A piece we may never find

A piece we may never find

Capitolul 1

Ii mai ciufuleam din cand in cand parul lui Naruto, lacrimile prelingandumi-se inconstient pe obraji albi. La randul sau, blondul isi musca buza mai ducandu-si din cand in cand mana la ochii, stergandu-si lacrimile ce ii intepau ochii de azur. Imparteam acelasi destin. Parintii nostri murisera in aceeasi lupta. Erau eroi, dar nimeni nu ii considera. Oiriunde ne duceam, auzeam numai jigniri la adresa oamenilor ce s-au sacrificat pentru sat. Asa erau oamenii aici, nerecunoscatori. Pate daca nu erau parintii nostri, ei nu ar mai fi fost acum aici. Odata cu ei, si noi eram marginalizati pentru ca eram "odraslele lor nenoroc*te".
Naruto statea pe leaganul de lemn din fata academiei, in timp ce eu stateam cu genunchii la piept, afundata in iarba moale, privind grupul de copii ce se jucau nestingheriti supraveghiati de sensei. Ma durea cand ii vedeam susotind, si stiam ca vorbesc despre noi. Uneori ne aratau cu degetul si chicoteau infundat, alteori se strambau in mod voit la noi. Il mai priveam din cand in cand pe blondul de langa mine, suspinand si stergandu-mi ochii verzi cu mana mea rece. Si el se simtea la fel ca si mine. Imi era ca un frate, nimic mai mult.

La un moment dat privirea imi ramane atintita catre un baietel. Mi-a atras atentia prin simplul fapt ca isi vedea de treaba lui. Nu parea sa ne judece, in nici un fel. Avea parul negru, atat de iunecat, iar ochii sai erau adanci, ca un abis si veseli. Il vad dintr-o data oprindu-se si privindu-ne si el, iar in momentul acela ma simteam de parca as vrea sa url la toti si sa le spun sa ne lase in pace, sa nu ne mai judece pe nedrept. Dar de asemenea a fost singurul ce a zambit, s-a apropiat de noi, in timp ce toti ceilalti pareau a se uita urat catre el strigandu-l din urma.

-Buna, eu sunt Sasuke Uchiha. Pe voi cum va cheama?

Imi ridic socata privirea catre el, oferindu-i un zambet cald si bucuros. Cu coada ochiului il privesc pe Naruto ce il privea si el pe brunet, razand.

-Eu sunt Naruto Uzumaki, ea e Sakura. A spus el aratand spre mine.
-Veniti la mine acasa sa ne jucam, asta daca vreti... spuse acesta rosind putin in timp ce ma privea.

Eu ma insufletisem dintr-o data, dand din cap afirmativ si ridicandu-l pe blond din leagan, acesta parand de-a dreptul socat de data aceasta. Ma bucuram atat de tare ca in sfarsit cineva privea dincolo de aparente. Si noi eram copii normali, si noi sufeream si plangeam, si noi radeam si ne jucam. Nu eram cu nimic diferiti in afara faptului ca nu aveam parinti.
Mergeam putin mai in spate privindu-i pe cei doi jucandu-se si imprietenindu-se atat de rapid. Eram in extaz. Brunetul ne condusese intr-un fel de satuc primitor, cu casute de lemn. Se opri in fata uneia dintre ele, facandu-ne semn sa intram in incapere. Cei doi gentelmani din spatele meu mi-au ingaduit sa intru pima, apoi Naruto, la urma Sasuke ce se oprise in pragul usi.

-Mama! Azi am adus niste prieteni. Nu te superi, nu?

Acesta facu niste ochii mari, si afisa un zambet innocent, in timp ce mama lui daduse usor din cap in semn ca"nu". Ne asezasem nerabdatori pe un covoras pufos din mijlocul camerei, privindu-l pe brunet apropiindu-se cu o cutie mare in maini. Rasturna aceea cutie pe jos, din ea imprastiindu-se piese ce pe atunci mi se pareau cu miile. Cred ca neau luat cateva ore, iar noi, trei copii naivi, parea ca ne strofocam atat de tare, incat incepusera sa ne apara broboane de sudoare ce se prelingeau de-a lundul fetei.

Si cat de mare ne-a fost dezamagirea vazand ca puzzelul era gata, dar lipsea o singura piesa. Era totusi destul de tarziu, iar perdeaua aceea intunecata incepuse deja sa se asterne peste batrana Konoha. Cum noi eram pentru prima data aici si nu stiam cum sa ajungem aasa, mama sa l-a timis pe Sasuke sa ne conduca. Tot drumul i-am simtit ochii atittiti catre mine, ceea ce ma facea de fiecare data sa rosesc. Cand il priveam, acesta intorcea capul si se inrosea subit. Si am tinuto asa, pana ce cladirea in care locuiam singuri, eu si Naruto, incepuse sa se intrezareasca. Atunci, Sasuke s-a fastacit putin, apoi mi-a intins cutia cu puzzel-ul, dupa care s-a apropiat rapid de mine si buzele lui fine au luat contact cu pielea fierbinte a obrazului meu, facandu-ma sa inchid ochii instantaneu si sa devin ca o rosie. Dupa care tot ce imi amintesc e ca l-am vazut plecand, disparand in acel intuneric de nepatruns. De atunci nimic nu a mai fost la fel. Viata lui, a mea avea sa se schimbe complet intr-o singura noapte.

~Dupa 12 ani~

Si se scimbase radical, odata cu a mea si a lui Naruto. Dintr-o data aveam prieteni, eram populari si admirati si toata lumea ne lua apararea. Dar era ciudat, pentru ca de atunci Sasuke nu a mai fost acelasi. Acum el era singur, trist si niciodata nu vorbea cu nimeni. Si nu stiu de ce, dar parca ceva ma rodea pe atunci pe interior, ma simteam atat de vinovata. Asta pana sa aflu ca in noaptea aceea, cand s-a intors acasa, tot clanul sau a fost omorat. Si de cine? De persoana pe care o iubea cel mai mult, pe care o admira. Fratele sau mai mare, Itachi. Ma simteam ca ultimul om, pentru ca ma credeam vinovata de moartea parintilor sai, desi eu nu aveam nici o legatura. Si toata chestia asta nu a tinut mult, pentru ca sase ani dupa, Sasuke a plecat insetat de putere, in cautarea razbunarii.

Acum, la doisprezece ani de atunci, tot ce mi-a ramas amintire de la copilul Sasuke este puzzel-ul pe care mi l-a daruit in noaptea aceea blestemata. Sunt o fata de optisprezece ani, dar nici pana acum nu am reusit sa ii dau de capat. Am intors piesele pe toatee partile, nici urma de ea. E frustrant. Ma ridic privind dispretuitor piesele raspandite pe podea. Ramane pe maine. Maine va ramane pe poimaine. Si tot asa pentru ca nu pot gasi piesa aceea afurisita. Ii aud pasi lui Naruto pe scari, intrand fara sa bata la usa, ca de obicei. Da, tipic lui. Numai ca mi-am adus aminte ca tot ce ma acoperea era doar un prosop, pentru ca abia scapasem din aburii imbietori ai dusului.

-Oh, nu din nou! spuse acesta acoperindu-si cu mana perlele de azur. Imbraca-te, ne cheamna Tusnade.

Scot limba la el, apoi ma indrept din nou catre baie, destul de confuza ce-i drept. Oare ce ar mai vrea de la noi? Doar nu s-a ramolit intr-atat incat sa uite ca abia ieri ne-am intors din misiune. Nu-i asa?

Nu stiu daca sunt eu vreun talent nedescoperit, stiu ca nu sunt buna la descriere, stiu ca e scurt si mai stiu ca titlu e varza. Dar cum e primul meu fic as vrea critici, sfaturi pentru ca eu chiar vreau sa ma perfectionez.

Hei, hei!

Primul tau fic?

I don't believe you

Este imposibil scumpo O.O

E prea frumos

Scurt? o.O Serios, parca te-ai pus pe minciuni in seara asta. Titlul este magnific. M-a atras foarte mult. Si ideea mama mama :x
Ce frumos

Abia astept sa vad cum dezvolti Si descrierea e foarte buna. Parca simteam ce simte si Sakura. ^^

Spor la scris si idei!

P.S: EU sunt fana nr. 1 ! ^.^ <3

♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥

Un fic nou :x unul frumos

Imi place povestea, nu am mai vazut-o. Cei doi au fost dati la o parte de mici, probabil au suferit, dar cand s-au marit lucrurile s-au schimbat si ma bucur. Dar, Sasuke el a suferit atat de mult cand i-a omorat familia, era de asteptat.

Abia astept sa vad de ce ii cheama, banuiesc ceva
Anunta-ma cand pui next, scumpo abia astept sa il vad

♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥

buna, pai numele ficului e super, si primul capitol a fost asa de frumos:X:X:X
Ce dulce era Sasuke cand era mic, bietul de el...nu merita sa sufere:(
pacat ca acum ca sunt mari Sasuke, Sakura si Naruto nu mai sunt impreuna ca si atunci cand erau mici.
e chiar interesant ficul tau, si sper sa aduci repede nextul

Vai doamne doamne , ce fic nemaipomenit <3333!
Primul tau fic ?
Nu pot sa cred !
Ai descrierea foarte buna , o ador , la nebunie <333
Saracul sasuke .. Cred ca a fost distrus cand a ajuns acasa . sad

Cred ca in puzzel-ul acela este un mister , vaai , cat de palpitant !
Adu nextul ca fierb aici !
Te fac piftie daca nu.l aduci :))

Cappuccino te iubeste :*

Ma bucur mult ca va place, si sper sa nu va dezamagesc cu capitolul 2

Capitolul 2

Dupa un ciocanit scurt, usa biroului sau s-a deschis cu un mic scartait. Am patruns in incaperea luminoasa a hokaghelui privind-o pe Tusnade, cu capul sprijinit in maini si privirea serioasa. In spatele sau se afla geamurile limpezi, ce o protejaza de racoarea de afara, dar ii ofera superba panorama a satului ascuns intre frunze. Asa este de cand o stim. Mi-a fost ca o mama si ii sunt recunoscatoare pentru ca ea m-a invata tot ce stiu si mi-a fost alaturi cand am simtit nevoia ca mama sa fie langa mine. Nu cred ca mi-am revenit niciodata dupa pierderea parintilor mei, nici eu, nici Naruto. Numai ca ea a stiut sa ne fie alaturi. O vad ridicandu-si privirea patrunzatoare catre noi. Ochii sai de un verde inchis nu exprimau nimic, niciodata.

- Sper ca nu v-ati suparat pe mine ca v-am chemat atat de tarziu, dar am o veste ce s-ar putea a va bucure. Spuse aceasta zambind in coltul gurii.
- Orochimaru a fost omorat. De asemenea am informatii clare ca eroul este chiar un cetatean al satului frunza, ce ar vrea sa se intoarca. Maine veti pleca in cautarea lui.

Privirea mea se transorma instantaneu, dar voiam sa par cat mai linistita. Eram ingrijorata... Ar fi trebuit sa fiu fericita. Acel monstru e cel din cauza caruia au murit parinti nostrii. Orochimaru ar fi pornit un razboi, din care satul si tot ce tine de el, nu ar mai fi iesit. De asemenea, Orochimaru il luase pe Sasuke de langa noi. Poate era el rece si indiferent, dar ne bucuram sa il stim acolo. Era unul de-al nostru. Era prietenul nostru de o viata la care nu puteam renunta. Si parca ceva ma macina pe dinauntru. Ceva ce nu ma lasa ma bucur de moartea unui monstru. Era ceva ce ma frmanta de sase ani. Sper totusi sa il gasim, pentru a- i putea multumi omului ce ne-a razbunat. Ii voi fi recunoscatoare toata viata. Blondul afisaza zambetul sau de toate zilele, ce te umplea pur si simplu de energie, in timp ce ma trage de incheietura.

Ca si el, am o pofta de viata nebuna, desi vremea de afara nu tine cu noi. E innorat si sta sa ploua, iar aerul e gros si sufocant. Orasul se cufunda cu toul in ceata. Pentru noaptea ce va urma, presimt furtuna. E lucrul de care imi e cel mai groaza, inca de mic copil. Asta, si singuratatea. Poate pentru ca in noaptea aceea blestemata, fulgerele brazdau cerul, iar in acea casa nu eram decat eu, Naruto si singuratatea.
E deja tarziu, asa ca imi facut curaj si ma intind in pat, incercand sa adorm. Dar lumina electrizanta de afara, tunetele oribile, sunetul stropilor repezi de ploaie ce se loveau de geamuri, nelinistea ce imi apasa sufletul nu ma lasau sa adorm.

Ma ghemuiesc usor, patura acoperindu-ma intru-totul in timp ce lacrimile nu incetau sa imi curga pe obrajii imbujorati. Daca ploaia nu se va opri ,eu nu voi putea dormi toata noaptea ceea ce nu se poate intampla. Ma ridic alene, asezandu-ma pe patul lui Naruto, acoperindu-ma cu patura. Nu il deranjeaza niciodata. Dorm cu el de mica, e ceva atat de familiar pentru noi. Ma simt in siguranta stiindu-l langa mine, am absoluta incredere in cel mai bun prieten al meu. Framantarile ma apasa atat de tare... E cea ce trebuie sa ii spun de atatia ani, iar acum e momentul perfect. Totusi imi e fica ca ar putea lua=o ca pe o minciuna. Si doarme atat de linistit...

-Naruto, am presimtirea ca Sasuke e cel ce l-a omorat pe Orochimaru. Spun eu soptit, intorcandu-ma cu fata la el. Deschisese incet ochii, indepartandu-mi grijuliu o suvita rozalie ce imi acoperea chipul
-E doar o presimtire... neaga acesta totul, atat de linistit.

Nu mai pot suporta, parca totul se naruie in fata mea. Eu stiu ca e adevarat. Ma ridic in capul oaselor, cu mainile pe genunchi, sprijinindu-mi frunea de ele.

-Nu, Naruto. Nu e o presimtire... spun eu in timp ce lacrimile nu incetau sa apara
- Cu cateva zile inainte de a pleca, acesta mi-a promis ca ne va razbuna. Soptesc incepand sa suspin.
Imi urmeaza exemplul, ridicndu-m icapul si privindu-ma trist.
- Si de ce nu ai spus nimic in toti acesti ani?
Il privesc in ochi. In coltul ochilor, perlele d margaritr incepusera sa apara.
- Imi pare rau. Contuinui sa plang, strangand materialul ce imi acoperea trupul micut.
-I-am promis...

FlashBack

Sasuke statea rezemat de peretele academiei, in timp ce eu ma tineam de balustrada rece. Privirea lui de gheata era indreptata catre iesirea din sat. Era tot ce visasem. Eram in sfrsit singura, cu el. Imi parea atat de frumos, ca un inger. Dar ma intrebam, oare el era ingerul meu? Parea ca se framanta, ca ar vrea sa spuna ceva, ca sufera in liniste. Am intredeschis gura, nesaturandu-ma sa il privesc. Ma atragea. Atat de misterios, atat de indiferent... Probabil si el observase privirile mele obsesive. Mi-as fi dorit sa simta, macar pe jumatate cat simteam eu.

-Ce te framanta? Il intreb eu, de data asta apropiindu-ma.
-Ce te intereseaza? Spuse el indiferent. Tu nu sti cm e... nu sti cum e sa nu ai familie.

Am lasat capul in pamant, incepand sa plang in liniste. Acesta tacuse brusc, probabil isi daduse seama ce gafa a facut. Mana lui puternica mi-a indepartat lacrima fierbinte, murmurand un "imi pare rau" rusinos.
Eu stiam cel mai bine cum e sa nu ai familie, sa nu te iubeasca nimeni. E sfasietor, e dureros sa stii ca nu ai cui sa spui "mama", "tata"...e dureros.
Vantul si-a imprastiat mireasma, spargand acea tacere ce se asternuse intre noi. Soaptele lui se auzeau abia soptite, parca imprastiate de vant. Stiam ca probabil nu si-ar fi dorit sa le aud.

-Va voi razbuna si pe voi, Naruto, Sakura, prietenii mei.
Ma privise cu o ura in ochi, atat de puternica. Dar parca mai mult privea prin mine, asa ca nu m-am suparat.

-Promite-mi ca nu vei spune nimanui. Imi spuse acesta luindu-mi mana intr-a sa. Promite-mi ca nu vei spune nimic pana ce imi voi indeplini scopul.

Radeam printre lacrimi si suspine. Nu stiam ce puteam spune

-Promite-mi.
-Iti promit... am spus eu cu glas stins, nesigur.

End Flashback

Naruto ma asculta cu atata atentie. Pare un copil. Dar asta si este. E un copil mai mare, asa cum sunt si eu. Uneori ma regasesc in personalitatea lui.
Furtuna, ce devenise acum o ploaie mocaneasca, risipea un parfum atat de placut si revigorant, odata cu teama pe care o acumulasem in timpul noptii. Trag aer in plamani usurata. Ma simteam libera, nu mai aveam nici o piatra pe inima. Marturisisem totul...
Soarele se ridica din muntii, atat de maestuos si stralucitor cum nu mai fusese de mult.
Astazi parea a fi o zi frumoasa. Il privesc zambind pe Naruto razand in gand. Astazi il vom gai pe Sasuke ! Cu orice pret!

Gata! L-am terminat si pe acesta. Acum, cat mai suntem in vacanta ca dupa aia... mai rarut, ca-i mai dragut.

Prima, prima!

Doar sunt fanul nr. 1 b-).

A fost superb scumpo Parca m-am simti asa trista precum Sakura :(

Oare Sasuke e cel care l-a omorat?

Sper ;o3

Abia astept next <3

Spor la scris si idei!

Capitolul 3

Ma ridicat alene din pat frecandu-ma somnoroasa la ochii obositi. Asa imi trebuie daca stau noaptea treaza. Dar a meritat. In sfarsit sunt libera. Las picaturile reci de apa sa imi scalde trupul acoperit de camasa scurta, privind in gol. Speram ca el sa fie. Sprer ca lui sa trebuiasca sa ii multumesc. Inima imi bate cu putere stiind ca urmeaza sa il vad. Desi stiu ca nu mai e acelasi copil bland si rusinos, ceea ce ma intristeaza. Probabil e acelasi individ rece si indiferent. Totusi in momentul asta nu conteaza, e doar o dorinta. Imi inchid ochii de smarald oftand. Tremuram. Poate de nerabdare, de dorinta sau pur si simplu din cauza apei reci. Dar acel dus era tot ce aveam nevoie.
Aud batai in usa, de parca cel ce ar fi in spatele ei ar frea sa o darame, nu alceva. Opresc apa, incepand sa deschid nasturii micuti.

-Sakura, a spus blondul chinuit. Daca nu iesi in doua minute intru peste tine!

Ma grabesc sa ma imbrac desi stiu ca nu ar intra peste mine. Nu ar avea curaj. Cred ca mai degraba si-ar face nevoile pe geam, decat sa intre cat inca sunt eu in baie.
La un moment dat aud totusi usa deschizandu-se, in timp ce trageam fermoarul bluzei.

-Oh, nu! Nu ai facut asta. Ma uit eu la el aparent suparata

Il arunc in pat, in timp ce eu ma asez cuminte pe abdomenul lui, luand un pahar si incepand sa torn usor apa in el. Era torturat, bietul de el. Ma tot implora sa il la sa intre la toaleta, imi promite ca va fi baiat cuminte si ca nu va mai face, ceea ce ma face sa chicotesc amuzata. Ii arunc o privire ondiferenta, de parca nimic nu se intamplase, oftez adanc, apoi ma ridic de pe el

-Haide Naruto, lasa prostiile. Nu avem timp de jocurile tale, ne grabim.

Am pornit pe drumul ce ducea catre satul ascuns in ceata. Cum am spus, o zi frumoasa. Ador soarle ce imi scalda chipul palid cu razele sale. Numai de aceea prezenta mi-ar da pace... Simt o durere puternica ce imi ardea parca spatele, atat de intensa cum nu o mai simtisem niciodata. E o prezenta negativa prin apropiere, chiar malefica as putea spune. Ceva ce parca m-ar impiedica sa ajung undeva... sau poate doar luasem eu razna.
De cand ma stiu am un semn ciudat pe spate, ceva asemanator unui dragon. Desi ma consider speciala, niciodata nu am avut curajul sa il arat cuiva. E micul meu secret. De obicei incep sa simt furnicaturi de-a lungul sau, dar acum e diferit. Acum ma arde... Simt cum ceva ar vrea sa imi strapunga pielea, e o senzatie atat de ciudata. Parca totul se invarte in jurul meu, iau foc. Ma opresc la un moment dat in drum, facandu-i semn lui Naruto sa se opreasca si el. Ma asez pe iarba, strangandu-mi genunchii la piept. Durerea e atat de insuportabila, ma roade pe interior. Ceva se trezeste in mine si vrea sa iasa la suprafata. Am inceput sa urlu, in timp ce blondul ma priveste neputincios.

-In spate, ii spun eu cu un glas chinuit.

Era o lupta parca ce venea din padure. Copaci erau distusi pana aproape de noi, incat puteam distinge cele doua siluete. Una era asezata p o piatra, privind-o pe cealalta zacand fara viata in fata sa. Lupta se terminase. Reusesc sa ma ridic, apropiindu-ma cu pasi sfiosi de locul unde pare ca s-ar fi tinut o adevarata batalie. Cu ochii rosii si plini de lacrimi, le puteam distige cateva trasaturi. Cel mort, are parul negru prins intr-o coad si pielea alba perfecta. Celalalt, avea parul de abanos, ochii rosii si parea de varsta noastra. Asta daca nu...

Asta daca nu e chiar Sasuke. Atunci cel de langa el e Itachi. Dar e imposibi. Itachi e mort? Inima imi batea cu putere, si desi inca simteam adanc durerea am inceput sa alerg catre el. E socat sa ma vada, dar pare fericit. Nu ma gandesc nici o clia ce vreau, ii sar in brate soptindu-i incet

-Mi-a fost dor de tine.
-Si mie. spuse acesta odihinndu-si mana pe spatele meu.

Imi afund mai adanc chipul in haina sa, incepand sa plang. Dar acesta ma indeparteaza usor, privindu-ma, din nou. Ma pierd in ochii sai. Atat de negri,adanci si....sinceri. Parul sau moale si intunecat, atat de matasos. Trupul inalt, albicios, bine facut. Toate aestea ma faceau sa il doresc, sa il vreau numaim pentru mine, sa realizez cat de dor mi-a fost cu adevarat de el

-Multumesc. Ii spun eu i timp ce lacrimile imi inteapau ochii rosiatici.
-Naruto! il strig pe blond, privind zambind in zare.

Naruto se apropie rapid de mine, ramanand nemiscat. "Nu se poate..." a soptit acesta stins. In urmatoarea clipa eram in bratele sale, atat eu cat si Sasuke. Imi era atat de dor, tanjeam dupa momentele in care strateam toti trei, impreuna. Acum, acestea devenisera realitate, ca un vis . Un moment magic, cum demult dorisem. Nu existau cuvinte sa il descriu. Imi era dor de imbratisarile energice ale blondului, de momentele noastre impreuna, de el...

-Am venit sa te aducem acasa...

Ei, nu prea am facut furori cu capitolul 2 nu? Scuze, stiiu ca asta e mai scurt, si nu e stralucit dar eu chiar aveam chef sa scriu, asa ca, uite-ma

Ba e foarte, foarte frumos si straluciiit

Ideea fic-ului e superba, imi pare rau ca nu am trecut pe la capitolul 2, dar nu am vazut ca l-ai pus x_X Rusine mie..

Oricum, eu iti ador fic-ul, ma bucur ca totul s-a terminat si sunt toti trei impreuna , dar tot vreau sa vad ce urmeaza

Spor la scris

Buna ma dat si eu peste ficul tau ai e minunat.

Imi plavce ca Sasuke sa intors si ca e bun.

Astept next si PWP doolce

yey am aterizat si eu aici happy2

ma bucur de ce vad e frumos magnific si ai niste sentimente bine descrise happy

de abia astept sa vad la ce te va mai duce capsorul akm ca sasuke se intoarce in sat happy

ideea nu e tocmai originala dar ma rog e sasusaku deci merge si asa in love

next!!!!!!!

Cat il iubesc de mult!!! Il ador!!! Deci sunt atat de curioasa ce se va intampla in continuare...Adica, oare ce va zice Sas`ke???? De abia astept continuarea Sti... ce chestie! In Naruto (anime-ul), Sakura il judeca pe Naruto la inceptut, din cauza ca nu avea familie, iar acum ii imparte soarta, iar asta, pe cat e de dureros, pe atat e de frumos!

atat de frumos huh?

nu imi vine sa cred ca nu am gasit mai repede fic-ul acesta extrem de minunat nervi!

te felicit kiss

sa vi repede cu next-ul ca mor de nerabdare huh?

sper ca Sasuke va accepta sad

te rog sa ma anunti cand pui next-ul good

astept next-ul cu ardoare dance2

cu drag Iva good job

Andreea Drăgan · Subiect: Re: A piece we may never find Mier 14 Mar 2012, 19:20

Buna
Doamne, ma bucur ca s-au reantalnit
Nici nu-mi vine sa cred.
Si vin si momente SasuSaku, nu?
Ei in e eu le astept cu sufletul la gura
Astept next-ul scumpo

Fan Fic inchis pentru inactivitate.

Merge la >> Fan Ficuri blocate.