I.

Te lasi mereu inselat de zambetul ce apare de fiecare data cand doi ochi ma privesc si de felul meu vesel de a fi, doar pentru ca tu esti mereu trist, insa nu ai avut niciodata motivele cele mai intemeiate. Vezi prin mine o fata ca oricare alta, mica si inca necoapta, care tresare la fiecare gingasie a vietii si se lasa minunata de orice lucru frumos, nesemnificativ. Te-ai inselat amarnic. Nu ai reusit niciodata sa vezi ranile din inima mea, care inca mai sangereaza din cand in cand, ti-ai acoperit ochii cand ai vazut urmele apripilor cazute si te-ai prefacut ca nu observi cicatricile din sufletul meu atunci cand am cazut si am murit. Ce-i drept, si eu m-am lasat pacalita odata. Am crezut ca durerea ce dainuie de un veac in trupul meu si nu va pleca decat atunci cand am sa mor de tot, a disparut. Tot ce am facut a fost sa traiesc ca o naluca pierduta in halucinatiile destinului si sa cred ca fericirea mi-o pot face singura, numai ignorand si devenind o fiinta nepasatoare a ceea ce se intampla in jurul meu. Incepeam sa ii sterg pe toti cei dragi din mintea mea ca sa nu mai sufar. Ma obisnuiam cu durerea, o acceptam asa cum tu m-ai facut o parte din sufletul tau. Imi acopeream ochii cu frunzele moarte, cazute din arborele vietii, neobservand ca ma stingeam si eu. Deveneam din ce in ce mai rece, mai inconstienta, ma scufundam din ce in ce mai tare, pana cand palma ta m-a readus in lumea cruda.
Gandurile nu-mi mai dau pace de ceva vreme. Sa fii tu cel care ma bantuie zi si noapte , oare tu esti acela ce scoate din mine ingerul inchis pe vesnicie? Am cazut odata pe spini si am zacut o viata pana m-am oprit din varsat lacrimi de sange. Am fost injunghiata in inima fara sa simt. Eram amortita de otrava pe care mi-ai dat-o cand m-ai sarutat. Capul mi se facea greu, iar pleoapele mi se inchideau fara voie. Buzele-mi reci incepeau sa murmure cuvinte ce se risipeau inpreuna cu suflarea mea, in eternitate. Radeam cu pofta, ii radeam mortii in fata, omoram visele cu sange rece si imi strangeam eu singura inima in maini, incercam sa o sec de toata vlaga care ma mai tinea pe mine captiva in iadul pamantului. Dar nu. Ai aparut tu. De ce? De ce m-ai luat mainile atunci si le-ai cuprins intr-ale tale, de ce abia atunci ai vazut ura din mine?
Inger sau Demon? Poate ambele. Amandoua imbinate si ascunse sub masca unui chip angelic. Priveste atent, ochii mei nu sunt altceva decat poarta catre un suflet ratacit printre amintiri , pierdut in labirintul fara scapare. Gata sa moara ca sa scape de durere, dar totusi fricos pentru viata lui. Frica... nimic altceva decat o slabiciune ca si iubirea de altfel. Tu ai devenit slabiciunea, acel suflet prea stralucitor la care nu pot privi deoarece ma orbeste. Imi esti interzis? Sau eu nici acum nu vad lanturile de care sunt legata si crucea pe care o car..Cert e ca tu esti secretul din viata mea, pe care nici eu nu reusesc sa-l descifrez din suflarea vantului...


Eii m-a palit inspiratia. Sper sa va placa, daca imi mai vine ceva in minte poate am sa mai scriu cateceva. nu am postat nmimic la ficuri deoarece nu intentionez sa fac o poveste de dragoste

Ce trist gaby si catea sentimente x imi place foarte mult

Deabia astept sa vad ce mai scri

Spor la idei iubita

te iubesc

Gabi ma lasi fara cuvinte.
Foarte frumos, la fel si descrierea. Cate sentimente si cat de frumos le-ai aranjat. Chiar trist.
Aproape mi-a ajuns la inima, aproape.
Era de asteptat sa vedem o astfel de descriere din partea ta.

Pupici Gabisorule

Paduchele meu atomic ;x
Deci este asa de frumos incat nu mai am cuvinte. Ce pot spune. Mi-a placut foarte mult. Ai scris asa de frumos, ai avut atatea sentimente incat mi-au ajuns la suflet. Uff, talentata mea :> Imi place foarte mult titlul, dar descrierea m-a lasat paf. Deci a fost foarte frumos, nu cred ca puteam cere ceva mai mult. A fost, perfect ;x Felicitari iubire. Gaina mea zburatoare :x te iubesc muult mult de tot