Un om numit Dumnezeu. [+17]

Subiect: Un om numit Dumnezeu. [+17] Joi 08 Dec 2011, 22:24

Desclaimer: Nu deţin nici un personaj din Anime-ul/Manga-ul Naruto şi nu încerc să fac profit pe urma acestora. Tot îi aparţine lui Masashi Kishimoto.

Ruşine să-mi fie căci am scris puţin la prolog. ;A;
Capitolul I care urmează după prolog va fii lung, promit cu siguranţă.
Cred că este al doilea fic al meu, dar puteţi să-l consideraţi primul de pe acest site. Fiindcă a trecut ceva timp de când nu am mai intrat pe aici cu ceva creaţii de la mine.
Din păcate l-am scris acum, proastă idee, nu este genial. Cu toate acestea - am povestit din perspectiva lui Sasuke trecutul său.
Totul are să fie din perspectiva acestuia.
Sper să vă placă această porcărie de prolog... *sad face* Mă voi revanşa cu nextul următor.

Edit: rescris prologul

Un Om Numit Dumnezeu

~Prolog~

"Poveştile întotdeuna încep cu: "A fost odată..." şi se termină cu: "Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi."
Pentru mine sfârşitul a fost unul dureros, spinii vieţii m-au înjunghiat la fiecare pas corect pe care am dorit să-l fac şi de fiecare dată cădeam în prăpastie.
Stelele îmi alinau durerea atunci când hoinăream străzile aglomerate ale Tokyo-ului, fiindcă ştiam prea bine că dacă îmi puneam o dorinţă ea se va împlini` a doua zi. Precum mici zâne ele sclipoceau neîncetat luminând puternic întunericul care ne înghiţea pe toţi.
Eram doar un adoleşcent naiv, rupt de realitate. Simţeam că prindeam aripi ,dar brusc, am picat din cer pe pâmânt, tras de forţa gravitaţională, închis într-o cuşcă şi legat de jur înprejur cu lanţuri gorase, grele.
Visele mi le-am spulberat singur şi când aveam şansa de îndrepta lucrurile, alte probleme s-au ivit şi mi-am dezamăgit familia, a doua oară. Însă această lovitură a fost sub centură.

Femeile, ah femeile! Fiinţe divine, un concept pur şi inocent, dar făurit de mâinile diavolului, pictate în veninu-i crud care odată ce muşti din ele, simţi că te adânceşti în sol.
Un zâmbet, o clipire din ochi, doar atât mi-a oferit şi din prima m-a fermecat. Buze cărnoase, trup conturat în forme rotunde, păr lung precum mătasea în razele soarelui... Am înghiţit momeala, precum un peşte m-am zbătut pe uscat, căci nu credeam că se va ajunge atât de departe.
Clipe de iubire, iluzii deşarte, zile în care stăteam rezemat de geam privind cărarea, gândindu-mă:
"Va veni?", "Îi va plăcea buchetul de flori?"
Cu zâmbetul pe buze şi o sărutare scurtă, aşa o întâmpinam când sosea, dar oare ea nu observa cât de mult o iubesc, chiar nu şi-a dat seama că prin fapta ei necugetată de a mă părăsii în ploaie, singur precum un câine fără stăpân, avea să scape de lucrul cel mai îngrozitor pe care îl putuse face?"
Zilele, lunile treceau foarte repede, nu mai ştiam ce se petrece în afara casei, păream absorbit de cei patru pereţi în care mă evaporam singur, în linişte.
M-am trezit la viaţă după ce un ciocănit s-a făcut auzit şi scrâncetele unui copil mi-au atras atenţia. La uşă, într-un coşuleţ bine împodobit plângea o fătură mică. Uimit de ceea ce mi se afişa în faţa ochilor am dat să iau în braţe copilul. Era şi un bilet ataşat de păturica rozalie în care acesta era înfăşurat.

"Ţi-o las cu bine, nu pot să am grijă de ea."

Ea a fost. Şi-a abandonat copilul, acum eu sunt cel de care micuţa fetiţă depinde, eu sunt tatăl ei.
Cu gândul tulburat am alunecat uşor pe cimentul de la prag, încă ţinând copila în braţe, iar lacrimile au început a mi se scurge în rânduri dese şi mari pe obraji, începând să suspin de durere. Ploua în acea zi, iar eu scrânceam odată cu cerul înourat şi trist.
Tatăl meu nici nu a vrut să audă de copil, m-a alungat de parcă eram blestemat să aduc ghinion familiei.
Nu a avut pic de milă cu mine, mama a încercat să-l convingă, la fel şi fratele meu, dar în zadar, avea propriile concepte, puţin şui de felul său, mereu urma acele principii de care nu se lepăda.
Aşa că a trebuit să-mi fac bagajul şi să plec pentru totdeuna din acel loc.

Anii au continuat să se scurgă, am mai crescut de atunci, la fel şi fiica mea de care am prins drag.
Nu eram un tată perfect, dar făceam orice să o văd zâmbind şi să simt că totul este bine pentru aceasta.
O viaţă dublă îmi oferea noi oportunităţi, noi şanse - nici eu nu ştiam ce sunt cu adevărat, hoţ sau erou?
Am multe porecle şi toţi mă cunosc, pot fii cel mai de temut duşman ori cel mai mare erou.
E o lume haină, lanţurile din fier nu ţin aceste fiare în frâu, câteodată trebuie să te înstrăinezi şi să te sălbaticeşti pentru a trăi în jungla oraşului.
Un lucru ştiu sigur, o fac din dragoste, din dragoste pentru mica mea familie - Jessica, echipa mea şi prietenii apropiaţi."

Subiect: Re: Un om numit Dumnezeu. [+17] Joi 08 Dec 2011, 23:49

Buna, buna ..

Imi primul rand ma bucur ca a mai aparut un fic. Inceputul este unul foarte stralucit. Dupa parerea mea fic-ul este unul destul de promitator.

Prologul a fost mai mult decat genial. Ai folosit multe figuri de stil ceea ce a imbogatit considerabil textul. Mi-a placut enorm felul in care ai povestit. Tin sa te contrazic, la inceput ai spus ca nu este genial.. este mai mult de atat.

Nu prea stiu daca ai inteles ceva din tot ce am scris pe aici.Vina mea, imi cer scuze. Ideea este ca imi place mult, chiar foarte mult cum ai inceput. Daca ai sa continui tot asa, va fi mai mult decat perfect.
Chiar te pricepi, n-am ce spune. Abia astept urmatorul capitol.
Te rog anunta-ma printr-un PM cand aduci next-ul.

Spor la scris si la idei^.^

Subiect: Re: Un om numit Dumnezeu. [+17] Joi 08 Dec 2011, 23:51

Mersii. Mă bucur că îţi place. <3
Nu este aşa de genial prologul, dar dacă reacţia ta este una pozitivă, îmi este de ajuns să cred că ţi-a plăcut.

Subiect: Re: Un om numit Dumnezeu. [+17] Vin 09 Dec 2011, 00:34

cat e de frumoooos
eu una il ador si il iubesc si imi place
imi place mult de tot felul in care te exprimi si ai descris atat de frumos capitolul asta si daca asa vor fi toate o sa fie un fic extraordinar
spor la scris si sa ma anunti cand pui next-ul

Subiect: Re: Un om numit Dumnezeu. [+17] Vin 09 Dec 2011, 09:22

Este prea genial. <33

Sa nu mai ai de gand sa spui vreodata ca nu e.:| E magnific. La cate figuri de stil ai folosit si felul in care ai povestit mi-a ajuns pana la inima. Ma simteam eu in situatia lui. :o3

Este absolut superb, abia astept continuarea.

Te pup.

Atenţie!! Prologul a fost editat cu o versiune mai bună.
În caz că cei care deja au postat, îi rog să recitească, însă nu este necesar să editeze comentariile.
Voi veni în curând cu nextul. <3

Asaa, eu nu am comentat de prima data desi iti citisem prologul. -.-" Acesta este intr-adevar mult mai bun si chiar imi place mult. Ai dezvoltat bine ideea de inceput in primul capitol si abia astept sa vad ce mai nascocesti. Curiozitatea a omorat pisica. Spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce.

choco^^

Miau miau !

Deci..wow. Chiar imi place. Ai dezvoltat foarte bine ideea dar cel mai mult imi place cum ai inceput. Foarte frumos. Chiar te-ai descurcat extrem de bine. Ma bucur ca ai descris in acest fel si chiar vreau sa vad cum va fi in continuare.
Vai Doamne, si ce titlu incredibil Un om numit Dumnezeu ? Deabea astept sa vad cum dezvolti ideea. Si ce idei ai :x
Chiar este un fic care promite multe, sunt sigura ca va fi genial !
Sper sa aduci repede primul capitol. Sa ma anunti si pe mine
Te pupacesc dulce

Deci e minunat !!!!!!!!!

Sa nu indraznesti sa spui ca nu e bun!

Sti ce nu e bun , e fantastic!!

Astept capitolul 1 si daca ai vrea sa ma anunti si pe mine

Wow!!! Deci e absolut minunat. Il ador, nu am mai intalnit ideea.
Saracul Sasuke sad

!!
In orice cz ideea e minunata. Nu zi ca nu e grozav pentru ca te inseli amarnic.
Deci abea astept capitolul 1 . Offf sper sa il aduci in curand ca de nu ne suparam !!
Scumpa spor la scris si la cat mai multe idei. Sper sa ma anunti cand pui nextul daca ai timp, daca nu e in regula.
Te-am pupat kiss

!

Wow Cri ce fic ingenios :x nu l`am mai vazut pe Sasuke cu Copilas
Ododododo ;x cat de tare poate fi mai
Titlu ma atras cei drept O.O
Deci repejor next ca moor!

Am trecut si eu pe la ficul tau si WOW. Genial, ideea mi se pare foarte orignala, cel putin eu nu am mai intalnito, descrierea imi place, sentimentele nu lipsesc ceia ce ma multumeste, deci sincer, ador acest fic! Astept cu nerabdare next-ul ca sa vad ce se mai intampla in continuare, sunt foarte curioasa, si terog cu moolta frisca si ciocolata, sa ma anunti si pe mine cand il pui. Zbyer scumpy si inca odata, astept cu ardoare next-ul! hi!

~Sexy Bee' te pupaceste~

Subiect: Re: Un om numit Dumnezeu. [+17] Lun 06 Feb 2012, 06:24

Acest fic se inchide la cererea autoarei. >> FanFicuri Blocate.