demonica, ceva ce nu as fi vrut sa vad niciodata pe fata lui. Nu ca ar fi fost prima oara, insa, am sperat ca s-ar fi schimbat.
Dupa cateva secunde, scoate obiectul ascutit din mine, brutal, facandu-ma sa simt o durere mai adanca decat atunci cand a infipt-o in mine. Nu mai rezist mult si cad pe pamantul rece.

-Te-am iubit! reusesc sa spun dupa care ochii mi se inchid pe vecie, corpul meu inert fiind aruncat cat-colo de catre brunet ce il privea victorios. Da... bucuros ca a scapat de o povara.

Un tipat ascutit tulbura linistea din incapere. Ma ridic in sezut, de pe fata mea curgand siroaie de lacrimi ce se impreunau cu transpiratia. Tremur din toate incheieturile. Mii de sentimente incercandu-mi inima ce bate mai tare ca oricand. Niciodata nu am avut un cosmar atat de groaznic. Nu... deci trebuie sa-i spun lui Tsunade pentru ca sunt sigura ca nu a fost un simplu vis, a fost o previziune. Uneori mi se intampla sa mai am si de astea.

Inca tremurand, si cu lacrimile siroindu-mi pe obraji ma ridic din pat si, cu pasi marunti intru in baie. Deschid apa de la chiuveta si imi dau pe fata. Incep sa ma linistesc spunandu-mi in gand ca a fost doar un vis, iar eu, eu chiar sper sa fie asa. Sincer, nu mi-ar parea rau daca as muri, insa nu vrea sa se intample asta si cu persoanele la care tin.

Fara a mai face un dus, deoarece nu sunt in dispozitia necesara, ma imbrac in obisnuitele-mi haine si ies din casa cu gandul de a-i spune despre visul meu doamnei Hokage, insa pe la jumatatea drumului ma opresc. Nu cred ca e o idee prea buna. La cum o stiu eu, ma va lua in ras. Adica... i-am mai spus odata si atunci, chiar m-a crezut, insa s-a dovedit a nu fi adevarat si... de data asta sigur nu ma va asculta.

Fac cale intoarsa si ma indrept spre padure pentru a ma antrena. Blonda m-a invatat tot ce stie, insa nu strica daca imi imbunatatesc tehnicile. Poate... din nefericire, visul meu va deveni realitate si... sunt sigura ca Sasuke a devenit extrem de puternic asa ca... eu nu trebuie sa fiu mai prejos, chaiar daca stiu ca nici macar nu l-as putea egala, mai ales sa-l intrec.
Mai merg putin si peste cateva minute ajung intr-un loc ce, chiar daca l-am vazut de miliarde de ori, acum mi se pare mai frumos ca oricand. In partea stanga, un rau cu apa cristalina curgea usor formand niste sunete pe care, daca stateai sa le asculti, te relaxau total. Mii de flori multicolore impanzeau pamantul ce capata o frumusete extraordinara, iar copacii din jur dadeau o nota de duritate peisajului.

Mai analizez putin locul in care ma aflu dupa care imi pun manusile si incep sa ma antrenez. Nu faceam lucruri prea grele. Pentru inceput, loveam copacii cu pumnii, insa fara chakra si nevrand sa-i distrug.

Dupa jumatate de ora ma opresc si incep sa ma plimb. Dintr-o data ma opresc simtind pe cineva prin apropiere. Sar intr-un copac dupa care in altul pana ajung aproape de acei ninja. Cand privesc in jos, ceea ce vad ma lasa cu gura cascata. Patru persoane sunt asezate in cerc, iar in mijlocul lor este ceva, un pergament, insa nu imi pot da seama ce contine avand in vedere distanta la care ma aflu.

Cand ma uit mai bine, cel ce-mi atrage atentia este un baiat brunet cu ochii negri. Este chiar... Sasuke, cu echipa sa, Suigetsu, Karin si Juugo... parca! Nu pot sa cred, asa ceva e imposibil! Ce cauta el atat de aproape de sat. Ce... ce vroia? Oh, nu, nu pot sa cred ca dupa atata timp s-a intors, insa ceva imi spune ca aceasta intoarcere brusca a sa nu e ceva de bine... chiar deloc.

-E cineva aici! spune roscata in timp ce inchide ochii concentrandu-se putin dupa care continua. Uh, se pare ca e rozalia ta, Sasuke! spune aceasta in scarba strambandu-se.

Auzind asta, toti se alarmeaza, cu exceptia lui Sasuke. Oh, oare cum am putut fi asa de neglijenta. Am si citit cateva documente despre echipa acestuia si abea acum mi-am amintit ca fata putea simti chakra.

Ah, ce ma fac acum!? Daca ma ataca, nu as putea face fata tuturor...




Sper sa va placa al toti

ok
mie mi-a placut dar vreau sa vad ce se intampla
deci:next

ador ador ador ador ficul tau :X sa pui nextul repede si te invit daca doresti sa imi citesti ficul "Adolescentii si doagostea"

Pai sa o felicti pe verisoara ta care face o treaba extraordinara.
N-a mai pus de mutl nextul pe celalalt forum si incep sa ma ingrijorez, l-a parasit?
Sa-i spui ca face o mare greseala daca l-a parasit, este o minunatie de fic.
Sa fiu sincera stiu ce se intampla in continuare, dar vreau nextul ca sa stiu daca m-ai dati pe aici, ceva.
Multi asteapta urmatorul capitol.
Succes!