-Capitolul 1-
Viata-i amara…

Copilaria… cea mai linistita si frumoasa perioada a vietii. Nu ai nicio grija pe lume, decat sa te joci, razi si sa te distrezi. Nimeni nu te raneste, parintii formeaza o bariera in jurul tau, astfel incat tu iti inchipui ca toata lumea e buna si amabila, toti sunt corecti si nimeni nu doreste sa faca rau nimanui.

Cand te afli in acest glob de sticla,toata lumea, tot universul tau pare roz. Dar ce se intampla cand zeci de cutite sunt aruncate inspre tine, globul cedeaza, iar inima ta este strapunsa de acele lame taioase? Sufletul tau este cuprins de durere si disperare. De ce globul s-a spart atat de brusc, iar lumea si-a aratat coltii, nepasandu-i de sentimentele tale? Da, ai mai fost dezamagit de-a lungul timpului si multi oameni te-au ranit, dar parintii au fost acolo, langa tine, sprijinindu-te.

Viata a fost prea roz pentru aceasta fata. O eleva model. O fata frumoasa, parintii mereu langa ea ajutand-o sa se ridice cand dadea de greu, plimbata prin lume, doua prietene minunate si un prieten chiar dragut. Cand rozul a atins cea mai intensa nuanta, fericirea ei fiind de nestapanit, brusc, globul de sticla s-a spart, fericirea a fost inlocuita de durere, disperare, dezamagire si ura, iar acel roz minunat s-a transformat in negru.

Tatal ei era inginer si lucra in strainatate intr-o rafinarie ce trebuia pornita. Cand lucra la un compresor avariat incercand sa-l repare, o flansa a cedat brusc, iar uleiul fierbinte a iesit cu presiune din conducta si s-a aprins, toata camera compresorului sarind in aer… Acesta a fost primul cutit infipt in inima fragile a lui Jane. Ura negrul, ura doliul, dar cu toate astea, de la incident si pana la o luna dupa, aceasta a fost singura culoare pe care a purtat-o.

Mama ei, nesuportand socul, a cazut intr-o puternica depresie, doctorii spunandu-I fiicei sale ca-si va reveni foarte greu din soc.
Prietenii ei, vazand ca ea e tot timpul suparata si fara cgef de distractii au abandonat-o. Il iubea atat de mult pe acel baiat si chiar daca nu se sarutasera, traisera atat de multe clipe placute… Prietenele ei i-au fost aproape doar pentru ca de cand se mutasera la scoala ei, ea a fost singura care a vrut sa se apropie mai mult de ele si care le ajuta la teste. Cand ea a rupt legaturile, prietenii nu au incercat s-o ajute ci pur si simplu au lasat-o singura. Mai mult decat atat, baiatul la care tinea atat de mult s-a cuplat cu t***a liceului doar ca s-o faca sa sufere mai tare.

Cand un fir din viata ta, cusuta cu atata grija, se destrama, atunci si celelate fac la fel, distrugandu-ti munca. Viata lui Jane a fost cusuta cu fericire si iubire, dar cand un fir s-a descusut, disparand din lumea ei, celelalte s-au destramat si ele.

Era sfarsitul lunii august… Vantul batea incetisor frematand precum valurile marii printre frunzele copacilor, iar soarele, o minge de aur, se-ndrepta incet- incet spre apus.

Matusa lui Jane era in sufragerie, sorbind usor din ceaiul fierbinte, uitandu-se cu durere la sufletul sfasiat al nepoatei ei.
-Draga mea, ce ai zice daca ai mai iesi sit u din casa si ai veni cu mine la petrecerea de la sediu? Seful meu implineste 55 de ani si ne-a spus ca putem adduce alti invitati. N-ai vrea sa mai schimbi putin peisajul?

Ca trezita dintr-un somn adanc, Jane intreba surprinsa: ‘’Ce petrecere?’’
-Petracerea de la sediul Sigurantei cu ocazia zilei de nastere a sefului meu. Ce spui?

Jane medita cateva clipe. De ce nu? Nu a mai iesit din casa de cateva zile. Ii placea sa fie in preajma adultilor, datorita atat maturitatii ei rar intalnite la o tanara de 16 ani, dar si datorita parintilor ei care au tinut-o mereu aproape, ea fiind singurul copil printre adulti. Dar oare chiar ar fi o idée buna sa o lase pe mama ei singura?

-Daca iti faci griji pentru mama ta, atunci fi linistita. Cunosc o asistenta, doamna Anderson, care ar putea sta cu ea maine seara ca sa fie sigura ca isi ia tratamentul, spuse matusa cu blandete in glas.

Surprinsa de istetimea matusii ei, Jane accepta sa mearga la petrecere si o intreba pe Abigale la ce ora sa fie gata.

-Ei bine, la 6 incepe si de aici pana la sediu mergem vreo jumatate de ora cu masina. Asa ca, voi fi la tine sa te iau pe la cinci si jumatate.
-In regula. Atunci ramane pe maine la cinci si jumatate, Aby. O seara placuta!

-O seara placuta si tie, draga mea, ii spuse matusa lui Jane, dandu-i o imbratisare de ramas bun. Apoi se indrepta cu pasi mici spre poarta vilei Heart.

Dup ace inchise usa, pe fata lui Jane aparu un mic zambet. Simtea ca aceasta petrecere va fi speciala, foarte speciala. O parte din viata ei distrusa avea sa se reface, dar daca ea nu avea vointa destula, acest lucru nu avea sa se intample niciodata.
Stia ca seara ce va urma ii va schimba viata. Si habar nu avea cat de multa dreptate era in cuvintele ei….



Va multumesc ca ati citit! astept multe commuri.
V-am pupat!

fic nou si interesant si niciun com?lasa scumpa ca-ti dau eu un comm deci imi place ideea pana acum e originala si astept nextul repejor

Foarte frumof ficul si cu foarte multa imiginatie dar te-as ruga sa nu mai apara cuvinte ca "t***a" chiar daca sunt cenzurate

Acest fic este mutat la fan ficuri blocate datorita inactivitatii. Daca doresti sa-l redeschizi si sa-l continui ma poti anununta

Imi pare rau ca nu postez in seara asta dar am mici probleme cu netul... Dar nu va faceti griji, postez duminica :D
V-am pupat!

Haideti ca ma tin de cuvant!
Dupa o vacanta fooooarte luuunga, am revenit cu un capitol nou la fic.
Stiu ca are cam mult dialog, dar n-am ce-i face...
Astept pareri!
lectura placuta!




Acea caldura placuta, care iti incalzeste pana si sufletul, a invaluit-o cu repeziciune pe Jane, iar stralucirea peretilor de marmura, a nestematelor si a spiritelor protectoare au orbit-o. Dupa cateva clipe, ochii I se acomodara si observa ca locul unde statea mai devreme deschisa Usa de argint se transformase intr-un zid de marmura perfect plan, fara nicio sculptura pe el. Apoi, s-a intors catre cei doi insotitori ai ei care, cu o scurta plecaciune, i-au spus:

-Dupa dumneavoastra.

Fara nicio ezitare, a inceput sa mearga prin tunel ca si cand ar mai fi facut acest lucru de nenumarate ori pana atunci si a observat ca cei doi o urmaresc indeaproape. Fara sa se opreasca din mers, i-a intrebat:

-In regula, am trecut impreuna cu voi prin poarta. Acum imi veti explica ce se intampla?

-Desigur, doar asa v-am promis, raspunse baiatul. Dar inainte sa va prezint motivul pentru care sunteti aici, as dori, daca nu va suparati, sa ne spuneti numele Altetei Voastre.

Atunci, Jane se opri. Se intoarse usor catre ei si cu un mic zambet pe buze le-a spus:

-Numele meu este Jane Heart. Cu cine am onoarea?

-Eu ma numesc Rachell O’Conners, Majestate! spuse vioi roscata.

-Iar eu sunt Daniel White, Majestate!spuse repede si baiatul.

-Ma bucur nespus de mult ca v-am intalnit!

-Placerea este de partea noastra, Alteta!raspunse baiatul cu capul putin plecat.

-Acum, sper sa nu par nepoliticoasa, dar trebuie neaparat sa aflu ce se intampla! In primul rand, ati spus ca acesta este un portal-un portal catre ce? Mai exista o alta lume decat cea pe care o cunosc eu?

-Alteta Ta, nici nu se pune problema sa fiti nepoliticoasa!spuse putin surprins baiatul. Este absolut normal sa va intrebati cum ati ajuns in aceasta situatie si unde va indreptati. Acesta, dupa cum deja stiti este un portal-un pod ce leaga 2 lumi paralele. Prima lume, cea din care tocmai am plecat, este Lumea oamenilor, iar universul sau paralel este Lumea vrajitorilor. Pentru a intelege mai bine locul in care va aflati in acest moment si cel in care veti ajunge cat se poate de curand trebuie mai intai sa va spun o poveste veche de zeci de generatii.
Acum mii de ani, oamenii si vrajitorii traiau in aceeasi lume. Vrajitorii erau o populatie minoritara, dar oamenii se temeau de ei, ii izgoneau si ii omorau de cate ori aveau ocazia. Dupa decenii in care au trebuit sa se ascunda, cativa vrajitori mai batrani au gasit o cale de a separa cele doua comuntati- creearea unei dimensiuni paralele. Dar acest lucru era incredibil de dificil. Dupa multe incercari si experimente, au realizat intr-un final a doua dimensiune, dar nu puteau ajunge in ea. Vrajile lor i-au deranjat pe oameni si au fost ucisi inainte sa gaseasca o poarta. Comunitatea vrajitoreasca era ingrozita. Erau atat de aproape de libertate, dar totusi nu o puteau atinge. Atunci, sefii comunitatii au inceput sa aiba niste vise ciudate- vedeau o usa, la inceput translucida, auzeau o vraja foarte lunga si dificila si observau ca usa devenea tot mai opaca. In acel moment au realizat ca visul era un mesaj de la batranii vrajitori care ii invatau cum sa ajunga in lumea lor. Dupa cateva zile, cu un efort urias, au reusit sa deschida poarta. Vrajitorii s-au despartit de oameni pentru totdeauna. De-a lungul timpului, in Lumea oamenilor se mai nasc alti vrajitori, dar puterile lor sunt detectate de ceilalti vrajitori si sunt luati in cealalta dimensiune, iar familiile lor sunt puse sub juramant si nu pot spune nimanui despre lumea magica.

-Dar cum ramane cu Curtea Intunecata?intrerupse Jane.

-Aici doream sa ajung. Sefii comunitatii au fost desemnati de ceilalti rege si regina. Domnia lor a fost la inceput linistita, construind impreuna o lume noua. Dar cu timpul, regele a inceput sa fie mai dur cu supusii sai si sa se indeparteze de regina. Practica magia neagra si pe zi ce trecea isi aduna tot mai multi adepti. La un moment dat, regina si-a adunat supusii si a avut loc un mare razboi intre cei doi conducatori. Intr-un final, amandoi fiind mult prea puternici, au hotarat sa-si separe curtile. Astfel de partea magiei albe a ramas regina, care a capatat numele de Regina Alba, iar regele a continuat sa foloseasca magia neagra, capatand numele de Stapanul Intunericului. De-a lungul generatiilor, regii si reginele s-au ucis unii pe altii, acest razboi care continua si in prezent fiind numit „Lumina impotriva intunericului” .

-Si cum este posibil ca eu sa fi ajuns Rgina Alba??

-Puterile regale nu sunt ereditare, raspunse subit Rachell. O fata dintr-o familie de oameni normali, fara vreo putere deosebita, dar care seamana izbitor de bine cu reginele precedente primeste aceste puteri in momentul in care ultima regina moare. Cu alte cuvinte, Alteta Ta nu s-a nascut cu aceste puteri, insa va era scris sa le dobanditi.

Dupa cateva minute de meditatie, timp in care a aprofundat noile informatii, Jane i-a intrebat:
-In regula, sa vedem saca am inteles cum trebuie: de la nastere am primit sarcina se a fi conducatoarea vrajitorilor care practica magia alba, doar ca recent, atunci cand cealalta regina a murit, am primit puterile magice si dreptul de a ajunge in Lumea vrajitorilor.

-Exact!raspunsera cei doi in cor.

-Iar acum, dupa ce timp de 16 ani am avut o viata perfect normala, departe de tot ce inseamna regalitate si magie, trebuie sa fiu Regina vrajitorilor?!?

-Nu trebuie sa va faceti griji pentru rolul de conducere! Aveti un intreg consiliu de vrajitori la dispozitie cu care puteti discuta problemele regatului, raspunse Daniel.

-Si puterile mele magice...?

-Veti invata cat se poate de curand sa le controlati si nu veti avea nicio problema.

-In regula.... Dar ar mai fi ceva.... De ce Michael v-a spus capitane si locotenente??

-Cum am putut uita acest detaliu? Se intreba Rachell dandu-si o palma peste frunte. Ei bine, noi tocmai am plecat din sediul Securitatii britanice, corect?

-Corect... raspunse Jane un pic ganditoare.

-La fel cum in Lumea oamenilor exista politie si armata, in Lumea vrajitorilor exista Cele 13 Garzi. Dupa cum le spune si numele, acestea reprezinta „jandarmeria vrajitoreasca”. Ele se ocupa de protectia reginei si de apararea regatului in cazul unui razboi. Fiecare divizie sau „garda” este condusa de un capitan-il impinge putin si ii face cu ochiul lui Daniel- si sub postul de capitan se afla ceilalti ofiteri, in frunte cu locotenentul-si isi trece o mana prin parul roscat, zambind mandra.

„Aa... cum de nu mi-am dat seama ce-i cu aceste titluri? Cat de naiva pot fi uneori.... Doar bunicul a fost sublocotenent!” gandea Jane.
Dupa atata amar de vreme in care au vorbit neincetat, cei trei vrajitori s-au cufundat intr-o liniste profunda. Jane era pierduta in gandurile ei, mergand agale pe cararea pietruita si privind absenta sculpturile peretilor. In schimb cei doi ofiteri pareau nelinistiti... O aura malefica foarte puternica era ingrozitor de aproape de ei... Cum se poate asa ceva? Cele doua portaluri sunt separate. Michael nu ar putea niciodata sa apara nici macar la cativa metri de tunel. Dar daca nu e el atunci nu mai poate fi altcineva. Doar daca...