Sper sa va placa ce am scris

Capitolul 1-Tabloul

O raza de soara patruse in camera lui Sasuke, descoperind tablourile de pe pereti, facandu-le vopseaua de ulei sa straluceasca si “aruncandu-l” intr-o noua zi pe tanarul ce statea aplecat peste o masina de scris. Acesta puse punct unei nopti de nedormit si, strangandu-si foile, se tranti in pat, lasandu-se cuprins de un somn atat de dorit si totusi fara vise, unul care facea moartea sa para ceva atat de usor de acceptat… Tanarul era un scriitor debutant ce venise in Franta pentru a-si termina un manuscris intitulat “Istoria Frantei – L’histoire de France”, pe care spera sa-l scoata pe piata la sfarsitul anului, atat in engleza, cat si in franceza. In viata lui normala, era un student de saisprezece ani, cu parul negru si cu ochii asemeni noptii . Tanarul se foi in baldachinul cu cearsafuri de matase, reusind sa arunce o perna undeva prin mijlocul camerei.
In camera alaturata, cu draperiile negre de atlas ascunzand lumina soarelui, se afla o tanara, care “arunca” din pensula culori noi peste sevaletul odata alb, creand incet un nou peisaj care constituia chiar camera in care se afla. Nu se trezise de prea mult timp, dar primul lucru pe care il facu fu sa isi continue tabloul. Cand fata incerca sa ia o alta culoare, reusi sa darame borcanelul acelei culori care, cazand pe altul si sfaramandu-l in bucatele, se lovi si el de podea si cu un pocnet, imprastie rosu si cioburi peste tot. Scapa o injuratura si ridicandu-se sa curete mizeria, blestema, dandu-si seama ca tocmai irosise cateva culori perfecte.
Sasuke se trezi brusc, inca din momentul in care auzise primul pocnet, dar la al doilea era deja in picioare, indreptandu-se spre camera alaturata. Era hotarat sa urle la acea persoana pe care o gasea in spatele usii, fara sa ii pese cum arata sau daca era cineva cunoscut. Batu in usa “vecinului” puternic si, imediat ce ii auzi scartaitul bland, deschise gura pentru a da drumul unui tumult de injuraturi, dar nu reusi decat sa expire tot aerul tras in piept cand vazu ce persoana ii aparu in fata. Hainele ii erau pline de pete de vopsea, parul roz, putin pieptanat si drept ii atarna rebel in jurul fetei, iar ochii erau de o culoarea verzuie. Era cam de aceeasi inaltime ca Sasuke, doar cu cativa centimentri mai scunda, insa aerul pe care il afisa era unul impozabil.
Cand brunetul constentiza infatisarea persoanei din fata lui, expresia de pe chip i se imblanzi imediat. Brunetul trase aer in piept si spuse cu o voce calma:
- Poti, te rog, sa nu mai faci galagie? Am avut o noapte grea si vreau sa dorm.
- S – Sigur, balmaji rozalia. Scuze. Pictam un tablou si am daramat din greaseala o culoare, incheie fata, gandindu-se de ce ii explica lui asta.
- Pictai? Deci esti pictorita?
- Da. Vand tablouri pentru a face rost de bani. Am nevoie de...
Rozalia se opri brusc, privind catre brunet cu cat mai multa fascinatie.
- Te superi daca... – se folosi de acest moment de tacere pentru a-si pleca privirea – intri putin ? Am o mica idee pentru tablou si tu... – aici tanara rosi total, iar Sasuke chicoti incantat – esti perfect pentru ceea ce am in minte.
- Sigur, aproba brunetul si intra in camera, asezandu-se pe pat. Si nu, nu o sa ma supar
Sakura se purta calm si linistita, cu toate ca, adanc inlauntrul ei, infatisarea tanarului ce tocmai se aseza in fata sevaletului il tulbura total. Putea jura ca, daca mai privea inca o data in ochii lui de un negru intens, avea sa se piarda in ei si sa-i fie imposibil sa se mai regaseasca. Dar totusi ii vedea chipul... si, cand Sasdke se ivi de dupa sevalet pentru a-l privi, ochii lor se intalnira si in aceeasi clipa, amandoi cautara un alt loc in care sa priveasca. In scurt timp, rozalia isi relua obisnuitul lui rol, iar modelul lui incerca sa fie atent si sa nu se miste deloc. Dar imaginea din fata ochilor , cu sevaletul si uriasul tablou din camera, incepu sa dispara treptat si sa fie inlocuita de un negru profund.
Rozalia privi din nou inspre pat, spre a incepe sa schiteze pozitia tanarului brunet si il gasi intins pe pat, dormind profund. Avea intiparita pe chip o expresie de un calm desavarsit si arata ca un inger. Fata zambi incantata, incepand sa deseneze totul asa cum era, neschimband niciun lucru, caci nu parea a fi nevoie. Lucra ore in sir, oprindu-se doar pentru a bea un pahar de apa si a-si relaxa incheieturile, dar apoi se apuca din nou sa picteze, mai entuziasmata pe masura ce ii zugravea chipul pe panza. Sfarsi prin a-i desena aripi uriase si albe de inger; una pliata sub corpul lui, alta intinsa in aer, taind atmosfera cu penele ei albe ca neaua, aproape parand ca se zbate pentru a scapa dintr-acel univers inchis si negru.
Cand incheie pictura, rozalia il privi pe brunet de dupa sevalet si il gasi dormind in aceeasi pozitie, respirand usor pe gura intredeschisa. Hotari sa nu-l treazeasca, deoarece era cu siguranta obosit, asa ca se duse pana la fereastra si trase draperiile mai mult, apoi isi stranse ustensilele fara sa faca zgomot si se aseza pe pat, ocupandu-si ultimele ore cu studierea lui Sasuke. Se apropie fara sa-si dea seama de parul lui, pentru a-l atinge si a-i simti moliciunea si astfel il izbi o aroma puternica de mosc, pe care o trase in piept de cat mai multe ori. Realizand ca mai avea putin si isi aseza capul pe umarul brunetului, se trase inapoi, reusind, in brusca ei miscare, sa cada din pat, lovindu-se putin. Ramase insa acolo, lipindu-si fata de podeaua de marmura, bucurandu-se de racoare si asteptand sa vada daca il trezise pe brunet. Il auzi miscandu-se in pat si rozalia se ridica, zambindu-i stingherit si scuzandu-se. Brunetul paru nedumerit.

E frumos ...
nu am citit eu prea multe ficuri cei drept insa parca toate incep cu o dimineata intr-o camera si de obicei din ce am vazut pe aici ... diminieata frumoasa si camera Sakurei

Deci va rog sa ma intelegeti ca nu prea ma pricep la ficuri, insa mi se pare dragut acesta . acordati-mi credit, va rog

este foarte frumos...continuarea

:>:D<: imi place ficul tau Yuki.... imi place cum ai descris si astept continuarea

imi place foarte mult..Interesant..sasuke scriitor iar Sakura pictorita..abea astept continuarea...ma intreb daca ii place lui Sasuke portretul.

Capitolul 2-Sarutul

- Am adormit ? intreba el, clipind des pentru a-si alunga ceata din fata ochilor.
Rozalia il aproba printr-o scurta miscare din cap si se scuza din nou pentru ca il trezise.
- E a doua oara pe ziua de azi, remarca brunetul si ii arunca un zambet care o dadu pe fata peste cap, apoi chicoti incantat, rasul lui parand a fi un clinchet de clopotel in bataia vantului. Ar trebui sa te revansezi pentru asta!
Prefacandu-se ca nu observa roseata obrajilor rozaliei, Sasuke se ridica de pe pat, indreptandu-se hotarat catre sevalet. Cand vazu imaginea care ii statea in fata ochilor, intai rosi, incantat de rezultat, apoi ramase privind in gol, cu toate ca tabloul inca ii era in raza ochilor. Fata se ingrijora usor vazandu-l in starea asta, asa ca incerca sa-l “trezeasca”.
- Nu-ti... place? Nu ma supar daca o sa-mi spui asta, nu sunt chiar cea mai buna pictorita, asa ca...
- Nu e asta, incepu Sasuke, cu vocea calma, dar dura. Doar ca... nu sunt chiar un inger.
Pictorita nu constientiza momentul in care incepu sa se deplaseze inspre brunet. Acesta o observa apropiindu-se si incerca sa se dea cativa pasi in spate, reusind doar sa se sprijine de sevalet, fara posibilitatea de a scapa. Rozalia isi continua pasii inceti, reducand distanta dintre ei doi. In curand, fetele lor erau la distanta de doar cativa centimetri, amandoi privind adanc unul in ochii celuilalt.
- Nu am facut cunostinta, nu? intreba rozalia, intinzand usor mana. Sakura Haruno,pictorita
- Sasuke Uchiha, reusi brunetul sa-si gaseasca cuvintele. Scriitor.
In loc sa ii stranga mana, Sakura se apropie si mai mult de brunet, astfel incat acum buzele lor aproape se atingeau, iar aroma de mosc il cuprinsese total. Se gandi brusc ca sigur aroma aia era de vina pentru totul ; il naucise total, de-abia mai stia ce facea in acel moment. Si totusi, voia sa continue. Asa ca, fara niciun fel de avertisment, ii prinse buzele brunetului intr-un sarut lung si placut. Cand amandoi rupsera sarutul, rozlia respira deja destul de greu, iar obrajii ii erau rosii gandindu-se la faptul ca il sarutase.
- Incantat de cunostinta.Sopti Sakura.
Sasuke ridica o privire dura catre ea, care, atunci cand a fost intalnita, a sters orice urma de zambet de pe chipul rosiatiz al Sakurei.
- Eu nu, spuse brunetul si pleca din camera, trantind usa dupa el.
Ramasa singura, rozalia se intreba ce anume facuse gresit. Dar stia ca tot ce facuse era gresit. Privi momente indelungate usa, apoi, hotarandu-se in sfarsit, pleca sa-l caute, sau cel putin sa-l urmareasca. Dar nu il mai vazu; deja fugise probabil. Cu un oftat scurt, pictorita iesi din hotel, fara sa-i pese ca toti oamenii o priveau din cauza hainelor pline de pete de culoare. “Imi pare rau”, gandi ea, dar nu avea cui sa adreseze acest cuvinte. Chiar ii parea rau. Nu isi dorise sa inceapa totul asa; il placuse pe Sasuke din momentul in care acesta intrase pe usa, din momentul in care il vazu dormind . Isi dorise sa simta moliciunea buzelor lui din primul moment in care staruise cu privirea asupra lor. Se gasise dorind lucruri pe care nu le gandise niciodata, numai pentru ca imaginea lui Sasuke ii alimenta aceste “viziuni”.
“Sunt o bleaga.”, concluziona Sakura. “Foarte mare, chiar.”
Se intreba insa unde este brunetul care ii furase inima.
In alta pasrte a orasului, barul era efectiv gol. Barmanul privea plictisit in jur, doua fete care nu aveau mai mult de 15 ani savurau fiecare cate o tequila, iar singura persoana aflata la o masa, un tanar de vreo nouasprezece de ani, cu un par negru ca noaptea si cu ochii pierduti in visare, tocmai ridica mana pentru a comanda ceva la care nimeni nu s-ar fi asteptat; un suc...
- Ai spus cumva suc, tinere? intreba barmanul, aproape nedumerit. Nu, nu accept asa ceva la ora asta a diminetii. Trebuie sa bei alcool. Al – cool. Intelegi? Iti aduc un rand din partea casei. Dupa o sa vezi singur ca e mai bine decat un suc.
- Poftim? replica Sasuke, vocea lui ridicandu-se cu o octava peste cea a barmanului. Am spus un suc. Nu vreau alcool. Ma tem ca va trebui sa plec daca...
Fetele de la bar aparura langa el intr-o secunda, imbiindu-l cu vocile lor ca niste clopotei in vant sa stea, sa bea cu ele doar un pahar, si apoi sa plece. Chicoteau incantate de fiecare data cand Nathaniel protesta si roseau de placere atunci cand le privea mai insistent. Barmanul sosi cu un pahar pe jumatate plin, pe care il aseza in fata brunetului.

intersanta continuarea ...vad ca acum Sakura face primul pas.Astept continuarea,vad ca ai idei foarte interesante :>:D<:

interesanta continuarea.astept sa vad ce o sa se mai intample

se pare ca avem o noua debutanta la noi pe forum.

Ficul este dragut, putina atentie la gramatica si in rest e superr! Bine ai venit la noi. Dupa cum observi aici e distractie non-stop :<<:

este foarte frumos....imi place ideea ta

frmos dar cum sa sarute sakura din prima....................?

asta mi-a placut si mai mult


astept nextul

am revenit cu nextul...mmm nu prea am avut inspiratie dar nah

Capitolul 3-Iubire nerostita

- Whisky, anunta el, cu vocea lui ragusita. Bea. E gratis, dupa cum am spus. Si ai grija sa nu-l bei prea repede. Nu iti va face bine.
Sasuke privi nesigur paharul, apoi il lua, cantarindu-l in mana. Bau doar o gura, pentru ca apoi sa bea iar, si iar, pana il termina din doar cateva inghitituri. Fetele chicotira din nou, mult prea incantate de zambetul brusc pe care il afisa tanarul. Brunetul ridica din nou mana, spunand cu o voce usor taraganata :
- Inca unul, te rog. E foarte dulce. Mai dulce decat sucul. Inca unul, cat mai repede!
Paharul nou sosi in doar cateva secunde. Brunetul il dadu iar pe gat in doi timpi si trei miscari, bucurandu-se de caldura lichidului ce ii trecea prin esofag. Una dintre fete se apleca peste masa, soptindu-i la ureche numele hotelului unde statea si numarul camerei, adaugand ca il asteapta mai tarziu. Nathaniel ii oferi doar un zambet.In curand, paharele au inceput sa se inmulteasca iar luciditatea scriitorului sa paleasca. Privirea i se incetosa in curand; barmanul refuza sa ii mai aduca un pahar si asta a parut sa porneasca un mic conflict, dar fetele l-au potolit pe tanar, convingandu-l sa stea din nou jos.
- Sasukel!
Vocea de-abia razbatu in harmalaia deja iscata. Privirile tuturor s-au ridicat pentru a se intalni cu ochii de caramel ai Sakurei, care inca statea in usa. Privea cu usoara tristete catre tanarul de la masa, care se ridica si se indrepta catre ea, adaugand, cu o voce poate mult prea ridicata :
- Ce tot vrei?
- Sasuke...esti beat, concluziona Sakura.
- Beat ? Visezi.
- Haide. Ai nevoie de ajutor ca sa ajungi la hotel.
- In niciun caz de ajutorul tau.
Incercand sa treaca de rozalie, brunetul se impiedica si fu aproape sa cada, dar Sakura a fost pe faza si a reusit sa-l prinda. Apoi, indemnandu-l cu o voce irezistibila, il convinse sa se lase ajutat pentru a ajunge acasa. Se misca mult prea impleticit. Bause mult prea mult. Exagerarile cursera unele dupa altele, de multe ori Sasuke balamjind lucruri fara sens pe care Sakuranu le lua insa in seama. Ajunsi in fata hotelului, scriitorul refuza sa mai mearga in continuare, indrugand iar cuvinte fara sens si razand ca un nebun, repetand faptul ca mai vrea un pahar de whisky. Vazandu-se nevoit sa faca orice pentru a-l duce pe vecinul lui inapoi de unde pornise, rozalia il lua in brate, grabindu-se sa ajunga in fata camerei lui fara sa fie vazut de cineva.
Rozalia ofta si il aseza pe vecinul lui in pat, privindu-l inca de deasupra. Nici nu realiza cand se apropie de el, cand buzele lor ajunsesera atat de aproape unele de altele. Sakura se simtea de parca el ea era cea beata, si nu ingerul ce ii statea in fata. Simti rasuflarea fierbinte a brunetului atunca cand deja era mult prea apropiat de el. Mirosul de alcool era usor combatut de cel de mosc din parul lui, armonizandu-se si creand o noua aroma, ciudata dar imbietoare.
Cand buzele scriitorului se zdrobira de cele ale rozaliei, legandu-se intr-un sarut pasional, doar unul dintre ei constientiza ca nu era un vis, ci pura realitate; ciudat era ca persoana care deosebea realitatea de vis nu era chiar cea mai lucida... Amandoi se trezira dorind din ce in ce mai mult, saruturile devenind mai languroase, mai neasteptate, mai lungi cu fiecare secunda. Nu aveau nevoie de aer atat de mult cat aveau nevoie unul de celalalt.Sakura se departa usor de brunet,privindu-l in ochii negrii care pareau ca o hipnotizeaza.
- Te iubesc. Atat de mult incat imi pare rau ca nu erai lucid in momentul asta.Stiu ca maine nu-ti vei aminti nimic.
Asa ca, trezindu-l din somn pe pictor, il saruta si ii sopti usor in ureche ca il iubeste, cu toate ca nu isi da seama de ce. Ramiel il privi lenes din spatele genelor dese si blonde, incercand sa desluseasca sensul cuvintelor, dar, dupa ce le intelese, fiecare pas facut curse de la sine. Il iubea chiar daca nu trecusera nici o zi de cand il vazuse pentru prima data. Si nu voia sa schimbe asta pentru nimic in lume.
Sasuke era mai lucid ca oricand,dar nu dorea sa recunoasca asta.
- Esti cea care imi va calauzi pasii. O, lasa-ma sa-ti arat drumul spre iad, inger cu ochii verzi!
-Sasuke,ma iubesti?
Sasuke scoase din buzunarul de la pantaloni,o bucata de hartie pe care i-o inmana rozaliei.Il privi cateva secunde pe brunet,incepand sa citeasca ce scrie.
-,,Ochi, mai priviti-o cea din urma oara!
O, brate, cea din urma-mbratisare!
Si, gura, poarta sufletului meu,
Pecetluieste cu o sarutare
Eternul târg cu moartea rapitoare!
Vin' calauz-amara vin' cârmaci
Nesuferit, vin', disperat pilot,
Si-azvârle-odata, sfarâmând de stânca
Sarmana-ti barca... Iata-ma-s, iubito!''
-Iti raspunde la intrebare?
-vreau sa aud din gura ta nu sa citesc de pe o bucata de hartie.
Sasuke pleca,lasand-o pe rozalie singura si confuza.

Sper sa va placa...nu prea mi-a iesit dar asta e...astept commuri

eu:mamaaaaaaaaaaaaa

mama:taci ca eu trebuie sa dorm

eu:nu tu mama si mamaaaaaaaaaaaaaaaaaa

mama:gata

eu :ok


ce frumos a fost ficul te felicit astept nextul succes

da,mi-ai pus si pe mess ca ai gresit numele lor ....ce inseamna sa te grabesti sa sa confunzi personajele ...oricum asta nu conteaza si abea astept sa continui.sper ca o pui in seara asta cum ai promis...ca uite ai doua commuri acum

mersi Kirara ..ai dreptate..nici n-am fost atenta deoarece scriam in acelasi timp si la alt fic si am in incurcat personajele ..scuze ...si mersi si tie <3SaSuSaKu=LoVe<3 pentru comm...iata continuarea...promit sa fiu mai atenta

Capitolul 4- Promisiune nerespectata.

In camera scriitorului din hotelul L' Amour d' Art domnea o liniste deranjata doar de tacanitul masinii de scris. Asezat la ea era chiar Sasuke. Sakura plecase acum putin timp sa cumpere de la magazin mancare noua. Mainile ii jucau pur si simplu pe taste, creand fara sa realizeze un nou text, de dragoste, in care personajele principale erau chiar el si rozalia. Intamplarile erau insa reale, dar textul nu avea sa cunoasca niciodata lumina tiparului. Va fi amintirea lui, in caz ca pictorita se va decide intr-o zi sa plece. Tastele se oprira din pacanitul lor aproape enervant iar brunetul ramase privind foaia pe care erau scrise doar cateva randuri.
Sakura...va pleca? Il va parasi vreodata? Normal ca... da. Intr-o zi, se va plictisi de el si va fugi pentru a gasi pe altcineva. Intr-o zi, pana si tablourile se vor plictisi de chipul lui, iar culorile vor refuza sa-i mai picteze obrajii cu un rosu fals. Va fi aruncat la gunoi si uitat, lasat sa putrezeasca fara iubire. Daca va incerca sa caute din nou iubirea, poate ca nici nu o va mai gasi. Va ajunge intr-o stare deplorabila doar din cauza lipsei ei? Ii vor alina lacrimile sufletul ranit?
Cand scrisese cuvintele pe foaie? Mainile lui aveau propria lor viata, neascultandu-l, scriind fiecare gand inainte ca el sa le poata opri.
Oare de cand bratele Sakurei il strangeau atat de tare incat de-abia putea respira? Si pentru ce anume isi cerea scuze?
Sasuke pleca din acea camera intunecoasa indreptandu-se spre camera Sakurei.
Cu vocea trista, Sasuke ii sopti rozaliei:
- Nu ma parasi... niciodata...
Iar pictorita, sarutandu-l usor pe frunte, ii raspunde:
- Nu te voi lasa singur. Niciodata.Iti promit

~~
,,Si totusi... Sakura... ti-ai incalcat promisiunea...''

,,Au trecut cateva zile iar paginile care iti cuprind numele sunt undeva intr-un sertar. Nu l-am deschis deloc de cand ai plecat. Pentru ca... daca le-as citi... as plange... Te-am rugat sa iei cateva cu tine. Mi-ai respectat dorinta?''
Gandurile brunetului,ii provocau multa tristete gandindu-se ca persoana care o iubea plecase.De ce?Parca acum cateva clipe i spusese ca il iubeste iar acum totul era un cosmar devenit realitate.Ea plecase.Dar unde?Intrebarile se invarteau in mintea scriitorului dar raspunsul nu aparea.
-M-am molesit prea tare...dragostea a facut-o...tu ai facut-o rozalia mea!Isi lua de pe masa un pahar cu suc privindu-l pret de cateva secunde.Il arunca in perete provocand un zgomot infernal.

sper sa va placa

aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa?!!!?!?!?!?!?!?!e prea trist ma intristez............................de ce a plecat sakura-chan????o doamne de ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee?ma intristez......sasuke-kun e schimbat nu imi place ca a plecat sakura-chan am inceput sa intru in fic fara sa imi dau seama ocricum iti multumesc ca ai pus nextul si sper ca totul sa se rezolve

e trist ..imi place mult cum descrii ...pune continuarea te rog

Capitolul 5-Din iubire te mint


- Am platit toate cheltuile pentru inmormantare si am fost singura care a stat atat de aproape de mormantul lui. Am plans cat pamantul era aruncat pe sicriu. Am gemut cand nu am mai zarit lemnul atat de maro. Am cazut in genunchi cand mormantul fusese complet acoperit. Si mi-am cerut iertare de mii de ori cand toata lumea a plecat. Am sperat ca ma aude, mi-am impuiat capul cu povesti de genul asta, cum ca ma aude, ca ma iarta si lucruri de genul. Dar, adanc in mine, stiam adevarul. Crud. Rau. Mortal. Veninos. Distrugator.
- Nu esti tu de vina daca Sasuke a murit, murmura o voce de barbat aproape fara sa realizeze ca isi spusese gandurile cu voce tare.
Tresari cand isi auzi vocea; ragusita, parand a rasuna de la mii de kilometri departare. Sakura il privi si ii observa chipul ingrijorat, parand cu cativa ani mai batran. Lacrimile o luara inaintea ei si in curand plangea din nou, incapabil sa se opreasca. Auzi ca prin vis usa trantindu-se si nici nu vazu prin ceata ce i se asternuse in fata ochilor atunci cand isi ridica privirea. Totusi, simti bratele inconjurate in jurul ei si umarul oferit spre a plange pe el. Zambi sub claia de par brunet al barbatului .Avea nevoie de consolare. De data asta, da.
-Nu-ti pot spune adevarul,Sakura.nu acum cand te vreau langa mine.Nu te pot lasa in mainile fratelui meu.Sopti barbatul,zambind usor si strangand-o pe rozalie la piept.
-Itachi...cum a murit Sasuke?Nici azi nu mi-ai spus.m-ai luat in ziua aia de langa el si apoi...
Din nou liniste.Acea liniste apasatoare care spunea multe dar tot odata nimic.
-Vei afla,Sakura.In curand.
-Itachi,putem iesi in gradina?
Brunetul o lua de mana,ridicand-o usor in brate,asemeni unei printese,ducand-o in gradina si asezand-o pe banca.Privea pierduta norii care pareau ca stau in loc,gandindu-se la frumosul ei brunet pe care il credea mort.

,,Cand privesc in urma, ma gandesc la ce greseli am facut. Si totusi, daca nu as fi plecat ... te-as fi atras prea mult intr-o capcana din care nu aveai sa iesi. Sasuke, stii ca te-am iubit. O stii fara sa ti-o spun eu. Insa... daca ma gandesc la urmari... la concluzii... Plecarea mea e prea justificata. Imi e dor de tine. Nici eu nu stiu de ce am plecat cu fratele tau,dar daca ma vezi de acolo de sus,te rog iarta-ma.''
Gandurile triste ale Sakurei,o facura sa planga.Il vroia aproape.Dar putea sa se intoarca la ea?
Itachi o privea trist.O iubea...o mintise in legatura cu moartea lui Sasuke.
~~

Sasuke privi cu solemnitate craniul pe care il tinea in mana; cuvintele trebuiau sa curga de la sine acum, nu? Aceeasi vesnica scena din Shakespeare, cea care mereu isi gasea un loc in mintea oricarui om. Vocea lui solemna intona:
- A fi sau a nu fi...
Iata intrebarea!
Se opri brusc, si nici el nu realiza de ce. Stia versurile urmatoare; le repetase ore in sir, era cam a zecea oara cand le spunea din nou. Insa ceva il oprise. Se gandi la Sakura, fara un motiv anume. Ce facea acum. Unde era. De ce il parasise?
Lasa craniul pe masa si pleca.Iesi din hotel,mergand usor si gandindu-se la rozalie.Se intoarse la celasi hotel,in aceeasi camera plina cu amintiri sterse,in camera frumoase pictorite care ii furase inima.

,, M-ai inspirat in orice tablou. Insa nu puteam sa te pictez pentru totdeauna. Poate ca, intr-o zi, culoarea iti va disparea din obraji, iar eu voi fi nevoit sa adaug un rosu inexistent. Parul tau se va albi, iar eu va trebui sa-l fac in continuare negru. Nu puteam sa te tin langa mine mereu. Pentru ca eu asta imi doream sa pictez tablouri care sa te reprezinte pentru toata viata mea. Insa stiu ca nu pot sa fac asta. De aceea a trebuit sa revin la peisaje. Peisajele nu vor pleca nicaieri, nu? Nu vor imbatrani, nu se vor schimba. Vor fi mereu altele care sa te inspire. Insa tu... Nimeni nu e ca tine. Si, daca as fi ramas acolo, in acel hotel, cu tine, viata mea s-ar fi rezumat doar la prezenta ta. Nu m-ar fi deranjat asta niciodata. Insa tu... Tu nu imi apartii.''
-Sakura esti bine?Intreba Itachi privind-o trist si indreptandu-si privirea spre fereastra de la camera ei.
-Ma gandeam doar.Sti,Romeo si Julieta au murit dar dragostea lor mereu a trait si inca traieste,oare ar trebui sa mor si eu din dragoste pentru Sasuke?
-Nu vorbi prostii.Asa a fost sa fie.Un sriitor sa moara,o pictorita sa renasca.Demonul a murit dar ingerul traieste.
Sakura ofta,privindu-l trist pe brunet.
-Itachi,de ce a murit Sasuke?Vreau sa-mi raspunzi sincer.
Brunetul privi pret de cateva secunde in ochii verzi si tristi ai rozaliei.Nu stia ce sa-i spuna.Trebuia sa o minta sau sa-i spuna adevarul?
-Sakura...te rog uita-l.
-Nu pot.Il iubesc.I-ai putea cere acum soarelui sa plece?Sgur ca nu.Cum imi poti cere mie sa-mi uit iubirea?Te rog,lasa-ma singura vreau sa pictez.Inca ceva...mai tarziu sa-mi dai raspunsul cu privirea la intrebarea mea.Nustiu de ce nu vrei sa-mi spui dar voi afla.

maica doamne ce minunat este

doamne te rog sa pui mai repede nextu ca sunt cau un ou fiert

saraca Sakura,crede ca Sasuke e mort ..inteleg ca Itachi o iubeste dar zau asa..sa o minta in legatura cu asa ceva?Acum amandoi sufera Imi place descrierea ta..e atat de romantic Pune mai repede continuarea ca e super

imi place cum descrii si e atat de romantic dar tot odata e si trist..pune repede continuarea te rog :>:D<:

Capitolul 6-Adevarul e spus

Sakura se ridica de pe bancuta,indreptandu-se spre camera ei,pe care o amenajase Itachi.
Rozalia privi tavanul aproape mirata; nu intelegea inca de ce era in pat. Ar fi trebuit sa termine tabloul sa adauge detaliile minuscule, culorile mai puternice si celelalte lucruri pe care nu le facuse in ziua trecuta. Dar, avand in vedere prin cate trecuse doar intr-o zi, totul i se paru pana si ei ciudat. Rapiditatea cu care s-a intamplat, actiunile lui, totul parea atat de indepartat si ireal incat era greu sa crezi. Cel putin el, uneori, considera ca avusese un vis , unul mult prea frumos. Insa atunci, cum isi explica faptul ca atunci cand s-a trezit, brunetul era inca in bratele lui?
Nu conta. Vis sau nu, ceva se intamplase. Asta era sigur.
Se rostogoli pe o parte si parul ei roz ii acoperi partial fata, gadiland-o usor. Nu se osteni sa-l dea la o parte si il lasa sa-i ascunda ochii si sa-i obtureze aria vizuala. Pe noptiera statea fosta masina de scris a lui Sasuke pentru un moment, rozalia crezu ca atunci cand va clipi, masina de fapt va disparea, asteptand parca sa se apuce de scris cineva. Sakura se ridica si privi foaia alba pe care erau scrise cateva cuvinte din masina; o scoase de acolo fara sa stea pe ganduri si se apuca sa citeasca.
,,Mainile lui pareau de foc, citi Sakura cu voce tare, si trasau linii fierbinti pe pielea mea, desenand diferite modele. Am recunoscut o inima, un cerc, forme geometrice si dupa, m-am pierdut. Nu am mai putut sa ma gandesc la nimic altceva decat la ea. Nu am putut sa mai simt altceva decat mainile ei, saruturile ei, totul. O doream poate mai mult decat ma dorea eA pe mine. Ne sopteam numele in voci in care se simtea placerea, aduse pana la extrem. Nu imi amintesc cand am scapat de haine. Tot ce stiu e ca adoram senzatia pe care mi-o dadeau cearsafurile de matase care imi mangaiau spatele si pielea lui fierbinte, in contact cu a mea. Cand m-a intrebat daca poate sa ma aiba, nu imi amintesc daca i-am raspuns. Poate vocea mea a murmurat un ,,da'', sau poate l-a urlat, in disperarea de a ajunge si mai departe de atat. Stiam ca O voiam. Stiam asta cu siguranta. Mintea imi era neagra, alba, goala. Greselile mele sunt insa de ordinul trecutului. O iubesc pe Sakura Nu pot sa stiu cum si mai ales de ce, insa o iubesc. O vreau pentru mine. Vreau sa fie cu mine pentru toata viata si chiar si dupa ea. O iubesc.''
Sakura privi foaia aproape mirat si se tranti la loc in pat, aproape mecanic, privind in continuare tavanul fara sa realizeze daca ceva se auzea in jurul lui. Cuvintele acelea de-abia citite i se roteau in minte. Si, sub efectul lor, inchise ochii si isi imagina viitorul. Sau doar cazu intr-un vis. Nici ea nu stia.Se intreba insa cand scrisese Sasuke aceste randuri.
Se trezi,deranjata de zgomotul provocat de ramura care parca batea in geam,dorind sa-i strice somnul.Privi pret de cateva secunde in partea stanga,derulandu-se in minte toate clipele frumoase petrecute cu brunetul.
-Au fost scurte dar frumoase.Sopti aceasta doar pentru sine,auzind-o peretii si lucrurile din camera.Nu dorea un raspuns sau sa o asculte cineva, dorea doar sa le pronunte.
-Sakura...trebuie sa-ti spun ceva.In parg statea Itachi care o privea trist,oftand usor si lasandu-si capul in jos.Se apropia usor de de rozalie,luandu-i mainile intr-ale sale si sarutandu-le.
-Sakura te iubesc.Te-am iubit mereu.Cum puteam sa-l las pe fratele meu sa mi te ia?Cum puteam sa ma prefac ca sunt fericit atunci cand te vedeam sarutandu-te cu el sau imbratisandu-l si soptindu-i cuvinte dulci de iubire?Spune-mi...cum?
Sakura il privea confuza,nestiind ce sa-i spuna,cum sa-i raspunda.Inima ei apartinea brunetului.
-Itachi...mi-ai spus ca ma iubesti.Daca ma iubesti asa de mult,te rog sa-mi spui ce s-a intamplat cu Sasuke.Te rog!
Lacrimi incepura sa curga din ochii verzi ai adolescentei,insa nu incetau o clipa sa nu-l priveasca pe brunet care nu stia cum sa-i raspunda.Ofta adanc,apropiindu-se si mai tare de ea.
-Ce-ai face daca ti-as spune ca Sasuke tarieste,ca te-am mintit in tot acest timp?
-Cum?El traieste?Dar am fost la inmormantarea lui.Cum se poate?
-Nu era el.In acea zi am omorat un om.Cadavrul lui se afla in sicriu iar lacrimile tale au udat pamantul degeaba.
-De ce ai facut asta?
-Te iubesc!De ce crezi?Sakuar iti promit ca alaturi de mine poti cunoaste paradisul,lasa-ma sa-ti dau aripi,lasa-ma sa ma apropii de tine so sa-ti dovedesc ca te iubesc!
-Dovedeste-mi ca ma iubesti,lasandu-ma sa-l vad pe Sasuke.Doar o zi.Atat iti cer si promit ca iti voi apartine de acum incolo.

ee...aaa..am uitat cuvantul...e super,mai lasat fara cuvinte ...pune repede continuarea sa vad ce se intampla

e minunat..imi place la nebunie..in sfarsit i-a spus adevarul...saraca Sakura,vrea sa fie cu Itachi doar pentru a-l putea vedea pe Sasuke ...plizz pune continuarea mai repede ca e super

imi place mult cum descrii ..te descurci chiar foarte bine ...abea astept continuarea