Prima dragoste

Subiect: Prima dragoste Dum 19 Aug 2012, 21:42

Prima dragoste

11 mai 1873

Imi privesc caminul pentru ultima data. Nu-mi vine sa cred ca trebuie sa fug, sa ma ascund pentru aproape un secol, pana cand nimeni nu va mai sti ca a existat, vreodata, o fata ce poarta numele de Sakura Haruno. Vars ultima lacrima pe care o mai am si incep sa alerg prin micul sat in care am copilarit. Imi strang mai bine mantia in jurul trupului si peste cap, pentru a fi sigura ca nimeni nu ma recunoaste.
Incerc sa-mi amintesc intamplarile ce au dus la aceasta plecare. Repede, imi dau seama ca nu conteaza. Singurul care pledeaza vinovat pentru toate aceste lucruri este chiar unchiul meu. Nu stiu cum a facut, dar am devenit nemuritoare. Am ramas, in mare parte, umana, doar ca nu pot muri sau dormi.
Inca ii sunt datoare unui salvator anonim ce mi-a oprit unchiul din a-si termina treaba. Daca nu era el sau ea, acum eram un monstru al intunericului. Oftez usor, marind viteza. Nu-mi permit sa fiu vazuta, nu dupa ce am fost acuzata de vrajitorie. Oamenii trec pe langa mine, nestiind ca acea persoana misterioasa de langa ei a fost condamnata la moarte…
Dupa ce trec de inca trei stradute, pot spune ca sunt mai linistita. Am ajuns langa padurea Timpurilor, singura care se afla langa sat. Fara frica, merg linistita printre copaci, pana ajung in dreptul unei case ce nu este foarte mare si care mi-a fost lasata mostenire. Mama a vut grija sa fiu protejata, stiind ce-I poate mintea unchiului. A pus o vraja in jurul gardului ce imprejmuieste casa, astfel incat doar eu sa o vad sau sa o simt.
Intru in casa, unde totul imi aminteste de buna mea mama. Chiar daca doar partial, era vrajitoare. Nu am mostenit nimic din partea ei, cel putin in acest domeniu. In rest, sunt o copie fidela…
Imi clatin usor capul si ma descalt. Arunc mantia de pe mine, parca fiindu-mi sila de ea. Urmatorii ani sunt obligata sa o port, chiar daca nu vreau. Cad in genunchi, deja extenuata dupa efortul depus. Pentru o simpla zi, am avut mult prea multe de indurat. Dimineata, a trebuit sa suport jignirile din partea unchiului, apoi, cand m-am plimbat prin parc, cele ale satenilor. Mai tarziu am aflat ca sunt condamnata la moarte, lucru ce a pus capac. Am fugit pana aici, unde ma simt in siguranta. Chiar cred ca o pot lua de la capat. Candva, aceste intamplari vor deveni simple amintiri. Cat astept acele vremuri! Cu ultimele forte, ma ridic. Cu o mana asezata pe peretele galbui, incerc sa ajung in dormitor. Parchetul scartaie la fiecare miscare pe care o fac, rugandu-ma sa merg mai repede.
Incontrolabil, incep sa zambesc. Dupa trei minute de mers, am ajuns in camera mea. Mobila este noua, pentru aceste vremuri. Multi ar fi invidiosi pe o asemenea camera, probabil crezand ca a costat multi bani. Chicotesc, amintindu-mi truda tatei pentru aceasta casa. Niciodata nu am fost bogati, dar ne-am descurcat. Nu duceam lipsa de nimic. Oftez, apoi ma arunc in patul micut, de o persoana. Adorm imediat, cu gandul la parintii mei.

15 septembrie 2012

A trecut mult timp de cand traiam in acea mica casa, ascunsa in mijlocul padurii. Cu timpul, aceasta a cazut, nesuportand trecerea timpului. Lumea s-a modernizat, iar vampirii, varcolacii si vrajitorii au ajuns povesti citite de adolescenti. Cand eram mica, oamenii puneau usturoi in fata usii, dar acum, daca cineva pomeneste despre vreo creatura mitica, raspunsul celorlalti este: “Doar nu crezi in asa ceva, nu? Sunt doar povesti!”. Acum, cand ma gandesc, imi vine sa rad. Au dreptate. Nu mai exista forte ale intunericului sau paranormal. Mai putin eu. Exceptia. Nemuritoarea fara puteri. Nu ma plang, pot zice ca m-am obisnuit cu acest trai. Ba chiar il ador. Zambesc in sinea mea si incerc sa fiu atenta la ore.
Poate parea ciudat, dar mereu am avut acelasi “orar”. Fac scoala incepand de la liceu, apoi ma angajez. Cand ceilalti imbatranesc, iar eu nu mai am ce face, plec. Asta fac mereu. Niciodata nu am iubit pe cineva, nimeni nu a intervenit in acest program. Cred ca este si vina mea. Nu vreau sa sufar, sa vad cum partenerul meu imbatraneste, moare, iar eu raman la fel de tanara la infatisare si vie.
-Domnisoara Haruno, imi puteti explica motivul pentru care gasiti ora plictisitoare?
Profesorul de muzica. Oricat as vrea, nu-l pot suporta. Daca nu esti foarte atent sau vede cea mai mica abatere, ai probleme. Oarecum amortita, ii rapund ca ora lui chiar este plictisitoare. Rosu de furie, ma trimite o ora la detentie, dupa scoala. Zambesc tamp, in timp ce-mi trec mana prin parul roz, ciufulindu-l. Prima pedeapsa pe care am primit-o. Hmm… De obicei, sunt elevul model, dar nu si astazi. Acest profesor ma enerveaza de mult timp, mai ales ca se crede ma inteligent ca mine. In mare parte, are dreptate, avand in vedere ca ma prezint ca o eleva de saptesprezece ani.
Oftez, sperand ca urmatoarele ore sa fie mai linistite. Din fericire, asa au fost. In timp ce colegii mei ies din clasa, eu ma asez mai comod pe scaun, imi scot un caiet din ghiozdan si incep sa compun poezii. Din cand in cand, mai imi ridic capul pentru a le raspunde colegilor care ma saluta. Cand credeam ca sunt in sfarsit singura in clasa, apar Karin si Ino, cele mai bune prietene ale mele. Le salut vesela, asteptand sa-mi spuna motivul pentru care inca mai sunt in scoala.
-Am facut rost de o mica pedeapsa. Nu mare lucru.
Amandoua ma privesc amuzate, mai ales atunci cand ochii mei verzi se uita cu indoiala cand la una, cand la alta. Imi pun toate lucrurile in ghiozdan, apoi le spun clar ca au innebunit. Ino isi da parul blond din ochi si ma roaga sa-I spun ceva ce nu stie. Ochii ei albastri analizeaza clasa, pana ajung in dreptul unui simplu scaun. Il ia, apoi se asaza pe el, langa mine si Karin. Roscata incepe sa se planga de uniforme, asa cum face mereu. Eu inca nu vad nimic rau in ele, ba chiar imi par frumoase. O rochita neagra, putin mai sus de genunchi si o bluza sau camasa alba, simpla sau cu un desen pe ea. Imi dau ochii peste cap, apoi o intreb, in sfarsit , ce vede rau in toata costumatia?!?
-Nu se potriveste cu ochii mei!
Incep sa rad, mai ales cand ma gandesc ca ea are ochii rosii. Ce uniforma s-ar asorta? Reusesc sa ma opresc abia cand pe usa intra un baiat inalt, brunet, cu ochii negri. Inima incepe sa-mi bata mai tare, iar in stomac simt mii de fluturasi. Oare ce se intampla cu mine? Ma uit in alta parte, asteptand sa-mi revin. Cand cred ca sunt pregatita, ca nu ma voi inrosi sau balbai, imi ridic privirea. Acum se afla in fata mea, la mai putin de un metru de mine. Imi zambeste dulce, apoi ma ia de mana. Condusa de el, ajung intr-o poienita nu prea indepartata de scoala. Se asaza pe iarba, iar eu il urmez. Ma priveste timp de cateva minute, apoi imi spune un lucru care ma socheaza: el este cel care m-a salvat atunci cand unchiul vroia sa ma faca o forta a raului. Fericita, ii multumesc. Il imbratisez, iar el imi spune, incet, la ureche, ca ma iubeste. Se pare ca m-a urmarit de la inceput, de cand m-am nascut. Este mai batran ca mine, dar are infatisarea unui om de nouasprezece ani. Il sarut, spunandu-I ca sentimentele ii sunt impartasite.
Pentru prima data, mi-am gasit iubirea. El este cel care ma face fericita, alaturi de el voi sta o eternitate. Lucruri marete, dar nici macar nu stiu cum se numeste!!! Rosie in obraji, ii pun intrebarea. Putin trist, probabil pentru ca el stie totul despre mine, iar eu nimic despre el, imi raspunde:
-Sasuke Uchiha.
Ei bine, acesta este inceputul unei frumoase povesti. In scurt timp, Sasuke a devenit sotul meu, iar mai tarziu am infiat un copil. Suntem mai fericiti ca oricand, chiar daca totul este grabit.
Pentru amandoi, a fost prima si ultima dragoste.
~The end~

Are doar un capitol, dar nu vreau sa ma lungesc, pentru ca nu ma mai opresc.
Este primul meu One Shot, asa ca vreau comentarii dure.
Sper sa va placa!

Subiect: Re: Prima dragoste Lun 20 Aug 2012, 09:51

One-shot-ul tau este absolut superb
Ma bucur ca Sakura si-a gasit ijn sfarsit iubirea si ca Sasuke o face fericita.
Am vazut ca nu mai vrei sa-l continui , dar ce ai zice sa faci altele?
M-as bucura enorm
In caz ca mai faci, te rog mult sa-mi dai un PM
Kiss&Hugs
Meli&Co

Subiect: Re: Prima dragoste Joi 23 Aug 2012, 21:26

E prea misto!!!!! Scuuuuuuuuuuzeeeeeee ca nu am dat com ,mai de mult...eu fata cazuta-n freza.,... sad

E super!Mi-a placut oarte mult!Il ador! in love

Edit Anna~Anitta: Cu rosu scriu doar cei din staff.

Subiect: Re: Prima dragoste Vin 31 Aug 2012, 14:38

Este foarte frumos in love

Felicitarile mele pentru ca ai scris un One Shot minunat a hug

Subiect: Re: Prima dragoste Sam 01 Sept 2012, 16:41

Uau!!!Imi place mult!E super!Felicitari, a fost scurta, dar la obiect!Ori cum ma bucur ca a avut un final fericit! good job

Subiect: Re: Prima dragoste Sam 13 Oct 2012, 14:36

buna Aimi...

este foarte frumos si a fost asa de dulce si de amuzant...
imi place ca au ramas impreuna pentru totdeauna...
au fost asa de dulci si prietenele Sakurei m-au facut sa rad...
sper sa mai faci astfel de "creatii"
Crisulinuu te pupaceste