foarte frumos ca de fiecare data
mi-a placut la nebunie acest capitol
e tarziu si nu iti pot transmite toate laudele
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

Doamne......Ce sa zic.....Absolut minunat
Nimic de comentat,totul e asa frumos!!!
Si actiunea...Prea tare!!!!!!
Next repede ca mor aici
Deci da,e superb capitolul,fic-ul!!!
Muream de ras la fazele cu Haru,Sasuke si Naruto Au fost criminale!!!
Deci next,si sa ma anunti,te rog!

Minunat , chiar mi placut cum ia raspuns Sasuke lui Haru "Chiar ai dreptate, si copii nostri vor fi la fel de frumosi. Vom avea gemeni. Destul de probabil este ca peste 5 luni sa nasca. "Unul din cele mai bune capitole defapt ce tot zic eu toate sunt superbe

frumos, chiar mi-a placut chesti aia cu gemenii
te pricepi si esti si foarte amuzanta
mersy ca m-ai anuntat scumpy
astept cu nerabdare continuarea
crezi ca ai putea sa ma anunti si pe mine de next
astept cu drag mesajul tau
bafta in continuare
spor la idei si multi pupici dulci

Buna NoLove! Imi place acest capitol. Astept Nextul si cand il pui pls anunta-ma! Bye

Hey scumpa mea!
Te felicit pentru capitol. A fost superb si imi place cum l-ai facut pe Sasuke..asa gelos!
Super fic-ul crede-ma!:x
o sa iti dau eu o mama de bataie la figurat caci nu m-ai anuntat si pe mine de next:)) doar glumeam scumpa mea..scuze daca te-ai suparat...te rog sa ma anunti si pe mine cand aduci next-urile!
Spor la scris si multe idei!:x te pup

wow frumos, Saku insarcinata?Gemeni?viseza sasuke , viseaza

Deci eu nu spot sa cred ca pana acum nu tiam vazut ficul asta ultra bestial. am stat si l-am citit pe tot. e super original ,imi place la nebunie , iar fata de ce scrii in capitole nam nici cel mai mic repros. acest fic e extraordinar de frumos. abia astept next si dak chiar dak am mai spus-o ficul tau e suuuuuuuuuuuper

Iata si next-ul, sper sa va placa. Am incercat s ail fac lung si chiar daca nu prea am avut inspiratie l-am scris. Va si spor la citit.

Capitolul 24

Sakura P.O.V

Oftez lung si imi dau seama ca m-am trezit. Inca imi era somn, dar lumina soarelui era foarte puternica si nu m-a mai lasat sa dorm. Clipesc de cateva ori si ma ridic greu din pat. Eram ametita, iar privirea imi era neclara, probabil efectul somniferelor. Le-am luat de multe ori in trecut, dar am facut o pauza destul de mare din a le mai lua si se pare ca organismul meu s-a dezobisnuit sa le consume. Nu-ti face griji, iubire, o sa te obijnuiesti iar. Incet, ma indrept catre dulap, imi iau niste schimburi si ma indrept spre baie. Dusul a fost rapid, nici macar nu m-am mai imbracat cu hainele pe care le-am luat dupa mine , le-am aruncat prin pat. Mi-am luat repede un halat si m-am dus la bucatarie. Motivul pentru care eram asa grabita era ca in mintea mea se tot repeat cuvantul “mancare”, “mancare”, “mancare”, “mancare”. Deschid usa frigiderului si..nimic. Practic era gol, poate sa zic ca se mai zarea cate ceva, dar nu arata deloc comestibil. Arunc ce era stricat, adica tot si ma duc sus sa ma imbrac. Trebuia sa merg la cumparaturi. Ma duc repede pentru ca trebuia sa ma imbrag gros, era sfarsitul lui noiembrie. Era ciudat anul asta, pana acum era atat de cald incat puteai sa iti iei si rochie, dar vremea e schimbatoare. Era foarte frig afara, de aceea mi-am luat o pereche de blugi negri, un plovar gri, cizme negre si un fular pentru ca bate vantul si chiar nu vroiam sa racesc. Ma mai uit odata in oglinda si vad ca totul venea catusi de bine, chiar si parul care acum era drept. Iau repede niste bani si in sfarsit ies din casa.
Frig, frig, foarte frig. Nu credeam ca e atat de frig, nici macar nu imi imaginam cum poate vremea asta sa treaca de la o temperatura la alta, total diferita atat de repede. Ma uit in jurul meu si observ ca frunzele copacilor zaceau pe pamantul negru si rece din care obijnuia sa rasara iarba verde si florile. Cerul este si el gri, nori de ploaie care se pregatesc sa se descarce, soarele abia se vede si vantul bate puternic, ducandu-mi parul in toate directiile. Acest lucru ma duce la concluzia ca mai bine il prindeam. Ajung la destinatie si intru inauntru. Cineva a intrat inaintea mea, imi parea cunoscut. Baiatul se duce la raionul cu dulciuri si chestii din astea si isi ia o punga de cipsuri. Era Haru, nu credeam ca o sa mai vina pe aici. Ma indrept spre el, chiar mi-au atras atentia acele cipsuri, o sa imi iau si eu cateva..pungi. Se intoarce cu fata la mine si cand ma vede, zambeste rusinat. Ii intorc si eu zambetul, si ii spun ca mi s-a facut si mie pofta de cipsuri, iar acesta imi spune ca e ceva norma pentru mine. Destul de ciudat, cum adica pentru mine? Toata lumea are pofte. Era ceva ciudat la el, se comporta distant. Probabil nu ne-am mai vazut si de aceea. Ne intelegeam destul de bine din acea zi, chiar si cu micul incidet. Am rezolvat-o oricum.
- Si, ai greturi, adica iti e rau tot timpul? Ce vrea sa zica cu asta? Ce se intampla cu el? Probabil crede ca sunt bolnava sau stiu eu ce am.
- De ce sa am greturi? Il intreb eu, chiar mi se parea ciudat.
- Pai femeile insarcinate au, adica asa stiu. Era sa imi cada si punga din mana cand l-am auzit. Cum adica insarcinata? Atat de grasa sunt, sa creada ca sunt insarcinata? Nici macar nu am implinit 19 ani si deja sa am copil? Baiatul asta e nebun, Cine i-a spus lui ca sunt eu insarcinata? Incep sa rad, cred ca ma auzeam in tot magazinul si era destul de mare, dar situatia ma amuza. Nu ma gandisem niciodata la asta, sa am un copil.
- Nu stiu, adica de unde...Nu apuc sa termin pentru ca vocea lui ma intrerupe si spune ceva care chiar m-a socat.
- Probabil ca gemenilor tai le e foamne, mai bine te las sa le cumperi ceva. Gemeni? Chiar, Gemeni? Nu doar ca sunt gravida, mai am si gemeni? Se pare ca micutii mei au un tata extraordinar, adica de la 1 la 2 e ceva. Incep sa rad din nou si il mai retin putin sa il intreb de unde a aflat. Picatura care a umplut paharul a fost chiar raspunsul dat de baiat: „de la tatal lor, Sasuke”. Cum a putut sa spuna o prostie ca asta? Noi nici macar..si el deja are gemeni? Haru isi cere scuze ca m-a deranjat si pleaca, nici macar nu i-am mai dat o explicatie a situatiei, oricum imi era indiferent daca el credea ca sunt cu cineva, daca sunt gravida sau nu, dar se pare ca unei persoane ii pasa, nu Sasuke? Nu imi vine sa cred, el a facut asta pentru ca era gelos?
Simt ceva pe umar si ma intorc instantaneu. In fata mea era o batranica care imi zambea dulce, ma intreb de ce are nevoie? Ii zambesc si eu inapoi si o intreb ce s-a intamplat. Aceasta nu spune nimic dar indinde mana in care se afla o faie alba, impaturita. Iau biletul si o vad pe aceasta cum se indeparteaza. O las sa plece si incep sa desfac hartia, iar cand vad ce scrie acolo simt cum pamantul imi fuge de sub picioare si o panica imi cuprinde tot corpul. Ma uit in toate partile si fug dupa femeie care nu era de gasit, se evaporase. Mai desfac odata biletul si privesc cu atentie scrisul care imi da atata teama:
Trebuie sa fie o gluma,ei nu mai erau, credeam ca au murit. Am lasat in urma si ce mi-a spus Jubi, ca sunt cautata pentru ca stiam ca Sasuke ii terminase pe toti atunci cand a plecat cu Naruto in Satul Nisip, dar se pare ca m-am inselat. Dar de unde au aflat? Nimeni nu stia despre asta in afara de Sasuke, Ino, Tsunade, Naruto si Hinata. Ei nu ar fi spus niciodata nimic. Poate ca si Kabuto stia asta, dar a murit in acea zi, in padure. Probabil a gasit o modalitate sa ii anunte inainte sa moara sau nu stiu.
Ma tem ca asta nu o sa se termine frumos. Nu numai ca o sa aiba un sfarsit urat, dar vor fi ranite o multime de persoane, prietenii mei, familia mea. Nu pot permite asta, trebuie sa fac ceva. Sa plec? Asta trebuia sa fac? Dar toata situatia s-ar inrautati. Odata ce isi vor da seama ca am disparut, ceilalti ma vor cauta. Sa ma predau? Nici asta nu e bine, atunci prietenii mei ma vor razbuna si vor fi raniti, poate chiar morti. Dar daca e o gluma? Da, probabil asta e. Nu trebuie sa dau importanta acestui lucru, mai mult ca sigur Naruto a facut asta. Incerc sa imi revin si sa imi continui treaba. Bag biletul in buzunar si ma indrept spre raioanele cu mici bucatele din rai. Iau cate ceva din toate, aproape toate si ma indrept spre casa. Nu imi pot scoate din minte biletul ala, ma nelinisteste. Nu stiu de ce tremur, stiu ca asta e o gluma, corect? Intru repede in casa si pe masa vad din nou un bilet. Teama ma cuprinde din nou, iar cand il deschid, acelasi mesaj. Daca este adevarat si ma cauta, trebuie sa termin asta cat mai repede, dar fara sa imi implic prietenii in asta, fara sa il implic pe Sasuke. Arunc biletul, dar inainte il rup pentru a fi sigura ca nu il gaseste nimeni. Asez tot ce am cumparat prin frigider, rafturi si ma indrept spre camera mea.
Deschid usa si vad ca geamul era deschis, iar perdeaua se lasa in bataia vantului. Cineva a fost aici sau inca mai este. Merg inainte sa inchid fereastra si simt o mana pe talia mea. Tresar, ma deplasez cativa pasi, fara sa ma uit la persoana din camera, dupa care intorc privirea spre intrus. Respiram greu, iar inima imi batea din ce in ce mai tare. Respir usurata cand vad ca in fata mea era Sasuke. Se uita ciudat la mine si ma intreaba cum am facut de m-am speriat. Nu ii raspund, dar imi pun mainile pe burta si incep sa o mangai, exact cum face o femeie insarcinata si le spun „gemenilor” : „nu va faceti griji, e doar tati” dupa care imi pun mainile in solduri si ii dau de inteles din priviri ca astept o explicatie. Incercam sa ma comport cat mai normal, nu trebuia sa stie nimic despre bilet si nu vreau sa ii dau de banuit nimic. Incepe sa rada si se apropie de mine explicandu-mi in acelasi timp de ce a facut asta. Din cate am inteles eu, Haru tot vorbea de mine si spunea ca ma place si ca mie imi place de el, iar de aceea, Sasuke a trebuit sa faca ceva. Fac si eu pe suparata si ma indepartez de el, fugind spre bucatarie. El era deja acolo inainte sa ajung eu, iar inainte sa mai fac sau sa mai zic ceva, buzele lui erau peste ale mele. Intr-un final, ii raspund si eu la sarut, adancindu-l mai mult. Dupa vreo 3-4 minute, imi revin din transa si imi dau seama ca inca imi e foame. Ma departez de el si ma indrept spre frigider.
- Am nevoie de cheie, oricat de frumos ar fi sa intru pe fereastra si sa iti vad fata speriata din nou, prefer sa intru pe usa. Ha ha, stau si ma gandesc daca mai am vreo dubla de la cheie, de fapt am. In brelocul unde am si cheia mea, mai e una.
- Sunt la mine in buzunar, dar depinde daca vreau sa iti dau..spun si scot limba la el. Se apropie din nou de mine, iar cand incerc sa fug, mainile lui le-a prins pe ale mele, ducandu-le la spate. Acum le tinea cu o singura mana, parca aveam niste catuse de fier. Zambeste seducator si isi apropie buzele de ale mele, iar mana ii se plimba de la gat in jos pana a ajuns la buzunarul meu. Imi apropii si eu buzele, asteptand sarutul, dar inainte sa se intample, el era la 3 metri distanta si zambea triumfator. Ridica mana in care avea cheile si o bucata alba de hartie. Ma intreaba ce este hartia aia si incepe sa o deschida. Ma indrept rapid spre el, incercand sa o iau cat mai repede, nu imi vine sa cred ca am uitat de foaia aia nenorocita. Cand am ajuns la el, dispare in cealalta parte a camerei. Deschide rapid biletul si il citeste. Privirea i se indrepta acum spre mine, era furios.
- Am vrut sa iti spun..
- Serios? Si cand aveai de gand? Incercam sa spun ceva care sa il faca sa se simta mai bine, dar nu gaseam nimic. Privirea lui ma cerceta din cap pana in picioare, asteptand un raspuns care nu vroia sa vina, dar trebuia.
- Imi pare rau, nu vroiam sa te bag si pe tine in asta.
- Sa nu ma bagi? De ce ascunzi chestii de mine, de ce nu vrei sa te ajut?
- Nu vreau ca nimeni sa sufere din cauza mea. O sa rezolv singura asta. Nu vreau ajutorul nimanui.
- Stii ceva, m-am cam saturat sa imi ascunzi lucruri, fa ce vrei.
Tot ce faceam era sa il privesc cum pleaca. Lacrimile au inceput sa imi intepe ochii, obligandu-i sa le elibereze. Inca odata ne-am certat, deja m-am acomodat cu faptul ca intotdeauna o sa apara ceva intre noi. Am inceput sa plang si mai tare si imi lasam privirea sa fuga undeva, sa vada cea care sa imi distraga atentia, sa ma faca sa uit de situatia asta. Fara sa vreau am zarit ceasul si am vazut ca e destul de tarziu, trebuia sa ma duc in biroul lui Tsunade pentru ca avea ceva important sa imi spuna.

Sasuke P.O.V

De ce trebuia sa ma minta, sa ascunda asta de mine? As fi ajutat-o fara macar sa gandesc, i-as fi omorat de 100 de ori pe ei si toata organizatia lor daca i-ar face vreun rau. Cel mai bine ar fi sa vorbesc acum cu Tsunade, ea are dreptul sa stie, Sakura trebuie protejata. Ma intorc din drum si plec spre biroul hokageului, speram ca Tsunade sa gaseasca o solutie, daca nu o sa ii vanez pe toti si o sa ii omor la fel cum am facut si cu cei din satul Sunet. Merg pe holurile lungi, cautand biroul, iar cand ajung in fata usii si ma pregatesc sa deschid usa, conversatia din interior ma opreste.
- Sakura, daca Sasuke afla ca fratele sau a fost obligat de conducatorii satului sa isi omoare clanul, se va intoarce impotriva noastra. Nu vreau sa stiu care sunt consecintele, imi pare rau. Nu ii poti spune.
- Dar el trebuie sa afle!
- Pentru binele satului, nu trebuie.
- Dar pentru binele lui?
Nu mai astept niciun moment si intru pe usa. Toata furia ma acaparase. Mi-am pierdut atata timp pentru a-l omori pe Itachi, care nu a facut decat sa respecte niste ordine. Toate astea s-au intamplat din cauza lor, de data asta Konoha va fi distrus, iar singurii care ma pot ajuta sunt Akatsuki. De data asta o sa imi razbun fratele si familia. El tot ce a facut este sa tina la mine si chiar daca ar fi trebuit sa ma omoare, m-a lasat in viata.
- Iti jur, Tsunade. Satul asta va fi distrus, ma voi ocupa personal de asta. Spun dupa care ma uit la Sakura care plangea. De ce trebuia sa fie si ea la mijloc? Trebuie sa uit tot ce s-a intamplat tot timpul in care am revenit in Konoha, trebuie sa o uit pe ea. Nu-mi voi mai lasa niciodata sentimentele sa imi stea in cale. Dispar din locul ala infect si ma indrept catre casa, trebuia sa imi fac cat mai repede bagajele, sa iau toate pergamentele din vechea mea casa si sa plec.
Cand ajung acolo nu vad pe nimeni altcineva decat pe Sakura. De ce tot simt chestiile astea pentru ea? De ce ma doare sa o vad asa, trista? Incerc sa ii feresc privirea si plec de langa ea, dar nu inainte sa ii spun ca nimic nu ma va opri. Ies din camera cu ea pe urmele mele, ma indreptam oriunde vedeam, numai sa fiu departe de ea, inca are putere asupra mea si poate nimeni nu o sa schimbe asta niciodata, dar asta nu inseamna ca nu pot ocoli ce simt acum. Simt mana ei pe a mea, dar o retrag repede si reactionez nebuneste,infigandu-i mana in gat, izbind-o de perete si lipindu-mi fruntea de a ei, ii spun:
- Nu ma urmari. Nu raspund de ceea ce voi face. Tot ce s-a intamplat intre noi o sa uiti incepand cu momentul asta. Eu voi pleca, iar tu nu o sa ma vezi decat cand o sa distrug satul asta.
-Si o sa ma distrugi si pe mine, o sa ma omori? Ma intreaba cu lacrimi in ochi. Hai, da-i drumul, fa-o acum. Nu o sa te opresc.
Incerc sa ma dezlipesc de ea si sa plec, dar ma prinde de bluza si imi prinde buzele intr-un sarut. Incerc sa ma indepartez de ea acum cat stiu ca o pot face, dar nu ma lasa si face din nou acelasi lucru. Dupa cateva incercari esuate, cad prada ispitei si incep si eu sa o sarut din ce in ce mai mult. Trebuia sa o fac sa ma lase sa plec, sa ma urasca si stiam cum. Mainile mele se plimbau libere pe toata suprafata corpului ei, iar picioarele i s-au incolacit in jurul taliei mele. Ma misc in fata, pana ajung in fata unei camere, deschid usa cu una din maini in timp ce ne sarutam si ma indrept cu ea spre pat. Odata ajunsi acolo, o asez in pat, eu punandu-ma peste ea si continuandu-mi treaba. Buzele mi se plimbau pe pielea ei fina a gatului, muscandu-l usor, facand-o sa geama. Chiar daca asta nu era scopul, incepeam sa o doresc din ce in ce mai mult, dar trebuia sa opresc totul acum.
- Nu iti pot oferi mult, dar iti pot oferi destul in 10 minute, dupa ce o sa terminam micuta noastra ocupatie o sa plec. Spun dupa care o musc usor de gat.
- Nu o sa pleci nicaieri.Imi spune in timp ma saruta.
- Nu ma mai tine nimic aici, decat razbunarea.
- Te iubesc, nu o sa te las sa pleci.
- Asta nu inseamna nimic pentru mine, daca tu chiar ai crezut ca eu chiar te-am iubit, imi pare rau. Recunosc insa ca m-a atras fatul ca te lasi greu. Gata cu vorbaria oricum, ma grabesc.
O sarut din nou, dar de data asta nu imi raspunde, ma impinge si se ridica in picioare.Pe chipul ei se citeste tradarea, dezamagirea, dar tot ma iubeste. Imi pare rau ca am facut asta, dar era singura cale. Ma apropii din nou de ea, sperand sa ma respinga si exact asta face. Imi spune sa plec si sa nu o mai caut niciodata. Imediat parasesc incaperea fara sa spun nimic si o las acolo. In maxim 10 minute am ajuns la iesirea din sat. Mai privesc odata inapoi, si fara sa imi dau seama soptesc:
- Te iubesc, imi pare rau.
Capitol necorectat
Tinuta Sakurei:


Asta a fost, astept parerile voastre, iar next-ul o sa vina curand

cat am ras capitolul trecut am plans acum.de ce mereu ei se despart. of, Doamne acum Sakura e suparata pe Sasuke , de ce? of.......astept next-ul

recunos , eu nu prea plang , dar acum este prima oara cand plang la un fic cu adevarat,
deci fac lac pe aici , iti ador ficul , n-am cuvinte , cel mai bun capitol dintre toate , nu mai vreau suspans , te rog te rog te rog te rog anunta-ma si pe mine de next . Cred ca am devenit obsedata de ficul tau , doamne plang , plang si iar plang , imi place dar plang pentru s-au despartit dinou , deasta sunt putin sensibila la genul asta de ficuri

Chiar nu ma asteptam la asta.Imi pare rau ca intr-un fel satul ia distrus familia dar cred ca ar trebui sa uite .Capitol extraordinar ca toate de altfel intodeauna ma uimesti nu stiu de unde ai ideiile astea geniale

WooW. Deci chiar nu ma asteptam !!!
Mi-au dat cateva lacrimi la sfarsit. A fost superb.
Vreau ca Sakura sa fie Recee mai recee ca ghiata
Sa nu mai sufere !!!

Merci ca mai anuntat de fiecare data

Spor la scris si la idei multe

Imi place moolt capitolul! Iti multumesc ca m-ai anuntat si pe mine. Deci...hai cu NEXTUL!