Hey ! Stiu ca nu prea v-a fost dor de mine . Am un nou fic pentru voi ! Va anunt de acum ca vor fi 7 capitole. Sper sa va placa !'

Cap 1. Era si timpul !

Totul a inceput cand tu ai plecat. M-ai lasat sa zac pe banca rece inecata in lacrimi.. si nu ti-a pasat. Ne-ai lasat pe toti in urma.. m-ai lasat in urma.. pe mine si tot trecutul tau. Razbunarea a fost mai puternica decat prietenii tai.. familia ta.. unica ta familie, care poate nu iti oferea la fel de multa iubire ca una normala, dar care era mereu acolo pentru tine.
Nu stiu daca vreodata am insemnat ceva petru tine. Mereu am incercat sa iti arat cat de mult tin la tine, chiar daca tu ma ignorai mai tot timpul. Dar nu-i nimic.. indiferenta ta mi-a dat putere si incredere si m-a transformat in ceea ce sunt azi. Durerea si dorul de tine m-a maturizat. Mi-a deschis noi usi in viata si mi-a dat speranta ca intr-o zi te vei intoarce. Nu conteaza cat timp va trece.. eu mereu voi fi aici asteptandu-te. Ore, zile. luni sau ani.. pot sa se scurga.. eu sunt aici, fie soare sau furtuna. Chiar daca lumea nu-mi va zambi si se va uita confuza.. eu raman aici nemiscata. Pentru ca tu, te vei intoarce !

Timpul trece, razboiul continua. Ninja mor pe capete, adversarul parca prinde putere, iar noi ingenunchiam in fata lui. Dar inca avem incredere. Iar arma noastra secreta e cale sa se arate.
- Sakura ! A aflat de lupta. Se indreapta incoace. Se pare ca razboiul va lua o intorsatura masiva. Naruto e pe drum.
Raman putin pe ganduri dupa cele auzite. Imi ridic privirea si dau drumul unu zambet larg.
- Totul e de partea noastra acum, Sai.
Batalia era in plina desfasurare. Toti luptau din rasputeri pentru a ramane in viata. Alergam de colo-colo incercand sa ajut cati mai multi oameni cazut la pamant. Nu dormisem de 3 zile, iar corpul meu nu mai rezista mult. Energia si puterea mea, scadeau in fiecare secunda. Naruto, unde esti ?!

Naruto POV:

Sunt aproape, simt asta. Nu pot sa cred ca nu mi-au spus de razboi. Ma simt atat de prost ca nu am fost acolo de la inceput sa ii ajut. Poate ca totul era mai bine. Insa acum conteaza doar sa ajug si sa intorc razboiul de parte noastra. Sau cel putin sa incerc. Tin prea mult la prietenii mei pentru a ii lasa sa piara intr-un raboi pornit din cauza mea. Nu pot lasa sa se intample asa ceva.
Vad copaci prabusiti la pamant, arsi sau pur si simplu distrusi in totalitate. Aerul e unu incarcat de praf si mirosul durerii si al fricii. Totul parca era desprins dintr-un scenariul unu film de groaza. Pete de sange lasate in urma luptelor se rasfrangeau pe iarba cruda si batucita de cei ce lupta pentru a ramane in viata. Aud tipete. Peste tot in jur. Tipete de durere si suferinta, agonie si rasunau in ecoul padurii. Continui sa merg, incercand sa-i gasesc pe Sakura si Pe Kakashi-sensei. Uite-i ! Maresti pasul. O vad pe Sakura intorcandu-se sper mine, izbucnind in lacrimi. Ma ia in brate si imi spune cu voce o calda ca i-a fost foarte dor de mine. Ii raspund la imbratisare. O iubesc, dar doar ca pe o sora. Stiu ca ea inca il iubeste pe Sasuke desi nu vrea sa recunoasca.

Sakura POV :

Nu se poate ! Naruto e aici. Mi-a fost atat de dor de el. Mereu a fos langa mine si a avut grija de mine, exact ca un frate mai mare. Acum. cu el aici, nimic nu ne poate opri. Ii dau drumul din stransoare imbratisarii mele, aruncandu-i o privire dulce.
- Sa-i dam drumul, zice Naruto plin de entuziasm si incredere. Mereu m-a impresionat modul in care el priveste viata si tot ce il incosnjoara. Increderea lui m-a facut si pe mine sa sper ca Sasuke se va intoarce intr-o zi. Naruto e o persoana minunata si stie cum sa faca un om sa vada adevarul din inima lui. De accea merita sa devina Hokage.
- Sa incepem !

Au trecut 3 ore si se pare ca inamicul se retrage. Poate planuieste din nou ceva. Orice ar fi suntem pregatiti. Kakashi-sensei ne spune sa facem o pauza, dar sa nu lasam garda jos. Ma asez langa un copac pentru a-mi treage sufletul. Privirea imi e atintita catre Naruto, care ma privea cu blandete. Se apropie de mine asendu-se pe iarba moale.
- De ce nu mi-ai spus de razboi Sakura ?
- Pentru ca stiam ca nu vei fi de acord. Aceste nu e un razboi oarecare. Toti ne luptam din greu pentru a te proteja pe tine. Daca Madara reuseste sa te ia de partea lui, va distruge lumea. Intelegi ?
- Si daca ma tineti ascuns, credeti ca nu ma va gasi. Cel mai bun mod de a scapa de el este sa intru in lupta alaturi de voi, pentru a-l dobori.
Stiam ca are dreptate. Imi intorc privirea in partea stanga si vad un zetzu care vrea sa atace.
- Inamicul ataca ! strig in gura mare.
Era un atac surpriza. Dintr-o data o multime de inamici tsnesc pe campul de lupta. Dar aud o voce cunoscuta ma intorc si..
- Sakura. Unde e Naruto ?

Hey !!!
In primul rand la Multi ani !!!!!!
Imi place foarte mult cum ai inceput acest fic, mai ales modul tau de a descrie tot ce e in jur.
Este foarte bine pentru inceput si tine-o tot asa ! si sa ma anunti cand pui continuarea prin mesaj.
Bye

Vreau next-ul!Cine e persoana?E Sasuke nu-i asa??NU?Anunta-ma te rog la next!!!Te pwp dulce si spor la scris!!!

Va multumesc mult pentru comentarii si critici ! <3 Va anunt ca urmatorul capitol va fi cel tarziu in data de 9, pentru ca voi lipsi de acasa. :(

Cap. 2: Oare ?

Sakura POV:

- Sakura. Unde e Naruto ?
Ma intorc si il vad. Ma privea rece si crud. Pur si simplu parca dorea sa ma ucida cu privirea. Naruto il aude. Se indreapta cu pasi repezi catre noi.
- Tu ! Sasukeee ! Ce cauti aici ? urla blondul in gura mare.
- E timpul pentru lupta noastra.
- S-a facut. Dar nu aici. Nu vedem la cascada in doua ore.
- Hm.
Si a plecat. Nu ii pot lasa sa se omoare unul pe altul. Trebuie sa fac ceva.
- Sakura ! Unde pleci ? ma intreaba Naruto foarte mirat.
- Trebuie sa rezolv ceva.

Alerg, alerg in cautarea celui ce ma distruge pe din interior. Cel ce imi devoreaza sufletul doar cand ma priveste. Poate nu ar trebui sa fac asta. Am incredere in Naruto ca va reusi sa-l aduca din nou pe calea cea buna, dar simt ca e nevoie sa fac si eu ceva. O fi Sasuke dur si rece, dar nu cred ca are inima din piatra.
Ma apropii de cascada. Aud apa cristalina lovind pietrecele in caderea ei. Ma opresc pentru a-mi trage sufletul. Privesc in jur. Linistea domina vazduhul in aceasta parte de padure. Razele soarelui imi incalzeau sufletul plin de durere si suferinta. Era un loc perfect pentru a te relaxa in momente ca acestea. Dar nu e timp. Linistea e intrerupta d o voce cunoscuta.
- Ce cauti aici? imi zice. Ma intorc incet, fara miscari bruste.
- Sasuke. Nu te pot lasa te lupti cu Naruto. El nu merita asta. Si nici tu. Sunteti la fel de puternici si de incapatanti si..
- Deci te-ai schimbat.
Raman masca. Acuma vocea lui era una calda si blanda. Mereu a fost atat de misterios si intotdeauna a stiut cum sa uimeasca lumea. Poate asta e unu din motivele pentru care m-am indragostit de el. Poate.
- Poftim ? Ce vrei sa spui ?
- Se pare ca te-ai maturizat. Dar sa stii ca nu vei reusi sa ma faci sa ma razgandesc. Ura e prea mare si ranile sunt prea adanci.
- De unde atata ura ? Si de ce e toata pentru noi ? Ce vina avem ?
O lacrima mi se scurge pe obrazul fin. Adica, ne uraste ? Meritam oare asta ?
- Ura nu se formeaza pe moment. Ea creste odata cu timpul. Si cand nu mai are loc in suflet, incepe sa iasa afara.
- Dar Sa-..
- Niciun dar. Nu mai am timp de vorba. Ce ai zice sa facem in pact. Daca reusesti sa ma invingi eu ma intorc in sat. Daca nu, ma lasa-ti in pace.. tu si restul lumii, pentru totdeauna.
- Esti sigur ca vrei castiga nu-i asa ? S-a facut. Sa-i dam drumul.
Isi scoate sabia bine-ascutita intreptand-o spre mine. Nu am crezut niciodata ca va veni momentul asta. Dar acuma trebuie sa dau tot ce pot pentru a-l putea invinge. E cam imposibil, dar m-am antrenat pentru asta atatia ani. Am incredere in mine, si ii port in suflet pe toti ce-i ce m-au ajutat sa devi mai buna in tot acest timp.. Tsunade-sama, Kakashi-sensei, Naruto, Hinata, Ino, Sai, si toti restul.. voi mi-ati dat incredere. Si acum vreau sa va demonstrez ca nu v-ati pierdut timpul ajutandu-ma. E timpul.

Ododododo!!!! Bravo Sakura, hai ca poti sa-l bati!!! Anunta-ma te rog la next!!!Sper sa o faci pe Saku mai puternica ca Sasuke!!!Te pwp dulce si spor la scris!!!

Cap 3 : Poftim ?


SAKURA POV:

Sasuke ma priveste cu un zambet strengar pe fata. Face cativa pasi in spate landa-si privirea jos. Iau pozitie de lupta si astept primul atac. Si iata-l. CU o viteza uimitoare si cu sabia pregatita,el se indreapta spre mine. Ma feresc dar el incercarile lui de a ma lovi continua. Incerc sa ferest fiecare sabie intinsa spre mine, dar e timpul sa atac si eu. Imi aduc ceakra in palma dreapta si o strang tare in pumn. Cu miscari rapide incerc sa il lovesc, sau ce-l putn sa-l ating.. dar nu reusesc.
- Esti mai puternica se pare.
- De cand ai plecat am stiut ca trebuie sa devin mai puternica si mai increzatoare in mine.
- Si vad ca ai reusit.
Formeaza chidori cu ajutorul sabii lui. Se indreapta spre mine, iar eu fac doi pasi inapoi. Dispare. Simt o mana puternica cuprinzandu-ma de gat de la spate. Se apropie de urechea mea si imi sopteste cu o voce care-mi da fiori :
- Ia zimi. Ma mai iubesti ?
Raman socata. Nu ma asteptam niciodata sa-l aud pe Sasuke intreband asa ceva. Raspunsul era unul clar dar nu-l puteam pronunta. Ma durea intrebarea lui. Ma face sa ma simt de parca el chiar ar tine la mine. Dar e doar un joc nu-i asa ?
- Tu ce crezi ? intreb cald.
Il prind de bratul pe care-l tine incolacit dupa gatul meu si ies din strantoare lui. Dar nu se lasa usor. Ma ia de antebrat si ma tranteste de primul copac pe care-l vede. Imi pune sabia la gat, provocandu-mi o mica rana, care ma face sa gem de durere.
- Nu mi-ai raspuns la intrebare, imi spune activadu-si sharinganul.
Nu stiam ce sa-i raspund.. si eram sigura sa el stia deja raspunsul, doar ca vroia sa ma auda spunand-o. O lacrima mi se prelungeste pe obraz.
- Chiar vrei sa stii ? Nici macar nu am incetat sa te iubesc, idiotule. Dar tu mereu m-ai ignorat. Iar atunci cand ai plecat pentru atata timp am incercat sa te uit, pentru binele meu. Dar se pare ca tin prea mult la tine ca te uit. Stiu ca ura ta e prea mare pentru a avea si alte prioritati in viata. Eu nu am incetat vreodata sa cred in tine. Mereu mi-am zis : Stiu ca se va intoarce. Si de asta eu..
Ma opresc brusc, vazndu-l pe Sasuke ca se apropie tot mai tare de mine. Ii pot simti respiratia cum se accelereaza. Isi lipeste fruntea de a mea, si ma priveste cu durere in ochi. Dintr-o data buzele lui carnoase s unesc cu ale mele formand un sarut dulce, de care nu avusem parte intreaga viata. Ma simteam atat de plina. Parca nu mai aveam acel gol in inima pe care-l avusem mereu. Nu vroiam sa rup sarutul. Era prea frumos, parca un vis implinit. Se opreste. Se uita in jos cu o privire goala, pierduta. Siroaie de lacrimi cur din ochii mei.. poate de fericire, poate de durere. Nici eu nu mai stiu. Sunt prea confuza acum.
Se da trei pasi inapoi, luandu-si sabia de la gatul meu. Ma las usor pe scoarta copacului, ajungand in sezut pe iarba moale. Privirea mea e obscura.
- Deci am castigat - zice brunetul pe un ton dur. Ma uit la el, parca intrebantul ce vrea sa spuna - Lupta. Am castigat.
- Deci vrei sa te las in pace pentru totdeauna ? Vrei sa uit pur si simplu tot ce simt pentru tine ?
- ...


Stiu ca e scurt, dar nu prea am avut timp sa scriu. :)

Bună am trecut şi eu pe la ficul tău şi tot ce pot spune e că este absolut superb
Îmi placce modul în care descrii şi ideea în sine .
Sper să aduci next-ul cât mai repede şi dacă nu te deranjează să mă anunţi şi pe mine.
Te-am !!

Salut ! Mda, nici acum nu am ajuns acasa. De accea nu prea am timp sa scriu, si stiu ca deja capitotlele devin mai scurte, dar chiar nu am timp :(( !

Cap. 4:


SASUKE POV: Chiar e adevart ?

- Da, sunt sigur ca vei reusi.
O fac doar sa sufere. Nu are rost ca ea sa stea langa mine. E prea periculos. Ma priveste cu durere, parca fandu-ma si pe mine sa-mi para rau de cele spuse. Se ridica de pe iarba moale si pleaca. Dupa primi cativa pasi, se opreste. Se intoarce si ma priveste cu ochii inlacrimati.. si pleaca iar.

Sakura POV:

El chiar nu isi da seama cat de mult il iubesc. Si ma doare atat de tare.
- Sakura, unde pleci ?
Intorc privirea in partea dreapta si il vad pe Naruto cu o privire calda. Se apropie de mine si ma cuprinde cu bratele lui puternice.
- Ce i-ai facut, Sasuke ?
- Nu mi-a facut nici, Naruto. Sunt bine. Totul e ok.
- Sa trecem la treaba, zise Sasuke pe un ton rece.
Baietii i-au pozitie de lupta. Incerc sa intervin dar e prea tarziu. Ma simt slabita si imi simt capul parca explodand. Cand pe iarba cruda, privind inca la cei doi prieteni ai mei cum incerca sa fiecare sa demonstreze ca e mai bun decat celalat. Ochii mi se inchid, dar privirea ramane ne.. clintit..ta.

Totul e alb si incetosat. A murit ? Deschid ochii. Sunt intr-un salon din spital. Stai putin ! Ce s-a intamplat cu Naruto si Sasuke ?! Ma ridic din pat ca fulgerata. Inca ma simteam slabita. Ma indrept spre usa. O deschid si..
- Sakura !
- Naruto ! Ma bucur sa te vad. Ce s-a intamplat ? Unde e Sasuke ? Ce este ..
- Stai putin ! Zimi cum te simti. Doctori au spus ca ai lesit din cauza ca nu dormisesi de trei zile.
- Ma simt ok. Unde e Sasu..
Nu termin, ca brunetul intra pe usa. Ma priveste plictisit. Eram pur si simplu uimita. Ce cauta Sasuke aici, acum ? Se apropie de mine si ma ia in brate.
- Sakura, am castigat razboiul si Sasuke s-a intors in sat.
- Dar atat de repede, cum ?
- Hei, ai dormit patru sau chiar cinci zile.
Cinci zile ? Se pare ca am fost chiar extenuata. Nu pot sa cred ca brunetul chiar s-a intors in sat. Oare ce l-a determinat sa faca asta.. Acum totul a revenit la normal. Sunt atat de fericita ca echipa 7 s-a reunit. Am stiut ca Sasuke se va intoarce.

Scurt dar ceea ce s-a întâmplat contează
Vreau next-ul curând , cât mai repede posibil, şi dacă nu te superi poţi să postezi capitole mai lungi
te-am !!!

Va multumesc mult pentru comentatii ! <3

Cap 5 : Ca pe vremuri.

Sakura POV:

Au trecut doua saptamani de atunci. Sasuke se acomodeaza din nou cu cei din sat. Lume inca se uita la el ca la un strain si unii il evita, dar totul va fi ok. Acum incercam sa reparam stricaciunile provocate in timpul razboiului.
- Hei, Sakura vreti sa luam masa impreuna, ca pe vremuri ?
- Sigur Naruto, ma duc sa il chem pe Sasuke.
Ma intrept catre depozitul unde brunetul munceste acum. E atat de intuneric aici. Incep sa-i strig numele, din ce in ce mai tare, dar nimic. Ma asez pe o lada veche. Privirea imi fu furata de o cutie pe care scria ' Uchiha ' . Ma ridic si incep sa caut tot felul de lucruri. Dau de o poza cu noi, echipa 7. Atatea amintiri si totusi unele dureroase.
- Ce cauti acolo ?
Ma intorc catre cel ce rostise cuvintele anterioare.
- Scuze nu vroiam sa.. Hei, nu vrei sa vii sa mananci cu noi Sasuke ? Stii, ca pe vremuri ? ii spun cu un zambet cald pe buze.
Brunetul da aprobator din cap.
Dupa masa copioasa, ne indreptam cu totii spre casa. Se inserase deja. Urma o bufurcatie. Ne luam la revedere de la blond si impreuna cu Sasuke imi continui drumul spre casa. Era tacut si ganditor, insa eu am spart ghiata.
- Si de ce te-ai razgandit si te-ai intors in sat ?
Se opreste brusc si se uita tinta in ochii mei.
- Tu de ce crezi ?
Ii arunc o privire confuza.
- M-am intors pentru tine.
Raman masca dupa cele auzit. Brunetul se apropie de mine si ma saruta apasat pe buze. Imi incolaces sicioarele in jurul bazinului sau, iar el ma lipeste de peretele rece al casei. Oare el chiar ma iubeste, sau incerca sa vada pana unde sunt in stare sa merg ? Rup sarutul si cobor din bratele lui.
- Cred ca.. ar trebui sa.. intru in casa.
Brunetul imi arunca un "mda" in vant, se intoarce cu spatele si pleaca. Aud un 'noapte buna' in ecoul noptii. Intru in casa si fug direct in camera mea fara a da ochii cu parintii. Ma dezbrac de hainele murdare si prafuite si dupa un dus cald si relaxant, ma asez pe patul moale, cazand prada unui somn adanc.

Ii scurt , dar bun sa stii , sperc ca o sa te vad si pe la ficul meu cat de curand ! :-).

Oooooo ce dragut e ficulll
Sa pui next
I like it !
Pupici!

hey ! salut ! <3 am adus nextul ! <3 din nou ft scurt, stiu. Multumesc pt comentarii ! <3

Cap. 6: S-a schimbat ? sau poate nu.

Sakura POV:

O noua zi, o alta poveste. Asa se zice nu ?
Eram pe strada, plimbandu-ma si admirand jocul soarelui si al vatului cu frunzele copacilor, cand ma inalnesc cu Ino. Aceasta ma anunta ca echipa 7 a fost chemata in biroul lui Tsunade pentru o misiune importanta. Ii multumesc prietenei mele si pornesc la drum.
Ma indrept spre casa lui Sasuke pentru a-l anunta de intrunire. Pe drum am dat de Naruto si parea mai fericit ca niciodata. Ma saluta dulce si-mi spune ca are foarte multe sa-mi povesteasca; si astfel incepe :
- Eram la masa si mancam ramen, cand Hinata a trecut pe langa mine. M-a salutat si m-a invitat la o plimbare prin parc. Cum sa nu accept ? Ne-am asezat pe o banca si ea a inceput sa-mi povesteaca ceva. Nici nu mai situ despre ce era vorba pentru ca.. stii.. atunci mi-am dat seama cat de mult m-a ajutat Hinata si ea mereu a fost langa mine..sii.. eu.. chiar o plac. Asa ca am invitat-o la o plimbare maine seara. Crezi ca e ok ?
- Ohh, Naruto, ma bucur mult pentru voi. Stii, si Hinata tine chiar tine mult la tine sa stii.
- Dar.. tu si Sasuke ?
Las privirea in jos si incerc sa schimb subiectul.
- Hei, am uitat sa-ti zic ca trebuie sa ne prezentam in biroul lui Tsunade pentru o misiune noua. Haide sa-l luam pe Sasuke si sa mergem. Cu siguranta ne asteapta.
Blondul da aprobator din cap. Dupa zece minute de mers, ajungem la resenta Uchiha. Brunetul era deja la poarta. Il luam cu noi si mergem spre biroul lui Tsunade. Bat la usa de doua ori. Un ' intra ' se aude de dincolo de usa din lemn masiv. Apas usor pe clanta si pasesc cu incredere peste prag.
- Deci, v-am chemat aici doar pentru a va spune cateva lucruri. Primul : Sasuke, ne pare bine ca te-ai intors inapoi in sat si speram ca nu cumva sa ne dezamagesti. Si al doilea : In curand veti avea o misiune in Satul Nisipului. Dar va voi anunta mai multe la momentul potrivit. Puteti iesi.
O salutam respectuos pe Tsunade-sama si plecam.
- Eu plec. Trebuie sa ma intalnesc cu Hinata. Papa ! zice Naruto foarte entuziasmat.
Dupa plecare lui Naruto, brunetul si cu mine ne asezam pe banca din fata parcului. Ma priveste in ochi pervers si imi intinde un trandafir rosu.
- Sakura, vrei sa iesim undeva deseara ?
Ma uit la el uimita, dar imi cam place zambetul lu strengar. Oare ce sa-i spun ?
- Pai.. eu.. sigur ! spun zambind dulce.
- Ok. Ne vedem deseara, zice pastrand acelasi zambet de odinioara.
Poate visez, sau nu ? Sunt atat de fericita.. si sper ca el chiar ma place insfarsit.

awwww ce dulce dar de ce am vaga senzaţi că sasuke plănuieşte ceva ? :-/:
şn fine poate e doar imagineţia mea
Vreau next-ul şi ţl vreau repede te-am !!

Olala.....intalniri
hei daca ai vrea imagini cu tinute pt Sakura , ceva doar dami mesaj ;)
Pupici si treci si fa nextu' acu' :))))))))

Buna !
Ti-am citit ficul si imi place mult !
Ma bucur ca sasuke s-a schimbat !
Anunta-ma cand pui nextul te rog !

Hey, mersi mult pentru comentarii ! <3 Cum Am zis la inceput, vor fi 7 capitole. Dar ma gandesc la ceva gen Sezoul 2.. ce parere aveti ? In orice caz, mersi ca mi-ati citit ficul ! :o3

Cap. 7 : Pana la adanci batraneti.

Sakura POV:

E deja ora 18:00, Iar brunetul meu trebuie sa ajunga in curand.. ei bine, poate nu el al meu, inca. Imi iau o rochie neagra cu niste modele florale si o pereche de pantofi roz cu un toc scurt. Doua lovituri usoare in usa de la intrare, imi face inima sa bata tare, cum niciodata nu a mai facuto. Cobor scarile radiand de bucurie. Apas pe clanta si ridic privirea spre baiatul care ma astepta. Acesta scoate de la spate un trandafir roz si mi-l ofera. Il accept cu un zambet cald si pornim. Cu pasi mici ne plimbam pe aleea parcului in inturnericul noptii. Stelele stralucesc deasupra noastra iar luna ne zabeste la orice miscare. Sasuke se opreste brusc si ma priveste.
- Am sa iti spun atatea lucruri. Sakura, chiar daca nu ti-am aratat eu chiar te plac. Era mult prea periculos pentru tine sa te iau cu mine cand am plecat din sat. Si tu stii asta.
Se apropie de mine si ma saruta pasional. Limbile noastre purtau o lupta. Ma in brate si ma duce la el acasa.Ma intinde pe patul moale. Saruturile lui dulci continua si continua sii..

Astfel a inceput totul. Mereu am vrut sa spun cuiva povestea asta. Dar n-am reusit.. asa ca am scris-o aici. Sasuke s-a schibat, cu timpul. Au trecut doi ani de atunci. Stiu ca e greu de crezut ca cineva cu atat de multa ura si care a trecut prin atata suferinta sa devina bun si cald. Mai are el momente de perversitate dar nu pot spune ca nu imi plac. Il iubesc.. si el ma iubeste. E tot ceea ce mi-am dorit vreodata.
- Mami, mami ! Tata ne duce sa mancam inghetata !
- Si eu nu pot veni ?
- De ce nu ? Haide cu noi, imi zice o voce blanda.
Da, ne-am casatorit si avem doi copii. Sunt mandra de ei si de sotul meu. Hinata tocmai a nascut,iar Naruto e atat de incantat si fericit. Cine s-ar fi gandit la un sfarsit atat de frumos pentru povestea mea.. Se spune ca iubirea invinge. Ar trebui sa incep sa cred in proverbe. Si iata-ne ! Mai triumfatori ca niciodata. Si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Sau nu ?


SFARSIT !

Buna !
Ms. ca m-ai anuntat !
Nu ma asteptam ca asta sa fie sfarsitul !
Sincer actiunea a fost cam grabita !
Ar fi fost mai bine sa fie mai multa descriere !
Dar pana la urma a fost dragut !

da vreau sezonul 2
apropo erci că m-aii anunţat sper să faci asta şi dacă pui sezonul 2
te-am şi spor la scris în continuare!!